Contestaţie act administrativ fiscal admisă în parte

Prin acţiunea de contencios administrativ fiscal înregistrată la instanţă sub dosar cu nr. unic de mai sus, reclamanta S.C. A S.R.L. a chemat în judecată pârâta M.F.P.-ANAF- DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA, prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE SATU MARE, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală, emisă sub nr. 1/ZZ.LL.2016, a raportului de inspecţie fiscală înregistrat sub nr.F-SM 2 la data de ZZ.LL. 2016, a procesului verbal nr. 3 din data de ZZ.LL.2016, a deciziei privind nemodificarea bazei de impunere, emisă sub nr. F-SM 4/ZZ.LL.2016, şi a deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice, înregistrată sub nr. F-SM 5, din data de ZZ.LL.2016, acte emise de către AJFP Satu Mare, şi a tuturor măsurilor dispuse în mod nelegal în temeiul acestor documente, cu consecinţa restituirii sumei de 7276 lei; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta arată că firma a fost supusă unei inspecţii fiscale, desfăşurate în perioada ZZ.LL.2015-ZZ.LL.2016 şi cu ocazia controlului s-a reţinut mai întâi existenţa unor erori de înregistrare în evidenţele contabile, fapt pe care l-a contestat şi a luat măsuri pentru remedierea situaţiei. S-a mai reţinut înregistrarea în contabilitate, în perioada LL - LL 2014 a unor facturi emise de către SC B SRL, privind achiziţionarea unei cantităţi de 23.500 kg îngrăşăminte, în valoare totală de 37590,60 lei.

Învederează că organele de control au apreciat că aceste documente nu ar conţine date reale, achiziţiile neputând fi considerate a fi efectuate în folosul operaţiunilor taxabile, astfel că, în opinia acestora, suma de 30315 lei nu ar fi deductibilă fiscal iar suma de 7275,6 lei reprezentând TVA nu se justifică a fi rambursată.

De asemenea, reclamanta arată că organele de control şi-au exprimat verbal dubiile privind realitatea acestei achiziţii, inspectorii solicitând să le prezinte spre vedere îngrăşămintele cumpărate.

La solicitarea organelor de control, reclamanta a explicat în amănunt modul în care s-au achiziţionat îngrăşămintele, achiziţii reflectate şi în evidenţele contabile ale firmei.

Totodată, a arătat faptul că îngrăşămintele cumpărate prin respectivele facturi nu mai există în materialitatea lor, întrucât, fiind o firmă cu profil agricol, le-a folosit, încă în anul 2014, acesta a şi fost scopul principal pentru care le-a achiziţionat, iar aceste îngrăşăminte sunt mărfuri care se consumă, se utilizează, nefiind mijloace fixe care sunt neconsumabile.

O parte din aceste îngrăşăminte au fost înstrăinate de firmă, fapt reflectat şi în evidenţele contabile, şi în urma căruia, s-au reflectat în aceste evidenţe veniturile realizate din vânzare. Cu toate acestea, organele de control au apreciat în mod incorect, în raportul de inspecţie fiscală faptul că ar fi aplicabile în cauză prevederile art. 6 din OG nr. 92/2003 republicat, art.11 al.1 din L. nr. 571/2003, respectiv art. 145 al.2 lit. a din L. nr. 571/2003.

Învederează reclamanta că în dispoziţia atacată se susţine de asemenea, la pct.1.3 faptul că în urma inspecţiei fiscale s-a constatat că ar fi înregistrai în evidenţa contabilă facturi care nu au la bază elemente reale şi s-a dispus, la pct.1.1, ca la întocmirea declaraţiei 101 privind impozitul pe profit pentru anul 2015 suma de 34291 lei să fie tratată ca nedeductibilă fiscal la calculul impozitului pe profit.

În procesul verbal nr.3/ZZ.LL.2016, reclamanta arată că s-au consemnat explicaţiile pe care le-a furnizat, dar, în mod incorect s-a reţinut încălcarea prevederilor legale anterior expuse, inclusiv ale art. 9 lit. c din L. nr. 241/2005.

S-a emis în consecinţă si decizia privind nemodificarea bazei de impunere, înregistrată sub nr. F-SM 4/ZZ.LL.2016, respectiv decizia privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice. înregistrată sub nr. F-SM 5, din data de ZZ.LL.2016.

Sub aspectul motivării în fapt actele atacate nu sunt argumentate, menţiunile privind faptul că "s-a dedus TVA în baza unor documente care nu conţin date reale", reprezentând simple susţineri şi nicidecum o motivare, în fapt, aşa cum prevăd dispoziţiile procedurale aplicabile speţei. Arată reclamanta că nu a înţeles care date nu ar fi reale.

Mai arată reclamanta  faptul că organele de control nu prezintă nicio explicaţie în acest sens, astfel că este evident faptul că actele atacate nu sunt motivate în fapt şi, mai mult, susţinerile cuprinse în acestea vin în contradicţie cu probele existente.

Precizează reclamanta  faptul că şi sub aspectul motivării în drept actele atacate sunt incorecte.

Astfel, în raport se reţine conţinutul prevederilor legale care, în opinia organelor de control ar fi incidente în cauză, însă, o parte din acestea sunt indicate incorect, cu referire la o formă anterioară, care, la data efectuării tranzacţiilor era deja modificată. Se referă la prevederile art.11 al.1 din L. nr.571/2003 care au fost reţinute de către organele de control în forma anterioară celei consacrate prin Legea nr. 187/2015.

Chiar şi la modul eronat la care a fost reţinut conţinutul actelor normative invocate în cauză, organele de control nu au argumentat în vreun fel raţiunea pentru care consideră că ar fi incidente în cauză şi din acest motiv documentele atacate fiind lovite parţial de nulitate privitor la reţinerile cuprinse în acestea, şi pe care le-a expus anterior.

Menţionează că în actele atacate (în speţă în raport şi în procesul verbal) se reţine existenţa actelor de achiziţie a îngrăşămintelor.

Reclamanta arată că a formulat la data de ZZ.LL. 2016 contestaţie, conform Codului de procedură fiscală, dar, până în acest moment nu a primit niciun răspuns, astfel încât, în temeiul prevederilor art.281 alin.5 din Codul de procedură fiscală, înţelege să formuleze prezenta plângere.

La data de ZZ.LL.2016, reclamanta a depus la dosar Completare la acţiune, solicitând ca, în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA, prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE SATU MARE, să se dispună şi anularea deciziei nr.6/ZZ.LL.2016 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, Serviciul de soluţionare contestaţii; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii completate, reclamanta arată a formulat, la data de ZZ.LL.2016 contestaţie împotriva dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală, emisă sub nr. 1/ZZ.LL.2016, a raportului de inspecţie fiscală înregistrat sub nr.F-SM 2 la data de ZZ.LL.2016, a procesului verbal nr.3 din data de ZZ.LL.2016, a deciziei privind nemodificarea bazei de impunere, emisă sub nr.F-SM 4/ZZ.LL.2016, şi a deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice, înregistrată sub nr.F-SM 5, din data de ZZ.LL.2016, acte emise de către AJFP Satu Mare.

Învederează reclamanta că nu i-a fost soluţionată contestaţia în termenul legal de 45 de zile, prevăzut de art.276 alin.7 coroborat cu art.77 alin.1 Cod de procedură fiscală, astfel încât, la data de ZZ.LL.2016 a intentat, în temeiul prevederilor art.281 alin.5 din Codul de procedură fiscală, acţiunea de sub prezentul dosar.

Ulterior înregistrării acţiunii la Tribunalul Satu Mare nu s-a formulat, întâmpinare în cauză, dar, prin decizia nr. 6 emisă la data de ZZ.LL.2016 (şi comunicată la data de ZZ.LL.2014), de către ANAF Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, Serviciul de soluţionare contestaţii 2, s-a răspuns (tardiv) la contestaţia sa, dispunându-se suspendarea acesteia, pe considerentul că s-ar fi sesizat organele de urmărire penală privitor la pretinsele fapte care i se impută de către organele fiscale.

Arată reclamanta că această decizie nr.6/ZZ.LL.2016, a fost emisă în dispreţul prevederilor art.281 alin.6 din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora „Procedura de soluţionare a contestaţiei încetează la data la care organul fiscal a luat la cunoştinţă de acţiunea în contencios administrativ formulată de contribuabil/plăţilor".

De asemenea, reclamanta  arată că acţiunea sa, formulată sub prezentul dosar a fost comunicată la data de ZZ.LL.2016, astfel încât de la acel moment procedura de soluţionare a contestaţiei a încetat, emiterea deciziei nr. 6/ZZ.LL.2016 în ciuda acestui impediment legal reprezentând un act nelegal, care atrage nulitatea acesteia.

Precizează că reaua credinţă cu care s-a acţionat în speţa de faţă de către organele fiscale frizează deja abuzul în serviciu.

În drept, invocă textele de lege la care a făcut referire, precum şi prevederile Legii nr.554/2004.

Pârâta a formulat întâmpinare la cererea completată a reclamantei, prin care solicită respingerea acţiunii ca nefondată.

În motivare pârâta arată că prin acţiunea formulată reclamanta solicită anularea deciziei nr. 6/ZZ.LL.2016 dată în soluţionarea contestaţiei prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr.F-SM 5/ZZ.LL.2016, a dispoziţiilor privind măsurile stabilite de organele fiscale nr.1/ZZ.LL.2016 respectiv a deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr.F-SM 4/ZZ.LL.2016.

Apreciază ca nefondată acţiunea promovată de către reclamantă întrucât măsura suspendării se impune a fi luată ori de câte ori e vădit ca soluţia laturii penale a cauzei are o înrâurire hotărâtoare asupra dezlegării pricinii, suspendarea soluţionării având natura de a preîntâmpina emiterea unor hotărâri contradictorii.

Referitor la constatările stabilite prin Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. F-SM 5/ZZ.LL.2016 si a Raportul de inspecţie fiscală nr. F-SM 2/ZZ.LL.2016, a deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr.F- SM 4/ZZ.LL.2016 si a dispoziţiilor de măsuri nr.1/ZZ.LL.2016, pârâta precizează că echipa de inspecţie consideră că a adus toate argumentele necesare stabilirii obligaţiilor fiscale suplimentare de plată prin utilizarea a diverselor mijloace de probă pentru determinarea stării de fapt fiscale, în condiţiile legii, prin solicitarea de infirmaţii de orice fel, din partea contribuabililor şi a altor persoane precum si folosirea de înscrisuri în vederea stabilirii realităţii operaţiunilor.

Aşadar, pârâta face următoarele precizări raportat la solicitările reclamantei menţionate în prezenta acţiune în contencios administrativ:

În motivele invocate de societate se afirmă că nu se contestă unele erori de înregistrare în evidenţele contabile constatate cu ocazia controlului, societatea luând măsuri pentru remedierea situaţiei.

De asemenea, se afirmă că organele de control şi-au exprimat dubiile privind înregistrarea în contabilitate a c/v unor facturi emise de către S.C. B S.R.L. privind achiziţia unei cantităţi de 23.500 kg îngrăşăminte în valoare totală de 37.590,60 lei.

Mai arată că organul de control consideră nedeductibilă fiscal suma de 30.515 lei aferent acestor achiziţii, iar suma de 7.276 lei reprezentând T.V.A. „nu se justifică a fi rambursată".

Menţionează că reprezentantul societăţii susţine faptul că o parte din îngrăşămintele cumpărate prin respectivele facturi au fost folosite în anul 2014 prin consum propriu în procesul de producţie - fiind firma cu profil agricol - iar altă parte au fost vândute, dar cu toate acestea organele de control au apreciat incorect aceste fapte, încadrându-le la art. 6 din O.G. nr.92/2003 republicată si art.11 alin.(1) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, respectiv art.145, alin. (2), lit. a) din Codul fiscal.

Faţă de cele arătate de către reprezentantul societăţii, echipa de inspecţie fiscală îşi menţine argumentele înscrise în Raportul de inspecţie fiscală nr. F-SM 2/ZZ.LL.2016, materializate în sumele suplimentare stabilite si comunicate societăţii prin Decizia de impunere nr. F-SM 5/ZZ.LL.2016, respectiv Dispoziţia de masuri nr. 1/ZZ.LL.2016.

Precizează pârâta că în actul de control s-au reţinut următoarele:

Cu privire la impozitul pe profit, arată că în Dispoziţia de măsuri mai sus amintită s-a dispus societăţii ca la întocmirea Declaraţiei 101 pentru anul 2015 să ţină cont de diminuarea pierderii stabilită prin Raportul de inspecţie fiscală nr. F-SM 2/ZZ.LL.2016 în sumă de 34.291 lei.

În perioada 2012 – LL. 2013 societatea a fost verificată fiscal în urma unor solicitări de rambursări T.V.A.. fiind constatate diferenţe suplimentare cu influenţă si asupra impozitului pe profit, după cum urmează:

1. În luna LL 2012 societatea înregistrează pe cheltuieli contravaloarea facturii nr. 7/ZZ.LL.2012 (poziţia nr. 54 din jurnalul de cumpărări aferent lunii LL 2012) emisă de S.C. C S.R.L., cod fiscal 5368365, reprezentând „Piese de schimb" în valoare totală de 4.029,55 lei din care 3.249,55 lei baza impozabilă.

Din controlul efectuat a rezultat faptul că factura a fost înregistrată si în evidenţa contabilă a lunii LL 2012, astfel că suma de 3.249,55 lei a fost dublată, nefiind justificată cheltuiala lunii LL 2012.

Din explicaţiile date de persoanele responsabile din cadrul societăţii rezultă că înregistrarea se datorează unei erori materiale.

Având în vedere cele de mai sus, au fost încălcate prevederile art. 21, alin. (4), litera f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, care stipulează: „(4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: ... i) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor", coroborat cu pct. 44 din H.G. 44/2004 privind Normele de aplicare a Codului fiscal, care stipulează: „44. înregistrările în evidenţa contabilă se fac cronologic şi sistematic, pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care angajează răspunderea persoanelor care l-au întocmit, conform reglementărilor contabile în vigoare".

În concluzie, arată că aferent anului 2012 organele de inspecţie fiscală au stabilit o bază impozabilă suplimentară în sumă de 3.250 lei.

2. În luna LL 2013 societatea înregistrează pe cheltuieli contravaloarea facturii nr.8/ZZ.LL.2013 (poziţia nr. 46 din jurnalul de cumpărări aferent lunii LL 2013) emisă de S.C. D S.R.L., reprezentând „Televizor LED HGH" în valoare totală de 899,90 lei din care 725,73 lei baza impozabilă.

Având în vedere cele de mai sus, pârâta arată că au fost încălcate prevederile art. 21, alin.(1), din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, care stipulează: „(i) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare''.

Drept urmare, organele de inspecţie fiscala au stabilit o bază impozabilă suplimentară în sumă de 726 lei.

În concluzie, arată că aferent anului 2013 organele de inspecţie fiscală au stabilit o bază impozabilă suplimentară în sumă de 726 lei.

3. În perioada LL 2014 - LL 2014 societatea înregistrează în contabilitate contravaloarea unui nr. de 8 facturi în valoare totala de 3 7.590,60 lei din care 30.315 lei baza impozabilă si 7.275,60 iei T.V.A., ce apar emise de S.C. B S.R.L., cu sediul social în ...

Face menţiunea că cele 8 facturi au înscrise la rubrica denumire produs „Nitrat de amoniu", totalizând cantitatea de 23.500 Kg.

De asemenea, precizează pârâta faptul că facturile sunt în valoare totală de până în 5.000 lei fiecare, contravaloarea acestora apărând achitată integral în numerar pe baza de chitanţe.

În facturi la rubrica delegat este înscris numele „E", C.I. ..., mijloc de transport ce s-ar fi utilizat „Tractor".

Pentru clarificarea aspectelor privind achiziţiile înregistrate de la S.C. B S.R.L. organele de inspecţie fiscală au solicitat explicaţii administratorului societăţii, F, în Nota explicativă dată în scris acesta menţionând următoarele:

- societatea B S.R.L. a fost reprezentată de G, pe care îi cunoaşte din trecut ca si patron al S.C. H S.R.L., către care a livrat material săditor în anii anteriori;

- a fost contactat de către G, care i-a oferit îngrăşăminte chimice la un preţ mai mic decât cel de pe piaţă deoarece are achiziţionată o cantitate mai mare;

- a fost de acord întrucât preţul de 64,50 lei/sacul de 50 kg.a inclus şi transportul şi descărcatul îngrăşămintelor;

- transportul a fost efectuat de către I pe care îl cunoaşte ca fiind fiul lui G, cu un tractor marca Valtra si două remorci, îngrăşămintele fiind descărcate la punctul de lucru al S.C. A S.R.L. din loc. ...;

- plata s-a efectuat în numerar în ziua transportului pentru prima factură, respectiv ZZ.LL.2014, iar restul facturilor au fost achitate în zilele în care au fost aduse împreună cu chitanţe;

- facturile şi chitanţele i-au fost înmânate de G;

- observând că facturile sunt emise în numele societăţii B S.R.L., la rubrica delegat apărând numele E, l-a întrebat de G cine este această societate si de ce doreşte plata facturilor în numerar; G i-a răspuns că E este patronul societăţii B S.R.L., firma care îi este lui datoare, si întrucât are probleme financiare si conturile îi sunt blocate, doar aşa îşi poate recupera banii;

- cantitatea de îngrăşăminte a utilizat-o la culturile de porumb si floarea soarelui în combinaţie cu restul îngrăşămintelor din stoc.

Analizând cele descrise mai sus, pârâta arată că în baza art.6 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, respectiv a art.11. alin.(1) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, organele de inspecţie fiscală concluzionează că societatea a dedus TVA în baza unor documente care nu conţin date reale, motiv pentru care suma de 6.346,80 lei nu se admite la deducere, achiziţiile neputând fi considerate a fi efectuate în folosul operaţiunilor taxabile, fiind încălcate prev.art.145 alin.(2) lit.a) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

În concluzie, pârâta arată că aferent perioadei ZZ.LL.2013 – ZZ.LL.2014 organele de inspecţie fiscală au stabilit o TVA suplimentar în sumă de 6.347 lei prin neadmiterea la deducere a acestei sume.

Învederează că s-au verificat toate poziţiile din jurnalele de cumpărări aferente perioadei ZZ.LL.2013 – ZZ.LL.2014, nefiind constatate alte aspecte care să modifice baza de impozitare.

Referitor la rambursare cu control ulterior aferentă perioadei ZZ.LL.2014 – ZZ.LL.2014, învederează următoarele:

Cu privire la T.V.A. deductibilă:

1. Din totalul facturilor, în luna LL 2014 în evidenţa contabilă a societăţii a fost înregistrată o factură reprezentând cantitatea de 3.000 kg "Nitrat de amoniu", în valoare totală de 4.798,80 lei din care 928,80 lei T.V.A.

Se menţionează faptul că c/v facturii apare achitată integral în numerar pe bază de chitanţă.

De asemenea, se menţionează faptul că în factură la rubrica delegat este înscris numele "E", CI ..., mijloc de transport ce s-ar fi utilizat „Tractor".

Pentru clarificarea aspectelor privind achiziţiile înregistrate de la SC B SRL organele de inspecţie fiscală au solicitat explicaţii administratorului societăţii, F, în Nota explicativă dată în scris acesta menţionând următoarele:

- societatea B SRL a fost reprezentată de G, pe care îi cunoaşte din trecut ca si patron al S.C. H S.R.L., către care a livrat material săditor în anii anteriori;

- a fost contactat de către G, care i-a oferit îngrăşăminte chimice la un preţ mai mic decât cel de pe piaţă de deoarece are achiziţionată o cantitate mai mare;

- a fost de acord întrucât preţul de 64.50 lei / sacul de 50 kg. a inclus si transportul si descărcatul îngrăşămintelor;

- transportul a fost efectuat de către I, pe care îi cunoaşte ca fiind fiul lui G, cu un tractor marca Valtra si două remorci, îngrăşămintele fiind descărcate la punctul de lucru al S.C. A S.R.L. din loc. ... ;

- plata s-a efectuat în numerar în ziua transportului pentru prima factură, respectiv 13.03.2014, iar restul facturilor au fost achitate în zilele în care au fost împreună cu chitanţe;

- facturile si chitanţele i-au fost înmânate de G;

- observând că facturile sunt emise în numele societăţii B S.R.L., la rubrica delegat apărând numele E, l-a întrebat de G cine este această societate si de ce doreşte plata facturilor în numerar: G i-a răspuns ca E este patronul societăţii B S.R.L., firma care îi este lui datoare, şi întrucât are probleme financiare şi conturile îi sunt blocate, doar aşa îşi poate recupera banii;

- cantitatea de îngrăşăminte a utilizat-o la culturile de porumb şi floarea soarelui în combinaţie cu restul îngrăşămintelor din stoc.

Analizând cele descrise mai sus, în baza art. 6 cin O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, respectiv a art.11, alin.(1) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, organele de inspecţie fiscală concluzionează că societatea a dedus TVA în baza unor documente care au conţin date reale, motiv pentru care suma de 929 lei nu se admite la deducere, achiziţiile neputând fi considerate a fi efectuate în folosul operaţiunilor taxabile, fiind încălcate prevederile art.145, alin.(2), litera a) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Drept urmare, arată că aferent perioadei ZZ.LL.2014 - ZZ.LL.2014 organele de inspecţie fiscală au stabilit o T.V.A. suplimentară în sumă de 929 lei prin neadmiterea la deducere a acestei sume.

În concluzie, arată că T.V.A. stabilit suplimentar aferent facturilor emise în numele societăţii B SRL este în sumă totală de 7.276 lei.

De asemenea, pârâta face precizarea că S.C. B S.R.L. este o societate având ca asociat pe E, cu domiciliul în loc...., locaţie în care îşi are sediul social şi SC H SRL.

Societatea B SRL a fost implicată în operaţiuni comerciale fictive, inclusiv cu achiziţii intracomunitare din Ungaria, care a emis facturi fără să înregistreze şi să achite taxa pe valoarea adăugată datorată, facturile fiind folosite pentru crearea de avantaje fiscale de către beneficiari.

Precizează că la această societate a fost întocmit Procesul verbal nr.9/ZZ.LL.2014, respectiv Sesizarea penală nr.10/ZZ.LL.2014 înaintată către Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare.

2. În ceea ce priveşte obligarea sa, la plata cheltuielilor de judecată, pârâta învederează următoarele:

Cheltuielile de judecată, trebuie suportate de către partea din vina căreia s-a promovat acţiunea în justiţie.

În acest sens, art.453 pct.(l) Cod de procedură civilă, prevede în mod expres că: „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile de judecată ocazionate de proces, însă pentru aceasta trebuie să se reţină culpa sa procesuală respectiv faptul că prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, partea care a pierdut să fi determinat aceste cheltuieli.

O altă condiţie care trebuie îndeplinită pentru a se acorda cheltuielile de judecată, este ca partea care le solicită să fi câştigat în mod irevocabil procesul, or în cauza de faţă nu se află în această situaţie.

De asemenea, pârâta precizează nici aspecte privind reaua credinţă, comportare neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu poate fi reţinută în sarcina sa pentru a putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată sens în care solicită respingerea prezentului capăt de cerere.

În drept, invocă dispoziţiile legale la care a făcut referire în cuprinsul întâmpinării.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat, reclamanta învederează că pârâta nu formulează apărări legate de completarea la acţiune, referindu-se doar în treacăt la măsura suspendării, ci se referă la acţiunea introductivă, iar cu privire la chestiunile invocate în acţiunea principală este decăzută din dreptul de a formula apărări şi excepţii, conform art.208 alin.2 C.proc.civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Prin decizia de impunere F-SM nr.5/ZZ.LL.2016 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare în baza raportului de inspecţie fiscală F-SM 2 din data de ZZ.LL.2016, în sarcina reclamantei s-au stabilit obligaţii fiscale de plată în sumă totală de 7276 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată.

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva deciziei de impunere, precum şi a actelor care au stat la baza emiterii acesteia, înregistrată la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare sub nr.11/ZZ.LL.2016.

Prin Decizia nr.6 din ZZ.LL.2016, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei în conformitate cu dispoziţiile art.277 alin.1 lit.a din Legea nr.207/2015.

Aşa cum rezultă din completarea la acţiune, reclamanta apreciază a fi nelegală decizia privind soluţionarea contestaţiei întrucât a fost emisă  cu nerespectarea dispoziţiilor art.281 alin.6 din Legea nr.207/2015. Potrivit acestei dispoziţii legale, procedura de soluţionare a contestaţiei încetează la data la care organul fiscal a luat la cunoştinţă de acţiunea în contencios administrativ formulată de contribuabil/plătitor. În opinia reclamantei, comunicarea acţiunii către pârâtă la data de ZZ.LL.2016 a avut drept consecinţă încetarea procedurii administrative.

Această argumentaţie a reclamantei este apreciată de către instanţă a fi întemeiată. Prevederile art.281 alin.6 vin în completarea celor cuprinse la alineatul precedent, art.218 alin.5 prevăzând că în situaţia nesoluţionării contestaţiei în termen de 6 luni de la data depunerii contestaţiei, contestatorul se poate adresa instanţei de contencios administrativ competentă pentru anularea actului.

Aşadar, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor  art.281 alin.5 şi 6 din Legea nr.207/2015 rezultă că acţiunea directă în anularea actelor administrative fiscale poate fi introdusă de contribuabil în cazul în care contestaţia nu a fost soluţionată în termen de 6 luni de la data depunerii, iar în această situaţie procedura de soluţionare a contestaţiei încetează la data la care organul fiscal a luat la cunoştinţa de acţiunea în contencios administrativ.

Termenul de 6 luni reglementat de 218 alin.5 se socoteşte, conform textului de lege, de la data depunerii contestaţiei, ce poate fi depusă atât direct la organul fiscal, cât şi prin poştă, conform pct.3.6 din Anexa la Ordinul ANAF nr. 3741/2015 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

În speţă, contestaţia a fost depusă la serviciul de curierat la data de ZZ.LL.2016, astfel că, la data sesizării instanţei, ZZ.LL.2016, şi, implicit la cea a comunicării acţiunii către pârâtă (ZZ.LL.2016), era împlinit termenul de 6 luni pentru soluţionarea contestaţiei. Faţă de această împrejurare, decizia nr.6/ZZ.LL.2016 este nelegală, întrucât procedura de soluţionare a contestaţiei era încetată de drept la data emiterii.

Pentru acest motiv, instanţa va dispune anularea deciziei nr.6/ZZ.LL.2016.

În ceea ce priveşte actele administrative fiscale obiect al contestaţiei administrative, instanţa reţine următoarele:

Obligaţiile fiscale suplimentare stabilite prin Decizia de impunere F-SM nr.5/ZZ.LL.2016 reprezintă taxa pe valoarea adăugată generată ca urmare a tranzacţiilor comerciale încheiate de către reclamantă cu SC B SRL în perioada LL-LL 2014. Reclamanta a achiziţionat de la SC B SRL produse reprezentând nitrat de amoniu, achiziţii pentru care au fost emise un număr de 8 facturi, în valoare totală de 37.590 lei, din care 30.315 lei bază impozabilă şi 7.275,60 lei TVA, pentru care şi-a exercitat dreptul de deducere.

 Organul de inspecţie fiscală a stabilit că reclamanta nu are drept de deducere pentru TVA în valoare de 7.276 lei, în baza prevederilor art.145 alin.2 din Codul Fiscal, constituindu-se în TVA stabilită suplimentar.

Nerecunoaşterea dreptului de deducere a TVA aferentă achiziţiilor de la SC B SRL a avut la bază următoarele aspecte: - facturile sunt în valoare de până la 5000 lei şi au fost achitate în numerar pe bază de chitanţe; - în facturi la rubrica delegat este  înscris numele „E”; - din Nota explicativă dată de administratorul societăţii reclamante rezultă că: SC B SRL a fost reprezentată de G, pe care îl cunoştea ca şi patron al SC H SRL, acesta oferindu-i îngrăşăminte la un preţ mai mic decât cel al pieţei; transportul a fost efectuat de către I, fiul lui G, cu un tractor, îngrăşămintele fiind descărcate la punctul de lucru din Lazuri; facturile şi chitanţele au fost înmânate de G, plata efectuându-se în numerar; G i-a comunicat administratorului reclamantei E este patronul SC B SRL, firmă care îi este lui datoare, şi, întrucât are conturile blocate, doar aşa îşi poate recupera banii; îngrăşămintele achiziţionate au fost utilizate la culturile de porumb şi floarea soarelui, în combinaţie cu restul din stoc.

Faţă de situaţia de fapt constatată, organul fiscal a concluzionat că reclamanta a dedus TVA în baza unor documente care nu conţin date reale, motiv pentru care suma de  7.276 lei nu s-a admis la deducere, achiziţiile neputând fi considerate a fi efectuate în folosul operaţiunilor taxabile, fiind încălcate prevederile art.145 alin.2 lit.a din Legea nr.571/2003.

Aceleaşi aspecte au fost avute în vedere şi pentru a nu se admite ca fiind deductibile la calculul impozitului pe profit cheltuielile în sumă de 30.315 lei, stabilindu-se drept măsură ca, la întocmirea declaraţiei 101 privind impozitul pe profit pentru anul 2015, reclamanta să aibă în vedere diminuarea pierderii fiscale cu baza impozabilă stabilită suplimentar.

Reclamanta susţine că actele administrative fiscale nu sunt motivate, organul fiscal neindicând care ar fi datele nereale înscrise în facturi.

Instanţa nu va primi această apărare, organul fiscal arătând elementele factuale care au justificat aprecierea că documentele emise de SC B SRL nu conţin date reale, tranzacţiile fiind efectuate de către altă persoană decât reprezentantul legal al furnizorului şi persoana înscrisă în facturi la rubrica delegat, aspecte cunoscute de reclamantă la momentul efectuării operaţiunilor.

Existenţa în realitate a îngrăşămintelor achiziţionate nu a fost pusă la îndoială de echipa de inspecţie fiscală, ci s-a constatat doar provenienţa nelegală a acestora.

Faţă de starea de fapt reţinută şi având în vedere prevederile art.11, art.145 alin.2 lit.a), art.146 alin.1 lit.a) din Legea nr.571/2003, instanţa apreciază că în mod legal organul fiscal a apreciat că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă facturilor emise de SC B SRL. În speţă, există date suficiente privind nerealitatea tranzacţiilor înregistrate în evidenta contabilă privind achiziţiile de la SC B SRL, documentele neavând la bază operaţiuni efectuate în realitate de emitentul facturilor, astfel că în mod justificat aceste achiziţii nu au fost considerate ca fiind efectuate în folosul operaţiunilor taxabile ale reclamantei. Neregulile în legătură cu furnizorul constatate de inspecţia fiscală au fost cunoscute de reclamantă, tranzacţiile fiind efectuate în scopul obţinerii unui avantaj fiscal.

În baza acestor argumente, instanţa apreciază că organele fiscale au interpretat în mod corect dispoziţiile legale în materie în privinţa dreptului reclamantei de a beneficia de rambursarea taxei pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor de la SC B SRL, precum şi atunci când nu au acceptat la deducere cheltuielile care sunt în legătură cu facturile emise de această societate, cu consecinţa diminuării pierderii fiscale cu baza impozabilă stabilită suplimentar, cu menţiunea că reclamanta nu a contestat măsurile dispuse în legătură cu cheltuielile înregistrate în baza facturilor emise de SC C SRL şi SC D SRL.

Astfel, instanţa apreciază a fi legale actele administrative fiscale împotriva cărora reclamanta a formulat contestaţia înregistrată la A.F.F.P. Satu Mare sub nr.11/ZZ.LL.2016, acţiunea în anularea acestora fiind nefondată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.18 din Legea nr. 554/2004 şi a textelor de lege anterior invocate, instanţa va admite în parte acţiunea, conform dispozitivului.

În temeiul art.453 C.proc.civ. şi, în măsura admiterii în parte a cererii, va obliga pârâta la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând parte a onorariului avocatului.

Domenii speta

Spete similare