Contestaţie la notificarea de dare în plată. Efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat derivând dintr-o acţiune în constatarea clauzelor abuzive

Soluţia pronunţată în dosarul ... a fost constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale şi obligarea pârâtei ... la plata către reclamantul ... a unei sume de bani. Judecătoria Galaţi a stabilit – cu autoritate de lucru judecat, dar numai în sensul art. 431 alin. (2) C.pr.civ. – că în privinţa derulării contractului de facilitate de credit şi de garanție nr. 104447 din 22.05.2008 nu a intervenit impreviziunea.

În litigiul de faţă, pentru a verifica îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii de dare în plată, Curtea trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii referitor la același contract de facilitate de credit şi de garanție, așa cum a stabilit Curtea Constituțională a României în Decizia nr. 623/2016 (par. 95). Or, din această perspectivă, este evidentă incidența autorității de lucru judecat a sentinţei civile din dosarul ... – dar numai în sensul art. 431 alin. (2) C.pr.civ., adică efectul pozitiv al autorității – astfel că, în prezentul litigiu, Curtea trebuie să considere ca stabilit faptul că teoria impreviziunii nu este aplicabilă.

Decizia nr. 76/17.04.2019 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 27.04.2017, contestatoarele ... şi ... au formulat, în contradictoriu cu intimaţii ..., ... şi ..., contestaţie prin care au solicitat constatarea faptului că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru darea în plată, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară formulării notificării şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare au arătat că la data de 22.05.2008 s-a încheiat între intimaţi şi contestatoarea ... contractul de facilitate de credit şi garanţie nr. 104447, contract cedat la data de 31.03.2009 către ...

Au menţionat că la data de 18.04.2017 au primit notificarea de dare în plată prin care se solicită şi reechilibrarea contractului.

Au arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale procedurii de dare în plată, invocând în acest sens considerentele Deciziei nr. 623/2016 a Curţii Constituţionale a României şi dispoziţiile OG nr. 99/2006, OUG nr. 190/1999, Codul de procedură civilă, arătând că există şi posibilitatea adaptării contractului anterior dării în plată, iar refuzul debitorului de a-l adapta constituie un abuz de drept ce ar trebui sancţionat cu admiterea contestaţiei.

Au mai precizat faptul că nu a fost detaliată îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 4 din Legea 77/2016 şi nici nu s-a dovedit un risc supraadăugat care să impună remediul impuse de impreviziune sau o imposibilitatea permanentă de executare.

Au mai invocat faptul că ... nu are calitatea de creditor al intimaţilor.

Au menţionat faptul că situaţia financiară a intimaţilor permite menţinerea contractului, iar variabilitatea monedei străine ori costurile aferente creditului sunt previzibile. Au mai arătat că împrumutaţii au avut pe toată perioada contractului posibilitatea renegocierii sale, şi că situaţia invocată drept imprevizibilă, aprecierea CHF faţă de LEU a survenit cu ani în urmă, iar intimaţii nu au perceput-o ca pe un eveniment imprevizibil şi nu au notificat banca în acest sens.

În drept, au invocat dispoziţiile Legii nr. 77/2016, art. 204 alin. 1 şi urm. Cod procedură civilă.

În dovedirea susţinerilor lor au propus administrarea probei cu înscrisuri.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 6981/30.10.2017 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul cu nr. 8181/233/2017, a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatoarea ... în contradictoriu cu intimaţii ..., ... şi ... și a fost admisă contestaţia formulată de contestatoarea ... în contradictoriu cu intimaţii ..., ... şi ...

S-au constatat neîndeplinite condiţiile pentru darea în plată şi s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii notificării din data de 18.04.2017.

Au fost obligați intimaţii la plata către contestatoarea ... la suma de 828,41 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei nr. 6981/30.10.2017 au declarat apel, în termen legal, intimaţii ..., ... şi ..., solicitând admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea contestaţiei.

În motivarea apelului, s-a arătat că sentinţa apelată este nelegală şi netemeinică  apreciind că condiţia de la lit. c) a art. 4 alin. 1 din Legea nr. 77/2016 este îndeplinită, deoarece destinaţia de locuinţă a imobilului rezultă din contractul de credit şi contractul de ipotecă, aspect cunoscut şi de către contestatoare, care îşi trimitea periodic câte un reprezentant la adresă, pentru verificarea situaţiei imobilului. În al doilea rând, se arată că a depus copie a cazierului judiciar inclusiv pentru ..., fiind îndeplinită şi condiţia de la lit. d) a art. 4 alin. 1 din Legea nr. 77/2016. În al treilea rând, se arată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile impreviziunii, astfel: creşterea cursului valutar leu-CHF a fost spectaculoasă, unul dintre soţii împrumutaţi a fost nevoit să-şi întrerupă activitatea profesională din cauza problemelor de sănătate, singurul venit al împrumutaţilor fiind doar cel înregistrat de ..., fiind creat un dezechilibru evident între contraprestaţiile părţilor, în detrimentul debitorilor, iar aceste schimbări nu au putut fi prevăzute de debitori, apărând ulterior încheierii contractului. Se mai arată că în contract nu există o clauză de adaptare a contractului.

Împotriva deciziei civile nr. 359/25.07.2019 pronunţată de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. 8181/233/2017 au declarat recurs reclamanţii ... şi ..., pentru motive de nelegalitate, prin raportare la disp. art. 488 alin. 1 pct. 6, 7 și 8 C.proc.civ.

Consideră recurenții că decizia nr. 359/25.07.2018 a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat față de considerentele sentinței civile nr. 5596/22.07.2016 a Judecătoriei Galați în dosarul nr. 17078/233/2015, rămasă definitivă prin respingerea apelului, în care este vorba despre același contract de credit care face obiectul prezentului litigiu; executarea obligațiilor reclamanților, intimații din prezenta cauză, afectată de variația cursului de schimb, își găsește suport atât în conținutul clauzelor contractuale cât și în dispozițiile legale, teoria impreviziunii neavând aplicabilitate în speță (art. 488 al. 1 pct. 7).

Arată recurenții că instanța de apel a respins excepția formulată de recurenți motivând că în analizarea impreviziunii a avut în vedere alte premise, fiind analizată numai fluctuația cursului de schimb valutar, nu și evoluția veniturilor intimaților. A invocat Decizia Curții Constituționale nr. 623/2016. Pe cale de consecință, atâta timp cât instanța a considerat faptul că modificarea cursului de schimb CHF/leu nu poate fi considerată o manifestare a impreviziunii, nu s-au mai analizat celelalte condiții subiective, precum fluctuația veniturilor. Deci, instanța de apel nu poate pronunța o hotărâre care să statueze contrar celor reținute anterior de Judecătoria Galați prin sentința nr. 5596/2016, rămasă definitivă prin decizia nr. 83/2017 a Tribunalului Galați.

Al doilea motiv de recurs se referă la împrejurarea că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei (art. 448 al. 1 pct. 6). Astfel, consideră recurenții că instanța de apel nu a motivat de ce a considerat că este necesară aplicarea impreviziunii la limita superioară impusă de Legea nr. 77/2016, ci s-a rezumat la a admite acțiunea, cu toate că avea posibilitatea adaptării contractului de credit pentru reechilibrarea riscurilor suportate de către părți.

A invocat: jurisprudența Curții Europene, Cauzele Albina și Virgil Ionescu, art. 6.1. din Convenția CEDO, Decizia nr. 1156/2014 a ICCJ.

Mai mult, instanța de apel nu a motivat de ce a înlăturat atât considerentele primei instanțe cât și apărările recurenților cu privire la evoluția dovedită a cursului de schimb CHF/leu în perioada anterioară încheierii contractului de credit, cât și îndeplinirea obligației de minimă diligență de către debitori în legătură cu acest aspect.

Un alt motiv de recurs este cel prev. de art. 488 al. 1 pct. 8 C.proc.civ., decizia recurată fiind dată cu încălcarea greșită a normelor de drept material. Astfel, consideră recurenții că instanța de apel a considerat în mod greșit că sarcina probei incumbă recurenților, prin ignorarea disp. art. 5 din Legea nr. 77/2016.

Arată recurenții că, în cuprinsul dispozițiilor acestei legi, sunt redate condițiile cumulative ce trebuiesc detaliate în cuprinsul notificării, printre acestea regăsindu-se și aceea de a se face dovada riscului supraadăugat, care să impună remediul oferit de impreviziune, și anume, reechilibrarea/salvarea contractului, ultima soluție fiind încetarea acestuia (interpretarea art. 11 alin. 1 din Legea nr. 77/2016 de către Curtea Constituțională.) Astfel, debitorul are obligația să detalieze în cuprinsul notificării îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, anexând dovezi în acest sens, și nu creditorii așa cum a apreciat instanța de apel, recurenții neavând obligația să facă dovada schimbării destinației de locuință.

Mai arată recurenții că, în prezenta cauză, instanța de apel a apreciat în mod greșit că s-a făcut dovada manifestării impreviziunii, neținând cont de Decizia nr. 623/2016 și Decizia nr. 62/2017 ale Curții Constituționale, în sensul că instanța trebuie să verifice dacă în executarea contractului a intervenit un eveniment exterior, ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului de credit, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea obligațiilor de către debitor, iar imposibilitatea de executare să aibă un caracter permanent. Astfel, este vorba de riscul supraadăugat al contractului și ruperea echilibrului contractual, prin imposibilitatea debitorului de a-și executa obligațiile asumate prin contract; din simple verificări, rezultă că la data de 21.05.1999, cursul leu CHF era de 1,028 lei, înregistrându-se până la data încheierii contractului o creștere de 121,62%, astfel că variația schimbului valutar era previzibilă, împrumutații având cunoștință de acest aspect. Față de aceste aspecte, exista obligația renegocierii contractului, prin raportare efectivă la noua realitate.

În ceea ce privește motivul de impreviziune invocat, arată recurenții că aprecierea CHF nu a intervenit în anul introducerii notificării de dare în plată, ci în urmă cu 7- 8 ani, deci împrumutații și-au asumat riscul schimbării împrejurărilor existente la data încheierii contractului, cu consecința inaplicabilității teoriei impreviziunii.

Consideră recurenții reclamanți că obligațiile contractuale au fost asumate prin semnarea unui contract de credit într-o monedă străină, intimații asumându-și riscul unei fluctuații valutare.

Cât privește imposibilitatea de executare, apreciază recurenții că aceasta are un caracter temporar, debitorii având surse de venit satisfăcătoare care pot fi folosite inclusiv pentru achitarea creditului contractat, fluctuația veniturilor neputând fi considerat un motiv de impreviziune, deci o imposibilitate permanentă de executare.

Au mai arătat recurenții și faptul că, intimații nu au notificat banca cu privire la ivirea evenimentului care a declanșat eventuala imposibilitate de executare, în considerarea bunei credințe. Au invocat art. 1634 alin. 5 din Codul civil aplicabil în temeiul art. 1 din Legea nr. 77/2016 și clauza 7.1, lit. i din Condițiile generale de creditare.

Faţă de situaţia de drept şi de fapt, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate şi, în rejudecare, respingerea apelului și reținerea puterii de lucru judecat față de considerentele sentinței nr. 559/2016 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin decizia nr. 83/2017 a Tribunalului Galați, pronunțate în dos. nr. 17078/233/2015 și, în subsidiar, respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

În drept, a invocat disp. art. 94 pct. 3 C.proc.civ., art. 483 și urm. C.proc.civ., Legea nr. 77/2016.

În probaţiune, a solicitat proba cu înscrisuri.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

Cauza a fost suspendată în data de 9.01.2019, în baza art. 411 alin.1 pct. 2 C.proc.civ.

În data de 25.03.2019, recurenta ... a solicitat repunerea cauzei pe rol, în temeiul disp. art. 415 alin. 3 C.proc.civ.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 476 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul urmărește să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. De asemenea, conform art. 499 C.pr.civ., hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.

Din această perspectivă, Curtea reţine, referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C.pr.civ., privind încălcarea autorității de lucru judecat, că prin sentinţa civilă nr. 5596 din 22.07.2016 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin decizia civilă nr. 83 din 01.03.2017 a Tribunalului Galaţi, ambele pronunțate în dosarul nr. 17078/233/2015, a fost soluționat litigiul având următorul cadru procesual:

-părţi – reclamantul ..., intervenienții ... şi ... şi pârâții ... şi ... – aceleași părţi ca în litigiul de faţă;

-obiect – constatarea caracterului abuziv al unor clauze cuprinse în contractul de facilitate de credit şi de garanție nr. 104447 din 22.05.2008 (încheiat de ..., ... şi ..., pe de o parte, şi ... şi ..., pe de altă parte) – obiect diferit de cel din litigiul de faţă (care este contestarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a procedurii de dare în plată, dar în privinţa aceluiași contract);

-cauză (constând în situația de fapt calificată juridic) – încălcarea, de către unele clauze ale contractului de facilitate de credit şi de garanție nr. 104447 din 22.05.2008, a dispoziţiilor Legii nr. 193/2000 şi OG nr. 21/1992 – diferită faţă de cea din litigiul de faţă (care constă în incidența, cu privire la același contract nr. 104447 din 22.05.2008, a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite).

Soluţia pronunţată în dosarul nr. 17078/233/2015 a fost constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale şi obligarea pârâtei ... la plata către reclamantul ... a unei sume de bani.

Potrivit art. 430 alin. (1) şi (2) C.pr.civ., hotărârea judecătorească (așa cum este sentinţa civilă nr. 5596 din 22.07.2016 a Judecătoriei Galaţi) ce soluționează fondul procesului are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, autoritate ce priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Un prim efect al acestei autorități – denumit efect negativ şi reglementat de art. 431 alin. (1) C.pr.civ. – constă în faptul că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze şi pentru același obiect. Pentru că există diferențele arătate în privinţa obiectului şi cauzei celor două litigii, este evident că sentinţa civilă nr. 5596 din 22.07.2016 a Judecătoriei Galaţi nu produce efectul negativ al autorității de lucru judecat, deci nu împiedică judecata din litigiul de faţă. Aşadar, din acest punct de vedere, soluţia instanţei de apel (Tribunalul Galaţi), care nu a reţinut autoritatea de lucru judecat, este corectă.

În schimb, există şi un al doilea efect – denumit efect pozitiv (uneori şi „putere de lucru judecat”) şi reglementat de art. 431 alin. (2) C.pr.civ. – ce constă în faptul că oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. Din acest punct de vedere, Curtea constată că, pentru a pronunţa sentinţa civilă nr. 5596 din 22.07.2016, Judecătoria Galaţi a analizat incidența impreviziunii şi a reţinut că, în privinţa contractului de facilitate de credit şi de garanție nr. 104447 din 22.05.2008, impreviziunea nu este aplicabilă.

Tribunalul Galaţi, prin decizia nr. 359 din 25.07.2018, recurată în prezenta cauză, reţine că efectul pozitiv al autorității de lucru judecat (puterea de lucru judecat) nu este incident, pentru că, în sentinţa civilă nr. 5596 din 22.07.2016, Judecătoria Galaţi a analizat numai fluctuația cursului de schimb valutar, nu şi evoluția veniturilor intimaților ..., ... şi ...

Curtea nu poate fi de acord cu acest raționament, întrucât, prin Decizia nr. 623/2016 a Curţii Constituționale, s-a stabilit că instanţa trebuie să facă verificarea condițiilor impreviziunii (par. 117). Acestea se încadrează în două categorii:

-condiții cu caracter obiectiv – referitoare la cauza schimbării circumstanțelor (existenţa situației neprevăzute) sau la cuprinsul contractului (absența unei clauze de adaptare a contractului); şi

-condiții cu caracter subiectiv – referitoare la atitudinea/conduita părţilor contractante (lipsa culpei debitorului în executarea contractului) sau la efectele schimbării circumstanțelor (caracterul licit al neexecutării obligațiilor contractuale).

Aceste condiții sunt cumulative, astfel că, dacă nu este îndeplinită fie şi una singură dintre ele, concluzia este același, în sensul că impreviziunea nu este incidentă. Acesta este motivul pentru care, în mod corect, Judecătoria Galaţi a concluzionat, prin sentinţa civilă nr. 5596 din 22.07.2016, că, dacă nu este îndeplinită condiția situației neprevăzute (schimbarea circumstanțelor), încadrată în categoria condițiilor cu caracter obiectiv, impreviziunea nu este incidentă relativ la contractul de facilitate de credit şi de garanție nr. 104447 din 22.05.2008.

Aşadar, era indiferentă variația veniturilor intimaților-pârâți ..., ... şi ..., pentru că această variație se încadrează în categoria condițiilor cu caracter subiectiv, care nu mai poate fi analizată pentru că nu este îndeplinită condiția obiectivă. Într-adevăr, eventuala reținere a reducerii veniturilor justifică neexecutarea contractului, adică atestă buna-credință a părții (care se află în situaţia de a nu putea, iar nu de a nu vrea să execute obligațiile ce îi revin). Aşadar, este greșită aprecierea instanţei de apel (Tribunalul Galaţi) în sensul că variația veniturilor reprezintă riscul supraadăugat (şi, deci, se încadrează în categoria condițiilor cu caracter obiectiv). 

În concluzie, Judecătoria Galaţi a stabilit – cu autoritate de lucru judecat, dar numai în sensul art. 431 alin. (2) C.pr.civ. – că în privinţa derulării contractului de facilitate de credit şi de garanție nr. 104447 din 22.05.2008 nu a intervenit impreviziunea.

În litigiul de faţă, pentru a verifica îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii de dare în plată, Curtea trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii referitor la același contract de facilitate de credit şi de garanție nr. 104447 din 22.05.2008, așa cum a stabilit Curtea Constituțională a României în Decizia nr. 623/2016 (par. 95). Or, din această perspectivă, este evidentă incidența autorității de lucru judecat a sentinţei civile nr. 5596 din 22.07.2016 – dar numai în sensul art. 431 alin. (2) C.pr.civ., adică efectul pozitiv al autorității – astfel că, în prezentul litigiu, Curtea trebuie să considere ca stabilit faptul că teoria impreviziunii nu este aplicabilă.

Rezultă că, din acest punct de vedere, soluţia instanţei de apel (Tribunalul Galaţi) – de respingere a excepției „puterii de lucru judecat” (în realitate, excepţia autorității de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv) – este greșită, deci motivul de recurs este întemeiat.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C.pr.civ., privind lipsa din hotărârea de apel a motivelor pe care se întemeiază sau cuprinderea de motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Curtea constată că instanţa de apel a motivat pe larg faptul că în cauză este incidentă teoria impreviziunii şi a stabilit, drept efect, caracterul justificat al cererii de dare în plată formulate de către ..., ... şi ...

Potrivit celor stabilite de Curtea Constituțională în Decizia nr. 623/2016 (par. 98 şi 121), odată constatată depășirea riscului inerent contractului şi survenirea celui supraadăugat, intervenţia asupra acestuia devine obligatorie şi trebuie să fie efectivă, fie în sensul încetării, fie în cel al adaptării sale noilor condiții, ea producând efecte juridice pentru viitor, prestațiile deja executate rămânând câștigate contractului. Deci, instanţa care, în condiţiile legii, este independentă în aprecierea sa va putea face aplicarea impreviziunii până la limita superioară impusă de Legea nr. 77/2016 (predarea imobilului şi ștergerea datoriilor principale şi accesorii), adică va pronunţa o hotărâre prin care va dispune fie adaptarea contractului în forma pe care o decide, fie încetarea sa.

Rezultă de aici că soluțiile posibile sunt două – fie adaptarea contractului, fie încetarea lui (prin dare în plată) –, iar alegerea uneia dintre ele de către instanță trebuie să fie motivată. Din acest punct de vedere, Curtea constată că instanţa de apel a ales soluţia încetării contractului (reținând caracterul justificat al cererii de dare în plată formulată de către ..., ... şi ...), însă nu a motivat în niciun fel de ce este singura soluţie potrivită. Aşadar, lipsește motivarea hotărârii pronunțate, astfel că şi acest motiv de recurs este întemeiat.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.pr.civ., în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Curtea constată că acesta reprezintă o continuare a primului dintre cele două anterioare, în sensul că, prin sentinţa civilă nr. 5596 din 22.07.2016 deja s-a stabilit – cu autoritate de lucru judecat – că teoria impreviziunii nu este incidentă în privinţa contractului de facilitate de credit şi de garanție nr. 104447 din 22.05.2008. Aşadar, prin hotărârea din prezentul litigiu, instanţa nu poate încălca autoritatea de lucru judecat a sentinţei arătate, în sensul de a stabili că impreviziunea este, totuși, incidentă (aşa cum eronat a făcut Tribunalul Galaţi). Rezultă că şi acest motiv de recurs este întemeiat.

În consecinţă, reținând temeinicia tuturor motivelor invocate, Curtea va admite recursul declarat de către ... şi ... împotriva deciziei civile nr. 359 din 25.07.2018 a Tribunalului Galaţi, pe care o va casa în tot şi, în rejudecare, va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de către ..., ... şi ... împotriva sentinţei civile nr. 6981 din 30.10.2017 a Judecătoriei Galaţi.

Totodată, va obliga intimații-pârâți, ca părţi căzute în pretenții, la suportarea în solidar a cheltuielilor de judecată avansate de recurenții ... şi ..., în sumă de 1.253,53 lei.

Domenii speta

Spete similare