Cont. ex. - Contestaţia nu se încadrează în prevederile art. 714 alin. (1) c. proc. civ. şi art. 260 alin. (1) c. proc. fisc., ci reprezintă o acţiune îndreptată împotriva actului emis de intimată prin care a fost stabilit debitul de recuperat. Or, din in

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată la data de 05.04.2019 sub nr. .../299/2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, contestatoarea GP în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii Sectorială X. a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. 74377D din data de 06.03.2019.

În motivare, contestatoarea a arătat că decizia este afectată de nulitate deoarece veniturile din arendă nu se încadrează în categoria veniturilor de natură salarială, nefiind vorba despre o activitate desfăşurată în baza unui contract de muncă.

În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 76 Codul fiscal, art. 260 şi art. 261 Codul de procedură fiscală, art. 712 -720 C. proc. civ., art. 49 alin. (1) din Legea nr. 223/2015

În dovedire, contestatoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Contestaţia este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 105 din Legea nr. 223/2015.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de obiect, iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Asupra excepţiei lipsei de obiect, a indicat că, la data de 18.04.2019, a fost emisă decizia nr. 74377 de anulare a deciziei nr. 74377D din data de 06.03.2019, astfel încât acţiunea a devenit lipsită de obiect.

Pe fond, a susţinut că situaţia în urma căreia a fost emisă decizia contestată a rezultat din interogarea sistemului informatic PatrimVen, însă, ulterior, s-a luat act de modificarea provenienţei veniturilor şi a fost emisă decizia de anulare.

În drept, intimata a invocat dispoziţiile art. 205-208 C. proc. civ.

În dovedire, intimata a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Analizând excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, reţine următoarele:

La data de 06.03.2019, intimata a emis decizia nr. 74377D prin care s-a stabilit constituirea în sarcina contestatoarei a unui debit în sumă totală de 4.873 de lei reprezentând drepturi încasate necuvenit în perioada 01.12.2016-31.12.2017 (fila 5).

În conformitate cu art. 712 alin. (1) C. proc. civ., „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii”. În acelaşi sens este şi art. 260 alin. (1) C. proc. fisc., care arată că „Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii”.

Însă, în prezenta cauză, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că acţiunea vizează fondul dreptului de creanţă stabilit prin decizia nr. 74377D, iar nu executarea silită declanşată în temeiul acestui act. Mai exact, contestatoarea invocă faptul că debitul a fost stabilit cu nerespectarea condiţiilor prevăzute de lege, veniturile pe care le-a realizat neputând fi încadrate în categoria celor care atrag recuperarea sumelor plătite cu titlu de prestaţii de asigurări sociale. Aşadar, motivele de contestaţie vizează fondul raportului juridic având ca obiect suma de 4.873 de lei.

În consecinţă, contestaţia nu se încadrează în prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 260 alin. (1) C. proc. fisc., ci reprezintă o acţiune îndreptată împotriva actului emis de intimată prin care a fost stabilit debitul de recuperat. Or, din interpretarea dispoziţiilor art. 114 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 223/2015 reiese că decizia intimatei constituie un act administrativ prin care se stabilesc sume de recuperat. Într-o atare situaţie, devin aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc că „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente (subl. ns.), pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public”.

Aşadar, competenţa soluţionării prezentei acţiuni revine instanţei de contencios administrativ. Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”. În speţă, actul contestat a fost emis de către Casa de Pensii Sectorială X, autoritate publică centrală, motiv pentru care competenţa de soluţionare a litigiului aparţine, în temeiul art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, Curţii de Apel Bucureşti.

Din aceste considerente, instanţa urmează să admită excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi să decline competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu.

Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de contestatoarea GP, cu domiciliul în sector 1, Bucureşti, ... în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii Sectorială X, cu sediul în Bucureşti, sector 5, str. ... în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţarea s-a făcut prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 01.11.2019.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

Domenii speta

Spete similare