Pretenţii - daune morale şi materiale

Prin  acţiunea civilă înaintată la data de  17.07.2019,  reclamanta  S.C. O.V.I.G. S.A. în contradictoriu  cu  pârâtul  U. I., a solicitat ca prin  sentinţa ce  se va pronunţa  să  se dispună:

l . Obligarea paratului la plata sumei de 28.000 Iei reprezentand contravaloarea platii achitate de catre subscrisa, cu titlul de despagubire morala si materiala pentru vatamarea corporala a numitului P. R., ca urmare a accidentului survenit din culpa paratului.

2. Obligarea paratului la plata sumei de 2139,12 lei (reprezentand dobanda legala penalizatoare standard la debitul de 28.000 lei) incepand cu data platii despagubirii 24.05.2018 pana la data introducerii prezentei actiuni;

3.Obligarea paratului la plata sumei 9.891 lei reprezentand contravaloarea platii achitate de catre subscrisa, cu titlul de despagubire materiala pentru reparatia autoturismului cu nr. de inmatriculare DJ-X-X, ca urmare a accidentului survenit din culpa paratului.

4.Obligarea paratului la plata sumei de 327,62 lei (reprezentand dobanda legala penalizatoare standard la debitul de 9.891 lei) incepand cu data platii despagubirii 07.01.2019 pana la data introducerii prezentei actiuni

5.Obligarea paratului la plata dobanzii legale in continuare pana la achitarea efectiva a acestei sume in contul OVIG SA, conform Ordonantei 13/2011.

Obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul proces.

In motivarea  acţiunii  reclamanta a arătat că, la 16.02.2018, paratul a condus autovehiculul Dacia Duster cu nr. de inmatriculare DJ-X-X pe DN 6 pe raza comunei Bradesti si, pe fondul consumului  de alcool nu s-a asigurat corespunzator la plecarea de pe loc din fata unui depozit si, in momentul efectuarii manevrei de intoarcere nu a acordat prioritate autoturismului VW Touran cu nr. de inmatriculare DJ-X-X intrand in coliziune cu acesta.

In urma impactului a rezultat avarierea autoturismului VW Touran cu nr. de inmatriculare DJ-X-X si vatamare corporala a numitului P. R., soferul acestuia.

A arătat  reclamanta că paratul a fost supus testelor de alcoolemie cu aparatul etilotest si s-a constatat ca avea o alcoolemie de 1,09 g/%o alcool pur in aerul expirat si 2,35 g %o alcool in sange la prima proba si 2,15 g %o alcool in sange Ia a adoua proba.

Din acest motiv, Politia Orasului Filiasi a deschis dosar de cercetare penala pentru savarsirea infractiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului.

A susţinut reclamanta că, sub aspect penal, faptele atribuite pârâtului sunt calificate ca infractiunea de conducere sub influenta bauturilor alcoolice prevazuta si pedepsita de art art. 336 alin 1 Codul penal .

Art. 87 din OUG nr.195/2002 republicata, privind circulatia pe drumurile publice, prevede infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul avand in sange o concentratie alcoolica peste 0,80 g %o .

Conform art 88 din OUG nr. 195/2002 alin. (5) Persoana care conduce un autovehicul sau trampai, testată de poliţistul rutier cu un mijloc tehnic certificat şi depistată ca având o concentraţie de până Ia 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, poate solicita acestuia să i se recolteze probe biologice de către instituţiile medicale prevăzute la alin. (1), în vederea stabilirii îmbibaţiei de alcool în sânge.

(6) Persoana care conduce un autovehicul sau tramvai, testată cu un mijloc tehnic certificat ca având o concentraţie de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, este obligată si se supună recoltării probelor biologice sau testării cu un mijloc tehnic omologat 'i verificat metrologic.

Conform art. 336 alin 1 din Codul Penal "Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere de catre opersoana care, la momentul prevalarii mostrelor biologice, are o imbibatie alcoolica de peste  alcool pur in sange, se pedepseste cu inchisoarea de la 1 Ia 4 ani sau cu amenda".

A arătat  reclamanta că în acest sens s-a pronuntat si Judecatoria Filiasi in dosarul X/2019, care prin Hotararea nr. X/2019 a condamnat pe parat la pedeapsa de 1 an si 4 luni inchisoare.

A mai  arătat  reclamanta că paratul a condus autovehiculul Dacia Duster cu nr. de inmatriculare DJ-X-X care detinea polita de asigurare de raspundere civila auto RCA seria nr. X valabila Ia data accidentului .

Proprietarul autoturismului avariat fiind si persoana vatamata, a solicitat polita de asigurare RCA a paratului si in temeiul acestei polite de asiguare a avizat O. pentru plata reparatiei autoturismului si acordarea daunelor materiale si morale pentru vatamarile suferite.

Ulterior s-au deschis dosarele de dauna:X/DJ/X/X pentru reparatia autoturismului avariat. S-au efectuat constatari si s-a achitat contravaloarea reparatiei in suma de 9.891 lei la data de 07.01.2019 si X/DJ/X/X, pentru acordarea daunelor patrimoniale si nepatrimoniale pentru vatamarile corporale suferite de persoana vatamata P. R. S-au achitat daune materiale si morale in suma totala de 28.000 lei, la data de 09.05.2018, pentru cele 65-70 de zile de ingrijiri medicale.

A arătat  reclamanta că O. este indreptatita sa recupereze despagubirea achitata de la parat - persoana vinovata, intrucat:

Potrivit art. 24 din OUG 54/2016, privind asigurarile si reasigurarile din Romania lege in vigoare la data incheierii politei de asiguare,

Asigurătorul RCA recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, in cazul:

b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infractiuni săvârşite cu intenţie.

A susţinut reclamanta că întrucât  accidentul comis de catre parat a avut loc in timpul savarasirii altei fapte incriminate de dispozitiile legale privind circulatia pe drumurile publice, respectiv aceea de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului , faptă produsă cu intenţie, in cauza devin incidente prevederile art. 24 din OUG 54/2016 iar O., in calitate de asigurator RCA , are dreptul de a recupera de la parat sumele de bani achitate cu titlu de despagubiri civile.

In drept,  acţiunea  a fost întemeiată  pe dispozitiile art.22 si art.58 Legii 136/1995 (OUG 54/2016), Norma RCA 23/2014, art.194 si urm NCPC, art. 1.349 , 1357 si urm. din C civil.

In dovedirea cererii de chemare in judecata, a solicitat încuviinţarea probei cu inscrisuri, sens in care a anexat dosarele de dauna X/DJ/X/X si X/DJ/X/X.

In temeiul art.411 alin (I) pct 2 NCPC, a solicitat şi judecarea in lipsa a prezentei cauze.

Cererea  de chemare în judecată  a fost  timbrată cu  taxă  judiciară  de  timbru  în cuantum  de  1815,72  lei, conform  ordinului  de plată din data de  12.09.2019(f.58  dos.).

Prin  rezoluţia  din data de  18.09.2019, instanţa  a dispus comunicarea  cererii  de chemare în judecată şi  a înscrisurilor  doveditoare  ataşate către  pârât, cu  menţiunea  că  are obligaţia  de a depune întâmpinare, în termen dd 25  de zile de la comunicarea  cererii  de chemare în judecată, în condiţiile  art. 165 C.pr.civ., sub  sancţiunea  decăderii  din  dreptul  de  a propune probe şi invoca  excepţii, în afara  celor  de ordine publică, dacă legea nu  prevede altfel.

La data de 07.10.2019 pârâtul  U.  I.  a formulat întâmpinare prin care a solicitat  reevaluarea  şi  exonerarea  sumelor datorate  petentei S.C. O. .

A arătat pârâtul ca suma de 28.000 lei reprezentand daune morale si materiale este aberant de mare. Diagnosticul, fractura epifiza distala radius drept intraarticulara FARA DEPLASARE „ care a necesitat 65-70 zile, conform certificatului medico legal, nu se justifica, intrucat recomandarea fisei X, din 16 02 2018, eliberata de Spitalul clinic de urgenta Craiova, aflată deja la dosar, recomanda „suprimarea firelor la 14 zile si repaus 35 zile."

A arătat pârâtul că nu mai exista niciun document medical sau retete care sa justifice ingrijiri medicale dupa ce s- au scos firele, de 65 -70 zile. A arătat că  este vinovat, a fost condamnat pentru acest lucru, pe care il regretă enorm, dar consideră ca aceasta suma este mult supraevaluata.

A solicitat pârâtul  ca  S.C.O., sa detalieze „INDEMNIZAT!IA in valoare de 28.000 lei, din contractul de tranzactie si să precizeze  modalitatea  de calcul  a acestei  sume.

A arătat  pârâtul  că suma de 9.891 lei, reprezentand contravaloarea reparatiei autoturismului cu nr. de inmatriculare DJ X X nu este justificata cu facturi sau bonuri pe care le-a platit celălalt conducător auto in regie proprie.

A mai  învederat pârâtul  că contestă de asemenea sintagma „fapta produsa cu INTENTIE „ prin care asiguratorul S.C O.  recupereaza sumele platite drept despagubiri de la persoane raspunzatoare de producerea pagubei.

A arătat pârâtul U. I. că asigurarea auto pe care i-a dat-o victimei acopera daunele respective.

A solicitat si judecarea in lipsa a prezentei cauze.

In apărare, pârâtul  a solicitat încuviinţarea probei cu  înscrisurile aflate  deja la dosar dosar  şi  anume: contract de tranzactie, certificat medical ,fisa medicala.

Prin rezoluţia  din data de  08.10.2019, instanţa  a fixat primul termen de judecată la data de  15.11.2019 şi  a dispus citarea părţilor.

La  termenul  de judecată  din data de  15 noiembrie 2019 instanţa a încuviinţat proba cu  înscrisuri  solicitată de ambele părţi.

Din oficiu,  a dispus emiterea unei adrese către reclamantă  cu  solicitarea  de  a transmite toate înscrisurile în baza cărora  a fixat valoarea medie de 400 lei/zi de îngrijire medicală pentru zilele indicate în certificatul medico-legal al victimei.

La data de  05.12.2019 reclamanta  S.C. O.  S.A. a formulat note scrise, la care  a anexat următoarele înscrisuri:  Inscrisul  emis  de Poliţia oraşului  Filiaşi care  atestă  faptul  că pârâtul  este  cercetat pentru următoarele  infracţiuni în legătură cu  accidentul: vătămare corporală  din  culpă;  părăsirea locului  accidentului ori  modificarea  sau  ştergerea urmelor  acestuia şi conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului; certificat medico-legal nr. X/X/19.02.2018, prin  care se face dovada  că  partea vătămată,  P. R., a avut nevoie  de 65-70  zile îngrijiri  medicale ca urmare  a vătămărilor suferite în accidentul  din  data de  16.02.2018 comis  din  vina pârâtului. Natura şi  gravitatea leziunilor  corporale suferite  rezultă din  documentele medicale puse la dispoziţie şi  acoperite conform Art. 50 din Norma  23/2014; ghidul  emis  de  Fondul  de Protecţie al  Victimelor Străzii-conform căruia  se  stabileşte  o valoare medie de 316 lei/zi îngrijire medicală specificată în cadrul  certificatului medico-legal, cu  titlu  de  daune morale; practica actuală în vigoare în speţe similare prin  care  s-au  acordat daune mai  mare  de 400 lei/zi de îngrijiri  medicale.(filele nr. 85 – 200 dos.)

A mai  arătat  reclamanta că, la cuantumul  reparaţiei  autoturismului  avariat s-a avut în vedere  despăgubirea în  regie proprie – dauna totală economică, suma  calculată  conform sistemelor  de evaluare  DAT şi  Audatex, factura  fiscală nr. X/27.12.2018, acest mod  de clacul aplicându-se, potrivit  art. 15 şi urm. din O.U.G. 54/2016, întrucât valoarea  reparaţiei  făcută într-un  service ar fi  depăşit valoarea  autoturismului. Astfel: valoarea vehiculului la data evenimentului a fost  de  2831 euro/13.191.90 lei; oferta  pentru  epavă a fost  de 3300 lei valabilă  până la data de  13.12.2018;  proprietarul a putut primi despăgubirea în sumă  de  9.891,90 lei.

A mai  solicitat  reclamanta  să se observe că indemnizaţia acordată prin tranzacţie  este moderată, îndreptată spre minimul despăgubirilor acordate  de instanţele  judecătoreşti în speţe similare, iar pentru reparaţia  autovehiculului s-a optat,  de  asemenea, pentru  cea mai economică variantă.

Analizând materialul  probator  existent la dosarul  cauzei, instanţa  constată şi  reţine următoarele:

Din adresa nr. X/08.11.2018 ( f. 10) coroborat cu declaraţia conducătorului auto P.  R. (f.14),  rezultă că în data de 16.02.2018, pe  DN6, comuna Brădeşti, în afara localităţii, km 252+900 m, la plecarea  de pe loc din faţa depozitului  de materiale de construcţii ce aparţine S.C. I. P. S.R.L., autoturismul marca VW Touran cu nr. de înmatriculare DJ-X-X proprietatea numitului P.  R., a fost avariat de  autoturismul marca Dacia  Duster cu nr. de înmatriculare DJ-X-X, condus de pârât şi asigurat RCA in baza poliţei de asigurare nr.  X  la reclamanta O.V.I.G. SA.

Evenimentul rutier s-a produs din cauza pârâtului, care nu s-a asigurat corespunzător la  efectuarea manevrei de întoarcere şi nu  a acordat prioritate  de trecere autoturismului  marca  VW Touran, care circula în aceeaşi  direcţie  de  deplasare,  intrând  în coliziune lateral stânga spate faţă cu acesta. În plus, la momentul producerii evenimentului rutier pârâtul se afla sub influenta băuturilor alcoolice, având o alcoolemie de 2,35 g %o alcool  în sânge la prima probă respectiv 2,15 g%0 alcool în sânge la a doua probă, fapt ce rezultă din scriptul de la fila 10.

De altfel, instanţa constată că această situaţie de fapt nu a fost contestată de părţile litigante în prezenta, pârâtul contestând doar cuantumul sumei solicitate de către reclamantă

Coroborând autorizaţia de reparaţii seria CA nr. X (f.41) cu procesul verbal de constatare a pagubelor la autovehicule (f.11) şi cu prezentarea  schematică  a accidentului (f.15), instanţa reţine că urmare a incidentului rutier din data de 16.02.2018, autoturismul marca VW Touran cu nr. de înmatriculare DJ-X-X a suferit o serie de avarii,  iar costul lucrărilor de reparaţii (constând în materiale şi manoperă) a impus ca reclamanta să achite păgubitului P.  R. despăgubirea cuvenită, în cuantum de 9891 lei, fapt probat cu extrasul de cont nr. 4 din data de  08.01.2019 aflat la fila 32.

Sub acest aspect şi în raport de cele învederate mai sus, instanţa reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2210 C.Civ., asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, iar conform art. 1349 C.Civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane iar cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Totodată, conform art.1349 alin. 1 şi 2 C.civ., pentru a putea opera răspunderea civilă delictuală a pârâtului este necesar a fi îndeplinite mai multe condiţii şi anume existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenta vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

Astfel, din probele de la dosar, instanţa reţine existenţa faptei ilicite constând în aceea că pârâtul, deplasându-se la volanul autoturismului marca Dacia  Duster cu nr. de înmatriculare DJ – X - X nu s-a asigurat corespunzător la plecarea de pe loc din faţa unui  depozit şi, în momentul efectuării manevrei de întoarcere nu  a acordat prioritate, acroşând autoturismul cu număr de înmatriculare VW Touran, care circula  regulamentar, în  aceeaşi  direcţie  de mers, iar la momentul producerii evenimentului rutier pârâtul avea o alcoolemie de  1,09 g %o alcool pur în aerul  expirat şi  2,35 g %0 alcool în  sânge la prima probă şi  2,15 g%0 alcool în sânge la a doua probă.

În plus, prejudiciul, ca element esenţial al răspunderii civile delictuale, constă în rezultatul negativ suferit de o anumita persoană fizică sau juridică,  urmare a faptei ilicite săvârşite de o alta persoană, iar pentru a fi susceptibil de reparare acesta trebuie sa aibă un caracter cert atât în privinţa existenţei, cât şi a posibilităţilor de evaluare.

Dovada existenţei prejudiciului şi a întinderii acestuia revine, în temeiul dispoziţiilor art. 249 din Codul procedură civilă, victimei faptei ilicite, care are calitatea de persoană care face o afirmaţie în faţa judecătorului, în accepţiunea acestui text de lege.

În cauza de faţă prejudiciul constă în contravaloarea despăgubirilor cuvenite persoanei păgubite, iar în dovedirea întinderii prejudiciului, reclamanta a depus la dosar devizul pe baza căruia a  procedat la plata sumei de 9891 lei, instanţa constatând totodată că între fapta ilicită şi prejudiciul produs există un raport de cauzalitate în sensul că această faptă a provocat prejudiciul respectiv.

Instanţa va înlătura ca neîntemeiată apărarea pârâtului, cu referire la caracterul disproporţionat al sumei achitate păgubitului, reţinând că aceasta nu are relevanţă juridică în speţă, întrucât, aşa cum s-a arătat supra, în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.

În fine, cu referire la ultima condiţie a răspunderii civile delictuale, instanţa reţine că vinovăţia exprimă atitudinea subiectivă a autorului faţă de  faptă, fapta ilicită fiind imputabilă pârâtului sub forma intenţiei indirecte, deoarece acesta a prevăzut rezultatul comportamentului său şi a acceptat producerea lui.

Faţă de aceste considerente, fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, instanţa urmează să constate că reclamanta este îndreptăţită să se îndrepte prin acţiune în regres împotriva pârâtului, în limitele despăgubirilor plătite, pentru suma de 9891 lei, reprezentând contravaloare despăgubire materială pentru  autoturismul  avariat marca  VW Touran cu numărul  de înmatriculare DJ-X-X, urmând aşadar a obliga pârâtul la plata sumei respective.

In ceea  ce priveşte  obligarea pârâtului la plata daunelor  morale în cuantum de 28.000 lei  solicitate de reclamantă

Prin certificatul medico-legal (f. 36) s-a constatat că numitul P. R. prezenta leziuni traumatice ce datează din 16.02.2018, leziuni produse prin lovire cu sau  de coruri  dure, în condiţiile accidentului  de trafic  rutier, necesitând 65-70 de zile de îngrijiri medicale, de la data producerii  acestuia.

Instanţa apreciază că în speţă sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, conform art. 1349 C. civ. , aplicabil în speţă, având în vedere data producerii accidentului, 16.02.2018. Astfel, există o faptă ilicită pârâtului  U. I. care nu i-a acordat numitului P. R. prioritate de trecere şi acroşând autoturismul  condus  de  acesta  din urmă, pârâtul  necontestând această stare de fapt.

Având în vedere circumstanţele în care s-a produs accidentul, este evidentă culpa pârâtului, care avea obligaţie de a-i acorda prioritate de trecere numitului  P. R., care circula  cu  autoturismul  în  aceeaşi directie  de mers cu pârâtul.

 În speţă, reclamanta a solicitat instanţei obligarea pârâtului  U. I. la plata sumei de 28.000 lei reprezentând daune morale şi materiale, sumă cu care părţile au  fost  de acord şi a  făcut obiectul  Contractului de tranzactie (filele nr. 44-47).

Potrivit  art. 24 lit.  a) din O.U.G. nr. 54/2016 privind  asigurările şi  reasigurările din România, asiguratorul  RCA recuperează sumele  plătite  drept  despăgubiri de la persoana răspunzătoare  de producerea  pagubei, în cazul  în care accidentul  a fost produs în  timpul  comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile  privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni  săvârşite cu  intenţie. Or, în cauza pendinte accidentul a condus  autovehiculul sub influenţa  alcoolului, deci  devin incidente  dispoziţiile mai sus indicate.

Mai mult, răspunderea asiguratorului intervine în baza art. 49 şi 54 din Legea nr. 136/1995, având în vedere că pârâtul  U. I. încheiase cu pârâta SC O. V. I. G. S.A. poliţa X pentru autoturismul cu nr. DJ-X-X valabilă la data producerii  accidentului - 16.02.2018.

În conformitate cu dispoziţiile art. 49 şi 54 din Legea 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România şi ale art. 26 şi 49 din Ordinul 21/2009 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, asiguratorul are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, fără a se depăşi limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliţei de asigurare RCA, atât pentru pagubele materiale, cât şi pentru daunele morale.

În cea ce priveşte obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, contrar susţinerilor din întâmpinare, în sensul că aceasta nu se datorează pentru că nu s-a procedat la punerea în întârziere a părţii debitoare,  instanţa reţine că potrivit art. 1385 alin. 3 rap. la art. 1523 alin. 2 lit. e C.civ., pârâtul este pus de drept în întârziere.

Instanţa constată că principalele efecte juridice ale întârzierii obligaţiilor băneşti sunt prevăzute de art. 1.535 C.civ. corob. cu dispoziţiile art. 3 din O.G. nr.  9/2000 şi art. 3 din O.G. nr. 13/2011. Astfel, art. 1.535 Cod Civil statuează că, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În completarea acestei reguli, O.G. nr.  9/2000 şi O.G. nr. 13/2011 au stabilit că, în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.

Aşadar, astfel cum rezultă din interpretarea normelor de mai sus, instanţa reţine că pârâtul, debitor al obligaţiei de plată a unei sume de bani,  este obligat a plăti dobânzi de la scadenţă fără să fie necesară punerea în întârziere a acestuia, iar, potrivit legii, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

În concluzie, instanţa reţine că legea prezumă in mod absolut prejudiciul invocat de reclamantă, ce constă în dobânda legală datorată de la data plăţii indemnizaţiei, respectiv 07.01.2019, prejudiciu care este dat de lipsa de folosinţă a sumei de bani reprezentând indemnizaţia achitată asiguratului  Aşadar, întrucât creanţa reclamantei este certă, lichidă si exigibilă si este comercială, pârâtul datorează dobânda legală aferentă debitului solicitat, începând cu data scadenţei şi până la plata efectivă, fapt pentru care instanţa va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 327,62  lei reprezentând dobânda legală penalizatoare calculată de la data de 07.01.2019 şi  până la data introducerii  acţiunii – 17.07.2019, aferentă despăgubirii materiale pentru  autoturismul  avariat în accident urmând ca pârâtul  să fie obligat să plătească şi în continuare dobânda legală până la data plăţii  efective, precum şi la plata sumei de 2139,12 lei reprezentând dobânda legală penalizatoare aferentă  acestor  despăgubiri începând cu data plăţii despăgubirii 24.05.2018 până la data introducerii  acţiunii - 17.07.2019, urmând ca pârâtul  să fie obligat să plătească în continuare şi dobânda legală până la data plăţii  efective.

Reţinând culpa procesuală a pârâtului, cu aplicarea art. 453 c.p.civ. şi la solicitarea reclamantei, instanţa îl va obliga în favoarea reclamantei la plata sumei de 1815,72 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru achitată în prezenta.

Domenii speta

Spete similare