Luarea de mită (art.289 ncp) - achitare

SPEŢE RELEVANTE IUNIE 2019

TRIBUNALUL PRAHOVA SECŢIA PENALĂ

TITLU

luarea de mită (art.289 NCP) - ACHITARE

TIP SPEŢĂSENTINŢĂ PENALĂ

NUMĂR SPEŢĂ103

DATA SPEŢĂ09.04.2019

DOMENIUL ASOCIATInfracţiuni

CONŢINUT SPEŢĂSENTINŢA PENALĂ  NR. 103

DATA: 09.04.2019

AUTOR: Miu Lavinia Nușa

DOMENIUL ASOCIAT: Infracţiuni

OBIECT: luarea de mită (art.289 NCP)

T R I B U N A L U L:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov la data de 28.11.2016 în dosarul de urmărire penală nr. 1041/P/2016 a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpata C.F.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de ”luare de mită”, în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod Penal din 1969, raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, în forma de la data faptelor, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal din 1969 (2 acte materiale) şi art. 5 din Noul Cod penal şi ”abuz în serviciu”, în formă continuată, prevăzută de art. 248 Cod Penal din 1969, raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, în forma de la data faptelor, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal din 1969 (2 acte materiale) şi art. 5 din Noul Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a) Cod Penal din 1969.

În actul de sesizare a instanţei se reţine în esenţă că:

I. - infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. 1 Cod Penal din 1969, rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, în forma de la data faptelor, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal din 1969 şi art. 5 din Noul Cod penal (2 acte materiale) - reţinându-se că aceasta, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, ocupând funcţia de personal de  tren în cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., în mod direct şi pentru sine, a primit sume de bani care nu i se cuvin de la călători frauduloşi, în scopul de a nu îndeplini actele ce intră în îndatoririle sale de serviciu referitoare la revizia legitimaţiilor de călătorie privind pe aceştia – fiind individualizate următoarele acte materiale:

1. - în data de 05.07.2012, pe trenul IC 531 a primit suma de 5 lei de la investigatorul M.C. – călător fraudulos – fără a elibera legitimaţie de călătorie în acest sens (a se vedea procesul verbal de investigator din 05.07.2012, procesul verbal de redare a imaginilor video din 02.10.2012 şi procesul verbal de identificare din 10.10.2012);

2. - în data de 05.07.2012, pe trenul IC 531 a primit suma de 5 lei de la investigatorul B.M.G.– călător fraudulos – fără a elibera legitimaţie de călătorie în acest sens (a se vedea procesul verbal de investigator din 05.07.2012, procesul verbal de redare a imaginilor video din 02.10.2012 şi procesul verbal de identificare din 10.10.2012);

II. - infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 248 Cod Penal din 1969, rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, în forma de la data faptelor, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal din 1969 şi art. 5 din Noul Cod penal (2 acte materiale) - reţinându-se că aceasta, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, aflându-se în exercitarea funcţiei de conductor în cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., cu ştiinţă, nu a îndeplinit actele referitoare la revizia legitimaţiilor de călătorie privind călători frauduloşi (conform dispoziţiilor art. 14 alin. 4,5,6 din Ordonanţa nr. 7 din 20 ianuarie 2005, *** Republicată, pentru aprobarea Regulamentului privind transportul pe căile ferate din România)  şi a permis acestora călătoria cu mijloacele de transport pe calea ferată şi prin aceasta a cauzat o pagubă S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., constând în preţul legitimaţiei de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren pentru distanţa respectivă de deplasare şi obţinând pentru investigatorul călător fraudulos avantajul patrimonial privind folosul efectuării călătoriei fără plata costului acesteia – fiind individualizate următoarele acte materiale:

1. - în data de 05.07.2012, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu de personal de tren în cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., cu ştiinţă, nu a îndeplinit actele de serviciu privind luarea măsurilor legale referitoare la călătorul fraudulos, investigatorul M.C., depistat în trenul IC 531, prin aceasta cauzând o pagubă patrimoniului societăţii naţionale respective, în cuantum de 40,50 lei, constând în preţul legitimaţiei de călătorie pe ruta respectivă Bucureşti Nord – Ploieşti Vest şi obţinând pentru investigatorul călător fraudulos avantajul patrimonial privind neplata costului călătoriei respective (în completarea celor de mai sus, procesul-verbal din 13.03.2014 privind stabilirea costului călătoriei investigatorului);

2. - în data de 05.07.2012, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu de personal de tren în cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., cu ştiinţă, nu a îndeplinit actele de serviciu privind luarea măsurilor legale referitoare la călătorul fraudulos, investigatorul B.M.G., depistat în trenul IC 531, prin aceasta cauzând o pagubă patrimoniului societăţii naţionale respective, în cuantum de 40,50 lei, constând în preţul legitimaţiei de călătorie pe ruta respectivă Bucureşti Nord – Ploieşti Vest şi obţinând pentru investigatorul călător fraudulos avantajul patrimonial privind neplata costului călătoriei respective (în completarea celor de mai sus, procesul-verbal din 13.03.2014 privind stabilirea costului călătoriei investigatorului).

S-a reţinut că faptele se află în concurs real, fiind aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. a Cod penal anterior.

Prin încheierea pronunţată de judecătorul de cameră preliminară la data de 19.04.2018 în dosarul penal nr. 2553/1/2017 au fost admise in parte cererile si exceptiile invocate de inculpata C.F.V., constatandu-se neregularitatea rechizitoriului emis in cauza, constand in – neconcordanta existenta intre dosarele in care au fost emise rezolutiile/ordonantele de incepere a urmaririi penale, de extindere a urmaririi penale si de punere in miscare a urmaririi penale si dosarul in care a fost emis rechizitoriul, aspect care conduce la imposibilitatea determinarii limitelor urmaririi penale in ce o priveste pe inculpata C.F.V.

Prin lucrarea cu nr 7128/III-1/2016 a Parchetului de pe langa Tribunalul Prahova au fost remediate deficientele constatate de judecatorul de camera preliminara din cadrul Tribunalului Prahova cu privire la rechizitoriul din data de 28.11.2016, fiind mentinuta dispozitia de trimitere in judecata a inculpatei.

Prin incheierea din data 30.10.2018 pronuntata in dosar nr 2553/1/2017/a1, judecatorul de camera preliminara din cadrul Tribunalului Prahova s-a  dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpata C.F.V..

La termenul de judecată din 01.04.2019 inculpata a arătat că doreşte să urmeze procedura recunoaşterii vinovăţiei prevăzută de art. 375 - 377 Cod procedură penală.

Ascultata fiind potrivit art. 375 al. 1 Cod procedură penală, inculpata C.F.V. a recunoscut savarsirea faptelor pentru care a fost trimisa in judecata in modalitatea descrisa in cuprinsul actului de sesizare al instantei si a solicitat sa fie judecata in baza probelor administrate in faza urmaririi penale.

Constatând că procedura de recunoaştere a vinovăţiei este admisibilă, instanţa a procedat la soluţionarea cauzei pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, respectiv: înscrisuri – fişa postului, print-uri ale articolelor de presă, procesele-verbale întocmite de investigatori, procese-verbale întocmite de organele de urmărire penală, procese-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor interceptate în mediul ambiental, inclusiv planşele fotografice, imaginile privind convorbirile şi comunicările interceptate în mediul ambiental purtate între investigatori şi inculpat, fixate pe DVD, declaraţii martori, declaraţii investigatori.

Analizând ansamblul probator instanţa reţine în fapt următoarele:

Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători (S.N.T.F.C.) „C.F.R. Călători” S.A. este persoană juridică română, cu capital de stat, care desfăşoară activităţi de interes naţional, în scopul realizării transportului feroviar public de călători, având caracter de serviciu public social, potrivit art. 2 alin. 2, art. 4, art. 9, art. 15 alin. 2 din H.G. nr. 584/1998 privind înfiinţarea Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. prin reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române - C.F.R. Călători şi art. 2, art. 5, art. 6 din Statutul societăţii, anexă a H.G. nr. 584/1998.

Astfel, S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A este o persoană juridică de interes public, cu capital integral de stat, orice persoană care exercită atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia, având calitatea de funcţionar public, în sensul art. 175 alin. 1, lit. c) Cod penal.

Reglementările interne privind activitatea de control trenuri sub aspectul verificării documentelor de călătorie, constând în revizia legitimaţiilor de călătorie de către personalul de tren, alcătuit din şef tren şi conductor tren, precum şi în controlul efectuat de către organele de control ale societăţii, reprezentate de controlorii de bilete, inspectorii de specialitate şi revizorii regionali şi centrali, sub conducerea unui revizor general – pot fi regăsite în Ordonanţa nr. 7 din 20 ianuarie 2005, *** Republicată, pentru aprobarea Regulamentului privind transportul pe căile ferate din România, Instrucţia pentru controlul trenurilor nr. 80/01.01.1954 a Ministerului Căilor Ferate – Direcţiunea Generală a Exploatării; Dispoziţia Directorului General al SNTFC „CFR Călători” S.A. nr. 10/14.05.2004 privind organizarea activităţii serviciilor specializate în activitatea de control a activităţii personalului de tren, staţie şi legalităţii călătoriei; Dispoziţia Directorului General al SNTFC „CFR Călători” S.A. nr. 36/02.11.2006 privind Îndrumătorul pentru stabilirea gravităţii unor nereguli ce pot fi constatate în sarcina salariaţilor şi a modului de tratare aplicabil, H.G. nr. 203/1994 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele privind transporturile pe căile ferate române, republicată, precum şi în Statutul disciplinar al personalului din unităţile de transport, adoptat prin Decretul nr. 360/1976 al Consiliului de Stat şi în Regulamentul intern al societăţii aprobat prin Hotărârea nr. 4/15.05.2012 a Consiliului de Administraţie.

Normele interne în domeniu, ce se regăsesc în legi se completează cu atribuţiile şi sarcinile de serviciu ale personalului respectiv, stabilite prin fişele posturilor şi alte dispoziţii interne pe linia de muncă privind activitatea de control trenuri.

Astfel, personalul de tren, format din şef tren şi conductor tren, alcătuind partida trenului, au ca atribuţii principale în acest sens, după cum urmează:

- la intrarea în serviciu, prezintă şi notează în registrul special finanţat, sub semnătură, sumele de bani personali pe care îi deţine, solicitând consemnarea acestora în carnetul de activitate de către şeful de tură comanda personalului de tren; nu se admit diferenţe în plus sau în minus faţă de banii declaraţi în carentul de activitate la intrarea în serviciu, indiferent de motivul invocat;

- să trateze călătorii constataţi în tren fără legitimaţii de călătorie sau cu legitimaţie de călătorie incompletă, să verifice identitatea titularilor de legitimaţii nominale, să verifice legitimaţiile de călătorie să fie valabile la trenul, clasa şi data respectivă;

- revizia legitimaţiilor de călătorie să se facă imediat după plecarea trenului din staţia de formare sau staţia din parcurs;

- să patruleze permanent prin sectorul său de activitate pentru a verifica şi trata toţi călătorii care urcă în tren din toate punctele prevăzute cu oprirea trenului şi pentru a sesiza cu uşurinţă pătrunderea în sector a unui călător fraudulos provenind din sectoarele adiacente deservite de ceilalţi conductori;

- solicită sprijin organelor de poliţie din tren sau la prima staţie cu post de poliţie TF pentru identificarea călătorilor ce trebuie trataţi pentru nereguli de la normele de transport;

- se preocupă permanent de creşterea veniturilor la calea ferată;

- pentru orice neregulă, precum afluenţa de călători, greutăţi întâmpinate în colaborarea cu organele de poliţie TF referitoare la predarea călătorilor frauduloşi care nu pot fi identificaţi face raport de eveniment și îl înaintează spre înregistrare şefului de tură de la comanda proprie sau din parcurs.

Persoanele din cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A. care ocupă funcţii de conductor tren şi şef tren, au atribuţii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, potrivit art. 4 şi 5 din H.G. nr. 203/1994 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele privind transporturile pe căile ferate române, republicată, fiind astfel aplicabile disp. art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, modificată şi completată.

Prezenta cauză a avut ca mod de sesizare procesul-verbal din data de 17.03.2011, sub nr. 520/P/2011, încheiat de organele poliţiei judiciare din cadrul Secţiei Regionale de Poliţie Transporturi Braşov din cadrul Direcţiei Poliţiei Transporturi a Inspectoratului General al Poliţiei Române, în cauză fiind efectuate cercetări privind o faptă de luare de mită din data de 17.03.2011, reţinută în sarcina numitului I.V., conductor tren în cadrul Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Călători (S.N.T.F.C.) „C.F.R. Călători” S.A., prin rezoluţia procurorului dată în cauză la data de 08.06.2011 dispunându-se începerea urmăririi penale în acest sens.

Din cercetările ulterioare efectuate în cauză a rezultat că astfel de fapte săvârşite de personalul din cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A. au o frecvenţă cu totul deosebită reprezentând un fenomen generalizat de corupţie în sânul societăţii comerciale naţionale în cadrul activităţii de verificare a documentelor de călătorie. În acest sens s-a avut în vedere ansamblul situaţiei de fapt ce rezultă din materialul probatoriu administrat în cauză, în special datele şi informaţiile puse la dispoziţie de către investigatorii sub acoperire autorizaţi în cauză, situaţiile reţinute privind comunicările în mediul ambiental şi telefonic interceptate şi înregistrate în cauză, precum şi denunţurile formulate şi declaraţiile învinuiţilor şi martorilor ascultaţi în cauză, exemplificând în acest sens după cum urmează.

Din declaraţiile martorilor R.S.A, S.M., T.I.şi ale martorului cu identitate atribuită M.E. rezultă că societatea parte vătămată are în principiu pierderi şi nu are rentabilitate comercială şi că în ciuda demersurilor iniţiate de conducerea societăţii pentru reducerea pierderilor rezultate din călătoriile efectuate fără plata legitimaţiilor de călătorie, fenomenul de corupţie, în care sunt implicaţi atât conductorii şi şefii de tren cât şi inspectorii şi revizorii de specialitate, nu a putut fi stopat.

Cu privire la faptele reţinute în sarcina inculpatei C.F.V., instanţa reţine următoarele:

Prin ordonanţa procurorului din data de 27.10.2012, a fost dispusă extinderea urmăririi penale faţă de inculpatul C.F.V., sub aspectul următoarelor infracţiuni:

- infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. 1 Cod Penal din 1969  rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în forma de la data faptelor, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal din 1969

- infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. 1 şi 2 Cod Penal din 1969 rap. la art. 17 alin. 1, lit. b) şi art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, în formele de la data faptelor

- toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal din 1969.

Prin ordonanţa procurorului din data de 29.10.2012, a fost dispusă punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de sus-numitul C.F.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor pentru care s-a dispus anterior începerea urmăririi penale.

Prin ordonanţa procurorului, din data de 02.06.2015, s-a dispus extinderea urmăririi penale şi extinderea acţiunii penale, cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 248 Cod Penal din 1969, rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, în forma de la data faptelor, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal din 1969 (2 acte materiale) şi art. 5 din Noul Cod penal, în final reţinându-se faţă de inculpatul C.F.V. următoarele:

I. - infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. 1 Cod Penal din 1969, rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, în forma de la data faptelor, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal din 1969 şi art. 5 din Noul Cod penal (2 acte materiale) - reţinându-se că aceasta, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, ocupând funcţia de personal de  tren în cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., în mod direct şi pentru sine, a primit sume de bani care nu i se cuvin de la călători frauduloşi, în scopul de a nu îndeplini actele ce intră în îndatoririle sale de serviciu referitoare la revizia legitimaţiilor de călătorie privind pe aceştia – fiind individualizate următoarele acte materiale:

1. - în data de 05.07.2012, pe trenul IC 531 a primit suma de 5 lei de la investigatorul M.C. – călător fraudulos – fără a elibera legitimaţie de călătorie în acest sens (a se vedea procesul verbal de investigator din 05.07.2012, procesul verbal de redare a imaginilor video din 02.10.2012 şi procesul verbal de identificare din 10.10.2012);

2. - în data de 05.07.2012, pe trenul IC 531 a primit suma de 5 lei de la investigatorul B.M.G.– călător fraudulos – fără a elibera legitimaţie de călătorie în acest sens (a se vedea procesul verbal de investigator din 05.07.2012, procesul verbal de redare a imaginilor video din 02.10.2012 şi procesul verbal de identificare din 10.10.2012);

II. - infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 248 Cod Penal din 1969, rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, în forma de la data faptelor, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal din 1969 şi art. 5 din Noul Cod penal (2 acte materiale) - reţinându-se că aceasta, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, aflându-se în exercitarea funcţiei de conductor în cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., cu ştiinţă, nu a îndeplinit actele referitoare la revizia legitimaţiilor de călătorie privind călători frauduloşi (conform dispoziţiilor art. 14 alin. 4,5,6 din Ordonanţa nr. 7 din 20 ianuarie 2005, *** Republicată, pentru aprobarea Regulamentului privind transportul pe căile ferate din România)  şi a permis acestora călătoria cu mijloacele de transport pe calea ferată şi prin aceasta a cauzat o pagubă S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., constând în preţul legitimaţiei de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren pentru distanţa respectivă de deplasare şi obţinând pentru investigatorul călător fraudulos avantajul patrimonial privind folosul efectuării călătoriei fără plata costului acesteia – fiind individualizate următoarele acte materiale:

1. - în data de 05.07.2012, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu de personal de tren în cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., cu ştiinţă, nu a îndeplinit actele de serviciu privind luarea măsurilor legale referitoare la călătorul fraudulos, investigatorul M.C., depistat în trenul IC 531, prin aceasta cauzând o pagubă patrimoniului societăţii naţionale respective, în cuantum de 40,50 lei, constând în preţul legitimaţiei de călătorie pe ruta respectivă Bucureşti Nord – Ploieşti Vest şi obţinând pentru investigatorul călător fraudulos avantajul patrimonial privind neplata costului călătoriei respective (în completarea celor de mai sus, procesul-verbal din 13.03.2014 privind stabilirea costului călătoriei investigatorului);

2. - în data de 05.07.2012, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu de personal de tren în cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., cu ştiinţă, nu a îndeplinit actele de serviciu privind luarea măsurilor legale referitoare la călătorul fraudulos, investigatorul B.M.G., depistat în trenul IC 531, prin aceasta cauzând o pagubă patrimoniului societăţii naţionale respective, în cuantum de 40,50 lei, constând în preţul legitimaţiei de călătorie pe ruta respectivă Bucureşti Nord – Ploieşti Vest şi obţinând pentru investigatorul călător fraudulos avantajul patrimonial privind neplata costului călătoriei respective (în completarea celor de mai sus, procesul-verbal din 13.03.2014 privind stabilirea costului călătoriei investigatorului).

În drept, faptele comise de inculpata C.F.V. întrunesc, în mod formal, elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- ”luare de mită”, în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod Penal din 1969, raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, în forma de la data faptelor, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal din 1969 (3 acte materiale) și art. 5 din Noul Cod penal şi

- ”abuz în serviciu”, în formă continuată, prev. de art. 248 Cod Penal din 1969, raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, în forma de la data faptelor, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal din 1969 (2 acte materiale) și art. 5 din Noul Cod penal.

Cu referire la infracţiunea de luare de mită, sub aspectul situaţiei de fapt, s-a reţinut că inculpatul, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, ocupând funcţia de personal de  tren în cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., în mod direct şi pentru sine, a primit sume de bani de la călători frauduloşi (cate 5 lei de la investigatorii M.C. si B.M.G.), în legătură cu neîndeplinirea actelor ce intră în îndatoririle sale de serviciu referitoare la revizia legitimaţiilor de călătorie privind pe aceştia. În această ultimă privinţă, inculpata, aflata în exercitarea atribuţiilor de personal de tren, depistând călătorul fraudulos, avea obligaţia de serviciu de a lua act de lipsa legitimaţiei de călătorie, caz în care inculpatului îi revenea sarcina de a analiza, mai întâi, posibilitatea emiterii unui bilet cu taxare în tren (BTT), iar în caz negativ, inculpata avea obligaţia identificării călătorului fraudulos prin solicitarea actului de identitate în vederea constatării şi sancţionării contravenţionale, urmând a proceda întocmai în acest sens.

Cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu, sub aspectul situaţiei de fapt, s-a reţinut că inculpata, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, aflându-se în exercitarea funcţiei de personal de tren în cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., nu a îndeplinit actele referitoare la revizia legitimaţiilor de călătorie privind călători frauduloşi, încălcând dispoziţiilor art. 14 alin. 4,5,6 din Ordonanţa nr. 7 din 20 ianuarie 2005, *** Republicată, pentru aprobarea Regulamentului privind transportul pe căile ferate din România şi a permis acestora călătoria cu mijloacele de transport pe calea ferată, prin aceasta cauzând o pagubă S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., in cuantum de 81 lei, constând în preţul legitimaţiei de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren (BTT), pentru distanţa respectivă de deplasare şi obţinând pentru investigatorii călători fraudulosi avantajul patrimonial privind neplata costului călătoriei respective.

În rechizitoriu au fost reţinute infracţiunile de luare de mită şi abuz în serviciu, în forma concursului real, având în vedere următoarele:

- obiectul juridic special al celor două infracţiuni este diferit, în cazul luării de mită sunt protejate relaţiile sociale privind asigurarea probităţii funcţionarului în exercitarea atribuţiilor de serviciu implicând combaterea exploatării lor în interes propriu, în timp ce în cazul abuzului în serviciu obiectul protecţiei juridice îl constituie respectarea legalităţii în realizarea actelor de serviciu în scopul protecţiei directe a intereselor legitime ale persoanelor faţă de abuzul funcţionarului – de unde şi plasarea lor juridică în două categorii diferite de infracţiuni, şi anume infracţiuni de corupţie (cap. I din titlul V Cod penal) şi respectiv infracţiuni de serviciu (cap. II din titlul V Cod penal);

- gradul diferit de pericol social al celor două infracţiuni, producerea unui prejudiciu ca urmare a actului ilicit al funcţionarului public ridică gradul de pericol social al activităţii infracţionale şi necesită sancţionare distinctă faţă de o situaţie în care lipseşte o astfel de urmare imediată;

- elementul material al celor două infracţiuni diferă esenţial sub aspectul naturii sale, în cazul luării de mită acesta constând în pretinderea/primirea/acceptarea promisiunii unor foloase necuvenite, deci într-o acţiune, pe când în cazul abuzului în serviciu, în speţa de faţă, elementul material rezidă într-o inacţiune, respectiv neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu privind luarea măsurilor regulamentare în cazul depistării călătorului fraudulos – fiind deci în faţa a două momente distincte de consumare a celor două infracţiuni, corespunzătoare fiecăruia dintre cele două elemente materiale;

- urmarea imediată este distinctă ceea ce determină două clase diferite de infracţiuni, sub aspectul naturii rezultatului faptei, constând într-o stare de pericol şi respectiv într-o vătămare materială concretă, în cazul luării de mită urmarea fiind starea de pericol pentru buna desfăşurare a raporturilor de serviciu, aceasta fiind deci o infracţiune de pericol, în timp ce în cazul abuzului în serviciu urmarea imediată este reprezentată de cauzarea unei pagube, precum cazul în speţă, fiind astfel în prezenţa unei infracţiuni de rezultat;

- existenţa independentă a celor două infracţiuni, infracţiunea de luare de mită continuând să subziste chiar dacă funcţionarul nu ar fi satisfăcut cererea mituitorului, cu alte cuvinte cerinţa esenţială privind primirea foloaselor necuvenite în legătură cu atribuţiile de serviciu nu presupune cu necesitate realizarea efectivă a sarcinilor de serviciu în modul astfel conceput iniţial; în acest din urmă caz, dacă situaţia produsă întruneşte elementele unei alte infracţiuni, precum neîndeplinirea efectivă a atribuţiilor de serviciu şi cauzarea prin aceasta unui prejudiciu, aceasta nu este absorbită în luarea de mită, ci constituie o faptă penală distinctă, cele două infracţiuni aflându-se în concurs real;

- în cazul reţinerii exclusiv a infracţiunii de luare de mită şi excluderea infracţiunii de abuz în serviciu, aceasta din urmă fiind astfel absorbită în conţinutul celei dintâi, luarea de mită ar dobândi astfel un caracter complex, în lipsa unei astfel de intenţii a legiuitorului, deoarece pentru a fi în prezenţa unei infracţiuni complexe este necesar ca în conţinutul legal al acesteia să se regăsească o altă infracţiune cu toate elementele sale componente, fiind necesar ca această absorbţie să opereze in abstracto, cu alte cuvinte ca infracţiunea absorbantă să nu se poată consuma fără comiterea faptei absorbite; de exemplu, în cazul producerii unui prejudiciu prin fapta ilicită a funcţionarului în legătură cu care au fost primite foloasele necuvenite, dacă s-ar fi urmărit o astfel de absorbţie, legiuitorul ar fi putut să includă expres acest aspect de fapt (prejudiciul) în conţinutul constitutiv – de bază sau agravat – al infracţiunii de luare de mită, ceea ce nu s-a întâmplat;

Referitor la reţinerea unor pluralităţi de acte materiale infracţionale în forma continuată a infracţiunilor de luare de mită şi de abuz în serviciu, s-a avut în vedere activitatea infracţională concretă a inculpatei privită prin prisma atribuţiilor de serviciu ale acestuia în funcţia de personal de tren.

Astfel, potrivit reglementărilor interne şi fişei postului, cu ocazia deservirii trenurilor, pe linie comercială, funcţionarul respectiv are obligaţia verificării documentelor de călătorie a fiecărui călător din sectorul său de activitate, urmând a răspunde pentru fiecare astfel de călător depistat ca fiind fraudulos, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor concrete privind fiecare dintre aceştia, precum ruta de deplasare, clasa trenului unde a fost depistat, posibilitatea luării măsurilor concrete referitor la fiecare dintre aceştia etc.

În speţă, inculpata C.F.V. a observat pe fiecare din călătorii frauduloşi, investigatori în cauză, luând act de lipsa documentelor lor de călătorie, sarcinile de serviciu având a fi puse în aplicare faţă de fiecare din călătorii frauduloşi respectivi, prezenţa acestora în momentul depistării, în acelaşi loc şi în acelaşi timp, nefiind în măsură să schimbe situaţia respectivă sub aceste aspecte, fiind un aspect aleatoriu.

În acelaşi sens, sub aspect subiectiv, intenţia inculpatei în săvârşirea faptelor s-a format cu privire la situaţia fiecărui călător fraudulos, suma de bani obiect al mitei fiind primită de la fiecare dintre aceştia, sarcinile de serviciu omise a fi aduse la îndeplinire privind pe fiecare dintre aceşti călători frauduloşi.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, instanta retine ca in raport de data savarsirii infractiunilor, se impune aceasta analiza, legea penala mai favorabila fiind in cauza vechiul cod penal, atat sub aspectul limitelor de pedeapsa (mai reduse in vechiul cod penal) cat si al posibilitatii aplicarii inculpatei o alta solutie decat condamnarea , respectiv art 18 ind 1 din C pen din 1969, in cazul indeplinirii conditiilor prevazute de lege.

Astfel, cu toate că formal, după cum s-a arătat, faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor menţionate, instanţa constată că aceste fapte nu prezintă pericol social specific infracţiunilor, lipsind în fiecare caz una dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii.

Astfel, potrivit art. 17 Cod penal de la 1969 „infracţiune este fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală” şi “este singurul temei al răspunderii penale.”

Potrivit art. 18 Cod penal de la 1969:”faptă care prezintă pericol social în înţelesul legii penale este orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 şi pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse, iar potrivit art. 181 Cod penal de la 1969: „nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

 La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.

 În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanţa poate aplica una dintre sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute la art. 91.”

Instanţa apreciază că prin raportare la criteriile prevăzute de art. 181 al. 2 Cod penal de la 1969 faptele comise de inculpata C.F.V. sunt prin conţinutul lor concret şi atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de lege, lipsite în mod vădit de importanţă şi că aplicarea unei pedepse în acest caz nu este necesară: inculpata a comis faptele pe fondul rugăminţilor exprimate de călătorii frauduloşi, care au invocat aspecte de natură personală menite să o sensibilizeze pe inculpata, modalitatea de comitere a fost cea obişnuită în cazul faptelor de acest gen, nefiind evidenţiate aspecte care să particularizeze în mod negativ manifestările inculpatei. Urmarea imediată a constat în punerea în pericol minim a raporturilor de serviciu, grav afectate de un fenomen generalizat de corupţie care nu îi poate fi imputat inculpatei, acesta aflându-se la nivelul cel mai puţin influent în cadrul piramidei factorilor responsabili de acest fenomen şi respectiv producerea unei pagube minime..

Din moment ce societatea angajatoare a acceptat această practică, care era destul de cunoscută, neluându-și măsurile necesare pentru înlăturarea fenomenului infracțional descris anterior, a fost posibilă răspândirea lui în rândul călătorilor și angajaților SNTFC CFR Călători SA, iar fenomenul nu a mai fost perceput de angajații societății ca fiind unul deosebit de grav. În aceste condiții, aplicarea unor sanctiuni disproporționate nu ar atinge scopul reeducării infractorului, deoarece acesta ar avea sentimentul să pedeapsa aplicată este nejustificat de aspră, în raport cu atitudinea generală legată de astfel de fapte.

În actul de sesizare s-a arătat că nivelul prejudiciului trebuie evaluat prin prisma numărului de acte materiale şi al prejudiciului produs S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A. prin faptele tuturor celor peste două sute de inculpaţi din dosar, evidenţiindu-se astfel o valoare considerabilă a pierderii suferite de societatea naţională persoana vatamata în cauză. instanţa apreciază că amploarea fenomenului infracţional în cadrul căruia se înscriu faptele inculpatei nu îi este imputabilă inculpatei, ci factorilor de decizie din cadrul conducerii societăţii şi altor factori a căror analiză nu formează obiectul prezentei cauze.

Este adevărat că societatea parte civilă a încercat un prejudiciu major ca urmare a modului în care proprii angajaţi şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu de-a lungul timpului, aspectele relatate în actul de sesizare a instanţei (privind frecvenţa faptelor de acest gen comise de personalul de tren şi personalul ale cărui atribuţii de serviciu vizează controlul activităţii personalului de tren) conturând o imagine ce corespunde notorietăţii fenomenului de corupţie din cadrul S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A., însă angajarea răspunderii penale trebuie să aibă în vedere exclusiv contribuţia persoanei inculpatului, evaluată în contextul evoluţiei sale infracţionale, or acest context a fost unul care a favorizat comiterea faptelor, prin toleranţa manifestată la toate nivelurile de angajaţii societăţii persoană vătămată, prin lipsa unor măsuri ferme şi eficiente care să acţioneze pe linie administrativ-disciplinară, impuse şi respectate din interiorul societăţii. Este de remarcat că numărul actelor materiale imputate inculpatului nu este ridicat şi instanţa nu poate da curs unor estimări prezumtive în defavoarea inculpatei, în sensul probabilităţii existenţei şi a altor fapte de aceeaşi natură.

Tribunalul invedereaza ca angajarea raspunderii penale are caracter personal, iar la stabilirea formei de raspundere penala instanta este chemata sa tina seama, printre alte criterii, de circumstantele penale ale inculpatului, imprejurarile concrete in care acesta a actionat, contributia persoanei inculpatului.

La aprecierea pericolului social reprezentat de faptă şi persoana inculpatei, instanţa mai are în vedere intervalul de timp scurs de la data comiterii faptelor, (7 ani) poziţia subiectivă a inculpatului obiectivată în asumarea răspunderii pentru faptele imputate prin rechizitoriu şi adoptarea deciziei de a urma procedura simplificată prevăzută de art. 375 Cod procedură penală, repararea prejudiciului şi regretul exprimat, dar şi faptul că inculpata este bine integrata în societate, este la primul contact cu legea penală, are o atitudine pozitivă faţă de muncă, se bucură de stabilitate familială şi locativă, fiind perceput pozitiv de membrii comunităţii în care trăieşte.

În concluzie, reţinând lipsa pericolului social specific infracţiunilor în cazul faptelor comise de inculpata,  in baza art 396 alin 5 C pr pen, rap la art 16 alin 1 lit b teza I C pr pen, rap la art 19  din Legea 255/2013 va achita pe inculpata C.F.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

--”luare de mită”, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. 1 Cod Penal din 1969, rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, în forma de la data faptelor, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal din 1969 şi art. 5 din Noul Cod penal (2 acte materiale)

--”abuz în serviciu”, în formă continuată, prev. de art. 248 Cod Penal din 1969, rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, în forma de la data faptelor, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal din 1969 şi art. 5 din Noul Cod penal (2 acte materiale), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) Cod Penal din 1969

Va constata ca inculpata a fost retinuta 24 h, in data de 29.10.2012.

In baza art 18 ind 1 C pen din 1969, rap la art 91 alin 1 lit c C pen din 1969,va aplica inculpatei C.F.V. amenda administrativa in cuantum de 1000 lei.

In baza art 254 alin 3 C pen din 1969, va confisca de la inculpata suma de 10 lei primita de la calatorii fraudulosi.

Va lua act ca Societatea Nationala de Transport Feroviar de calatori “CFR Calatori”SA, Sucursala de Transport Feroviar de Calatori Cluj nu s-a constituit parte civila in cauza.

In baza art 275 alin 3, cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia, avand in vedere ca in cauza nu se poate face aplicarea art 275 alin 1 pct 1 lit c C pr pen, deoarece persoana vatamata nu s-a constituit parte civila in cauza, inculpata nefiind obligata la plata prejudiciului.

In baza art. 275 alin. 6 C.pr.pen. rap. la art. 5 alin. 1 lit. a din Protocolul nr. 14511/14.02.2019 încheiat între Ministerul Justiţiei şi UNBR, privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală , onorariul partial al aparatorului din oficiu in cuantum de 434 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei in contul Baroului Prahova, urmand sa ramana in sarcina de plata a statului.

Domenii speta

Spete similare