Evacuare - pârâții nu au invocat existența vreunui titlu în baza căruia dețin în prezent imobilul

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.02.2018 sub număr …./299/2018, reclamanta A a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B, C, C, D, evacuarea acestora din imobilul situat în Bucureşti, ..., sector 1, cu cheltuieli ce judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că imobilul situat în Bucureşti, ..., sector 1 a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, preluat fiind de la doamna E.

Prin efectul Legii nr. 215/2001, dreptul de administrare cu privire la imobilele ce au făcut obiectul Decretului nr. 92/1950 a aparținut Consiliilor Locale, în speță Consiliului General al Municipiului București.

Imobilul din speță s-a aflat în administrarea ICRAL Pajura transformată ulterior anului 1989 în SC Romvial SA.

A mai arătat reclamanta că pârâții au avut calitatea de chiriași legitimi ai imobilului situat în Bucureşti, ..., corp C, sector 1, însă prin Sentința civilă nr. …./03.07.1997 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. …./1997 a fost admisă cererea în revendicare și a fost obligat Consiliul General al Municipiului București să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul revendicat.

Întrucât noul proprietar nu a ajuns la o înțelegere cu pârâții, au fost demarate proceduri judiciare care au condus la părăsirea de către pârâți a imobilului menționat anterior.

Cu privire la imobilul situat în Bucureşti, ..., sector 1, pârâții au început să se folosească de un contract de închiriere întocmit de SC Romvial SA sub nr. 8478/7.XII.1979, al cărui obiect îl constituie imobilul din …, valabil din data de 10.05.1999 până la data de 10.05.2004, dar și de un alt contract de închiriere întocmit tot de Romvial SA sub nr. 8478/7.XI.1979 al cărui obiect este imobilul din Bucureşti, ..., pentru aceeași perioadă ca și precedentul.

La data de 20.06.2002, sub nr. 14622, la registratura reclamantei este înregistrată adresa nr. 2549/20.06.2002 emisă de SC Romvial SA prin care această societate îi aduce la cunoștință faptul că acel contract încheiat în beneficiul pârâtului B este nul, întrucât nu are la bază o repartiție.

Au mai precizat reclamanta că dreptul de proprietate asupra imobilului din ... ce aparține Statului Român în baza Decretului nr. 92/1950 este unul dintre principalele drepturi ocrotite de legea civilă, motiv pentru care, în condițiile în care pârâții ocupă în mod samavolnic imobilul proprietatea statului, prin invocarea unui titlu locativ nul, inexistent juridic, singurul remediu este reprezentat de acțiunea în evacuare.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 555 și urm. C. civ., art. 194 și urm. C. proc. civ.

Acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 30 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

La data de 29.03.2018, prin serviciul registratură, pârâtul  B a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității de reprezentant potrivit art. 151 C. proc. civ. potrivit căruia când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată. De asemenea, avocatul și consilierul juridic vor depune împuternicirea lor, potrivit legii.

Totodată, persoanele juridice pot fi reprezentate în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii.

A mai invocat, în susținerea excepției lipsei calității procesuale active, faptul că reclamanta nu are calitatea de proprietar al imobilului, ci doar calitatea de administrator și, pe cale de consecință, nu poate face acte de dispoziție decât în baza unui mandat special al proprietarului bunului, în speță Consiliul General al Municipiului București.

Pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, iar în motivare, a arătat că, deși a solicitat cumpărarea imobilului în calitatea sa de chiriaș, iar reclamanta a încasat suma de 17.000.000 lei (ROL) cu titlu de avans, ulterior nu a mai dat curs acestei solicitări, refuzând să încheie contractul de vânzare-cumpărare, deși au trecut aproape 20 de ani în care nu s-a interesat de imobil în calitatea pe care o pretinde de administrator al acestuia.

La data de 05.03.2018 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate ca neîntemeiate. A învederat că prezentul demers judiciar reprezintă un simplu act de administrare ce este o manifestare a dreptului de usus care aparține statului cu privire la imobilul situat în Bucureşti, ..., sector 1.

La data de 06.12.2018 pârâtul B a invocat excepția lipsei procedurii prealabile prin raportare la prevederile art. 1033, respectiv art. 1039, art. 1037 (3)  C. proc. civ. În motivare, a arătat că notificarea cerută de prevederile art. 1037 (3) C. proc. civ. este o etapă obligatorie și o condiție de admisibilitate a cererii, iar lipsa ei este sancționată de lege cu decăderea din dreptul de a uza de această procedură specială.

La termenul de judecată din data de 22.01.2019 instanța a respins ca nefondate excepția lipsei procedurii prealabile, precum și excepția lipsei calității de reprezentant și a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale active, în temeiul art. 248 (4) C. proc. civ.

Totodată, a încuviinţat proba cu înscrisuri în baza art. 258 (1) rap. la art. 255 (1) C. proc. civ., apreciind-o admisibilă și aptă să conducă la soluționarea cauzei pe fond, precum și proba cu interogatoriul pârâților solicitat de reclamantă.

Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active, în baza art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța reține următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., printre condițiile de exercitare a acțiunii civile se află și aceea ca autorul cererii formulate în fața instanței să aibă calitate procesuală.

Totodată, conform art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Cu referire la excepția lipsei calității procesuale active, a invocat pârâtul faptul că reclamanta nu are calitatea de proprietar, ci doar de administrator și, deci, nu poate face acte de dispoziție decât în baza unui mandat al Consiliului General al Municipiului București.

Instanța apreciază că sunt neîntemeiate susținerile pârâtului, având în vedere că introducerea unei cereri de chemare în judecată reprezintă un act de conservare, actele de conservare fiind acele acte care au ca efect menținerea unui drept în starea actuală, consolidarea sau împiedicarea pierderii sale, iar nu un act de dispoziție pentru care s-ar fi impus existența mandatului special la care se face referire în cuprinsul întâmpinării.

Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Între Primăria Municipiului București în calitate de proprietar și pârâtul B în calitate de chiriaș, în baza Legii locuinței nr. 114/1996, a OG nr. 40/1999 s-a încheiat Contractul de închiriere nr. 8478/07.XI.1979 având ca obiect imobilul situat în ..., termenul de închiriere fiind de 5 ani, cu începere de la data de  10.05.1999 până la data de 10.05.2004 (f 30-32).

S-a mai prevăzut faptul că imobilul va fi folosit de chiriaș și familia sa conform fișei suprafeței locative ce este parte integrantă din contract, precum și că la expirarea termenului contractul poate fi reînnoit cu acordul ambelor părți.

Din adresa nr. 2549/20.06.2002 emisă de ROMVIAL, aceasta aduce reclamantei la cunoștință faptul că Contractul de închiriere încheiat în beneficiul pârâtului B pentru imobilul din ... este nul întrucât nu are la bază o repartiție, precum și faptul că culpa întocmirii acestui contract aparține unui angajat al societății.

Instanța reține că din adresa anterior menționată rezultă, implicit, că a existat un contract de închiriere al pârâtului încheiat cu ROMVIAL pentru imobilul din ..., iar faptul că ar fi fost nelegal transmis dreptul de folosință din cauza unor erori ale instituțiilor statului nu schimbă situația, de vreme ce în privința contractului în cauză nu s-a făcut dovada desființării sale prin vreunul dintre modurile prevăzute de lege, motiv pentru care simpla adresă emisă de ROMVIAL în sensul că ar fi nul contractul nu produce efecte în acest sens.

S-a mai depus de către reclamantă Contractul de închiriere nr. 8478/07.XII.1979 (f 26) pentru imobilul situat în ..., încheiat pentru o durată de 5 ani, respectiv până la data de 10.05.2004.

De asemenea, la dosarul cauzei se regăsește o adresă întocmită de Poliția locală (f 18) prin care se cere clarificarea situației imobilului, arătându-se că ROMVIAL a întocmit două contracte diferite nr. 8478/07.11.1979 și nr. 8478/07.12.1979 pentru imobilul din …… nr. 35, respectiv 33-35.

A mai invocat reclamanta faptul existenței în cuprinsul Contractului nr. 8478/07.12.1979 a unei „mențiuni stranii, fără suport în realitate” referitoare la adresa poștală, respectiv ….. 33-35, însă simpla susținere în sensul că mențiunea este stranie și nu are suport în realitate nu poate face dovada contrară celor menționate în cuprinsul înscrisului ce nu a fost dovedit ca fiind fals.

Așadar, posibilele erori ori nereguli ce ar fi putut interveni cu prilejul încheierii celor două contracte la care s-a făcut anterior referire nu au fost clarificate nici de către reclamantă, după cum reiese din chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată din care nu rezultă nici suficiente elemente pentru a fi clarificate.

Oricum, în cadrul procesual dedus judecății, instanța a fost învestită doar cu o cerere de evacuare a pârâților din imobilul situat în Bucureşti, ..., nr. 35, sector 1, pentru inexistența unui titlu locativ, iar susținerile vizând existența unui contract de închiriere prin care pârâtului i s-a transmis folosința cu privire la imobilul din ... nr. 33-35 ori presupusele nereguli vizând întocmirea acestui din urmă contract exced obiectului cauzei.

Așadar, pentru imobilul din care se solicită evacuarea, respectiv de la nr. 35, pârâtul a încheiat cu Primăria Municipiului București Contractul de închiriere nr. 8478/07.XI.1979 pe o durată de până la data de 10.05.2004, cu posibilitatea prelungirii cu acordul ambelor părți.

În acest sens, instanța constată că din ansamblul materialului probator administrat în cauză nu reiese că ar fi intervenit prelungirea contractului ca urmare a acordului părților, acesta expirând fără să fie reînnoit.

Mai mult, nici pârâții nu au invocat existența vreunui titlu în baza căruia dețin în prezent imobilul, motiv pentru care urmează a constata că acțiunea este întemeiată.

Potrivit art. 555 C. civ., reclamantul are dreptul de a se bucura nestingherit de bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate.

Dreptul de proprietate asupra imobilului ocupat de pârât fără titlu, conferă reclamanților, printre altele, atributul folosinței.

De asemenea, instanța reține că potrivit art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ”Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din cauza unei utilități publice și în condițiile prevăzute de lege și principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului pe care îl dețin statele de a pune în vigoare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosirea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau altor contribuții sau amenzilor.”

Pentru aceste considerente, urmează a admite cererea de chemare în judecată și a dispune evacuarea atât a pârâtului B, cât și a pârâților C, D din imobilul situat în Bucureşti, …. nr. 35, sector 1.

Astfel, potrivit art. 1832 alin. (2) C. civ., încetarea, din orice cauză, a contractului de închiriere, precum și hotărârea judecătorească de evacuare a chiriașului sunt de drept opozabile și se execută împotriva tuturor persoanelor care locuiesc, cu titlu sau fără titlu, împreună cu chiriașul.

În baza art. 453 alin. 1 C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Totodată, în conformitate cu art. 452 C. proc. civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

În cauză, din înscrisurile depuse la dosar rezultă efectuarea de către reclamantă de cheltuieli de judecată, în sensul art. 451 alin. 1 C. proc. civ, în cuantum de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru (f 48).

Având în vedere că pârâții sunt cei care au pierdut procesul, instanța urmează să admită cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și să îi oblige pe aceștia la plata către reclamantă a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtul B prin întâmpinare.

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A cu sediul în …… în contradictoriu cu pârâţii B, C, D toţi cu domiciliul în …….

Dispune evacuarea pârâţilor B, C, D din imobilul situat în ……

Obligă pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea şi motivele de apel se depun la Judecătoria Sector 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 23.12.2019.

PREŞEDINTE  GREFIER

Domenii speta

Spete similare