Limitarea cuantumului net al pensiei consilierilor de conturi

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 13.07.2021 şi înregistrată cu numărul de dosar 3051/86/2021, reclamantul X a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să-i recalculeze pensia de serviciu stabilită prin Decizia nr. 350450/02.11.2020 în baza Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, cu modificările şi completările ulterioare, prin eliminarea plafonării pensiei prevăzute de OUG nr. 59/2017 şi prin raportare la Legea nr. 303/2004 şi să emită o decizie în acest sens; să fie obligată pârâta să-i achite diferenţa dintre pensia de serviciu cuvenită, neplafonată şi pensia acordată prin decizia contestată începând cu data de 02.11.2020 şi până la emiterea deciziei; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 49 al. (4) din Legea nr. 94/1992, art. 82 al. (5) din Legea nr. 303/2004 şi art. 453 Cod procedură civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 2445 din 13 decembrie 2021, Tribunalul Suceava a respins cererea, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a constatat următoarele:

Reclamantul X a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să-i recalculeze pensia de serviciu stabilită prin Decizia nr. 350450/02.11.2020 în baza Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, cu modificările şi completările ulterioare, prin eliminarea plafonării pensiei prevăzute de OUG nr. 59/2017 şi prin raportare la Legea nr. 303/2004 şi să emită o decizie în acest sens; să fie obligată pârâta să-i achite diferenţa dintre pensia de serviciu cuvenită, neplafonată şi pensia acordată prin decizia contestată începând cu data de 02.11.2020 şi până la emiterea deciziei; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantului i s-a stabilit, începând cu data de 01.11.2020, o pensie de serviciu brută de 36.608 lei, o pensie de serviciu netă de 33.147 lei şi o pensie de serviciu netă cuvenită de 26.770 lei potrivit dispoziţiilor art. IX din OUG nr. 59/2017, care prevede că cuantumul net al pensiei de serviciu cuvenite nu poate depăşi media venitului net corespunzător venitului brut care a constituit baza de calcul a pensiei de serviciu.

Instanţa a constatat că începând cu data de 15 septembrie 2017 au intrat în vigoare prevederile art. IX din OUG nr. 59/2017 care introduc limitări ale drepturilor de pensie anumitor categorii socio-profesionale, după cum urmează: „Cuantumul net al pensiilor de serviciu stabilite în baza prevederilor Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic şi consular al României, Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi indemnizaţia pentru limită de vârstă, prevăzută de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu completările ulterioare, nu poate fi mai mare decât media venitului net corespunzător venitului brut care a constituit baza de calcul al pensiei de serviciu, respectiv al indemnizaţiei pentru limită de vârstă.”.

Cum Decizia nr. 350450/02.11.2020 de pensionare a reclamantului este emisă în baza Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, limitările sus-menţionate sunt aplicabile în calculul pensiei cuvenite ale reclamantului, motiv pentru care instanţa a respins cererea ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul, prin care solicită schimbarea în tot a hotărârii apelate și pe fondul cauzei, obligarea pârâtei-intimate să-i recalculeze pensia de serviciu stabilită prin Decizia nr. 350450/02.11.2020 în baza Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, cu modificările și completările ulterioare, prin eliminarea plafonării pensiei prevăzute de OUG nr. 59/2017 și prin raportare la Legea nr. 303/2004,  să se emită o decizie în acest sens iar pârâta-intimată să fie obligată să îi achite diferența dintre pensia de serviciu cuvenită, neplafonată și pensia acordată prin decizia contestată începând cu data de 02.11.2020 și până la emiterea deciziei şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată de la fondul cauzei.

Apelantul susţine că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea cu motivarea extrem de succintă că decizia de pensionare a reclamantului este emisă în baza Legii nr. 94/1992 fiindu-i aplicabile limitările prevederilor art. IX din OUG nr. 59/2017.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că a deținut funcția de consilier de conturi la Curtea de Conturi a României în baza Hotărârii Parlamentului nr. 17/27.09.2011 pe un mandat de 9 ani, până la data de 15.10.2020 când i-a încetat acest mandat.

La cererea sa, înregistrată la pârâtă sub nr. 68886/15.10.2020, aceasta a emis Decizia nr. 350450/02.11.2020 privind acordarea pensiei de serviciu în baza Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, cu modificările și completările ulterioare prin care i s-a stabilit, începând cu data de 01.11.2020, o pensie de serviciu brută de 36.608 lei, o pensie de serviciu netă de 33.147 lei și o pensie de serviciu netă cuvenită de 26.770 lei potrivit dispozițiilor art. IX din OUG nr. 59/2017, care prevede că cuantumul net al pensiei de serviciu cuvenite nu poate depăși media venitului net corespunzător venitului brut care a constituit baza de calcul a pensiei de serviciu.

De asemenea, apelantul susţine că în mod nelegal a aplicat pârâta plafonarea pensiei de serviciu care i se cuvine conform OUG nr. 59/2017 care face referire la pensiile stabilite în baza prevederilor Legii nr. 94/1992 şi care nu îi sunt aplicabile.

Apelantul citează dispozițiile art. 2 din Ordinul nr. 285/2016 al Curții de Conturi și Casei Naționale de Pensii pentru aprobarea Normelor din 12.04.2016 cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 7/2016 și prin Legea nr. 145/2017 susținând că din textul citat rezultă că acesta vizează doar auditorii publici  externi ai Curții de Conturi, nu și consilierii de conturi ai Curții de Conturi numiţi prin Hotărâre a Parlamentului care nu intră sub incidența Legii nr. 94/1992 şi, ca urmare, nici a plafonării prevăzute de OUG nr. 59/2017 cum fără temei a apreciat pârâta.

În privința pensiei de serviciu a consilierilor de conturi, sunt  aplicabile prevederile art. 49 al. 4 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi conform cărora:  „persoanele care au îndeplinit funcţia de consilier de conturi pe durata unul mandat complet beneficiază, la data pensionării, de pensie de  serviciu, în cuantumul prevăzut de lege pentru magistraţi”

Or, conform Legii nr. 303/2004 republicată, art. 82 al. 5, apelantul susţine că are dreptul la pensia de serviciu netă  de 33.147 lei fără plafonarea prevăzută de OUG nr. 59/2017.

Totodată, apelantul solicită să se aibă în vedere şi Sentința civilă nr. 1219/2021 a Tribunalului Prahova, pronunţată în dosarul nr. 6092/105/2020, definitivă la Curtea de Apel Ploiești  pronunţată în situaţia colegei sale care a fost numită consilier de conturi la Curtea de Conturi a României o dată cu el, în baza Hotărârii Parlamentului nr. 17/27.09.2011 pe un mandat de 9 ani - doar ei doi fiind în această situaţie şi opinia separată a unuia din cei doi asistenţi judiciari care a motivat inaplicabilitatea plafonării prevăzute de OUG nr. 59/2017.

Mai mult, așa_cum s-a statuat în Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020 a Curţii Constituţionale „statutul consilierilor de conturi reclamă același tratament cu cel al judecătorilor sub aspectul modului de stabilire a cuantumului pensiei” și modul de stabilire a cuantumului pensiei consilierilor de conturi trebuie să fie identic cu cel aplicabil judecătorilor.

În drept, apelantul a invocat prevederile art. 466 și următoarele, art. 453 Cod procedură civilă.

Pârâta intimată Casa Județeană de Pensii Suceava a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului, ca nefondat, pentru următoarele motive:

Conform dispozițiilor art. 10 alin. 1 și 2 din Legea nr. 94/1992: ”(1) Departamentele sunt conduse de câte un consilier de conturi, care îndeplinește și funcția de șef de departament, numit de plenul Curții.

2) În cadrul departamentelor pot fi organizate direcții, servicii, birouri și compartimente de specialitate. ”

Art. 15 alin. 1 din Legea nr. 94/1992, stabilește: ”(1) Autoritatea de Audit este condusă de un președinte și 2 vicepreședinți numiți de Parlament dintre consilierii de conturi, pentru perioada mandatului de consilier de conturi pentru care aceștia au fost numiți. Mandatul nu poate fi reînnoit”.

Conform dispozițiilor art. 49 alin. 4 din Legea nr. 94/1992 ”(4) Persoanele care au îndeplinit funcția de consilier de conturi pe durata unui mandat complet beneficiază, la data pensionarii, de pensie de serviciu, în cuantumul prevăzut de lege pentru magistrați.”

Având în vedere dispozițiile art. 49 alin. 4 din Legea nr. 94/1992, raportat la adeverința nr. 3538/13.10.2020 eliberată de Curtea de Conturi a României, a fost stabilită pensia de serviciu a reclamantului în cuantum de 80% din baza de calcul înscrisă în adeverinţa anterior precizată.

Așadar, la stabilirea pensiei de serviciu a reclamantului a fost utilizată modalitatea de calcul utilizată și la stabilirea pensiei de serviciu a magistraților, în sensul că a fost utilizat procentul de 80% din baza de calcul înscrisă în adeverința nr. 3538/13.10.2020 eliberată de Curtea de Conturi a României, cu respectarea dispozițiilor art. 49 alin. 4 din Legea nr. 94/1992.

Reclamantul se prevalează de dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, or aceste dispoziții legale sunt aplicabile reclamantului, numai în ceea ce privește modalitatea de stabilire a pensiei de serviciu.

Reclamantul nu se regăsește în categoriile de personal prevăzute în mod imperativ de dispozițiile art. 82 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, acesta având funcția de consilier de conturi;  nu a avut calitatea de consilier de conturi la secția jurisdicțională, nu are specialitate juridică și studii de specialitate juridică, astfel încât acesta nu se regăsește în dispozițiile art. 82 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, el fiind beneficiar de pensie de serviciu în temeiul dispozițiilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, actualizată, motiv pentru care apreciază că situația reclamantului privind pensia de serviciu se circumscrie dispozițiilor OUG nr. 59/2017.

Pârâta citează dispozițiile art. IX, din OUG nr. 59/2017 precizând că Decizia nr. 350450/02.11.2020 a fost emisă în temeiul dispozițiilor Legii nr. 94/1992, pensia de serviciu a fost corect stabilită, începând cu data de 0l.11.2020, în cuantum de 26.770 lei, plafonată la venitul net corespunzător venitului brut care a constituit baza de calcul a pensiei de serviciu a reclamantului, înscris în adeverința nr. 3538/13.10.2020.

În drept, a invocat Legea nr. 263/2010; HG nr. 257/2011; Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi; OUG nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu; Cod Procedură Civilă, art. 205 alin. 2, art. 411 alin. 1 punctul 2.

Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art. 477 şi art. 479 alin. 1 din Codul de procedură civilă, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea de către prima instanţă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, curtea a reţinut următoarele:

Pensia reclamantului a fost stabilită în temeiul art. 49 alin. 4 din Legea 94/1992, dat fiind că a avut calitatea de consilier de conturi la Curtea de Conturi. Conform acestor dispoziții  legale persoanele care au îndeplinit funcţia de consilier de conturi pe durata unui mandat complet beneficiază, la data pensionării, de pensie de serviciu, în cuantumul prevăzut de lege pentru magistraţi.

Dat fiind că acest act normativ nu conține alte dispoziții privind stabilirea pensiei consilierilor de conturi, ele trebuie coroborate cu cele ale art. 82 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 potrivit cărora judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, magistraţii-asistenţi de la Curtea Constituţională şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona la cerere şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. Aceste dispoziții se aplică doar cu privire la cuantumul pensiei de serviciu cuvenite consilierilor de conturi, celelalte condiții pentru acordarea pensiei fiind prevăzute de art. 49 alin. 4 din Legea nr. 92/1994.

Același act normativ reglementează la art. 51 acordarea pensiei de serviciu pentru alte categorii de salariați ai Curții de Conturi la alin. 2 prevăzând că persoanele care au îndeplinit funcţia de auditor public extern pe o durată de cel puţin 14 ani în cadrul Curţii de Conturi beneficiază, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media veniturilor brute lunare realizate, cu caracter permanent, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare. Veniturile care constituie baza de calcul al pensiei de serviciu nu includ sporul de risc şi suprasolicitarea neuropsihică de 50% şi nici majorarea de până la 75% din salariul de bază, câştigate în instanţă.

În aplicarea acestor ultime dispoziții s-a emis Ordinul nr. 285/138/2016 al Curții de Conturi și Casei Naţionale de Pensii Publice care prevede expres că prezentele norme reglementează stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016 şi Legea nr. 145/2017, modificări care au vizat doar acordarea pensiei de serviciu auditorilor publici externi.

Prin urmare, acesta este irelevant cu privire la stabilirea pensiei consilierilor de conturi și nu constituie un argument în sensul că pensia acestora nu este reglementată de Legea nr. 94/1992, astfel cum susține apelantul. Pensia de serviciu a consilierilor de conturi este reglementată fără îndoială de acest act normativ și doar în ceea ce privește cuantumul său se au în vedere dispozițiile legii care reglementează cuantumul pensiei magistraților la care s-a făcut referire anterior.

Potrivit art. IX alin. 1 din OUG nr. 59/2017 cuantumul net al pensiilor de serviciu stabilite în baza prevederilor Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic şi consular al României, Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi indemnizaţia pentru limită de vârstă, prevăzută de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu completările ulterioare, nu poate fi mai mare decât media venitului net corespunzător venitului brut care a constituit baza de calcul al pensiei de serviciu, respectiv al indemnizaţiei pentru limită de vârstă.

Aceste dispoziții limitează cuantumul net al pensiei de serviciu și pentru persoanele a căror pensie de serviciu este stabilită de Legea nr. 94/1992, însă trebuie observat faptul că pensia consilierilor de conturi nu se stabilește având ca bază de calcul o medie a unor venituri lunare, ca în situația auditorilor publici externi, ci baza de calcul este salariul de bază brut lunar şi sporurile din ultima lună de activitate. Prin urmare, aceste dispoziții nu privesc limitarea cuantumului net la pensiei consilierilor de conturi ci doar a auditorilor publici externi din cadrul Curţii de Conturi.

Doar această interpretare a dispozițiilor legale citate este în acord cu cele stabilite de Curtea Constituțională în ceea ce privește cuantumul pensiei consilierilor de conturi prin Decizia nr. 297/27.03.2012 şi Decizia nr. 900/15.12.2020, considerentele acestor decizii, chiar dacă vizează alte dispoziţii legale de limitare a cuantumului pensiei consilierilor de conturi, stabilind principii constituționale general valabile cu referire la acesta, fiind obligatorii pentru instanţe.

Cu titlu prealabil a reținut instanța de control în legătură cu efectele deciziilor Curții Constituționale, în ceea ce privește atât considerentele, cât și dispozitivul acestora, faptul că, în jurisprudența sa, Curtea a statuat în mod constant că puterea de lucru judecat ce însoțește deciziile Curții Constituționale se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta, inclusiv efectului general obligatoriu al deciziilor de constatare a neconstituționalității (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 17 ianuarie 1995 sau Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010).

 În ceea ce privește forța obligatorie a considerentelor pronunțate în deciziile Curții Constituționale, Curtea a mai reținut că prevederile art. 147 alin. (4) teza a doua din Constituție, referitoare la efectul general obligatoriu și pentru viitor al deciziilor Curții, nu disting nici în funcție de tipurile de decizii pe care Curtea Constituțională le pronunță, nici în funcție de conținutul acestor decizii, ceea ce conduce la concluzia că toate deciziile instanței de contencios constituțional, în întregul lor, sunt general obligatorii. Curtea Constituțională s-a pronunțat în acest sens, de exemplu, prin Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013 prin care a reținut, invocând jurisprudența sa anterioară, că atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept.

Relevante pentru prezenta cauză sunt următoarele considerente ale Deciziei CCR nr. 297/27.03.2012:

„Aşadar, Curtea constată că asimilarea consilierilor de conturi, sub aspectul incompatibilităţilor, cu magistraţii este realizată printr-o normă de rang constituţional, aspect decisiv în analiza Curţii. În consecinţă, Curtea reţine că statutul consilierilor de conturi reclamă acelaşi tratament cu cel al judecătorilor sub aspectul modului de stabilire a cuantumului pensiei, dar nu şi sub cel al condiţiilor necesare a fi întrunite pentru a se putea emite decizia de pensionare, legiuitorul fiind liber să stabilească atât criteriile, cât şi condiţiile de pensionare. Însă legiuitorul nu are nicio marjă de apreciere în privinţa modului de stabilire a cuantumului pensiei consilierilor de conturi, mod care trebuie să fie identic cu cel aplicabil judecătorilor. Faptul că textele legale criticate stabilesc un alt mod de calcul al cuantumului pensiei consilierilor de conturi faţă de cel al judecătorilor este de natură a încălca dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 140 alin. (4) din Constituţie. În acest sens, este încălcat şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât există o diferenţă de tratament juridic între persoane aflate în situaţii analoage sau similare (consilieri de conturi - judecători) - a se vedea, în sensul aplicabilităţii art. 14 din Convenţie în privinţa sistemelor de asigurare socială, şi Hotărârea din 25 octombrie 2011, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Valkov şi alţii împotriva Bulgariei, paragraful 116.”

Prin Decizia CCR nr. 900/15.12.2020 s-a motivat astfel:

 „130. În concluzie, cu privire la pensia de serviciu a consilierilor de conturi, Curtea a stabilit o limită în marja de apreciere a legiuitorului cu privire la modul de stabilire a cuantumului pensiei, care trebuie să fie identic cu cel aplicabil judecătorilor, lăsând liberă decizia acestuia cu privire la criteriile şi condiţiile de pensionare.

 158. Prin urmare, Curtea constată că legiuitorul trebuie să respecte beneficiul pensiei de serviciu reglementate de Legea nr. 303/2004, Legea nr. 47/1992 şi Legea nr. 94/1992 în privinţa judecătorilor, judecătorilor Curţii Constituţionale, procurorilor, magistraţilor-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale şi consilierilor de conturi, doar această pensie de serviciu aflându-se în sfera de protecţie constituţională.”

Din aceste considerente rezultă că pensia de serviciu a consilierilor de conturi se bucură sub aspectul cuantumului de aceeași protecție constituțională ca şi cea a magistraților. Se observă că limitarea cuantumului net al pensiei reglementată de art. IX alin. 1 din OUG nr. 59/2017 nu este prevăzută pentru magistraţi şi nici pentru judecătorii Curţii Constituţionale, iar în lumina celor statuate de CCR, textul trebuie interpretat în sensul că acesta vizează doar pensia de serviciu a auditorilor publici externi din cadrul Curţii de Conturi nu şi cea a consilierilor de conturi.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art. 480 alin. 2 C.proc.civ., Curtea va admite apelul reclamantului și va schimba în tot sentinţa civilă apelată în sensul că va obliga pârâta să emită pentru reclamant o nouă decizie privind acordarea pensiei de serviciu prin care cuantumul net la pensiei de serviciu să fie stabilit fără limitarea prevăzută de art. IX din OUG nr. 59/2017.

Dat fiind că prin Decizia nr. 350450/2.11.2020 a Casei judeţene de pensii Suceava s-a stabilit un cuantum net al pensiei reclamantului mai mic decât cel cuvenit, curtea a obligat pârâta să plătească reclamantului diferențele între cuantumul pensiei plătite şi cel cuvenit fără limitarea prevăzută de art. IX din OUG nr. 59/2017 începând din data de 2.11.2020, astfel cum s-a solicitat; în temeiul art. 453 C.pr.civ., a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată de la prima instanţă constând în onorariu avocat și a reținut că reclamantul apelant nu a solicitat cheltuieli de judecată din apel.

Domenii speta

Spete similare