Contencios administrativ fiscal. Prescripția dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale. Stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție. Interpretarea și aplicarea prevederilor art. 91 alin. 1, art. 23 și art. 84 d

Decizie 767 din 08.05.2019


Dispozițiile legale invocate nu se referă nici la momentul declarării, nici la cel al calculării, stabilirii, finalizării sau regularizării bazei de impunere a creanței fiscale și a obligației fiscale corelative, ci trimite expres la momentul constituirii, al generării bazei de impunere. Or, este evident că, în privința impozitului pe venit, acesta nu se poate declara în absența bazei sale de impunere, de unde rezultă faptul că, la data declarării și plății acestui tip de impozit, în cursul anului fiscal aferent, venitul a fost deja realizat. Drept urmare, interpretarea sistematică a prevederilor legale conduce la concluzia că venitul impozabil, deci baza de impunere a obligației reprezentate de plata impozitului pe venit, se constituie constant în chiar cursul anului fiscal în cauză, fiind doar calculat cu titlu final și declarat cu titlu recapitulativ prin declarația fiscală depusă în cursul anului următor celui în cauză.

Instanța de recurs reține că încheierea unui contract de muncă pentru postul de șofer de către un cabinet medical este legală, fiind permisă de prevederile art. 2 alin. 1 și art. 11 din Legea nr. 124/1998 privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale, care prevăd posibilitatea medicului de a angaja orice categorie de personal. În cauză, a fost încheiat un contract individual de muncă cu angajatul X, acesta reprezentând, alături de statele de plată, documentele care justifică, din punct de vedere fiscal, deductibilitatea cheltuielilor cu salariile și sarcinile fiscale asupra salariilor. Neindicarea în contractul de muncă a programului de lucru, lipsa fișei postului, a pontajelor, precum și a altor documente referitoare la deplasările efectuate, sunt aspecte care privesc executarea contractului individual de muncă, cu relevanță în raporturile juridice de dreptul muncii. Curtea reține că deductibilitatea cheltuielilor cu salariile și viramentele aferente acestora, nu este condiționată de justificarea muncii prestate în baza contractului individual de muncă, câtă vreme contribuabilul, care are calitatea de angajator, a făcut dovada că drepturile salariale și sarcinile fiscale aferente au fost efectiv plătite. Expertul judiciar confirmă efectuarea acestor plăți.