Înscris în care s-a consemnat sancţiunea mutării disciplinare la o clasă paralelă. Caracterul de act administrativ al acestui înscris.

Înscris în care s-a consemnat sancţiunea mutării disciplinare la o clasă paralelă. Caracterul de act administrativ al acestui înscris.

Conform art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004  actul administrativ este definit ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”.

Ceea ce este relevant în stabilirea caracterului de act administrativ a unui act emis de o autoritate publică nu este forma pe care o îmbracă acel act, ci conținutul actului și efectele pe care acesta le produce.

În speţă, documentul în care s-a consemnat sancțiunea aplicată reclamantei este adresa nr. 9833/06.12.2018, emisă de Colegiul Naţional „IC Brătianu” Haţeg, acesta fiind singurul înscris care a fost comunicat tatălui reclamantei, prin care acestuia i s-a adus la cunoștință sancțiunea aplicată acesteia.

În ceea ce priveşte caracterul de act administrativ al adresei atacate, instanța de control judiciar constată că această adresă este singurul act care putea fi contestat de reclamantă, neexistând niciun alt înscris care să-i fie comunicat acesteia. De asemenea, adresa nr. 9833/06.12.2018 este emisă de o autoritate publică și din conținutul său rezultă efectele pe care le produce față de reclamantă.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 436/2019

1.Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 1159/CA/2018, Tribunalul Hunedoara a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Liceul Teoretic „I.C.” invocată de pârât, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare invocată de pârâtul Liceul Teoretic „I.C. B.” şi, în consecinţă, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta D. în contradictoriu cu pârâtul Liceul Teoretic „I.C.”.

A obligat reclamanta şi la plata către pârât a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

2. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta D., solicitând ca prin decizia ce se va pronunţa să se dispună, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond în vedere efectuării unei cercetări judecătoreşti complete pe fondul cauzei, în baza disp. art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 şi art. 488 pct. 5 şi 8 C.pr.civ. iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi în urma rejudecării fondului cauzei, solicită admiterea acţiunii, în sensul suspendării executării deciziei nr…/06.12.2018 emisă de pârât.

În motivarea recursului, cu privire la motivul de casare şi trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, arată că judecătorul cauzei la fond a admis excepţia inadmisibilității acţiunii reţinând că actul emis de pârât reprezintă de fapt o adresă de comunicare, el nu este un act administrativ care să poată fi suspendat de instanţa de judecată, considerând că pârâtul a emis o decizie care trebuia solicitată de reclmantă, acest act urmând a fi supus analizei instanţei de contencios administrativ în cererea de suspendare a executării.

Raţionamentul instanţei de judecată este greşit şi se situează în afara legii având în vedere faptul că pârâtul nu a emis absolut nici un alt act în referire la aplicarea sancţiunii disciplinare faţă de reclamantă, emiţând doar adresa prin care i-a fost comunicată aplicarea acestei sancţiuni.

De altfel, la dosarul cauzei, contrar celor reţinute de instanţa de fond nu există vreun alt act denumit decizie, care să fi fost comunicat reclamantei.

Instanţa de fond a ignorat totalmente actul normativ ce reglementează modalitatea şi procedura prin care se aplică sancţiunile disciplinare faţă de elevi şi anume Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 4742/10.08.2016.

Acest act normativ reglementează documentele prin care se aplică sancţiunile disciplinare faţă de elevi şi procedura comunicării acestora, așa cum rezultă din dispozițiile art. 19 alin. 2 și art. 20 alin. 2.

Prin urmare actul reglementator prevede că sancţiunea disciplinară se consemnează într-un document ce se înmânează părintelui sau elevului după caz şi în nici un caz printr-o decizie aşa cum greşit apreciază instanţa de fond.

De altfel, judecătorul fondului nu face o minimă verificare dacă există sau a existat vreo decizie emisă de pârât în acest sens preluând în totalitate susţinerile pârâtului din întâmpinare.

Prevederile normative enumerate mai sus, coroborate cu dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ dau statut de act administrativ adresei 9833/2018 emisă de pârât atât timp cât acest act produce efecte faţă de reclamantă iar ea este emisă de o instituţie publică în exercitarea serviciului public.

De altfel, nelegalitatea actului contestat este dată şi de nerespectarea de către pârât a procedurii emiterii acestui act, având în vedere dispoziţiile art. 20 alin.3 din Ordinul MENCS 4742/2016 care prevede ”sancţiunea, însoţită de scăderea notei la purtare, se validează în consiliul profesoral, la propunerea consiliului clasei”.

În raport de aceste prevederi normative solicită instanței de recurs să observe că nu există nicio propunere a consiliului clasei de validare a sancţiunii şi acest consiliu al clasei nici măcar nu s-a întrunit pentru a discuta vreo propunere de validare a sancţiunii.

Prin urmare nerespectându-se procedura de aplicare a sancţiunii, actul administrativ devine nelegal în esenţa sa, motiv de suspendare a executării acestuia.

Faţă de faptul că instanţa de fond nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, sentinţa instanţei de fond se impune a fi casată de instanţa de control judiciar, iar cauza trimisă spre rejudecare la instanţa de fond.

În probaţiune a solicitat proba cu înscrisuri.

În drept, a invocat dispoziţiile legale arătate în prezentele motive de recurs.

3. Poziţia intimatului

Intimatul pârât Colegiul National “I.C. ”  H. (Liceul Teoretic „I.C.”), a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantă, solicitând respingerea acestuia, ca nul ori ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea opţiunii sale procesuale, intimatul pârât a arătat că reclamanta a solicitat, în faţa instanţei de fond, suspendarea executării măsurii disciplinare a sancţionării acesteia, până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare a sancţiunii.

Intimatul a invocat excepţia nulităţii integrale a recursului, faţă de faptul că recurenta a indicat în mod eronat numărul hotărârii atacate. Astfel, hotărârea în discuţie are numărul 255, în vreme ce recurenta a indicat ca hotărârea are numărul 6255. Indicarea greşită a hotărârii atacate trebuie să atragă în mod inevitabil nulitatea caii de atac, în condiţiile art. 486 al. 3 C. pr. civ, prin raportare la art. 486 al. 1 lit. c, întrucât indicarea greşită a hotărârii este echivalentă cu lipsa totală a indicării acesteia.

Se arată că excepția inadmisibilității acţiunii, prin prisma faptului că obiectul acesteia nu rezidă într-un act administrativ a fost soluţionată în mod corect de către instanţa fondului. Într-adevăr, aşa cum chiar reclamanta arată, obiectul cererii îl constituie suspendarea „deciziei nr…/06.12.2018”.

Însă, acest înscris, emis de unitatea pârâtă şi având nr…/06.12.2018, NU ESTE O DECIZIE şi deci NU ESTE ACT ADMINISTRATIV, fiind doar o simplă adresă, prin care se aduce la cunoştinţă despre emiterea unui act administrativ.

Or, aşa cum se cunoaşte, o adresa, chiar dacă este emisă de o instituţie publică, nu poate reprezenta un act administrativ, ci doar un înscris care nu are în nici un caz forţa probantă, caracterele şi natura juridică ale unui act administrativ, în acest sens fiind și Decizia nr. 1880/2000 pronunțată de Curtea Supremă de Justiţie.

În accepţiunea pârâtului, ceea ce trebuia să facă reclamanta, era să solicite unităţii eliberarea unei copii de pe actul administrativ de sancţionare, doar pe acesta putând sa îl atace în justiţie, nu si adresa prin care este doar înștiințata despre măsură luată.

Între timp, după ce a observat soluţia instanţei de fond, recurenta a solicitat unităţii de învățămând actul administrativ, care i-a fost comunicat ca atare.

 În ceea ce priveşte solicitarea de casare a hotărârii cu reţinere spre rejudecare, se poate observa că aceasta nu este motivată câtuşi de puţin în fapt, motiv pentru care intimatul pârât invocă excepţia nulităţii parţiale a recursului.

Dincolo de acest aspect, arată care sunt motivele pentru care se apreciază că cererea reclamantei de suspendare a măsurii (dacă aceasta va fi considerată admisibilă în prealabil), este nefondată, măsură sancționatorie fiind una legală, proporţională cu fapta săvârșită.

Aşa cum este cunoscut, în practica judiciară s-a stabilit că poate constitui un caz temeinic justificat: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ etc. (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 442 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 30 ianuarie 2013, pronunţată în recurs de Secţia de contencios administrativ şi fiscal având ca obiect suspendare act administrativ).

Arată că sancţiunea a fost aplicată pentru o faptă deosebit de gravă - aceea de a fi violentă în unitatea şcolară şi în timpul orelor faţă de o colegă din liceu, rezultatul final fiind inclusiv acela că fratele reclamantei, chemat de aceasta, a aplicat o lovitură puternică unei eleve, care a ajuns în stare de semi-inconștienţă la spital.

Apreciază că este de neacceptat o asemenea atitudine în cadrul unei unităţi de învățământ şi, deopotrivă, este intolerabilă încercarea unui elev de a face singur dreptate într-o situaţie anume.

Faţă de aceste aspecte, apare ca evident că nu este vorba că prezumţia de legalitate a măsurii luate de pârât  a fost răsturnată ori că ar exista dubii puternice în sensul acesta.

Faptul că sancţiunea aplicată i-ar putea produce prejudicii reclamantei, nu poate reprezenta un motiv de suspendare a sancţiunii - dimpotrivă, aceste prejudicii despre care vorbește aceasta, sunt inerente şi specifice suportării de către acesta a consecinţelor faptei sale.

În speţa mai sus indicată, instanţa supremă subliniază faptul că, „în ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, aceasta presupune producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat. Iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, sub acest aspect fiind lipsite de relevanţă simplele afirmaţii făcute in fata instanţei”.

Intimatul face trimitere la practica Înaltei Curți, indicând Decizia nr. 322/2012 și Decizia nr. 442/2013, cauze în care Înalta Curte a analizat îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ.

Intimatul consideră că nu sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege pentru admiterea unei cereri de suspendare.

În drept, a invocat art. 205 C. pr. civ.

În probaţiune a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.

4. Soluţia instanţei de control judiciar

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea constată următoarele:

Urmare a unui incident petrecut în incinta unității de învățământ, reclamanta D.  a fost sancţionată cu sancțiunea constând în mutarea disciplinară  la o altă clasă paralelă şi scăderea notei la purtare la 4.00.

Prin adresa nr…/06.12.2018, emisă de Colegiul Naţional „I.C.” H.,  tatălui reclamantei i s-a comunicat sancțiunea aplicată fiicei sale, precum și data de la care această sancțiune intră în vigoare.

Fiind nemulțumită de sancțiunea aplicată, reclamanta a formulat contestație și s-a adresat instanței pentru suspendarea aplicării acesteia.

Prin recursul formulat reclamanta a înțeles să invoce motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 și 8 din Codul de procedură civilă.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin.1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, vizează situația în care, prin hotărârea data, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Din analiza recursului formulat, Curtea constată că recurenta nu prezintă și nici nu dezvoltă nicio critică care să se circumscrie acestui motiv de casare.

Totodată, din modul în care instanța de fond a gestionat prezenta cauză nu au fost identificate aspecte, respectiv reguli de procedură încălcate, care să justifice incidența acestui motiv de casare.

Având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că acest motiv de recurs a fost invocat în mod formal, dovedindu-se a fi nefondat, astfel că urmează a fi respins.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, trebuie reţinut faptul că acesta vizează situaţia în care hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Problema de drept care se impune a fi lămurită în prezenta cauză este dacă adresa nr…/06.12.2018, emisă de Colegiul Naţional „I.C. ” H., prin care tatăl reclamantei a fost încunoștiințat de faptul că fiicei sale i s-a aplicat sancțiunea constând în mutarea disciplinară la o altă clasă paralelă şi scăderea notei la purtare la 4.00, este un act administrativ și poate face obiectul unei acțiuni la instanța de contencios administrativ.

Conform art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004  actul administrativ este definit ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”.

De menționat faptul că ceea ce este relevant în stabilirea caracterului de act administrativ a unui act emis de o autoritate publică nu este forma pe care o îmbracă acel act ci conținutul actului și efectele pe care acesta le produce.

În prezenta cauză, pentru a stabili care este actul care întrunește condițiile pentru a fi calificat un act administrativ și care poate fi contestat în instanță, este necesar a verifica procedura prin care se aplică sancțiunea mutării disciplinare și înscrisul în care se materializează aplicarea acestei sancțiuni și care produce efecte față de reclamantă.

Astfel, potrivit art. 20 alin. 2 din Ordinul MEN nr. 4742/2016 „(1) Mutarea disciplinară la o clasă paralelă, în aceeaşi unitate de învăţământ, se consemnează într-un document care se înmânează de către învăţător/institutor/profesorul pentru învăţământul primar/profesorul diriginte/director, sub semnătură, părintelui, tutorelui sau  susţinătorului legal al elevului minor şi elevului, dacă acesta a  împlinit 18 ani.

(2)îSancţiunea se consemnează în catalogul clasei şi în registrul matricol.

  (3) Sancţiunea, însoţită de scăderea notei la purtare, se validează în consiliul profesoral, la propunerea consiliului clasei”.

Așa cum rezultă din textul legal citat mutarea disciplinară la o clasă paralelă se consemnează într-un document care se înmânează elevului sau părintelui în cazul în care elevul nu este major.

Raportat la situația de fapt din prezenta cauză, Curtea constată că documentul în care s-a consemnat sancțiunea aplicată reclamantei este adresa nr…/06.12.2018, emisă de Colegiul Naţional „I.C.” H., acesta fiind singurul înscris care a fost comunicat tatălui reclamantei, prin care acestuia i s-a adus la cunoștință sancțiunea aplicată reclamantei.

În ceea ce priveşte caracterul de act administrativ al adresei atacate, instanța de control judiciar constată că această adresă este singurul act care putea fi contestat de reclamantă, neexistând niciun alt înscris care să-i fie comunicat acesteia. De asemenea, adresa nr…/06.12.2018 este emisă de o autoritate publică și din conținutul său rezultă efectele pe care le produce față de reclamantă.

În ceea ce privește procesul verbal al şedinţei Consiliului profesoral, Curtea constată faptul că în cuprinsul acestuia este consemnat doar modul de desfășurare ședinței în care s-a validat propunerea de sancţionare, acest proces verbal nefiind urmat de vreun alt act prin care să se dispună luarea măsurii disciplinare față de reclamantă.

Într-adevăr, așa cum în mod corect a subliniat intimata, nu orice act emis de o autoritate publică locală este un act administrativ individual, susceptibil de a fi atacat în justiţie la instanţa de contencios-administrativ, ci numai acele acte care au trăsăturile impuse de textul legal citat. Cu toate acestea nu este admisibil ca reclamantei să i se încalce dreptul de a contesta o sancțiune aplicată motivat de faptul că nu ar fi atacat actul administrativ prin care s-a aplicat sancțiunea, în condițiile în care autoritatea care a aplicat sancțiunea nu a emis un alt act în care să consemneze sancțiunea dispusă, în afara  adresei nr…/06.12.2018, adresă pe care reclamanta a contestat-o în fața instanței.

În mod greșit instanța de fond a considerat că ceea ce produce efecte juridice este decizia la care se face referire în cuprinsul adresei menţionate şi acesta ar fi trebuit să fie solicitată pârâtului şi solicitată suspendarea ei, prima instanță neobservând faptul că o astfel de decizie nu a fost emisă de pârâtă.

Prin faptul că instanța de fond nu a analizat legalitatea și temeinicia cererii reclamantei, raportat la obiectul acesteia, în mod implicit nu a analizat fondul cauzei, aspect care determină trimiterea cauzei spre rejudecare.

Astfel, prin modul în care a fost soluționată excepția inadmisibilității de către instanța de fond, Curtea a apreciat că s-a cauzat reclamantei o vătămare procesuală, care nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea prevederilor art. 498 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv casarea în totalitate a sentinței atacate, respingerea excepției inadmisibilității cererii de suspendare și trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, o garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

Domenii speta

Spete similare