Contestatie in anulare. tardivitate

Asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 03.06.2019 sub nr. X/104/2019, contestatorul C T G, în contradictoriu cu intimatele COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR I J şi  COMISIA JUDEŢEANĂ DE FOND FUNCIAR O, a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziilor nr. X/05.06.2018 şi nr. X/14.05.2013, pronunţate de Tribunalul Olt, şi a sentinţelor civile nr. X/05.02.2013 şi nr. X/29.11.2017, pronunţate de Judecătoria Balş, solicitând anularea acestor hotărâri şi rejudecarea cauzelor, ca urmare a unor greşeli materiale, erori de judecată şi omisiunii de cercetare a tuturor motivelor de recurs.

Arată că prin sentinţa civila nr. X/05.02.2013, Judecătoria Balş a respins plângerea formulată de reclamant pe motiv ca autorul său, C E, nu a deţinut terenuri pe teritoriul comunei I J, recensământul agricol din anul 1941 nu este relevant pentru deţinerea unor suprafeţe de teren, având in vedere ca, potrivit art.9 din Legea 1/2000 se iau in considerare doar acte emise intre anii 1945-1990.

Arată că justificarea respingerii cererii sale conform articolului menţionat, constituie o eroare judiciara, greşeală de judecata, deoarece art. 9 din Legea 1/2000 a fost abrogat conform OG 102/2001 încă din anul 2001, iar conform art. 304, alin. 7 modificarea sau casarea unor hotărâri se cere „ când hotărârea pronunţata este lipsita de temei legal, ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greşita a legii" iar contestatorul între timp a justificat cu acte de vânzare-cumpărare ca bunicul său a deţinut până la deces, in anul 1943, terenurile solicitate, după care au trecut in moştenirea bunicii sale, a tatălui si unchiului său.

Greşeala materiala consta in faptul ca plângerea a fost formulata de contestatarul C T G, iar justificarea si respingerea acţiunii prin sentinţa civila X/05.02.2013 s-a făcut pe numele de C G T.

Menţionează că prin decizia nr. X/14.05.2013 Tribunalul Olt a fost respins recursul printr-un complet compus din trei judecători, reluând acelaşi articol 9 din Legea l/2000 si aceeaşi justificare data de instanţa de fond, făcând aceeaşi greşeala de judecata cu acelaşi abrogat art. 9, cat si faptul ca bunicul său nu a deţinut terenuri pe teritoriul comunei I J. Desi s-a cerut in cadrul recursului casarea sau modificarea prin aplicarea greşita a legii conform art. 304, alin 7, nu s-a motivat acest capăt de cerere.

De asemenea, Tribunalul Olt a comis si greşeala materiala, în sensul ca recursul depus pe numele de C G T a fost respins pe numele de C T G, fara nici o justificare, iar in argumentarea hotărârii apare cand C G T, cand C T G.

În continuare, susţine că prin sentinţa civila nr. X/29.11.2017, Judecătoria Bals a respins ca inadmisibila rejudecarea dosarului X/184/2012, pe motiv ca "daca după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa pârtilor, ori daca s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea  unei instanţe pe care s-a 'întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere." Ca motiv de refuz deşi la dosar se aflau cinci rânduri de acte care atestau terenurile bunicului său s-a invocat ca „daca după" un timp viitor datei la care s-a judecat dosarul, sa modifice semantica limbii romane, justificând ca acestea puteau fi aduse înainte de începerea procesului, modificând înţelesul cu un timp trecut pentru a putea fi respins dosarul in cauza.

Arată că in cadrul aceluiaşi articol se stipulează „acte reţinute de partea potrivnica” si nu se face de instanţa nicio referire la faptul ca Primăria I J a reţinut pe timpul desfăşurării procesului in perioada 2012-2013 sentinţa civila nr. X/15.04.1959 care atesta toate terenurile deţinute de bunicul său pe teritoriul comunei I J, si care in mod semnificativ ar fi dat alt sens sentinţei instanţei de fond. Dacă sentinţa nr. X nu ar fi fost reţinuta de primăria I J, si daca nu o ascundeau in corespondenta purtata, nu s-ar fi ajuns la acest proces, iar daca instanţa ar fi ţinut cont de sentinţa si ar fi acuzat primăria I J de ascunderea ei nu se mai ajungea in aceasta faza a procesului si la aceasta nedreptate.

În sentinţa civilă nr. X/2017 instanţa a greşit prin neaplicarea integrala a legii, adică partea din articol care prevede reţinerea unor acte de partea adversa, mai ales ca instanţa in timpul procesului trebuie sa stăruie pentru aflarea adevărului.

Hotărârea s-a dat prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii caii de atac extraordinare a revizuirii, considerându-se ca nu a respectat ordinea legala a cailor de atac, după recurs urmând contestaţia in anulare.

Arată că prin decizia civilă nr. X/05.062018, Tribunalul Olt, in componenta de trei judecători, dintre care, preşedinte L B şi judecător I M au fost si in componenta judecării recursului dat prin decizia X/14.05.2013, s-a respins recursul ca nefondat, motivaţia fiind aceeaşi ca instanţei de fond.

Apreciază că aceşti magistraţi, care au judecat procesul in recursul din 2013, se aflau in incompatibilitate absoluta, conform art. 41 alin. 1 C.proc.civ. De asemenea s-a încălcat art.503, alin. 1, 3 si 4. CPC, privind obiectul si motivele contestaţiei in anulare.

În conformitate cu prevederile legale si respingerea solicitării sale ca inadmisibila, întrucât nu s-a respectat ordinea de exercitare a cailor de atac prevăzuta de lege, solicită admiterea prezentei contestaţii in anulare conform art.457, alin 1,2,3 C.proc.civ.

Prin întâmpinarea formulată la data de 25.06.2019, intimata Comisia Judeţeană de Fond FUNCIAR O a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.

Raportat la obiectul cererii, arată că Legile Fondului Funciar au instituit o procedură specială, derogatorie, pentru retrocedarea dreptului de proprietate. Stabilirea dreptului de proprietate se face exclusiv pe baza cererilor formulate în termen legal de către persoanele care fac dovada că sunt îndreptăţite şi a actelor doveditoare depuse în susţinerea cererii.

Nedepunerea cererii în termen atrage pierderea dreptului de a mai solicita retrocedarea terenului - art. 9, art 11, ar. 13 din Legea nr. 18/1991 rep.

Totodată calitatea de persoană îndreptăţită este stabilită raportat la prevederile art. 8,13 din Legea nr. 18/1991 rep. coroborat cu art. 1121 NCC (fost 696 Cod CM) şi Decizia nr. XI/2007 pronunţată de I.C.CJ în soluţionarea recursului în interesul legii.

Toate aceste aspecte se apreciază în raport cu data la care Comisia Locală a făcut propunerea de reconstituire şi cu actele care însoţesc propunerea.

În ceea ce priveşte reconstituirea unui drept de proprietate se au în vedere actele/documentele din perioada 1945-1990, conform prevederilor art. 6 din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare. Intimata citează dispoziţiile art. 6 alin. 1, art. 6 alin. 12, art. 6 alin.22 din lege şi arată că reclamantul/ revizuientul/ contestor a solicitat restituirea unei suprafeţe de teren de la autorul C E în baza unor documente anterioare anului 1945, astfel apreciază că măsura dispusă, de respingere a cererii, este temeinică şi legală.

În ceea ce priveşte temeiul de drept pe care contestatorul C T G îşi întemeiază prezenta cerere, prevederile art. 503 alin. 2 pct 3 din Codul de procedură civilă, arată că pentru admisibilitatea contestaţiei în anulare, aşa cum a fost întemeiată în drept, se cere ca instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, să fi omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Susţine că pot face obiectul contestaţiei în anulare numai neregulile de natură procedurală cum sunt: nelegala citare şi absenţa părţii, necompetenţa, nelegala alcătuire a instanţei, omisiunea de a se pronunţa asupra uneia dintre recursurile declarate ori aceea de a cerceta vreunul din motivele de casare.

Legiuitorul precizează expres că necompetenta instanţei care a pronunţat hotărârea atacată trebuie să fie absolută iar excepţia de necompetenţă trebuie să fi fost invocată la acel stadiu procesual, or din lecturarea prezentei cereri nu rezultă un astfel de motiv.

Practica judiciară a statuat că nu este admisibilă contestaţia în anulare în sprijinul căreia sunt invocate alte motive decât cele prevăzute de codul de procedură, cum sunt: lipsa calităţii procesuale a uneia dintre parţi, omisiunea de a fi citată partea pentru termenul la care s-a amânat pronunţarea, nerespectarea principiului oralităţii dezbaterilor, încălcarea gravă a dreptului la apărare ori omisiunea instanţei de a dispune, din oficiu, administrarea de probe.

În speţa dedusă judecăţii, contestatarul C T G nu face altceva decât să reia fondul cauzei civile, motiv pentru care apreciază prezenta cerere ca fiind nefondată.

În consecinţă, raportat la obiectul cererii aşa cum a fost formulată, solicită respingerea contestaţiei în anulare ca fiind nefondată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile C.proc.civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25.06.2019, tribunalul a dispus disjungerea contestaţiei în anulare formulată împotriva sentinţelor civile nr. X/05.02.2013 şi nr. X/29.11.2017, pronunţate de Judecătoria Balş, şi formarea unui nou dosar, repartizat aceluiaşi complet, conform art. 111 alin. 4 din R.O.I.I.J., aprobat prin H.C.S.M. nr. X/2015.

La data de 30.08.2019, contestatorul a completat calea extraordinară de atac exercitată, indicând temeiul de drept.

Întrucât la termenul din data de 10.09.2019 tribunalul a invocat din oficiu excepţia tardivităţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C.proc.civ., se vor expune cu prioritate considerentele pentru care această excepţie este apreciată întemeiată:

Prealabil, cu privire la aplicarea legii procesuale în timp, tribunalul reţine că prezenta contestaţie în anulare este formulată împotriva deciziei civile nr. X/14.05.2013, pronunţată în dosarul nr. X/184/2012, şi a deciziei civile nr. X/05.06.2018, pronunţată în dosarul nr. X/184/2017.

Faţă de dispoziţiile art. 24, 25 şi 27 din Codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, tribunalul constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă de la 1865, întrucât cererea de chemare în judecată în dosarul nr. X/184/2012 a fost formulată la data de 12.12.2012, conform rezoluţiei de la înregistrarea cererii (f. 1 dosar nr. X/184/2012).

Potrivit art. 24 din Codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, „Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.”

De asemenea, potrivit art. 24 din Codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010,  „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul”.

Ori, sesizarea instanţei de fond a avut loc la data de 12.12.2012, prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C T G (contestator în prezenta procedură judiciară), astfel că în cauză este aplicabil Codul de procedură civilă (denumit în continuare C.proc.civ.) de la 1865, întrucât învestirea instanţei este anterioară datei de 15.02.2013, data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, conform art. I din OUG nr. 4/2013, privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, aprobată prin Legea nr. 214/2013.

Astfel fiind, atât decizia civilă nr. X/14.05.2013, cât şi decizia civilă nr. X/05.06.2018 – aceasta din urmă fiind pronunţată într-o cale extraordinară de atac cu privire la dosarul nr. X/184/2012, este supusă, în privinţa condiţiilor şi termenelor de exercitare a căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare dispoziţiilor  C.proc.civ. de la 1865.

Asupra excepţiei de procedură, peremptorie, a tardivităţii, tribunalul apreciază că aceasta este întemeiată, având în vedere cele ce succed.

Potrivit art. 319 alin. 2 C.proc.civ., „Contestaţia se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.”

Termenul de 1 an prevăzut de art. 319 alin. 2 C.proc.civ. marchează limita maximă în timp până la care poate fi formulată contestaţia în anulare.

Art. 103 C.proc.civ. arată că neexercitarea oricărei de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul prevăzut de lege pentru efectuarea acelui act atrage decăderea, afară de cazul când legea prevede altfel sau partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

Folosind criteriile de clasificare a termenelor procedurale, este evident că termenul prevăzut de art. 319 alin. 2 C.proc.civ este imperativ, legal şi absolut, fiind diferit după cum hotărârea atacată este sau nu susceptibilă de executare silită.

Cum decizia civilă nr. X/14.05.2013 şi decizia civilă nr. X/05.06.2018 nu sunt susceptibile de executare silită, întrucât recursurile declarate de recurentul C T G au fost respinse prin cele două hotărâri indicate anterior, termenul de exercitare a contestaţiei este de 15 zile şi curge de la momentul subiectiv la care contestatorul a luat cunoştinţă de ele.

Cu referire la decizia civilă nr. X/14.05.2013, tribunalul reţine că aceasta este irevocabilă de la data pronunţării, conform art. 377 alin. 3 pct. 4 C.proc.civ., fiind hotărâre dată în recurs, astfel că limita maximă în timp până la care putea fi formulată contestaţia în anulare s-a împlinit la data de 14.05.2014, iar prezenta cale extraordinară de atac a fost formulată la data de 31.05.2019, la 5 ani după împlinirea termenului.

Conform procesului-verbal de înmânare din dosarul nr. X/184/2017 (f. 65 dosar), tribunalul constată că decizia civilă nr. X/05.06.2018 a fost comunicată contestatorului la data de 18.06.2018, iar contestaţia în anulare a fost înregistrată la Tribunalul Olt la data de 03.06.2019, fiind expediat prin poştă la data de 31.05.2019 (plic f. 25 dosar).

În aceste condiţii, declararea contestaţiei în anulare la această din urmă dată încalcă normele de procedură concepute de legiuitor pentru efectuarea acestui act de procedură, pentru care sancţiunea legală este respingerea sa ca tardiv formulată.

Pentru considerentele expuse, tribunalul va admite excepţia tardivităţii şi va respinge ca tardiv formulată contestaţia în anulare declarată de contestatorul C T G.

Data publicarii pe portal: 04.10.2019

Domenii speta

Spete similare