Plângere contravențională – act administrativ normativ care interzice aplicarea sancțiunii avertismentului – înlocuire cu sancțiunea avertismentului

Dosar nr. ___/212/___

Plângere contravențională – act administrativ normativ care interzice aplicarea sancțiunii avertismentului – înlocuire cu sancțiunea avertismentului

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

SENTINȚA CIVILĂ NR. 5075

Ședința din publică din data de 25 Aprilie 2019

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : Ș.-A. T.

GREFIER : C. A.

Pe rol soluționarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională - DPLC 147790, acțiune formulată de petentul I. V. în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI CONSTANTA - DIRECTIA GENERALA POLITIA LOCALA CONSTANTA.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 18.04.2019, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă,  instanța a amânat pronunțarea la data de 25.04.2019, hotărând următoarele:

INSTANȚA:

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 21.01.2019, petentul I. V. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție seria DPLC nr. 147790 din data de 22.12.2018.

În motivare, petentul a arătat că a parcat autoturismul la ora 15:02, a întârziat 5 minute în mașină, iar sms - ul pentru achitarea tarifului de parcare l-a trimis la 15:07.

Petentul a mai susținut că față de ora încheierii procesului verbal, respectiv 20:20, agentul constatator putea verifica că a trimis respectivul sms.

De asemenea, a mai învederat că procesul verbal a fost întocmit în lipsa sa, deși era în mașină, și putea să i-l înmâneze la semnat.

În dovedire, petentul a depus înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 (f. 9).

Intimatul a depus întâmpinare, prin care a invocat în principal excepția nulității cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.

În motivarea excepției, intimatul a arătat că aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 194 C. proc. civ., în sensul că nu cuprinde denumirea și adresa pârâtului și nici adresa completă a petentului.

Pe fondul cauzei, intimatul a învederat că procesul verbal de contravenție nr. 147790/22.12.2018 a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, intimatul consideră că sancțiunea aplicată de către agentul constatator, în urma constatării directe a acesteia, a fost proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și se circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretare art. 270 NCPC, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ca înscris autentic, întocmite de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate, veridicitate și autenticitate, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii. Această dovadă trebuie produsă de către petent, care este cel care face o afirmație în fața instanței.

În cauza de față, însă, petentul nu a arătat prin nicio probă pertinentă și utilă cauzei neconcordanța mențiunilor cuprinse în procesul verbal cu realitatea și implicit netemeinicia procesului verbal, care își păstrează astfel întreaga putere probatorie.

În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205 C. proc. civ., HCLM nr. 235/2018, OG nr. 2/2001 solicitând și judecarea cauzei în lipsă.

În dovedire, intimatul a depus înscrisuri și o planșă fotografică.

Prin încheierea din data de 18.04.2019, instanța a respins ca neîntemeiată excepția nulității plângerii contravenționale invocată de intimat prin întâmpinare și a încuviințat pentru ambele părți proba constând în înscrisurile depuse la dosar, iar pentru intimat și proba cu planșa fotografică.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria DPLC nr. 147790 din data de 22.12.2018 (f. 25), s-a reținut că la data de 22.12.2018, ora 15:02, petentul a parcat autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare CT.... în zona Crazy, pe Aleea Teatru de Stat, fără a achita tariful orar.

Fapta a fost încadrată în prevederile art. 24 lit. a) și art. 25 alin. (1) din HCLM nr. 235/2018, fiind aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 600 lei.

Sub aspectul legalității, analizând procesul verbal prin prisma motivelor de nulitate absolută enumerate de art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța reține că au fost respectate toate exigențele impuse de acest text legal.

Referitor la susținerea petentului conform căreia se afla în autovehicul, iar agentul constatator ar fi putut să îi înmâneze procesul verbal încheiat, instanța reține că nu e clar când anume susține că se afla în autovehicul, la ora 15 sau la ora 20. Însă, indiferent de situație, prevederile OG nr. 2/2001 nu impun încheierea procesului verbal în prezența contravenientului și înmânarea acestuia, putând fi comunicat și prin poștă. Întrucât petentul nu a invocat că ar fi suferit vreo vătămare, instanța concluzionează că această critică este neîntemeiată.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, dacă această prezumție de legalitate și veridicitate este susținută de aparența unei dovezi solide.

Potrivit art. 24 lit. a) din HCLM nr. 235/2018, ,,Constituie contravenție la normele stabilite de prezentul regulament următoarele fapte: ocuparea unui loc de parcare în parcările cu plata cu tarif orar fără achitarea tarifului de parcare sau după expirarea perioadei pentru care a fost făcută plata.”

Conform art. 25 alin. (1) din același act normativ, ,,Încălcarea prevederilor art. 24 din prezentul regulament se sancționează cu amendă de la 600 – 1000 lei cu posibilitatea achitării în termen de 48 de ore de la comunicare a jumătate din minimul amenzii.”

Cu privire la situația de fapt prezentată în procesul verbal de contravenție, instanța observă că petentul recunoaște aspectul că a ocupat un loc de parcare cu plată la ora 15:02, în data de 22.12.2018, iar plata tarifului de parcare prin SMS a efectuat-o după 5 minute. Prin urmare, acesta a ocupat un loc de parcare cu plată timp de cinci minute fără să plătească.

În aceste condiții, având în vedere această recunoaștere, planșa fotografică depusă la dosar (f. 29), precum și faptul că agentul constatator a efectuat verificări în bazele de date ale Poliției Locale privind autovehiculul petentului (f. 28), instanța concluzionează că starea de fapt descrisă în procesul verbal corespunde realității.

Această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și sancționate de art. 24 lit. a) și art. 25 alin. (1) din HCLM nr. 235/2018, textul legal neimpunând o durată minimă a ocupării unui loc de parcare cu plată începând de la care fapta să fie contravenție. Indiferent de durată, ocuparea unui loc de parcare cu plată fără achitarea tarifului de parcare constituie contravenție.

Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța reține că potrivit art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Conform art. 7 din OG nr. 2/2001, ,,(1) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. (2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. (3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”

Chiar dacă art. 25 alin. (5) din HCLM nr. 235/2018 prevede că pentru contravențiile de la art. 24 nu se aplică sancțiunea avertismentului, indiferent de gravitatea lor concretă, instanța va face aplicarea directă, în temeiul art. 20 din Constituție, a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la art. 6 din Convenție, care conferă instanței de judecată dreptul de a analiza necesitatea și proporționalitatea unei sancțiuni contravenționale (a se vedea mutatis mutandis Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Malige c. Franței la data de 23.09.1998).

În prezenta cauză, instanța reține că agentul constatator a aplicat o amendă contravențională în cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv 600 lei. Această sancțiune, având în vedere gravitatea concretă a faptei săvârșite, nu este proporțională, impunându-se înlocuirea sa cu sancțiunea avertismentului.

În acest sens, instanța ia în considerare faptul că petentul a achitat tariful de parcare la ora 15:09, conform înscrisurilor depus de ambele părți (f. 12 și f. 30). Așadar, petentul a ocupat locul de parcare fără a plăti circa 7 minute. Această perioadă este mult prea scurtă pentru ca o amendă în cuantum chiar redus de 300 lei, echivalentul a aproximativ 60 euro, (jumătate din minimul special), prin raportare la tariful orar de 0,45 EURO + TVA, să fie proporțională cu gravitatea concretă a faptei.

Este adevărat că ideal ar fi ca trimiterea SMS-ului prin care se efectuează plata tarifului de parcare să aibă loc de îndată, pentru trimiterea unui SMS nefiind necesare 7 minute. Cu toate acestea, a pune semnul egalității între contravenienții care nu achită deloc tariful de parcare și cei care realizează acest lucru cu o întârziere de câteva minute, sub aspectul sancțiunii aplicate, echivalează cu ignorarea funcției educative a sancțiunii contravenționale în dauna celei punitive.

Având în vedere considerentele de mai sus, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 600 lei cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

De asemenea, instanța va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu mențiunea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

 ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul I. V. în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Constanța – Direcția Generală Poliția Locală Constanța.

Înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 600 lei aplicată petentului prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria DPLC nr. 147790 din data de 22.12.2018 cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu mențiunea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Constanța.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, conform art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. civ., astăzi, 25.04.2019.

PREȘEDINTE GREFIER

Ș.-A. T. C. A. 

 Red.thred. Jud. T.S.A./10.05.2019

Tehnored. Gref.C.A./ 4ex/10.05.2019

Comunicări./ 2ex/10.05.2019

Domenii speta

Spete similare