INSTANŢA
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 01.11.2018 sub nr. ..., contestatorul A a formulat în contradictoriu cu intimata B, contestaţie la executare ce priveşte dosarul de executare silită nr. 5181/2018 aflat pe rolul BEJA C prin care a solicitat admiterea excepţiei prescripţiei dreptului intimatei B d a cere executarea silită în temeiul contractului de credit încheiat cu D sub nr. 0587068/29.05.2008, anularea somaţiei nr. 5181/2018 din 09.10.2018, anularea adreselor de înfiinţare a popririi nr. 5181/2018 din 09.10.2018 comunicate terţilor popriţi ..., anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr. 5181/2018 din 09.10.2018, anularea întregii executări silite înseşi, precum şi a oricăror acte de executare efectuate de intimată împotriva contestatorului, suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare şi obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de executare silită.
În motivare contestatorul a arătat, în esenţă, că de la momentul încheierii contractului de credit şi până la data de 16.10.2018 nu i-a fost comunicat nici un contract de cesiune de creanţe ori vreun alt înscris din care să reiasă că pretinsa creanţă datorată a fost transferată către un alt presupus creditor. A menţionat că i se solicită plata unei sume în cuantum de 6.573,73 Euro, la care se adaugă o serie de cheltuieli de executare, fără însă a evidenţia nicio modalitate de calcul a sumei executare silit şi nici vreun alt element pentru determinarea câtimii pretinsei creanţe.
A arătat că titlul executoriu este un contract de credit cu executare succesivă, căruia îi este anexat un plan de rambursare în care sunt evidenţiate 120 de rate.
Prescripţia dreptului de a cere executarea silită în prezenta speţă este guvernată de două acte normative, re4spectiv Decretul nr. 167/1958 pentru primele 40 de rate şi Noul Cod civil pentru următoarele 80 de rate, prescripţia începând să curgă la data la care fiecare prestaţie a devenit exigibilă. Analizând planul de rambursare, se observă că primele 86 de rate au scadenţe cuprinse între 28.06.2008 şi 28.07.2015, iar cum cererea intimatei de executare silită a fost formulată la data de 07.08.2018, rezultă că în privinţa primelor 86 de rate a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită, astfel că singurele rate ce ar putea fi datorate sunt ratele 87-120 a căror valoare cumulată se ridică la suma de 3876 euro.
A mai învederat că intimata nu a fost parte la Contractul de credit şi nu îndeplineşte condiţia de a fi instituţie de credit, astfel că nu posedă un titlu executoriu, invocând în acest sens prevederile art. 120 din OUG 99/2006. A concluzionat că intimata este lipsită de capacitatea specială de folosinţă deoarece nu are calitatea de instituţie de credit.
A arătat că eventualul drept de creanţă în raport cu contestatoarea ar putea avea doar un caracter substanţial, urmând ca pe calea acţiunii în pretenţii sa analizeze temeinicia acestuia. Numai după obţinerea unui titlu executoriu în acest sens, creditoarea putea solicita declanşarea executării silite. Concluzionând, a menţionat că acest contract de cesiune nu are calitatea de titlu executoriu, atributul executorialităţii nefiind transferat odată cu încheierea contractului de cesiune de creanţă.
De asemenea, a invocat lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al pretinsei creanţe, menţionând că nu este prezentată nicio modalitate de calcul a sumei executare silit, precum şi necomunicarea presupusei cesiuni de creanţă.
În motivarea cererii de suspendare a arătat că executarea silită prezintă indicii temeinice de vădită nelegalitate, iar contestatorul este o persoană cu condiţie modestă, pentru care continuarea unei astfel de executări ar fi de natură să îi pună în pericol propria subzistenţă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711-art. 719 Cod procedură civilă.
Contestatorul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar (f. 12-35), precum şi proba cu expertiză judiciară specialitatea contabilitate.
Instanţa a dispus emiterea unui adrese către BEJA C pentru a înainta, în copie conformă, dosarul de executare nr. 5181/2018.
Cererea a fost legal timbrată, dovada fiind ataşată la fila 43 dosar, fiind făcută şi dovada consemnării cauţiunii în cuantum de 2257,93 lei (fila 44).
De asemenea, a făcut dovada achitării cheltuielilor fotocopiere dosar executare silită (f. 61).
Intimatul a formulat întâmpinare la data de 11.12.2018 solicitând ca pe cale de excepţie să se dispună admiterea excepţiei netimbrării şi a tardivităţii formulării contestaţiei. Pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În susţinere a arătat că la data de 27.09.2011, între D şi intimat s-a încheiat contractul de cesiune de creanţe nr. 865/2011, prin care intimata a preluat creanţa pe care banca o deţine faţă de contestatoare, în baza contractului încheiat de aceasta cu banca. Cesiunea a fost înscrisă în AEGRAM şi a fost adusă la cunoştinţa debitorului printr-o notificare.
Ca urmare a faptului că debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată, intimata a solicitat executarea sa silită, fiind înregistrat dosarul execuţional 5181/2018 aflat pe rolul BEJA C.
Pe fondul contestaţiei a arătat că această calitate de creditor rezultă din contractul de cesiune încheiat în data de 27.09.2011, prin care s-a transmis creanţa deţinută împotriva contestatorului în baza contractului de credit, invocând prevederile art. 1566, art. 1568 şi art. 1578 Cod civil.
De asemenea, lipsa notificării sau a acceptării cesiunii de creanţă de către debitorul cedat nu are nicio influenţă asupra validităţii acestei operaţiuni juridice.
A mai învederat că dispoziţiile privitoare la instituţiile financiare nebancare nu sunt aplicabile deoarece intimata este o persoană juridică de drept privat.
A solicitat respingerea susţinerilor cu privire la lipsa titlului executoriu, invocând prevederile Deciziei nr. 3/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. A solicitat şi respingerea susţinerilor privind caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, precum şi respingerea excepţiei prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, ca neîntemeiate. În susţinere a arătat că a procedat la executarea silită a creanţei în termenul de 3 ani de la momentul naşterii dreptului la acţiune, potrivit art. 706 Cod procedură civilă, ce a intervenit după constatarea refuzului debitorului de a îşi achita obligaţiile. Mai mult, contestatorul a fost notificat cu privire la intervenirea cesiunii creanţei, cât şi cu privire la efectuarea plăţilor restante, aspect ce întrerupe curgerea termenului de prescripţie. Mai mult, acesta nu neagă debitul în sarcina sa.
Sub aspect probatoriu, instanţa a încuviinţat şi administrat pentru părţi proba cu înscrisuri şi a respins ca nefiind utilă proba cu expertiză contabilă solicitată de contestator.
Prin adresa depusă la data de 11.01.2019, intimatul a înaintat anexa la Contractul de cesiune, arătând că i-a fost cesionată o creanţă globală ţi nu cunoaşte valoarea defalcată a acesteia, fiind în imposibilitatea de a da curs solicitării instanţei de a prezenta în concret din ce se compune debitul pus în executare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:
În baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de facilitate de credit şi garanţie reală imobiliară nr. 0587068/29.05.2008 încheiat de D cu debitorul-contestator (f. 33-40 dosar executare silită), creditoarea cesionară B a solicitat la data de 07.08.2018 (f. 31 dosar executare silită) demararea procedurii de executare silită împotriva debitorului A, pentru recuperarea creanţei de 6573,73 euro, formându-se dosarul de executare nr. 5181/2018 pe rolul BEJA C (fila 30 dosar executare silită).
La data de 27.09.2011, între D şi intimat s-a încheiat contractul de cesiune de creanţe nr. 865/2011, prin care intimata a preluat creanţa în cuantum de 6.573,73 euro (filele 55-69 dosar executare). Cesiunea de creanţă a fost înscrisă în AEGRAM (filele 96-97).
Prin adresa emisă la data de 29.06.2018, contestatorul a fost notificat de către intimat cu privire la cesiunea de creanţă ce a intervenit între intimat şi D, cu privire la cuantumul debitului datorat şi cu privire la obligaţia de achitare a acestuia (52-53 dosar executare silită), astfel că instanţa va respinge ca neîntemeiată apărarea contestatorului în sensul că această cesiunea nu i-a fost niciodată adusă la cunoştinţă.
Prin încheierea de sedinţă din Camera de Consiliu din data de 22.08.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. …. (f. 23 dosar executare), s-a dispus încuviinţarea executării silite a contractului de credit nr. 0587068/29.05.2008 pentru suma de 6.573,73 euro, la care se adaugă cheltuielile de executare silită.
La data de 09.10.2018 a fost emisă înştiinţarea privind măsura popririi şi somaţia de plată prin care s-a pus în vedere contestatorului ca în termen de 1 zi de la primire să achite suma totală de 6.573,73 euro debit și 4.262,06 lei cheltuieli de executare (f. 13) și s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor debitorului (f. 9-11 dosar executare), fiind înștiințat și debitorul despre măsurile luate (f.12).
Prin încheierea din data de 09.10.2018, executorul a stabilit cheltuieli de executare în cuantum total de 4.262,06 lei (f. 14 dosar executare silită).
În drept, potrivit disp. art.712 alin.1 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare, se poate face contestaţie la executare în termen de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, în conformitate cu alin.3 al aceluiaşi articol, după începerea executării silite cei interesaţi sau vătămaţi pot cere pe calea contestaţiei la executare şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.
În susţinerea prezentei contestaţii la executare, reclamantul a invocat, în esenţă, stingerea creanţei prin prescripţia extinctivă a dreptului de a cere executarea silită.
Instanța urmează a analiza cu titlu preliminar legea aplicabilă acestei instituții de drept, prin raportare la momentul de la care începe să curgă dreptul creditorului de a solicita executarea silită în prezenta speță.
Astfel, se reține faptul că dreptul tranzitoriu aplicabil prescripției extinctive (inclusiv cel aplicabil prescripției dreptului de a obține executarea silită) este exclusiv cel reglementat de art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului Civil, în contextul în care dispozițiile art. 3, alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură civilă și ale art. 25, alin. 1 Cod proc. civ. reglementează legea aplicabilă procedurii de executare și incidentelor ivite în cadrul ei, iar nu legea aplicabilă prescripției dreptului de a solicita executarea silită, ce reprezintă o chestiune de fond în cadrul contestației la executare. Or, în conformitate cu dispozițiile art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului Civil, ”Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”, fiind astfel necesar a se determina care este momentul de început al termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită a Contractului de facilitate de credit şi garanţie reală mobiliară nr. 0587068/29.05.2008.
Astfel, trebuie să se facă o distincție între prescripția dreptului material la acțiune, în sensul de stingere a dreptului de a constrânge o persoană, cu ajutorul forței publice, să execute o anumită prestație, să respecte o anumită situație juridică sau să suporte orice altă sancțiune civilă, după caz, ca sancțiune pentru creditor a neexercitării dreptului subiectiv în termen legal ( prescripție care, în conformitate cu dispozițiile tranzitorii mai sus menționate, este supusă prevederilor Decretului nr. 167/1958, în vigoare la data încheierii actului juridic ce reprezintă titlul executoriu) și prescripția dreptului de a obține executarea silită, ca prescripție de sine stătătoare, care privește posibilitatea de a obține executarea silită a unui titlu ce obligă la a da, a face sau a nu face, corespunzător obiectului obligației. Fiind vorba despre două prescripții distincte, regimul lor juridic, sub aspectul invocării, începutului, termenului, întreruperii, repunerii în termen și a efectelor va fi supus legii aplicabile la momentul în care termenul a început să curgă.
Or, în speță, creditorul cedent a procedat, astfel cum s-a arătat mai sus, la declararea scadenței anticipate a creanței rezultate din Contractul de facilitate de credit şi garanţie reală mobiliară nr. 0587068/29.05.2008 cel mai târziu la data de 27.09.2011, respectiv la data cesiunii de creanţă, acesta fiind momentul maxim obiectiv la care debitorul a fost decăzut din beneficiul termenului de rambursare a ratelor de credit scadente în viitor, de vreme ce creditorul cedent a solicitat recuperarea întregii creanțe executate silit.
Cum declararea scadenței anticipate și, implicit, momentul de la care se calculează prescripția dreptului de a cere executarea silită a intervenit înainte de intrarea în vigoare atât a Noului Cod Civil și a Noului Cod de procedură civilă, instanța concluzionează că legislația aplicabilă regimului juridic al prescripției dreptului de a obține executarea silită în temeiul Contractului de facilitate de credit şi garanţie reală mobiliară nr. 0587068/29.05.2008 este cea prevăzută în Codul de procedură civilă de la 1865, care se completează cu dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Astfel, conform art. 405 alin. 1 Vechiului C.proc.civ. dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescripţie este de 10 ani.
De asemenea, potrivit art. 405, indice 2, alin. 1, lit. a din Codul de procedură civilă de la 1865, ” Cursul prescripţiei se intrerupe:a) pe data indeplinirii de către debitor, înainte de începerea executarii silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoasterii, în orice alt mod, a datoriei.”
Prin Contractul de facilitate de credit şi garanţie reală imobiliară nr. 0587068/29.05.2008 încheiat de D cu debitorul, s-a acordat acestuia din urmă un împrumut în valoare de 7828 Euro pe o perioadă de 120 luni.
Deoarece la dosarul cauzei nu s-a depus notificarea de declarare a scadenței anticipate a debitului menţionat în Contractul de facilitate de credit şi garanţie reală imobiliară nr. 0587068/29.05.2008, în lipsa acestuia instanța concluzionează că întreaga creanță rezultată din contractul de credit mai sus menționat a fost declarată scadentă anticipat de către instituția bancară creditoare, în vederea recuperării sale, la momentul intervenirii cesiunii de creanţă din data de 27.09.2011, în acord cu dispozițiile art. 8.3 din convenția părților, acesta fiind momentul maxim obiectiv la care debitorul a fost decăzut din beneficiul termenului de rambursare a ratelor de credit scadente în viitor.
Va mai reţine instanţa că între momentul cesiunii de creanţă (27.09.2011) şi data înregistrării cererii de executare silită (07.08.2018), intimatul nu a întreprins nici un demers pentru a recupera creanţa menţionată, motiv pentru care instanţa va respinge apărările sale privind faptul că contestatorul a fost notificat cu privire la intervenirea cesiunii creanţei, cât şi cu privire la efectuarea plăţilor restante, aspect ce întrerupe curgerea termenului de prescripţie.
Instanţa va respinge ca neîntemeiată apărarea contestatorului în sensul că prin cesiunea contractului de credit de la o instituţie bancară la o societatea nebancară, aceasta îşi pierde caracterul executoriu, deci în mod greşit a fost încuviinţată executarea silită în baza acestui titlu.
Instanța are în vedere faptul că din OUG nr.99/2006 nu a conferit contractelor de credit trăsătura de titlu executoriu în considerarea persoanelor semnatare ale unor asemenea contracte, ci a naturii respectivelor convenţii, astfel încâ modificarea părţilor originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu printr-un contract de cesiune nu afectează substanţa titlului executoriu, poziţia cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia, astfel, toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanţa, inclusiv caracterul executoriu al acesteia.
În acest sens, art.1568 alin.1 lit.a din NCC prevede că cesiunea de creanţă transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată.
Contractul de credit nu are caracter intuitu personae în ceea ce priveşte instituţia de creditare. Astfel, caracterul de titlu executoriu al contractului de credit se păstrează indiferent de calitatea pe care o are persoana fizică sau juridică care se subrogă în drepturile creditorului iniţial. Indiferent de natura transmisiunii creanţei, actul juridic îşi păstrează caracterul de titlu executoriu, deoarece acesta a fost încheiat între o bancă şi un împrumutat, aspect care nu s-a schimbat ca urmare a intervenirii cesiunii de creanţă.
Subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei este un mijloc de transmitere convenţională a dreptului de creanţă, cu toate garanţiile şi accesoriile sale, astfel încât cesionarul poate exercita toate drepturile şi acţiunile ce derivă din contractul de credit împotriva contestatorului pentru a recupera debitul restant, faţă de împrejurarea că respectivul contract de credit este titlu executoriu, în baza căruia intimata poate iniţia direct executarea silită a debitorului-contestator.
În cazul creditelor bancare sau a celor acordate de instituții financiare nebancare, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită începe să curgă de la data scadenței obligației de plată, iar în cazul în care există mai multe rate succesive, termenul de prescripție începe să curgă de la data ultimei rate de achitat, stabilită conform contractului.
Instanța a constatat că la dosarul cauzei nu a fost depusă o notificare din partea băncii de declarare a scadenței anticipate a contractului de credit. Cu toate acestea, prin contractul de cesiune de creanţă a fost cesionată întreaga sumă restantă, în cuantum de 6573,73 lei, aspect din care se deduce logic faptu că anterior cesiunii de creanţă, instituţia bancară a procedat la declararea scadenţei anticipate a creditului şi la calcularea sumei cu care debitorul figura restant.
Astfel, instanţa reţine fără echivoc împrejurarea că, anterior cesionării creanței, Banca a declarat împrumutul scadent anticipat, chiar dacă o asemenea dovadă nu se regăsește la dosar.
Instanţa va reţine că termenul de trei ani în care intimatul putea obţine executarea silită început să curgă la data de 27.09.2011 (data la care a fost cesionată creanţa) şi s-a împlinit la data de 27.09.2014, fără ca intimatul să întreprindă în cauză vreun act de executare silită sau vreun act care să întrerupă curgerea acestui termen.
Va mai reţine instanţa că notificarea cesiunii de creanță, precum și înscrierea în A.E.G.R.M. a cesiunii de creanță nu au ca efect întreruperea termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, întrucât acestea nu se încadrează în categoriile de acte enumerate de art. 405 indice 1 şi 2 din Vechiul Cod de Procedură Civilă ca având un astfel de efect.
Potrivit art. 3716 din Vechiul Cod de Procedură Civilă - În cazurile prevăzute de art. 3715 lit. b) se poate cere reluarea executării silite, înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, iar potrivit art 405 din acelaşi act normativ - Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.
Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită. Prin împlinirea termenului de prescripţie orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie.
Instanţa reţine că până la data de 07.08.2018, când s-a formulat cererea de executare silită în baza titlului executoriu reprezentat de contract de facilitate de credit şi garanţie reală imobiliară nr. 0587068/29.05.2008, creditorul nu a întreprins nici un act care să conducă la reţinerea întreruperii prescripţiei şi nu a fost incident nici un caz de suspendare a prescripţiei, termenul de a cere executarea silită împlinindu-se la data de 27.09.2014, potrivit art. 405 alin 1 din Vechiul Cod de Procedură Civilă.
Instanţa va respinge ca neîntemeiată apărarea intimatului în sensul că a procedat la executarea silită a creanţei în termenul de 3 ani de la momentul naşterii dreptului la acţiune, potrivit art. 706 Cod procedură civilă, ce a intervenit după constatarea refuzului debitorului de a îşi achita obligaţiile, având în vedere că între momentul la care a intervenit cesiunea de creanţă şi data la care a depus cererea de executare la executor, creditorul a înţeles să rămână în pasivitate.
Instanţa va mai reţine şi faptul că deşi debitorul nu a negat existenţa debitului, acest aspect nu echivalează în nici un caz cu o recunoaştere de datorie, conform art. 405 indice 2 alin. 1 pct. 1 din Vechiul Cod de procedură civilă, având în vedere că partea contestatoare a invocat chiar intervenirea prescrierii dreptului de a solicita executarea silită.
În consecinţă, intimata nu mai era îndreptățită să solicite şi să obţină punerea în executare a Contractul de facilitate de credit şi garanţie reală imobiliară nr. 0587068/29.05.2008, după un interval de patru ani de la data la care executarea silită s-a prescris, întrucât prin împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de lege, acest contract şi-a pierdut puterea executorie în ceea o priveşte pe intimată, după cum dispun prevederile art.405 VCPC.
Pentru acest motiv, instanţa constată că executarea silită a fost demarată în mod nelegal în cauza de faţă, cu nesocotirea prevederilor Codului de procedură civilă, sens în care va constata că în prezenta cauză a intervenit prescripţia dreptului de a cerere executarea silită în baza Contractul de facilitate de credit şi garanţie reală mobiliară nr. 0587068/29.05.2008 şi va admite contestaţia la executare şi va anula toate actele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr. 5181/2018 al BEJA C.
Având în vedere că instanţa a identificat deja o apărare care conduce la anularea întregii executări silite, analizarea celorlalte apărări formulate apare ca fiind de prisos.
Faţă de soluţionarea contestatiei, va respinge cererea de suspendare a executării ca ramasă fară obiect.
În baza art.45 alin.1 lit.f din OUG nr.80/2013, instanţa va admite cererea contestatoarei şi va restitui acesteia taxa judiciară de timbru aferentă contestaţiei la executare, în cuantum de 1000 de lei, achitată prin chitanţa 211931, depusă la fila 43 dosar, urmând ca taxa de timbru în cuantum de 50 de lei să fie recuperată pe cale separată de către contestator, ca şi cheltuială de judecată.
Instanţa va lua act că partea contestatoare şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite contestaţia la executare formulată de contestatorul A, având domiciliul ales în Bucureşti, Complex Răsărit de Soare, str. Liviu Rebreanu NR.46-58, bloc tronson III, sc.E, et.2, ap.E210, sector 3, ….. în contradictoriu cu intimata B, având sediul ales în ….
Constată prescris dreptul de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Contract de facilitate de credit şi garanţie reală mobiliară nr. 0587068/29.05.2008.
Dispune anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 5181/2018 al BEJ C.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
În baza art. 45 alin.1 lit.f din OUG nr.80/2013, dispune restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.000 de lei.
Ia act că partea contestatoare şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Pronunţarea s-a făcut prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 28.01.2019.
PREŞEDINTE,GREFIER,
Curtea de Apel Craiova
OUG 30/2020. Aplicabilitatea masurilor de protecție a salariaților in cazul instituțiilor si autorităților publice finanțate de la bugetul de stat.
Tribunalul Teleorman
Consecinţa nulitătii absolute a încheierii
Judecătoria Sectorul 1 București
contestație la executare – obligație de întreținere: luarea în calcul a sumelor achitate de tatăl debitorului cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorului având în vedere dispoziţiile art. 1472 C. civ., potrivit cărora plata poate fi făcută de
Curtea de Apel Alba Iulia
Calitatea procesuală activă a petentei în formularea unei plângeri împotriva unei decizii pronunțate de CNSC, ca urmare a contestației formulate de un alt participant la procedură.
Judecătoria Sectorul 1 București
contestatie la procesul verbal de distribuire a pretului