Obligația angajatorului privind decontarea cheltuielilor de transport din perspectiva hg 1292/2003.

OBLIGAȚIA ANGAJATORULUI PRIVIND DECONTAREA CHELTUIELILOR DE TRANSPORT DIN PERSPECTIVA HG 1292/2003.

Prin sentința civilă nr.410/09.04.2019 pronunțată de Tribunalul Prahova, instanța a dispus admiterea cererii având ca obiect litigiu privind functionarii publici Lg. 188/1999, formulata de reclamantul MCC in contradictoriu cu parata DGPMB și a fost obligată pârâta la plata către reclamant la de contarea cheltuielilor de transport de la domiciliu la locul de muncă începând cu data de 01.12.2017, actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective, a fost respins capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, ca nefondat.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a arătat că s-a adresat cu cerere către angajator în vederea decontării cheltuielilor de transport, însă cererea i-a fost nefondat respinsă pentru că, așa cum rezultă din Dispoziția 9535/07.12.2017 emisă de D. G. al DGPMB, reclamantul a fost mutat în interes de serviciu de la Poliția Sector I la Poliția Sector 3, iar față de specificul muncii în cadrul Biroului de Investigații Criminale programul este imprevizibil și presupune uneori prezența la serviciu și în afara orelor de program.

În considerarea textelor de lege enunțate, respectiv art.6 alin. 1 litera f din HG 1292/2003 privind drepturile de transport ale polițiștilor, elevilor și studenților din instituții de învățământ pentru formarea polițiștilor precum și art. 1 litera c și art.4 alin. 1 litera b, alin.2 și alin 4 din OMAI 51/2014, acesta solicită, în esență admiterea acțiunii.

Pârâta a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea ca nefondată a cererii.

In motivarea întâmpinării pârâta a arătat că, pentru a ne afla în situația de drept invocată de reclamant, este necesar ca mutarea în interes de serviciu să se realizeze într-o altă localitate decât localitatea în care își desfășoară activitatea la momentul la care a intervenit schimbarea raporturilor de serviciu, astfel că față de acest raționament și față de dispoziția 2608/2015 referitoare la mutarea care s-a efectuat la cerere se impune respingerea ca nefondată a acțiunii.

In probatoriu a fost administrată proba cu înscrisuri.

Pentru a dispune potrivit soluției mai sus enunțate, instanța a avut în vedere următoarele:

Prin Dispoziția 9535/07.12.2017 emisă de Directorul General al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București s-a dispus ca începând cu data de 01.07.2017 reclamantul, ca urmare a promovării concursului organizat de pârâtă a fost trecut în corpul ofițerilor, fiind mutat în interes de serviciu de la DGPMB Sector 1 la Sector 3.

Conform Raportului înregistrat sub numărul 33035/08.01.2018 la DGPMB (f. 13-15 dosar), reclamantul, MCC care domiciliează în mun. P a solicitat decontarea cheltuielilor de transport dintre localitatea de domiciliu și locul desfășurării activității profesionale prevalânduse în acest sens de dispozițiile art. 6 alin. I litera f din HG 1292/2003 privind drepturile de transport ale polițiștilor, elevilor și studenților din instituții de învățământ pentru formarea polițiștilor.

Prin adresa emisă la data de 10.04.2018 (f. 15 dosar) i s-a restituit raportul și s-a constata în același sens că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.4 alin. 1 și art 4 din OM 51/07.04.2014.

Potrivit art 6 alin.l litera f din HG 1292/2003„Polițiștii au dreptul la decontarea cheltuielilor de transport, dus și întors, în contul unităților din care fac parte și în situațiile în care se deplasează:f) la și de la locul de muncă, pe o distanță de 5-70 km, pentru polițiștii mutați în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reședință, cărora nu li se pot asigura locuințe în localitatea în care au fost mutați;„

Art 1 litera c din Normele metodologice privind decontarea cheltuielilor de transport aprobate prin OM 51/2014 prevede că„ Prezentele norme metodologice reglementează modalitatea de decontare a cheltuielilor de transport, dus și întors, în contul unităților din care fac parte, în situațiile în care cadrele militare, personalul civil sau polițiștii, după caz, se deplasează: la și de la locul de m ncă, potrivit prevederilor art. 6 alin. (l) lit. f) și f

l) din Hotărârea Guvernului nr. 1.292/2003, c modificările și completările ulterioare.

De asemnea se reține că potrivit art 4alin 1 litera b „În situațiile prevăzute la art. I lit. c) se realizează decontarea abonamentelor lunare sau săptămânale pe zone kilometrice, pentru deplasarea cu trenuri Regio, ori a aboname telor lunare, pentru deplasarea cu mijloace de transport în comun, auto sau navale, la și de I locul de muncă, pe o distanță cuprinsă între 5 și 70 km, în cazul polițiștilor aflați în următoarel situații: au fost mutați în interes de serviciu întro altă localitate decât cea de domiciliu sau de r ședință;

Alin (2) din același text de lege c t și alin.4 prevăd că „ Decontarea prevăzută la alin. (l) se acordă în următoarele condiții:a) unitatea la care polițiștii au fost numiți, mutați, împuterniciți, repartizați ori încadrați nu le po te asigura locuință de serviciu sau de intervenție ori nu li se poate asigura cazarea în căminul d garnizoană sau în incinta unității, într-un spațiu de locuit corespunzător;b) au aprobarea ș fului unității, prin dispoziție zilnică, pentru deplasarea zilnică la și de la locul de muncă n localitatea în care au domiciliul sau reședința, (4) În cazul în care graficul orar al mijloac lor de transport în comun nu asigură prezența polițiștilor la ora de începere a programului de lucru, precum și în cazul în care nu există mijloace de transport în comun pe ruta de de lasare la și de la locul de muncă, cu aprobarea șefului unității, deplasarea zilnică se poate face cu mijlocul de transport deținut legal, cu orice titlu, situație în care decontarea cheltuielilor d transport va fi la nivelul contravalorii a 7,5 litri de carburant la 100 km parcurși.

Din interpretarea coroborată a dispo ițiilor mai sus enunțate, cu înscrisurile aflate la dosar, înscrisuri din care rezultă că reclama tul se deplasează zilnic pe ruta P-B tur /retur, instanța opinează că argumentele pârâtei refe 'toare la nedecontarea cheltuielilor de transport pe considerentul că mutarea a fost efectuată I cerere, sunt nefondate.

Textele de lege la care au făcut trimitere nu fac diferență între mutarea la cerere sau din oficiu și drept urmar , reclamantul avea acest drept.

În acest sens instanța va admite cer rea și pe cale de consecință va obliga pârâta la plata către reclamant la de contarea cheltuielil r de transport de la domiciliu la locul de muncă

începând cu data de 01.12.2017, actualizate părțile, deltrivă cu indicele de inflație de la data plății efective.

Sub aspectul capătului de cer re privind plata cheltuielilor de judecată, Tribunalul reține următoarele:

Potrivit art 453 alin. 1 C.p.civ„Part a care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia ch Ituieli de judecată.„

Chiar dacă odată cu pierderea proc sului pârâta a căzut în pretenții, reclamantul are obligația de a demonstra,ca în orice altă cerer în materie civilă, cuantumul cheltuielilor ce au fost ocazionate de derularea unei proceduri, față de considerentul că acestea nu pot fi prezumate și nici estimate „de plano„ de instanța care are lenitudinea de a soluționa pe fond cauza.

In speță, din nici un mijloc de p obă nu rezultă că reclamantul a suportat plata vreunei cheltuieli de judecată, sens în care in tanta va respinge ca nefondat capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.

2

Domenii speta

Spete similare