Anulare act administrativ – anulare refuz încadrare în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție

DREPT ADMINISTRATIV

Anulare act administrativ – anulare refuz încadrare în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție

- art. 10 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 360/2002

- art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004

În speță, în raport cu data săvârșirii faptelor - 28.06.2010 și soluția pronunțată – de scoatere de sub urmărire penală întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, Curtea a constatat că aprecierea pârâtului se îndepărtează de la scopul instituirii condiției speciale de încadrare în IPJ și este de natură a încălca, fără o justificare rezonabilă, principiul proporționalității între interesul public și cel privat, concluzie care se impune cu atât mai mult cu cât din anul 2015 acesta ocupă funcția de polițist local.

În lipsa altor elemente negative cu privire la conduita și integritatea morală a recurentului, natura infracțiunilor pentru care a fost cercetat penal nu poate fundamenta, în mod legal, aprecierea că acesta nu are un comportament corespunzător statutului profesiei de polițist.

În consecință, refuzul autorității publice a fost exprimat cu exces de putere.

Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 200 din 16 martie 2022

1. Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr. (...)/CA din 23.11.2021 Tribunalul (...) a respins acțiunea de contencios administrativ formulată de reclamantul (R) în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului (J), având ca obiect anulare act administrativ, fără cheltuieli de judecată.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs recurentul-reclamant (R), solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate și, în consecință, admiterea pe fond a acțiunii astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că hotărârea atacată este nelegală. Considerentele respingerii acțiunii sunt nelegale, iar interpretarea greșită a legii este motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod de procedură civilă.

A arătat că instanța de fond apreciază că reclamantul susține în mod total nefondat faptul că propria lui candidatură s-a invalidat prin Nota raport cu nr. (...) din 11.05.2021, cu o zi mai devreme decât actul administrativ comunicat lui și pe care îl atacă în speță cu acțiunea în anulare, respectiv cel cu nr. (...)/10.05.2021, deoarece la baza propunerii de respingere a candidaturii reclamantului a fost Fișa de informare CM nr. S/(...) din 28.04.2021, care a fost depusă ca probă la dosarul cauzei în regim de document clasificat (...). Instanța a respins cererea reclamantului formulată prin apărătorul său ales de a dispune declasificarea documentului, fiindu-i indicată procedura de declasificare ( ..). Din practica judiciară depusă reiese că declasificarea propriu-zisă a fost îndeplinită de către instituția ce deține documentul cu caracter clasificat (pag. 22 alin. 4 și urm. din hotărârea atacată). Reflectarea elementelor fundamentale cuprinse în Fișa de informare nr. S/(...) din 28.04.2021 sunt obiectiv reliefate și în Nota raport nr. (...)/11.05.2021 care chiar dacă are menționată o dată ulterioară actului administrativ atacat nr. (...)/10.05.2021, acest ultim act a fost comunicat reclamantului ulterior notei raport respectiv la data de 12.05.2021 astfel că nu se poate reține efectiv o prejudiciere a reclamantului din acest punct de vedere, (pag. 23 alin. 2 din hotărârea atacată).

Or, judecătorul fondului a înțeles și interpretat greșit cererea reclamantului; acesta a solicitat instanței ca, în cazul în care consideră că Fișa de informare cu nr. S/(...) din 28.04.2021 (document clasificat de către pârâtă) este necesară a fi avută la vedere la soluționarea cauzei, să fie solicitată declasificarea acestui document. În loc de aceasta, instanța a respins cererea, motivând că nu are posibilitatea solicitării declasificării, dar a reținut acest înscris clasificat ca și probă la pronunțarea și motivarea soluției de respingere a acțiunii.

Partea împotriva căreia se folosesc documente clasificate este lipsită de orice posibilitate de a proba contrariul celor consemnate în acestea, atâta timp cât nu are acces la ele. În acest fel se aduce atingere dreptului la apărare şi la un proces echitabil. Totodată, partea care deține şi folosește astfel de mijloace de probă (documente clasificate) va avea în cadrul procesului o poziție de superioritate, aducându-se astfel atingere principiului egalității, ce trebuie să caracterizeze procesul civil.

Totodată, a menționat că existența unei “fișe clasificate” a fost relevată doar cu ocazia judecății pe fond a cauzei, în cursul judecății cererii de suspendare a efectului actului administrativ nu s-a făcut nicio vorbire despre un astfel de document clasificat, astfel că opinează că este un document întocmit pro causa.

Însă, reclamantul a fost informat asupra imposibilității de încadrare prin actul administrativ atacat nr. (...)/10.05.2021, astfel candidatura reclamantului a fost invalidată anterior (cu o zi înainte) propunerii formulate în acest sens de către șeful serviciului de resurse umane, respectiv anterior ca această propunere să fie aprobată de către conducătorul unității organizatoare a concursului (șeful IPJ (J) - fiind astfel încălcate prevederile legale instituite prin art. 57 (5) lit. a) pct. (iii) din Anexa nr. 3 din Ordinul MAI nr. 140/2016, prin care se arată că structura de resurse umane întâi propune și ulterior șeful IPJ dispune, și nu invers, cum s-a întâmplat în cazul dedus judecății.

Legalitatea actului administrativ înseamnă faptul că el este emis în temeiul și în baza unei prevederi legale, condițiile de legalitate reprezentând unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. În condițiile în care actul administrativ atacat în speță s-a emis cu încălcarea flagrantă a legii, cererea de anulare formulată pentru motiv de nelegalitate este întemeiată.

Câtă vreme motivele legate de situația personală a reclamantului care (în accepțiunea pârâtului) au impus invalidarea candidaturii acestuia, sunt cunoscute, fiind aduse la cunoștința acestuia (dar și la cunoștința instanței de judecată), aceste informații nu reprezintă secrete de serviciu, cu atât mai mult cu cât data primirii informațiilor solicitate Parchetului de pe lângă Judecătoria (J) (privind cercetarea penală a reclamantului) a fost 26 mai 2021, deci cu mult ulterior datei emiterii ori întocmirii acestei fișe secret de serviciu (28 aprilie 2021), și doar după ce reclamantul a formulat contestație/plângere prealabilă administrativă împotriva actului administrativ atacat (18.05.2021).

Pe de altă parte, atunci când analizează fondul cauzei (îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 10 (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, judecătorul fondului nu face vorbire/nu combate în niciun fel argumentele invocate de către reclamant (de fapt, prin considerente, judecătorul fondului își însușește în totalitate apărarea pârâtului, argumentele reclamantului nefiind analizate).

Prin actul administrativ atacat (nr.(...)/10.05.2021) și prin actul emis de pârât ca urmare a formulării contestației prealabile (nr. (...)/24.05.2021), pârâtul IPJ (J) arată că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 10 (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, respectiv că acesta nu ar avea un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist raportat la faptul că:

a) reclamantul a fost cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni de fals comise în anul 2010, acestuia aplicându-i-se o amendă administrativă ca urmare a scoaterii de sub urmărire penală, dar și că ar deține calitatea de administrator într-o societate comercială, aspecte ce reies din evidența operativă a cazierului judiciar și din adresa emisă de către ORC (J);

b) că acesta a omis să arate aceste aspecte în autobiografia depusă.

Deși nu se distinge în mod clar care ar fi (în accepțiunea pârâtului) motivul neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 10 (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, faptul că acesta a fost cercetat penal anterior și că deține calitatea de administrator într-o societate comercială ori că nu a declarat prin autobiografie aceste aspecte (ori ambele motive), în oricare dintre variante, cele invocate de pârât sunt nelegale și neîntemeiate.

Potrivit dispozițiilor art.7 (1) lit. h) și i) din Anexa nr. 2 din Ordinul MAI nr. 140/2006 se prevede că, printre condițiile legale de recrutare în funcții (inclusiv prin încadrare directă) sunt și:

h) să nu aibă antecedente penale, cu excepția situației când a intervenit reabilitarea;

i) să nu fie în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârșirea de infracțiuni.

Or, reclamantul nu are antecedente penale, iar aplicarea unei sancțiuni administrative cu amenda ca urmare a scoaterii de sub urmărire penală (printr-o Ordonanță dată de procurorul de caz, în anul 2012) nu reprezintă antecedent penal.

Potrivit pct. 2 alin. (4) din Anexa nr. 10 (îndrumar pentru întocmirea autobiografiei) din Dispoziția directorului general al direcției generale management resurse umane din cadrul MAI nr. II/1620/15.09.2015 privind unele proceduri și formulare utilizate în activitatea de management resurse umane în unitățile MAI, se prevede că (în autobiografie) candidatul va menționa dacă a fost arestat, judecat sau condamnat, ori este în curs de urmărire penală, judecare sau în executarea unei sancțiuni penale, prezentând detaliat în ce au constat faptele, când s-au produs și când s-a luat hotărârea în cauză.

Reclamantul a respectat în totalitate instrucțiunile privind modul de întocmire a autobiografiei, reglementările aplicabile prevăzând pentru trecut obligativitatea declarării cazurilor în care reclamantul ar fi fost arestat, judecat sau condamnat. Or, reclamantul nu a fost nici arestat, nici judecat și nici condamnat.

Pârâtul IPJ (J) arată în mod fals că omisiunea reclamantului reprezintă completarea incorectă și incompletă a autobiografiei, deși prin Anexa 7 (îndrumarul pentru întocmirea autobiografiei) la Anunțul privind concursul organizat se regăsește exact și fidel reproducerea Anexei 10 din Dispoziția directorului general al direcției generale management resurse umane din cadrul MAI nr. II/1620/15.09.2015, arătată mai sus.

Și pentru ca reaua-credință a pârâtului să fie completă, prin Nota-Raport nr. (...)/11.05.2021 se reține că reclamantul (în mod culpabil) a omis să menționeze faptul că a fost sancționat administrativ în urma scoaterii sale de sub urmărire penală, deși avea obligația menționării acestui aspect, fiind citată în acest sens condiția prevăzută prin Anexa 7 (îndrumarul pentru întocmirea autobiografiei) la Anunțul privind concursul organizat, unde însă nu există o astfel de obligație.

Prin aceeași Notă-Raport nr. (...)/11.05.2021, dar și prin Actul nr. (...)/24.05.2021 emis de pârât ca urmare a formulării contestației prealabile a reclamantului, se reține că, în aprecierea neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 10 (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 s-a avut în vedere și natura infracțiunilor pentru care reclamantul a fost cercetat, însă nu explicitează temeiul legal pe care se grefează acest considerent.

Or, în sensul modalității de analizare a bunei reputații, prin decizia ÎCCJ invocată mai sus s-a statuat că: “În ceea ce privește îndeplinirea condiției referitoare la „buna reputație” prevăzută de art. 12 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal (Decizia nr. 2267/2010) s-a reținut că „reputația unei persoane se construiește în timp, printr-un întreg ansamblu de elemente care concură la conturarea profilului său uman și profesional, care nu pot fi luate în evaluare în mod izolat, scoase din context. Prin urmare, Consiliul Superior al Magistraturii trebuia să ia în considerare intervalul îndelungat de timp scurs de la data presupusei fapte, conduita ulterioară a recurentului-reclamant, aprecierile favorabile asupra activității desfășurate cum ar fi inexistența, în concret, a unor ecouri publice ale faptei reținute” (ÎCCJ, Dec. nr. 1031/2011, Secția de Contencios administrativ și fiscal).

Raportat la cele de mai sus, reiese în mod evident că motivele invocate de pârât sunt nefondate, deoarece reclamantul:

- în trecut, nu a fost arestat, nici judecat și nici condamnat;

- nu are antecedente penale;

- în prezent, nu este în curs de urmărire penală, judecare sau în executarea unei sancțiuni penale, deci nu avea obligația menționării în cuprinsul autobiografiei sale faptul că a fost cercetat penal și ulterior sancționat administrativ ca urmare a scoaterii de sub urmărire penală;

- analizarea comportamentului corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist prin raportare la buna-reputație a acestuia cu toate elementele avute în vedere prin jurisprudența ÎCCJ lipsește.

În ceea ce privește deținerea calității de administrator al unei societăți comerciale, a solicitat a se avea în vedere că reclamantul, în urma declarării acestuia ca admis în urma concursului organizat (la data de 16.04.2021), a început diligențele la ORC în vederea dizolvării și lichidării societății respective.

Potrivit dispozițiilor art. 45(1) lit. g) și i) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, polițistului îi este interzis să participe la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale ori să încalce regimul juridic al conflictului de interese și al incompatibilităților, stabilit potrivit Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, iar art. 492 (2) lit. l) din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ prevede un termen de 15 zile în care funcționarul este obligat să acționeze pentru încetarea stării de incompatibilitate.

Pe cale de consecință, nici acest motiv nu poate fi reținut ca și temei legal pentru justificarea invalidării candidaturii reclamantului.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului (J), prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menținerea ca temeinică şi legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.

În esență, arată intimatul că în mod corect instanța de fond că, în speță, reflectarea elementelor fundamentale cuprinse în Fișa de informare cu nr. S/(...) din data de 28.04.2021 sunt obiectiv reliefate și în Nota raport cu nr. (...) din 11.05.2021, care chiar dacă are menționată o dată ulterioară - totuși actul administrativ comunicat reclamantului şi pe care îl atacă în speță cu acțiunea în anulare, respectiv cel cu nr. (...) din 10.05.2021, nu l-a primit decât ulterior întocmirii notei raport, respectiv pe data de 12.05.2021, prin semnătură, așa încât nu se poate reține efectiv o prejudiciere a reclamantului din acest punct de vedere.

Nota raport cu nr. (...) din 11.05.2021 conține o serie de elemente comune cu Procesul verbal al Serviciului resurse umane din cadrul I.P.J. (J) cu nr. (...) din 22.04.2021, cu excepția verificărilor dispuse evident prin Fișa de informare cu nr. S/(...) din data de 28.04.2021.

Contrar susținerilor recurentului, instanța a soluționat cauza analizând înscrisurile clasificate depuse în probațiune la Compartimentul informații clasificate al Tribunalului (J), iar faptul că reprezentanta reclamantului nu deține un certificat ORNISS care să îi permită accesul la aceste înscrisuri nu este de natură a atrage nelegalitatea sentinței pronunțate de instanța de fond, atât timp cât analiza cauzei și pronunțarea soluției au fost făcute și cu consultarea acestor înscrisuri, astfel cum rezultă și din considerentele sentinței recurate.

Contrar susținerilor recurentului, Fișa cu propunere de neîncadrare nr. S/(...) din data de 28.04.2021 nu este un înscris constituit pro causa, acest înscris fiind emis și înregistrat la nivelul instituției anterior comunicării efectuate către recurent Notele de cunoaștere fiind întocmite pentru fiecare dintre candidați și nu doar în cazul recurentului, anterior numirii acestora în funcție, potrivit prevederilor art. 571 alin. (2) din Anexa nr. 3 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016, pentru a se verifica dacă sunt îndeplinite condițiile și criteriile specifice prevăzute de art. 10 alin. (1) și (12) din Legea nr. 360/2002.

Faptul că adresa de informare a recurentului nr. (...) a fost înregistrată la data de 10.05.2021, iar Nota-raport nr. (...) întocmită de către Serviciul Resurse Umane a fost înregistrată la data de 11.05.2021, în condițiile în care propunerile ca recurentul să nu fie încadrat în structurile Poliției Române, respectiv în Inspectoratul de Poliție Județean (J) și informarea recurentului cu privire la imposibilitatea de încadrare la Inspectoratul de Poliție Județean (J) au fost aprobate încă din data de 28.04.2021, nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale reglementate de Ordinul M.A.I.  nr. 140/2016 și în niciun caz a prevederilor art. 57 alin. (5) lit. a) pct. iii) din Anexa 3 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016, care nu sunt incidente în prezenta cauză.

Mai mult, informarea recurentului prin adresa nr. (...) din 10.05.2021 s-a realizat la data de 12.05.2021, deci ulterior aprobării Notei-raport nr. (...) întocmită de către Serviciul Resurse Umane la data de 11.05.2021, act care doar reiterează propunerea de comunicare a răspunsului către reclamant, această propunere fiind aprobată anterior prin Fișa nr. S/(...) din data de 28.04.2021.

Alegațiile recurentului referitoare la folosirea unor tertipuri pentru a ascunde o așa-zisă nelegalitate săvârșită de instituția intimată sunt vădit nefondate întrucât îndeplinirea condițiilor și a criteriilor specifice prevăzute de art. 10 alin. (1) și (13) din Legea nr. 360/2002 s-a realizat prin verificări aprofundate ale persoanei recurentului, materializate prin întocmirea Notei de cunoaștere nr. S/(...) din 28.04.2021 și a Fișei cu propunere de neîncadrare nr. S/(...) din 28.04.2021, înscrisuri care se întocmesc, de altfel, pentru fiecare dintre candidații verificați, nu doar pentru persoana recurentului.

Aceste înscrisuri au fost înregistrate la data de 28.04.2021, în timp ce Nota-raport nr. (...) din 11.053021 întocmită de către Serviciul Resurse Umane, are ca obiect continuarea procedurii de ocupare a funcției în conformitate cu prevederile art. 571 alin. (5) din Anexa 3 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016..

Referitor la pct. III din cererea de recurs, arată că recurentul evocă eronat prevederile art. 7 din Anexa nr. 2 din Ordinul MAI. nr. 140/2016 întrucât acestea vizează condițiile de recrutare a candidaților la concursul organizat de I.P.J. (J), în timp ce în cauză au fost verificate condițiile prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, instituția intimată apreciind că recurentul nu îndeplinește condiția specială de a avea un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist.

Ceea ce s-a reținut în cauză a fost atât atitudinea nesinceră a recurentului la momentul întocmirii autobiografiei, dar și natura infracțiunilor pentru care acesta a fost cercetat penal, respectiv fals privind identitatea, uz de fals şi înșelăciune, fapte prevăzute de art. 293 alin. (1) Cod penal, art. 291 alin. (1) Cod penal și art. 215 alin. (1) Cod penal, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, apreciindu-se în mod întemeiat că recurentul nu îndeplinește condiția de a avea un comportament corespunzător statutului profesiei de polițist, care presupune printre altele şi o atitudine sinceră şi responsabilă la întocmirea înscrisurilor solicitate pentru înscrierea la concurs.

În prezenta cauză, intimatul și-a exercitat dreptul de apreciere cu respectarea principiului legalității și a menținerii unor standarde ridicate, în raport cu exigențele impuse pentru exercitarea unei funcții publice în cadrul structurilor Poliției Române, în care încrederea opiniei publice în probitatea și demnitatea polițiștilor este esențială.

Consideră că, prin săvârșirea unor fapte penale, mai ales atunci când este vorba de infracțiuni săvârșire cu intenție, reputația unei persoane este afectată negativ în mod fundamental, într-o societate normală, întemeiată pe respectarea ordinii de drept.

Astfel fiind, instituția intimată a apreciat că, prin săvârșirea celor trei infracțiuni intenționate care au făcut obiectul dosarului penal nr. (...)/P/2010, recurentul nu are un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist.

În Codul de etică și deontologie al polițistului, aprobat prin H.G. nr. 991/2005, sunt consacrate două principii generale, respectiv respectul (se manifestă prin considerația pe care polițistul o acordă persoanelor, colegilor, superiorilor, subordonaților, drepturilor și libertăților acestora, instituțiilor, legilor, valorilor sociale, normelor etice și deontologice) și integritatea morală (presupune adoptarea unui comportament conform normelor etice acceptate și practicate în societate).

Recurentul nu a adus argumente și nici instituția intimată nu a identificat cum, prin ce și nici în ce măsură a reușit acesta să-și redobândească buna reputație, care trebuie să constituie garanția schimbării radicale a poziției acestuia în raport cu respectarea și respectiv aplicarea legii.

În prezenta cauză, intimatul a apreciat că aceleași standarde ridicate trebuie menținute şi în cazul selecției polițiștilor, impactul potențial al unei astfel de conduite asupra opiniei publice putând discredita profesia de polițist.

Prin urmare, îndeplinirea condiției speciale prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, respectiv aceea de a avea un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist, nu trebuia raportată strict la mențiunile din autobiografia reclamantului sau la cerințele completării acesteia, ci este rezultatul unei aprofundări a verificărilor cu ocazia întocmirii notei de cunoaștere a recurentului, care au evidențiat un comportament necorespunzător al acestuia, contrar principiilor care guvernează profesia de polițist.

Având în vedere apărările formulate, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul (...), ca legală și temeinică.

În drept, a invocat prevederile art. 10 din Legea nr. 360/2002 și Ordinul M.A.I. nr. 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unitățile de poliție ale Ministerului Afacerilor Interne.

4. Soluția instanței de recurs

Curtea, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente şi a actelor dosarului, a constatat următoarele:

Recurentul-reclamant (R) a investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea refuzului încadrării sale în cadrul IPJ (J), exprimat prin adresa nr. (...)/10.05.2021 și obligarea pârâtului să procedeze la încadrarea sa pe funcția pe care a candidat.

Soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii, a fost criticată de recurent din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, invocându-se, în esență, că a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 360/2002.

Analizând aceste critici, Curtea a constatat că sunt fondate.

S-a reținut că recurentul-reclamant a participat la concursul organizat, în data de 23.01.2021, de IPJ (J), pentru ocuparea a 4 posturi vacante de execuție din cadrul Biroului pentru Protecția Animalelor. Conform Procesului-verbal nr. (...)/22.04.2021, după finalizarea probelor scrise și eliminatorii, recurentul a fost declarat “admis” pentru ocuparea unui post de agent de poliție dintre cele care au făcut obiectul concursului.

Prin adresa nr. (...)/10.05.2021, intimatul IPJ (J) i-a comunicat recurentului faptul că, urmare a activității de cunoaștere efectuată conform Anexei 2 la OMAI nr. 140/2016, nu se poate realiza încadrarea sa la IPJ (J), întrucât nu îndeplinește condiția de a avea un comportament corespunzător statutului profesiei de polițist, prevăzută de art. 10 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 360/2002, iar prin răspunsul la plângerea prealabilă, având nr. (...)/24.05.2021, s-a menționat că la aprecierea neîndeplinirii condiției speciale s-a avut în vedere faptul că a omis menționarea în autobiografie atât a evenimentelor care au făcut obiectul dosarului penal finalizat cu soluția de scoatere de sub urmărire penală conform art. 10 lit. b) ind. 1 Cod procedură penală, cât și a deținerii calității de administrator în cadrul unei societăți, precum și natura infracțiunii pentru care a fost cercetat penal, respectiv fals privind identitatea, uz de fals și înșelăciune.

Având în vedere Îndrumarul pentru întocmirea autobiografiei și împrejurările de fapt ce au justificat refuzul încadrării recurentului în cadrul IPJ (J), Curtea a constatat că aprecierea neîndeplinirii condiției prevăzută de art. 10 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 360/2002 s-a realizat cu exces de putere, în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia excesul de putere constă în exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

În primul rând, s-a impus a se clarifica contextul în care se examinează legalitatea actului administrativ contestat în cauză, în condițiile în care judecătorul fondului a făcut referire în motivare la Nota de cunoaștere a candidatului, act al cărui conținut nu a putut fi cunoscut de către reclamant întrucât a fost clasificat “secret de serviciu”, iar partea și avocatul angajat nu dețin certificat de securitate.

Curtea a reținut că, la analiza legalității refuzului exprimat de intimatul-pârât prin adresa nr. (...)/10.05.2021, pot fi avute în vedere cel mult împrejurările de fapt comunicate recurentului-reclamant, respectiv cele menționate în răspunsul la plângerea prealabilă, neprezentând relevanță în soluționarea cauzei datele din cuprinsul Notei de cunoaștere a candidatului nr. S/(...)/28.04.2021, act ce nu a fost menționat în justificarea refuzului comunicat părții, fiind indicat pentru prima dată în întâmpinarea depusă la fond.

Aceasta deoarece motivarea actului administrativ trebuie să permită destinatarului să cunoască şi să evalueze temeiurile şi efectele acestuia, și să aprecieze asupra necesității sesizării instanței în vederea înlăturării vătămării, or, în speță, singurele date ce puteau fi avute în vedere de reclamant anterior sesizării instanței erau cele din răspunsul la plângerea prealabilă.

Având în vedere împrejurările invocate în susținerea refuzului, potrivit considerentelor anterior expuse, Curtea a constatat că omisiunea menționării de către recurent, în cuprinsul autobiografiei, a faptelor care au făcut obiectul dosarului penal nr. (...)/P/2010, finalizat prin Ordonanțata din 02.05.2012, cu soluția de scoatere de sub urmărire penală conform art. 10 lit. b) ind. 1 Cod procedură penală, și a deținerii calității de administrator în cadrul unei societăți comerciale, nu poate justifica în mod legal, obiectiv și rezonabil refuzul contestat în cauză.

Concluzia se întemeiază pe faptul că, Îndrumarul pentru întocmirea autobiografiei, cuprins în Dispoziția MAI nr. II/1620/15.06.2015, nu prevede obligativitatea menționării unor astfel de informații, ci doar a datelor referitoare la “profesia de bază, locul de muncă și funcția candidatului” și dacă acesta “a fost arestat, judecat sau condamnat, ori este în curs de urmărire penală, judecare sau în executarea unei sancțiuni penale”, care au fost indicate.

În absența obligativității precizării datelor în discuție, nu se poate reține, așa cum eronat pretinde intimatul, că omisiunea indicării lor relevă o atitudine necorespunzătoare a candidatului, respectiv nesinceritatea și neresponsabilitatea acestuia.

În ceea ce privește natura infracțiunilor pentru care a fost cercetat penal în dosarul nr. (...)/P/2010, respectiv fals privind identitatea, uz de fals și înșelăciune, Curtea a constatat că în mod eronat a stabilit prima instanță că justifică refuzul de încadrare al reclamantului, aprecierea neîndeplinirii condiției prevăzută de 10 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 360/2002, fiind făcută cu exces de putere.

În acest sens, s-a avut în vedere că în exercitarea atribuțiilor lor, entitățile administrative dispun de o marjă de apreciere, astfel că în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului a avut o conduită arbitrară, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Însă, în speță, în raport cu data săvârșirii faptelor - 28.06.2010 și soluția pronunțată – de scoatere de sub urmărire penală întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, Curtea a constatat că aprecierea pârâtului se îndepărtează de la scopul instituirii condiției speciale de încadrare în IPJ și este de natură a încălca, fără o justificare rezonabilă, principiul proporționalității între interesul public și cel privat, concluzie care se impune cu atât mai mult cu cât din anul 2015 acesta ocupă funcția de polițist local.

În consecință, în lipsa altor elemente negative cu privire la conduita și integritatea morală a recurentului, natura infracțiunilor pentru care a fost cercetat penal recurentul, în dosarul nr. (...)/P/2010, nu poate fundamenta, în mod legal, aprecierea că acesta nu are un comportament corespunzător statutului profesiei de polițist.

Pentru aceste motive, reținând incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul art. 496 din același act normativ, a admis recursul declarat de recurentul-reclamant, a casat în tot sentința primei instanțe și, rejudecând fondul, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat refuzul încadrării acestuia în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului (J), exprimat prin adresa nr. (...)/10.05.2021 şi a obligat pârâtul să procedeze la încadrarea reclamantului pe funcția pentru care a candidat.

(Decizie redactată și rezumată de judecător Mariana ILISIE)

Domenii speta

Spete similare