Spălare de bani. Lipsa tipicităţii faptei. Achitare

Spălare de bani. Lipsa tipicităţii faptei. Achitare

- C.pen., art. 15, Legea nr. 656/2002, art. 29 alin. (1) lit. a)

Operaţiunea comercială presupune livrarea de bunuri şi servicii de către o societate furnizoare urmată de plata preţului de către cealaltă societate achizitoare. Disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există se poate face numai prin executarea de acţiuni care să ateste livrarea bunurilor/serviciilor nelivrate (întocmirea de avize de însoţire a mărfii, procese verbale de recepţie, de punere în funcţiune, predare-primire, etc.) şi de acţiuni care să ateste plata preţului neachitat (întocmirea de chitanţe false ori efectuarea plăţii prin ordin de plată, retragerea sumei de către reprezentantul firmei furnizoare şi restituirea banilor în numerar reprezentantului firmei care achiziţionează).

În consecinţă, simpla efectuare a plăţii unei facturi fictive, retragerea sumei în numerar şi restituirea banilor către firma achizitoare, fără alte operaţiuni ulterioare, este absorbită în conţinutul noţiunii de operaţiune fictivă şi nu poate fi considerată un transfer de bani, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bani.

(Secţia a II-a penală, decizia penală nr. 584/A din data de 25 aprilie 2019)

Prin sentinţa penală nr. 2146 din 15.10.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală, în baza art. 386 alin. (1) C.pen. coroborat cu Decizia ICCJ Complet DCD/P nr.7/2016 a fost admisă cererea parchetului şi dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A.F. din infracţiunile de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.pen. din 1968, spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.pen. din 1968 și transmitere fictivă a părţilor sociale ori a acţiunilor deţinute într-o societate prevăzută art. 2801 din Legea nr. 31/1990, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C.pen. din 1968 și art. 5 C.pen. în infracţiunile de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr.. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C.pen. şi art. 5 C.pen., spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C.pen. şi art. 5 C.pen. şi transmitere fictivă a părţilor sociale ori a acţiunilor deţinute într-o societate prevăzută art. 2801 din Legea nr.31/1990, toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C.pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C.pen. şi art. 5 C.pen. a fost condamnată inculpata A.F. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) C.pen. a fost interzisă inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C.pen., respectiv drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat și dreptul de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (asociat sau administrator al unei societăți comerciale), pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C.pen. a fost interzisă inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C.pen., respectiv drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat și dreptul de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (asociat sau administrator al unei societăți comerciale), de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C.pen. şi art. 5 C.pen. a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 2801 din Legea nr. 31/1990 a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru transmitere fictivă a părţilor sociale ori a acţiunilor deţinute într-o societate comercială.

În baza art. 38 alin. (1) C.pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen. şi art. 45 alin. (1) C.pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei A.F., urmând ca aceasta să execute pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare sporită cu 1 an închisoare (reprezentând 1/3 din celelalte două pedepse de câte 2 ani închisoare fiecare), în final pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin. (1) lit. a), b) și g) C.pen., respectiv drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (asociat sau administrator al unei societăți comerciale) pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 45 alin. (5) C.pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C.pen., respectiv drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (asociat sau administrator al unei societăți comerciale), care se va executa de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C.pr.pen. au fost menţinute măsurile asiguratorii instituite prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 936/P/2011 din 24.03.2016 cu privire la toate bunurile mobile şi imobile aparţinând inculpatei, până la concurența sumei de 770.000 lei.

În baza art. 397 alin. (1), art. 25 şi art. 23 alin. (3) C.pr.pen. rap. la art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357, art. 1381 C.civ. a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin ANAF şi a fost obligată pe inculpata A.F. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.I. SRL la plata sumei de 364.110 lei către partea civilă, cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii aferente debitului principal, ce se vor calcula de la data scadenţei şi până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 33 din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 112 lit. e) C.pen. s-a dispus confiscarea specială a diferenţei dintre suma de bani supusă procesului de albire de 770.000 lei şi suma reprezentând cuantumul despăgubirilor civile.

În baza art. 25 alin. (3) C.pr.pen. a fost desfiinţată în totalitate următoarele facturi fiscale care atestă caracterul nereal al operațiunilor comerciale: factura fiscală nr. (..) emisă de SC M.C. SRL în valoare totală de 715.891,68 lei; factura fiscală nr. (..) emisă de SC D.M.L. SRL în valoare de 178.560 lei; factura fiscală nr.33/23.09.2010 emisă de SC A.R.T. SRL în valoare de 234.290,56 lei.

În baza art. 274 alin. (1) C.pr.pen. a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 11.000 lei, din care 9500 lei reprezintă cheltuieli aferente fazei de urmărire penală și 1500 lei reprezintă cheltuieli aferente fazei de judecată.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 și art. 37 din Legea nr. 656/2002 s-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărârea rămasă definitivă Oficiului Naţional al Registrului Comerţului și Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

În actul de sesizare s-a reținut că în perioada septembrie-decembrie 2010, inculpata A.F., în calitate de administrator de fapt și de drept al SC A.I. SRL, în realizarea aceleași rezoluții infracționale, a evidenţiat în actele contabile ale societăţii precum şi în alte documente legale (declaraţia privind decontul de taxă pe valoare adăugată şi declaraţia privind impozitul pe profit) cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale aferente unui număr de trei facturi fiscale de achiziţii fictive, în valoare totală de 1.128.742 lei, având ca emitenți societățile comerciale cu comportament de tip ”fantomă” SC M.C. SRL, SC A.R.T. SRL si SC D.M.L. SRL, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantum de 364.110 lei.

Corelativ achizițiilor fictive înregistrate contabil și declarate fiscal, în scopul creării unei aparenţe de legalitate a activităţii evazioniste şi disimulării originii ilicite a sumelor de bani de origine infracțională, inculpata A.F., la datele de 18.10.2010 și 20.10.2010, în realizarea aceleaşi rezoluţii infracționale, a transferat, în mod repetat, din contul bancar al SC A.I. SRL în conturile bancare aparţinând societăţilor furnizoare cu comportament tip „fantoma” SC M.C. SRL si SC A.R.T. SRL, cu titlu de plată contravaloare facturi nr. (..), suma totală de 770.000 lei.

Totodată, la data 04.09.2014, inculpata A.F., în scopul sustragerii de la urmărire penală, a cedat, în mod fictiv, părţile sociale deţinute în cadrul  S.C. A.I. S.R.L. către numitul A.K.R.K.H.

Situaţia de fapt astfel cum a fost descrisă a fost reţinută în actul de sesizare pe baza următoarelor mijloace de probă: declarații martori; declarații inculpată; raport de expertiză contabilă judiciară din data de 15.08.2016; documente comunicate de ITM privind S.C. A.I. S.R.L; documente comunicate de Oficiul Registrului Comerţului privind istoricul si documente aflate la dosarele S.C. A.I. S.R.L si SC M.C. SRL, SC A.R.T. SRL și SC D.M.L. SRL; documente si informaţii comunicate de ANAF privind situaţia fiscală a S.C. A.Y. S.R.L si SC M.C. SRL, SC A.R.T. SRL și SC D.M.L. SRL; documente contabile ridicate de la S.C. A.I. S.R.L; documente deschidere conturi si extrase bancare comunicate de Raifeissen Bank, Nexte Bank, Garanti Bank, Libra Bank, BRD, Blom Bank; procese-verbale de verificare întocmite de organele de poliţie.

Prin încheierea din data de 03.02.1017 pronunțată în dosarul asociat nr.46108/3/2016/a1 judecătorul de cameră preliminară a constatat competenţa şi legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 936/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București privind pe inculpata A.F. trimisă în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.pen. din 1968, spălare de bani în formă continuată, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.pen. din 1968 și transmitere fictivă a părţilor sociale ori a acţiunilor deţinute într-o societate, prevăzute de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C.pen. din 1968 şi art. 5 C.pen., legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând totodată începerea judecăţii.

În cursul judecății, la termenul din 24.04.2017, inculpata a arătat că dorește să parcurgă procedura obișnuită și a solicitat reaudierea martorilor din rechizitoriu.

În urma încuviințării solicitării inculpatei, au fost reaudiați în mod direct și nemijlocit de Tribunal martorii M.M. și T.H.M. (la termenul din 11.09.2017), M.A. și I.V. (la termenul din 09.10.2017), S.F. și G.E. (la termenul din 06.11.2017), N.I. (la termenul din 04.12.2017), N.F., G.N., C.S. și A.I. (la termenul din 29.01.2018), A.A., P.V., B.I.C. și A.A.C. (la termenul din 26.02.2018), B.V. și B.I.B. (la termenul din 21.05.2018), B.I.M. (la termenul din 18.06.2018). Totodată Tribunalul a constatat imposibilitatea de reaudiere a martorilor I. M., K.A. și R.S. în privința cărora a dispus aplicarea prevederilor art. 381 alin. (7) C.pr.pen. Inculpata a consimțit să dea declarație în cauză, fiind audiată la termenul de judecată din 26.02.2018.

Analizând probatoriul din prezenta cauză, prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, la data de 06.12.2010, ofițeri din cadrul I.G.P.R s-au deplasat la punctul de lucru al SC A.I. SRL din cadrul complexului comercial Smart Expo Flora, standurile 98-117, unde au identificat pe inculpata A.F., în calitate de administrator al SC A.I. SRL și pe martora R.E., angajată a societății, și, în urma efectuării unei verificări asupra produselor aflate în stoc, produse alimentare si de uz casnic, s-a constatat că pentru o parte dintre acestea nu există documente de proveniență.

Având în vedere aspecte constatate în urma verificărilor efectuate la punctele de lucru ale SC A.I. SRL, au rezultat indicii privind fictivitatea operațiunilor comerciale desfăşurate de SC A.I. SRL, în perioada septembrie - octombrie 2010, în relație cu furnizorii SC M.C. SRL, SC A.R.T. SRL și SC D.M.L. SRL, societăți cu un comportament fiscal inadecvat.

Cu privire la cele trei societăți, din datele furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerţului au rezultat următoarele:

SC D.M.L. SRL a fost înmatriculată la data de 11.01.2010, CUI (..) , având ca obiect principal de activitate comerț cu ridicata al aparatelor electrice de uz gospodăresc si sediul social declarat în localitatea (..), iar ca asociaţii pe numiţii B.V. si A.N.M.J., acesta din urmă având și funcţia de administrator al societății. La data de 20.09.2013, s-a înregistrat mențiunea privind dizolvarea definitivă a SC D.M.L. SRL.

SC A.R.T. SRL a fost înmatriculată la data de 16.04.2010, CUI (..), cu sediul social in localitatea (..), având ca obiect principal de activitate comerț cu amănuntul al produselor alimentare, băuturilor și produselor din tutun, numitul S.N. fiind asociat unic și administrator al societăţii. La data de 21.05.2010, s-a înregistrat mențiunea privind transmiterea părţilor sociale către N.I., acesta devenind si administratorul societății începând cu data de 18.05.2010. Ulterior, la data de 30.11.2011 s-a înregistrat menţiunea privind dizolvarea SC A.R.T. SRL.

SC M.C. SRL a fost înregistrată la data de 02.06.2010, CUI (..), cu sediul social în (..), având ca obiect principal de activitate comerţ cu ridicata al materialului lemnos, al materialelor de construcţii si echipamentelor sanitare. Asociat unic si administrator al societății a fost B.I.B. până la data de 28.02.2011, când a fost revocat din funcţia de administrator, funcţia fiind preluată de I.N. (dup. vol. II,  filele 150-242).

În urma verificărilor efectuate de organele de politie a rezultat că niciuna dintre cele trei societăţi furnizoare nu a funcţionat la sediul social declarat.

Astfel, conform procesului-verbal din data de 02.02.2011 si fotografiilor judiciare aferente, la adresa din loc. (..), unde era declarat sediul social al SC A.R.T. SRL, nu funcţiona nici o societate comercială, imobilul având destinaţia de locuinţă (dup. vol. 2, filele 51-53).

La data de 11.11.2015 s-a constatat de organele de poliţie la adresa anterior menţionată faptul că în aceasta locaţie îşi desfăşoară activitatea în SC C.C.I. SRL, iar potrivit declaraţiilor martorului A.A.C., administratorul societăţii, a rezultat că acesta a intrat în posesia imobilului în anul 2011 și că anterior imobilul era impropriu desfăşurării activităţii unei societăţi comerciale, fiind vorba de o casă dezafectată unde locuiau persoane de etnie romă, evacuate de martor cu ajutorul poliției (dup. vol. 1 filele 76-77, fila 27 vol. 1 instanță).

În ceea ce privește SC D.L.M. SRL, conform proceselor-verbale încheiate de organele de poliţie la datele de 18.11.2014 şi 12.11.2015 a rezultat că această societate nu a funcționat la sediul social declarat de la adresa din (..). Imobilul nu era pretabil desfăşurării activităţilor comerciale, iar din declaraţiile persoanelor care locuiesc în apropiere a rezultat ca, în ultimii 20 de ani, nu a funcţionat la adresa respectivă nicio societate comercială, prezenţa organelor de poliţie cu scopul de a verifica sedii de societăți comerciale fiind frecventă (dup. vol. 2, fila 57).

SC M.C. SRL a avut sediul declarat la cabinetul de avocatură M.M., fapt ce nu îi permitea să desfăşoare activităţi comerciale. Totodată, a mai rezultat că la aceeași adresă din (..) au declarat sediul social mai multe societăţi comerciale.

Potrivit informaţiilor furnizate de ANAF, SC D.L.M. SRL si SC A.R.T. SRL nu au depus de la data înfiinţării declaraţii privind obligaţiile de plată la bugetul de stat (100/101), deconturi privind taxa pe valoare adăugată (300), declaraţii recapitulative privind livrările /prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul României (394) sau raportări contabile/situaţii bilanţiere, iar din adresa nr. ARJ47955/10.11.2015 emisă de ANAF a rezultat că SC A.R.T. SRL şi SC D.L.M. SRL au fost propuse pentru „includerea în lista contribuabililor ce figurează inactivi” (dup. vol. 2, filele 73-91).

În ceea ce priveşte SC M.C. SRL, conform verificărilor efectuate de către inspectorii antifraudă detaşaţi in cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a rezultat ca aceasta societate a depus declaraţii privind obligaţiile de plată la bugetul de stat (100/101) si deconturi privind taxa pe valoare adăugată (300) aferente perioadei iunie-decembrie 2010, nu însa și declaraţii recapitulative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul României (394) sau raportări contabile/situaţii bilanţiere. Astfel, conform decontului de TVA vizând perioada octombrie – decembrie 2010, SC M.C. SRL a raportat organelor fiscale o valoare a TVA colectata de 2.712.245 lei, aferenta livrărilor efectuate, si o TVA deductibila apropiata ca valoare, respectiv 2.691.339 lei, aferenta achiziţiilor efectuate (dup. vol. 3, filele 173-185).

În ceea ce priveşte posibilitatea obiectiva de realizare a obiectului de activitate declarat de SC D.L.M. SRL, SC M.C. SRL şi SC A.R.T. SRL din adresa nr. 14741/22.09.2015, emisă de Inspecţia Muncii, a rezultat faptul ca niciuna dintre cele trei societăţi comerciale nu a avut angajaţi în perioada de funcţionare (dup. vol. 2, filele 256-258, 283).

Din considerentele anterior expuse rezultă ca societăţile comerciale anterior menţionate nu au funcţionat la sediul social declarat, nu au avut angajaţi si nu au depus declaraţii fiscale pe toata perioada de funcţionare sau, în cazul SC M.C. SRL, s-au depus declaraţii fiscale, în mod izolat, pe perioade scurte de timp si cu o valoare declarata a livrărilor apropiata de cea a achiziţiilor, toate aceste împrejurări conturând un comportament fiscal inadecvat al SC D.L.M. SRL, SC M.C. SRL şi SC A.R.T. SRL.

În declarația inițială dată la 08.02.2011 (filele 78-79 dup. vol. I) inculpata precizează că a înființat societatea A.I. SRL în luna mai 2010. A.K. a fost cel care a coordonat firma și beneficiarul de fapt al rezultatelor obținute, însă inculpata s-a ocupat de punctul de lucru de la complexul Doraly în sensul că recepționa marfa primită de la depozitul firmei pe bază de aviz, întocmea documentele de vânzare către clienți și ținea gestiunea mărfurilor la acea locație. În același context inculpata a declarat că nu are cunoștință de achizițiile de marfă de la SC M.C. SRL şi SC A.R.T. SRL, nu a comandat personal marfa, nu a participat la recepția sa și nu cunoaște niciun reprezentant al celor două firme.

Ulterior în declarația dată la 19.08.2016 (filele 66-69 dup. vol. I) inculpata, după ce reia afirmațiile că martorul A.K. conducea în fapt A.I. SRL și că era finanțator, mai arată că ea însăși era reprezentantul societății în raporturile cu furnizorii sau clienții și că deținea actele primare – facturi, chitanțe și o ștampilă a societății, alta fiind însă deținută de A.K. Actele contabile primare erau predate contabilului M.A. în vederea înregistrării în contabilitate și depunerii declarațiilor fiscale de către inculpată și, doar în lipsa sa, de martora R.E. De asemenea majoritatea facturilor erau completate de către inculpată și, în lipsa ei, de către o angajată, S.F.

De asemenea în declarația dată la instanță (fila 23 vol. 2) inculpata a arătat că actele contabile erau ținute la sediul firmei și predate fie de ea, fie de ”Dana” contabilului firmei M.A. care venea la două săptămâni sau lunar pentru acestea.

Aspectele de mai sus relatate de inculpată se coroborează cu cele ale martorilor audiați în cauză: M.A., M.M., G.E., S.F.I., I.M., P.V., R.S.M., A.A., G.N., B.I.C. şi T.H.M.

Nu în ultimul rând, relevate sunt și declaraţiile martorilor P.V. (filele 122-123 dup. vol. 1; fila 25 vol. 2), R.S.M. (filele 168-170 dup. vol. 1), A.A. (filele 215-217 dup. vol. 1; fila 24 vol. 2), G.N. (filele 212-214 dup. vol. 1; fila 6 vol. 2), B.I.C. (filele 186-188 dup. vol. 1; fila 26 vol. 2) și T.H.M. (filele 191-193 dup. vol. 1; fila 135 vol. 1), reprezentaţi ai societăţilor partenere cu care SC A.I. SRL a avut relaţii comerciale, din care rezultă că persoanele din partea SC A.I. SRL cu care au relaționat au fost inculpata A.F. și martora G.E.

Sub aspectul faptului că inculpata A.F. a cunoscut caracterul nereal al celor trei facturi fiscale de achiziţii fictive având ca emitenți societățile comerciale cu comportament de tip ”fantomă” SC M.C. SRL, SC A.R.T. SRL si SC D.M.L. SRL, concludentă este declarația sa dată la 01.02.2016 în care precizează contextul exact în care documentele au ajuns în societate (filele 235-237 dup. vol. 1).

Astfel deși a declarat că nu a comandat, nu a recepționat și nu cunoaște furnizorii în cazul facturilor emise de SC M.C. SRL şi SC A.R.T. SRL (declarația din 08.02.1011), respectiv că nu are cunoștinţă de proveniența facturilor fictive nr. (..) emisă de SC M.C. SRL, în valoare totală de 715.891,68 lei, nr. (..) emisă de SC D.M.L. SRL, în valoare de 178.560 lei și nr. 33/23.09.2010, emisă de  SC A.R.T. SRL, în valoare de 234.290,56 lei (declarația din 01.02.2016), inculpata menționează expres că cele trei facturi ”au fost aduse de un cetățean de origine arabă, ale cărui nume și date de identificare nu le cunosc. Aceste facturi fictive au fost aduse după ce în prealabil domnul contabil din acea perioadă, în persoana lui M.A., i-a comunicat domnului A.K. faptul că societatea avea nevoie de facturi în valoare de o anumită sumă pentru a aduce TVA-ul la zero”.  Ori chiar dacă activitatea SC A.I. SRL era coordonată de martorul K.A., declarația sus arătată constituie în opinia Tribunalului o dovadă certă a faptului că inculpata, ca reprezentant legal al societății, era la curent cu ceea ce se întâmpla în firmă și avea cunoștință de fictivitatea celor trei facturi în speță.

În urma coroborării probatoriului sus arătat, Tribunalul a apreciau ca nesincere atât afirmațiile inculpatei din 03.04.2014 și 06.05.2014 prin care a arătat că marfa ce face obiectul facturilor în cauză ar fi existat în integralitate fiind achiziționată de la societățile furnizoare menționate pe facturile fiscale și că martorul A.K. nu ar avea legătură cu faptele cercetate, acesta ocupând în cadrul SC A.I. SRL funcţia de director (dup. vol.1 filele 70-73), cât susținerile de la instanță în sensul că nu ar fi cunoscut de existența celor trei facturi cu sume foarte mari înscrise în contabilitate decât de la organele de poliție (fila 23 vol. 2 instanță).

Coroborând faptul că inculpata a cunoscut caracterul nereal al facturilor emise de SC M.C. SRL, SC D.M.L. SRL, și SC A.R.T. SRL cu acela că a transferat, chiar la solicitarea martorului A.K. – după cum susține, din contul bancar al societății pe care o reprezenta în conturile bancare aparţinând societăţilor furnizoare cu comportament tip „fantomă” SC M.C. SRL şi SC A.R.T. SRL suma totală de 770.000 lei, Tribunalul a reținut că inculpata a acționat în scopul creării unei aparenţe de legalitate a activităţii evazioniste şi în vederea disimulării originii ilicite a sumelor de bani de origine infracțională, cum susține parchetul.

În drept, a reţinut Tribunalul că fapta inculpatei A.F., care, în calitate de administrator de fapt și de drept al SC A.I. SRL, în perioada septembrie-decembrie 2010, în realizarea aceleași rezoluții infracționale, a evidenţiat în actele contabile ale societăţii precum şi în alte documente legale (declaraţia privind decontul de taxă pe valoare adăugată şi declaraţia privind impozitul pe profit) cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale aferente unui număr de trei facturi fiscale de achiziţii fictive, în valoare totală de 1.128.742,24 lei, având ca emitenți societățile comerciale cu comportament tip ”fantomă” SC M.C. SRL, SC D.M.L. SRL, și SC A.R.T. SRL, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantum de 364.110 lei, întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C.pen. şi art. 5 C.pen.

Fapta inculpatei A.F., care, la datele de 18.10.2010 și respectiv 20.10.2010, în realizarea aceleaşi rezoluții infracționale, a transferat, în mod repetat, din contul bancar al SC A.I. SRL în conturile bancare aparţinând societăţilor cu comportament de tip „fantomă” SC M.C. SRL si SC A.R.T. SRL, cu titlu de plată contravaloare facturi nr. (..), suma totală de 770.000 lei, în scopul creării unei aparenţe de legalitate a activităţii evazioniste şi disimulării originii ilicite a sumelor de bani astfel obținute, întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin.(1) C.pen. şi art. 5 C.pen.

De asemenea, fapta inculpatei A.F., care, la data 04.09.2014, în calitate de asociat şi administrator al S.C. A.I. S.R.L. a cedat, în mod fictiv, părţile sociale deţinute în cadrul  S.C. A.I. S.R.L. către numitul A.K.R.K.H., în scopul sustragerii de la urmărire penală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale ori a acţiunilor deţinute într-o societate prevăzute de art. 2801 din Legea nr. 31/1990.

Constatând că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. (2) C.pr.pen., în sensul că faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A.F. există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpată cu forma de vinovăție cerută de lege (intenția), tribunalul a dispus condamnarea acesteia.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apeluri inculpata A.F. şi partea civilă ANAF, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, la data de 05.11.2018, sub nr. 46108/3/2016 (3178/2019).

Apelanta inculpată A.F., în motivele de apel depuse la dosar, a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În faţa instanţei de apel a arătat că nu a recunoscut fapta comisă, nu s-a ocupat de administrarea în fapt a firmei şi nu a avut cunoştinţă de facturile în care erau cuprinse cantităţi fictive de produse, decât în faţa de urmărire penală când i-au fost prezentate. În fapt, a avut calitatea de vânzătoare la societate, activitatea societăţii fiind aparent legală până la momentul pretinsei fapte infracţionale, neavând suspiciunea unor tranzacţii ilegale.

Nu s-a putut face dovada că avea cunoştinţă despre natura falsă a facturilor care au făcut obiectul trimiterii în judecată, aceasta având un rol formal în cadrul societăţii, relevantă fiind şi convorbirea cu A.K., în anul 2016, când urmărirea penală se afla în faza incipientă, înainte de trimiterea în judecată şi înaintea pronunţării sentinţei prin care a fost condamnată.

Transmiterea fictivă a acţiunilor sau părţilor sociale fapta incriminată constituie infracţiune numai dacă este săvârşită cu intenţie directă, calificată prin scop - comiterea unei infracţiuni, sustragerea de la urmărire penală sau îngreunarea urmăririi penale.

Având în vederea calitatea pur formală pe care inculpata o avea în cadrul societății comerciale, faptele reţinute în sarcina sa nu au fost săvârşite cu existenţa formei de vinovăţie impusă de legiuitor şi a considerat inculpata că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 396 alin. (2) C.pr.pen., în sensul în care nu se putea constata de către instanţa de fond, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că a existat intenţie şi vinovăţie. A mai arătat inculpata că numitul A.K., văzând că nu mai răspunde la comenzile sale în ceea ce priveşte coordonarea activităţii firmei, a hotărât să o înlăture chiar şi din postura formală pe care o avea, găsind modalitatea de înlocuire a acesteia prin organizarea unei cesiuni către doua persoane de origine arabă, apropiate lui, cu ajutorul cărora să poată coordona în continuare firma, din umbră.

Inculpata nu a intenţionat să se sustragă de la urmărirea penală sau să îngreuneze urmărirea penală, şi ulterior de la judecarea cauzei; s-a prezentat ori de câte ori a fost chemată, nu a negat calitatea legală de administrator, a dat explicaţii cu privire la împrejurările comiterii faptelor presupus comise.

A mai considerat că sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 25 C.pen. şi ale art. 30 C.pen. dar şi ale art. 2801 din Legea nr. 31/1990, care nu este condiţionată de începerea sau nu a urmăririi penale la data transmiterii fictive a părţilor sociale.

Având în vedere, probatoriul administrat a considerat inculpata A.F. că nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată pentru evaziune fiscală în formă continuată, prevăzute de art. 9 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.art.41 alin. (2) C.pen 1968, spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.pen. 1968, transmitere fictivă a părţilor sociale ori a acţiunilor deţinute într-o societate, prev. art. 2801 din Legea nr. 31/1990, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. 1968 şi art. 5 C.pen., Şi astfel cum s-a solicitat de Parchet în şedinţa din data de 10.09.2018, schimbarea încadrării juridice, în: evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (l) lit. c) din Legea nr.. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin.(1) C.pen, spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (l) lit. a) din Legea nr.656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (l) C.pen., transmitere fictivă a părţilor sociale ori a acţiunilor deţinute într-o societate, prev. art. 2801 din Legea nr. 31/1990, toate cu aplicarea art.38 alin. (l) C.pen. şi art. 5 C.pen.

În consecinţă, inculpata a solicitat admiterea apelului, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen., desfiinţarea sentinţei primei instanţe, şi să se pronunţe o nouă hotărâre, în concordanţă cu prevederile art. 16 alin. (l) lit. d) C.pr.pen.., raportat la art. 25 şi art. 30 C.pen. şi să se dispună achitarea pentru toate cele trei infracţiuni din rechizitoriu.

În apelul formulat, parte civilă ANAF a criticat hotărârea instanţei de fond pe considerentul că s-a constituit parte civilă cu suma de 1.177.223 lei, în baza rapoartelor de expertiză efectuate, sumă la care trebuie să se calculeze şi obligaţiile fiscale accesorii potrivit legislaţiei în vigoare, de la momentul producerii prejudiciului până la data când suma va fi integral achitată.

A mai solicitat să se aibă în vedere şi faptul că inculpata A.F., în calitate de administrator al SC A.I. SRL ar fi prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma de 1.177.223 lei, şi nu cum greşit a reţinut instanţa de fond – 364.110 lei, fără a fi raportate şi analizate probele administrate la instanţa de fond. În acest sens, instanţa de fond a constatat în mod greşit că actele materiale ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală se raportează doar la cele trei facturi în valoare de 1.128.742,24 lei, prin care s-a prejudiciat bugetul de stat, cu suma de 364.110 lei.

Astfel, hotărârea instanţei de fond o consideră ca fiind netemeinică deoarece nu a ţinut cont de probele administrate, respectiv raportul de expertiză contabilă. Concluziile expertizei contabile au fost în sensul că tranzacţiile derulate între SC A.I. SRL şi SC D.L.M. SRL, potrivit facturii nr.36/15.10.2010 în valoare de 27.776 lei au caracter fictiv.

A mai arătat partea civilă că prin raportul de expertiză s-a constatat faptul că tranzacţiile derulate între SC M.C. SRL, SC A.R.T. SRL, SC D.L.M. SRL şi SC A.I. SRL au un caracter fictiv neadecvat, cauzând un prejudiciu în valoare de 373.070 lei, compus din 149.228 lei reprezentând baza impozabilă a facturilor emise de cele 3 societăţi furnizoare şi 223.842 lei reprezentând TVA aferent facturilor emise de cele 3 societăţi furnizoare.

Aceste societăţi furnizoare nu au declarat veniturile obţinute din emiterea facturilor către SC A.I. SRL şi nici TVA colectată, sustrăgându-se de la plata impozitului şi a TVA rezultate din aceste

S-a demonstrat comportamentul de tip „fantomă" al celor trei societăţi menţionate, precum şi caracterul fictiv al facturilor evidenţiate în contabilitatea SC A.I. SRL.

S-a considerat că prejudiciul produs bugetului general consolidat, prin activitatea infracţionala a inculpatei A.F. şi partea responsabilă civilmente SC A.I. este în cuantum de 373.070 lei.

Partea civilă a solicitat obligarea inculpatei, în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC A.I. la plata sumei de 373.070 lei reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii, de la data la care obligaţiile au devenit scadente şi până la data executării integrale a sumelor; admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate, în ceea ce priveşte latura civilă.

Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C.pr.pen., Curtea a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, din informaţiile puse la dispoziţie de ONRC, Curtea a reţinut că în perioada septembrie-decembrie 2010, în realizarea aceleași rezoluții infracționale, inculpata A.F., în calitate de administrator al SC A.I. SRL a evidenţiat în actele contabile ale societăţii precum şi în alte documente legale (declaraţia privind decontul de taxă pe valoare adăugată şi declaraţia privind impozitul pe profit) cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale aferente unui număr de trei facturi fiscale de achiziţii fictive, în valoare totală de 1.128.742,24 lei, având ca emitenți societățile comerciale cu comportament tip “fantomă” SC M.C. SRL, SC A.R.T. SRL si SC D.M.L. SRL, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantum de 364.110 lei, după cum reiese din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză. Pentru achiziţia fictivă de la SC M.C. SRL a fost înregistrată factura nr. (..) având ca obiect produse alimentare și nealimentare în valoare totală de 715.891,68 lei. Achiziţia fictivă de la SC D.M.L. SRL a avut ca obiect produse nealimentare în valoare de 178.560 lei conform facturii nr.(..), iar cea de la SC A.R.T. SRL, produse alimentare și nealimentare în valoare totală 234.290,56 lei conform facturii 33/23.09.2010.

Din informaţiile furnizate de ANAF şi Inspecţia Muncii, rezultă că niciuna dintre cele trei firme nu au funcţionat la sediul declarat şi nu au avut angajaţi în perioada de funcţionare. SC A.R.T. SRL si SC D.M.L. SRL, de la data înfiinţării şi până în prezent, nu au depus declaraţii fiscale (D100, D101, D300, D394), nici raporturi contabile, iar SC M.C. SRL a depus declaraţii fiscale sporadice şi a raportat o valoare a livrărilor apropiată de cea a achiziţiilor.

Toate aceste circumstanţe reprezintă criterii pe baza cărora instanţa a apreciat că cele trei firme nu au desfăşurat o activitate reală, ci sunt firme cu comportament „fantomă”, care au fost înfiinţate în scopul desfăşurării de activităţi infracţionale în materia evaziunii fiscale.

Inculpata A.F., fiind şi împuternicită pe conturile SC A.I. SRL, pentru crearea aparenţei realităţii tranzacţiilor comerciale, în datele de 18.10.2010 şi 20.10.2010 a dispus prin şase ordine de plată, plata în conturile SC M.C. SRL, SC A.R.T. SRL si SC D.M.L. SRL, a sumei totale de 770000 de lei, reprezentând contravaloarea facturilor (..), după cum rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză şi declaraţiile inculpatei. Astfel, în data de 18.10.2010, inculpata a efectuat două depuneri în contul curent în Lei deschis la Raiffeisen Bank, în valoare de 300.300 lei și respectiv 200.200 lei, făcând plăți în aceeași zi către SC M.C. SRL şi SC A.R.T. SRL în valoare de 500.000 lei, suma depusă reprezentând contravaloarea plăților efectuate la care s-a adăugat valoarea comisionului de 0.1%. De asemenea, la data de 20.10.2010, inculpata a efectuat o depunere în contul curent în Lei deschis la Raiffeisen Bank, în valoare de 270.270 lei, efectuând în aceeași zi plăți către SC M.C. SRL şi SC A.R.T. SRL, în valoare de 270.000 lei.

Din documentele puse la dispoziție de unitățile bancare a mai rezultat că persoana autorizată pentru efectuarea operațiunilor prin intermediul conturilor bancare aparţinând SC M.C. SRL, deschise la Raiffeisen Bank și BRD, a fost, începând cu luna octombrie 2010, martorul B.I.B., iar in ce priveşte conturile bancare aparţinând SC A.R.T. SRL a rezultat ca persoanele autorizate sa opereze pe conturile societății au fost, numitul S.N. şi martorul B.I.B.

Din acelaşi raport de expertiză contabilă rezultă că sumele de bani transferate de inculpată în conturile celor două societăți deschise la Raiffeisen Bank au fost retrase, integral, în numerar chiar în ziua creditării conturilor de către martorul B.I.B.

Curtea a respins susţinerile inculpatei A.F., conform cărora ea nu avea cunoştinţă de modul cum se desfăşura activitatea A.I. SRL şi că nu a cunoscut că cele trei facturi erau fictive, iar firmele cocontractante erau firme fantomă. Într-adevăr, din declaraţiile inculpatei coroborate cu cele ale martorilor rezultă că activitatea A.I. SRL era coordonată în fapt de numitul A.K. şi că inculpata era o simplă angajată, fiind plătită în plus doar pentru că deţinea funcţia de administrator fără sa exercite atribuţii specifice. Însă, din aceleaşi probe rezultă că inculpata discuta cu furnizorii societăţii, primea marfa, efectua plăţi şi reprezenta firma în relaţia cu partenerii comerciali. De asemenea, inculpata a declarat că facturile au fost aduse de un cetăţean arab, după ce contabilul M.A. i-a adus la cunoştinţă numitului K.A. că îi mai trebuie trei facturi pentru ca TVA-ul să fie zero, ceea ce denotă faptul că inculpata a ştiut că facturile sunt fictive şi au fost aduse pentru a scădea TVA de plată.

Chiar dacă, probatoriul arată că numitul A.K. a deţinut firma SC A.I. SRL şi a fost beneficiarul activităţilor firmei, legale şi nelegale, Curtea a apreciat că inculpata A.F. a avut cunoştinţă că cele trei facturi erau fictive şi că firmele SC M.C. SRL, SC A.R.T. SRL si SC D.M.L. SRL aveau comportament de tip „fantomă”.

Mai mult decât atât, potrivit art. 10 din Legea nr. 82/1991 a contabilităţii, răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la o societate comercială revine administratorului. Aşadar, ştiind că îndeplineşte funcţia de administrator în cadrul SC A.I. SRL, inculpata A.F. era responsabilă pentru organizarea şi conducerea contabilităţii, inclusiv pentru declaraţiile fiscale depuse şi pentru realitatea/fictivitatea achiziţiilor declarate.

De asemenea, nu poate fi primită nici apărarea inculpatei conform căreia nu a avut intenţia de a se sustrage de la urmărirea penală prin transmiterea părţilor sociale deţinute la SC A.I. SRL către numitul A.K.R.K.H. Inculpata ştia că la data de 15.11.2013 faţă de ea s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, pentru fapte comise în calitate de administrator al firmei, iar la 04.09.2014 a cesionat părţile sociale pe care le deţinea, cunoscând că este cercetată în legătură cu activitatea societăţii, tocmai pentru a îngreuna cercetările.

Astfel, fapta inculpatei A.F., care în perioada septembrie-decembrie 2010, în calitate de administrator al SC A.I. SRL, a evidenţiat în actele contabile ale societăţii precum şi în alte documente legale (declaraţia privind decontul de taxă pe valoare adăugată şi declaraţia privind impozitul pe profit) cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale aferente unui număr de trei facturi fiscale de achiziţii fictive, în valoare totală de 1.128.742,24 lei, având ca emitenți societățile comerciale cu comportament tip “fantomă” SC M.C. SRL, SC A.R.T. SRL si SC D.M.L. SRL, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantum de 364.110 lei, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C.pen. şi art. 5 C.pen.

Fapta inculpatei A.F., care la data de 04.09.2014, în calitate de asociat şi administrator al SC A.I. SRL, a cedat părţile sociale deţinute în cadrul firmei către numitul A.K.R.K.H., în scopul sustragerii de la urmărire penală, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale deţinute într-o societate prevăzută de art. 2801 din Legea nr.. 31/1990.

În ceea ce priveşte acuzaţia de spălare de bani, în sensul că la datele de 18.10.2010 şi 20.10.2010 inculpata a dispus prin şase ordine de plată, plata din conturile SC A.I. SRL în conturile SC M.C. SRL şi SC A.R.T. SRL, a sumei totale de 770000 de lei, reprezentând contravaloarea facturilor (..), Curtea a apreciat că aceste acţiuni ale inculpatei nu întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr.656/2002.

Conform art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 constituie infracţiune de spălare de bani schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

Potrivit art. 2 lit. f) din Legea nr. 241/2005, prin operaţiune fictivă se înţelege disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există.

Operaţiunea comercială presupune livrarea de bunuri şi servicii de către o societate furnizoare urmată de plata preţului de către cealaltă societate achizitoare. Disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există se poate face numai prin executarea de acţiuni care să ateste livrarea bunurilor/serviciilor nelivrate (întocmirea de avize de însoţire a mărfii, procese verbale de recepţie, de punere în funcţiune, predare-primire, etc.) şi de acţiuni care să ateste plata preţului neachitat ( întocmirea de chitanţe false ori efectuarea plăţii prin ordin de plată, retragerea sumei de către reprezentantul firmei furnizoare şi restituirea banilor în numerar reprezentantului firmei care achiziţionează).

În consecinţă, simpla efectuare a plăţii unei facturi fictive, retragerea sumei în numerar şi restituirea banilor către firma achizitoare, fără alte operaţiuni ulterioare, este absorbită în conţinutul noţiunii de operaţiune fictivă şi nu poate fi considerată un transfer de bani, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bani.

Faţă de aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen., a admis apelul declarat de inculpata A.F., împotriva sentinţei penale nr. 2146/15.10.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, pe care o desfiinţează în parte, şi, rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată inculpatei prin sentinţa apelată şi repune în individualitatea lor pedepsele componente:

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C.pen. şi art. 5 C.pen.;

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea de spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C.pen. şi art. 5 C.pen.;

- 1 an închisoare pentru infracţiunea de transmitere fictivă a părţilor sociale ori a acţiunilor deţinute într-o societate comercială, prevăzută de art. 2801 din Legea nr. 31/1990.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C.pen.p a achitat-o pe inculpată pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C.pen. şi art. 5 C.pen..

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., a contopit pedepsele de 2 ani închisoare şi 1 an închisoare, aplică pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 1/3 din durata pedepsei de 1 an închisoare, rezultând o pedeapsă de 2 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C.pen. a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C.pen., respectiv drepturile de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (asociat sau administrator al unei societăţi comerciale), pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C.pen. a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C.pen., respectiv drepturile de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (asociat sau administrator al unei societăţi comerciale).

În baza art. 91 C.pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C.pen.

În baza art. 93 alin. (1) C.pen. a obligat inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Ilfov, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C.pen. a impus inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Ilfov sau organizat în colaborare cu alte instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C.pen. pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va desfăşura o activitate neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Oraşului Pantelimon sau Policlinicii Pantelimon, pe o perioadă de 90 zile lucrătoare.

A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C.pen.

Pedeapsa accesorie se va executa doar în cazul în care pedeapsa principală devine executabilă.

A înlăturat dispoziţia de confiscare specială a diferenţei dintre suma de 770.000 lei şi suma reprezentând cuantumul despăgubirilor civile.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, care nu sunt contrare prezentei.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C.pr.pen.a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă ANAF, împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Domenii speta

Spete similare