Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului

Prin sentinţa penală nr. 1069/31.05.2019, în temeiul art. 336 alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 61 alin. 4 lit. c Cod penal, raportat la art. 74 alin. 1 şi 2 Cod penal şi la art. 396 alin. 1, 2 şi 10 Cod procedură penală, instanţa a condamnat pe inculpatul PVV la pedeapsa constând în 5.400 de lei amendă penală, sumă ce reprezintă 180 de zile-amendă, cu un cuantum de 30 de lei/zi-amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă din data de 14.08.2018.

În baza art. 67 alin. 1, raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i Cod penal, a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi exercitarea dreptului de a mai conduce orice vehicul, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare (conform art. 68 alin. 1 lit. a Cod penal).

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 Cod penal, anume: Dacă persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare. În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, unei zile-amendă îi corespunde o zi de închisoare.

A luat act că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.

În baza art. 398, raportat la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a arătat că pe rolul Judecătoriei Găeşti a fost înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti privind pe inculpatul PVV, trimis în judecată în stare de libertate pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 336 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că, în data de 14.08.2018, a condus pe DN7, pe raza satului Mătăsaru, autoturismul marca … cu numărul de înmatriculare …, având o îmbibaţie alcoolică de 2,45 mg/l alcool pur în sânge.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, instanţa a reţinut, ca situaţie de fapt, că, la data de 14.08.2018, ora 18,42, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul Poliţiei Oraşului Găeşti – Formaţiunea Rutieră s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul PVV a condus, pe DN 7 Mătăsaru, autoturismul marca … cu numărul de înmatriculare …, proprietate personală, fiind sub influenţa alcoolului, având la testarea cu aparatul etilotest o alcoolemie de 1,16 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Fiind audiat, inculpatul PVV a declarat faptul că este posesor al permisului de conducere pentru categoria B din anul 1992 şi proprietarul autoturismului marca … cu numărul de înmatriculare ... În ziua de 14.08.2018, între orele 15,00-16,00, a consumat băuturi alcoolice la un magazin de lângă domiciliul său, respectiv 150 ml coniac Unirea, fără a servi masa. Spre seară, în jurul orei 18,35, întrucât trebuia să ajungă la serviciu, s-a urcat la volanul autoturismului marca … cu numărul de înmatriculare …, conducându-l pe DN7, pe raza satului Mătăsaru, din direcţia Bucureşti - Găeşti, iar în dreptul Secţiei de Poliţie Mătăsaru a fost oprit de organele de poliţie, în jurul orei 16,40. Cu această ocazie a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 1,16 mg/l alcool pur în aerul expirat, şi i-a fost recoltată o probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, la Spitalul Orăşenesc Găeşti, la ora 19,02, rezultatul fiind de 2,45 mg/l alcool pur în sânge.

Inculpatul recunoaște și regretă fapta comisă.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă a reieşit din următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de constatare, procesul-verbal de recoltare probe biologice, cerere de analiză, procesul-verbal de examinare fizică a persoanei, ordonanţa de efectuare a examinării fizice în vederea prelevării de probe biologice, procesul-verbal cu rezultatul testării cu aparatul etilotest, declaraţiile suspectului/inculpatului, buletinul de analiză toxicologică nr. A12/618/16.08.2018, fișă cazier judiciar.

În drept, instanţa a constatat că fapta inculpatului PVV, care în data de 14.08.2018, a condus pe DN7, pe raza satului Mătăsaru, autoturismul marca … cu numărul de înmatriculare …, având o îmbibaţie alcoolică de 2,45 mg/l alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal constă în acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice.

Situaţia premisă în cazul infracţiunii prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal presupune ca cel care conduce un vehicul să fie sub influenţa băuturilor alcoolice.

Urmarea imediată constă în starea de pericol creată relaţiilor sociale privitoare la circulaţia pe drumurile publice.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, urmează a se reţine că inculpatul PVV a săvârşit fapta cu intenţie directă, prev. de art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal.

Prin încheierea pronunţată în procedura de cameră preliminară, judecătorul a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cu privire la inculpat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

În faza judecăţii, inculpatul a solicitat să beneficieze de dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, cerere care a fost pusă în discuţie şi admisă de instanţă, cu concluzii în acelaşi sens din partea reprezentantului Ministerului Public.

Astfel, inculpatul a declarat că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptei reţinute în actul de sesizare a instanţei şi că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaşte şi şi le însuşeşte.

A fost încuviinţată inculpatului proba cu înscrisuri în circumstanţiere, înscrisuri pe care le-a depus la dosarul cauzei.

La interpelarea instanţei, inculpatul şi-a manifestat acordul privind prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii.

Coroborând recunoaşterea inculpatului cu celelalte probe administrate în faza de urmărire penală, instanţa a reţinut că acesta a săvârşit fapta pentru care este trimis în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 Cod penal.

Potrivit art. 336 alin. 1 Cod penal, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Instanţa a constatat că, din probele administrate în faza de urmărire penală, reiese că fapta inculpatului este stabilită şi că există suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea unei pedepse.

La individualizarea pedepsei, instanţa a ţinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. 1 Cod penal şi anume: împrejurările şi modul în care a fost săvârşită fapta, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, aspectul că inculpatul este infractor primar, conduita sa după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, vârsta sa şi nivelul de educaţie, elemente care au condus la convingerea instanţei că alegerea amenzii ca posibilitate de sancţionare a faptei, sancţiune prevăzută alternativ cu închisoarea de textul de lege incriminator, este suficientă pentru atingerea scopului preventiv, educativ şi coercitiv al pedepsei.

Instanţa nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare, deoarece nu au fost identificate împrejurări care să se încadreze în dispoziţiile art. 75 alin. 2 Cod penal.

În concluzie, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, astfel că în cauză a operat răspunderea penală a acestuia pentru infracţiunea comisă.

Pentru toate aceste considerente, instanţa l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa constând în 5.400 de lei amendă penală, sumă ce reprezintă 180 de zile-amendă, cu un cuantum de 30 de lei/zi-amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. 

În continuare, a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 Cod penal, anume: Dacă persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare. În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, unei zile-amendă îi corespunde o zi de închisoare.

De asemenea, în baza art. 67 alin. 1, raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i Cod penal, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi exercitarea dreptului de a mai conduce orice vehicul, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare (conform art. 68 alin. 1 lit. a Cod penal).

Instanţa a apreciat că, deşi în cauză nu este obligatorie aplicarea unei pedepse complementare, totuşi aplicarea acesteia se impune în raport de fapta săvârşită de inculpat, care prezintă o gravitate sporită. În ceea ce priveşte pedeapsa complementară, instanţa a avut în vedere şi criteriul constituţional al proporţionalităţii, înscris în art. 53 alin. 2, potrivit căruia restrângerea exerciţiului unor drepturi trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, dar şi dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

În legătură cu interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. i Cod penal, instanţa a avut în vedere amploarea deosebită pe care infracţiunile de genul celei săvârşite de inculpatul din prezenta cauză au dobândit-o în ultimii ani, amploare care impune necesitatea combaterii într-un mod cât se poate de ferm a unor astfel de comportamente pe drumurile publice, întrucât ele reprezintă un pericol major pentru toţi participanţii la trafic, cu atât mai mult cu cât în urma comiterii unor astfel de fapte se pot produce consecinţe dintre cele mai grave. Astfel, atunci când un conducător auto circulă pe drumurile publice cu o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, riscul de a provoca un accident de circulaţie cu urmări tragice este unul foarte ridicat, de aceea instanţa a apreciat că, pentru a-l descuraja pe inculpat de la săvârşirea în viitor a unor fapte similare se impune, pe lângă aplicarea pedepsei principale, şi aplicarea pedepsei complementare mai sus arătate.

Instanţa a luat act că inculpatul a fost cercetat şi judecat în stare de libertate şi a obligat pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.

Această sentinţă penală a rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac.

Domenii speta

Spete similare