Plângere contravenţională

Acţiunea în atragerea răspunderii fostului administrator , în condiţiile  art. 169 al.1 lit. a şi e din Legea nr. 85/2014 . Admitere  în parte .  Sustragerea stocului de marfa în suma de 102.057,08 lei a fost făcută cu vinovăţie de către administratorul societăţii, care a folosit aceste sume în interes personal în dauna creditorilor societăţii, neputând justifica lipsa acestuia, în ciuda notificării sale şi a încercării justificării în cadrul soluţionării acestei acţiuni, cu fişe scrise de mână, fabricate ,, pro causa ,,  .

 Prin Sentinţa Civilă nr.797/12 noiembrie 2018, pronunţată în dosar nr. … a fost admisă în parte acţiunea reclamantei … IPURL …, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC ..SRL împotriva pârâtului IMT care a fost obligat la plata sumei de 102.057,08 lei reprezentând bunuri lipsă în inventar  ( faţă de suma de 210.499 lei, reprezentând prejudiciu cauzat de lipsa stocului de marfă solicitat prin petit) .

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că în data de 29.02.2016 prin Încheierea nr. 79/CC pronunţată de către Tribunalul Arad, Secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. …, a fost deschisă procedura generală de insolvenţă faţă de debitoarea SC … SRL , iar prin Sentinţa civilă nr. 585 pronunţată în data de 18.07.2016 pronunţată în acelaşi dosar a fost deschisă procedura falimentului faţă de societatea debitoare .

Din actele contabile ale debitoarei, reiese că societatea a avut ca administrator pe dl…., în cadrul procedurii insolvenţei, fiind numit administrator special .. .

În data de 28.04.2016 administratorul judiciar a întocmit raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la starea de insolvenţă a debitoarei, raport înregistrat sub nr. 380/28.04.2016 şi depus la registratura Tribunalului Arad la data de 03.05.2016, publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Cu toate acestea, prin acest prim raport de cauze şi împrejurări s-a reţinut faptul că societatea înregistra un stoc de marfă de 210.499 lei, însă la data întocmirii raportului nu s-a putut concluziona în sensul atragerii răspunderii, deoarece nu era făcut încă un inventar al bunurilor societăţii şi nici controlul aferent efectuat de către organele fiscale.

Ulterior însă, la momentul efectuării inventarului, s-au constatat lipsă aceste bunuri, ocazie cu care a fost predată lichidatorului judiciar o listă a unor bunuri casate, în valoare de 108.430,92 lei, deşi casarea s-a produs după data deschiderii procedurii şi, potrivit regulilor instituite de art. 87, alin. 1, lit. a şi a art. 87, alin. 2, ambele din Legea nr. 85/2014, toate aceste operaţiuni trebuiau să fie aduse la cunoştinţa administratorului judiciar, care exercita supravegherea faptelor debitorului, iar propunerea de casare trebuia adusă şi la cunoştinţa creditorilor, prin adunarea creditorilor, neexistând un comitet al creditorilor.

Restul de bunuri, în valoare de 102.057,02 lei nu au fost prezentate lichidatorului judiciar.

Este adevărat că la dosarul cauzei a fost prezentată o listă cu anumite bunuri pentru care se susţine că existau diferite degradări, dar cum aceste bunuri nu au putut fi văzute de nimeni altcineva în afara pârâtului, judecătorul sindic nu poate lua în consideraţie o astfel de listă fabricată pro causa.

Cu privire la celelalte aspecte ale prezentei acţiuni, se poate lesne observa că lichidatorul a luat toate măsurile care se impuneau, prezentând creditorilor lista bunurilor casate de 108.430,92 lei, pentru care nu s-a aprobat totuşi casarea în cadrul Adunării Creditorilor din data de 29.11.2017.

De asemenea, se constată că a fost efectuată o completare a Raportului de cauze şi împrejurări care au dus la starea de insolvenţă, fiind efectuată menţiunea nejustificării stocului lipsă, dar aceasta după ce lichidatorul judiciar a notificat pe pârât, pe administratorul special, pentru ca aceştia să poată avea posibilitatea de a aduce explicaţiile necesare justificării lipsurilor constatate.

Cu privire la suma pentru care se solicită atragerea răspunderii pârâtului de către reclamantă, judecătorul sindic constată că bunurile de 108.430,92 lei au fost scăzute potrivit fişei nr…, chiar pârâtul menţionând acest aspect în legătură cu o sumă de 108.000 lei şi aceste liste sunt dublate şi de existenţa unor facturi emise de colectorul de deşeuri menajere SC „..” care la acea dată efectua servicii de colectare în municipiul Arad.

Pentru celelalte bunuri însă nu se poate identifica nici un alt act contabil, facturile emise de colectorul de deşeuri SC ,, …,  nefiind suficiente, cu atât mai mult cu cât ele nu sunt dublate de alte documente contabile, potrivit atât Legii nr.82/1991, cât şi Legii insolvenţei care, la art. 87 menţionează cum se fac astfel de casări. Nu se aruncă pur şi simplu la gunoi, ci se întocmesc documente tocmai pentru ca justificarea lipsei să fie opozabilă erga omnes.

Cu privire la elementele constitutive, potrivit doctrinei, atragerea răspunderii în baza art. 169 din Legea nr. 85/2014 a fost menţionată ca fiind cel mai apropiată de răspunderea civilă delictuală, singura condiţie suplimentară fiind aceea de a avea legătură cu apariţia insolvenţei în una dintre formele menţionate de art. 5 din Legea nr. 85/2014.

S-au identificat elementele răspunderii civile delictuale, respectiv:

1. Existenţa unei fapte ilicite - aşa cum rezultă din completarea la raportul privind cauzele şi împrejurări se constată că există o lipsă nejusitificată a stocului de marfa în suma de 102.057,08 lei, iar lipsa unor bunuri din patrimoniul debitoarei este prevăzută de art.169  alin.1, lit. a din Legea nr. 85/2014: „au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane”; şi art.169 alin.1, lit.e) din Legea nr.85/2014 „au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia”, care, de cele mai multe ori sunt asociate, dacă bunurile persoanei juridice debitoare au fost folosite în interes propriu, pentru că dacă a fost aşa, ele au fost şi ascunse şi au provocat şi mărirea artificială a pasivului societăţii.

2. Săvârşirea cu vinovăţie a acestei fapte - sustragerea stocului de marfa în suma de 102.057,08 lei a fost făcută cu vinovăţie de către administratorul societăţii domnul IMT , care a folosit aceste sume în interes personal în dauna creditorilor societăţii, neputând justifica lipsa acestuia, în ciuda notificării sale şi a încercării justificării în cadrul soluţionării acestei acţiuni, astfel cum s-a arătat mai sus, cu nişte fişe scrise de mână, fabricate pro causa şi prezentând facturi de la operatorul de deşeuri, fără alte documente, fără a cere încuviinţarea practicianului în insolvenţă, deşi era obligatorie o astfel de atitudine. Însăşi faptul notificării fără succes pentru justificarea obiectivă a acestor lipsuri demonstrează o vinovăţie civilă a pârâtului în condiţiile lipsei acestei justificări.

 3.Existenţa unui prejudiciu patrimonial - prejudiciul este reprezentat exact de suma de  102.057,08 lei, sumă care reprezintă contravaloarea stocului de marfă lipsă.

 4. Legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu - în situaţia în care ar fi identificat stocul de marfă în suma de 102.057,08 lei în patrimoniul debitoarei s-ar fi acoperit cu această sumă o parte din creanţele înscrise în tabelul de creanţe.

Domenii speta

Spete similare