Anulare Ordine de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă. Natură juridică. Competenţa de soluţionare a cererii.

Indemnizația pentru limită de vârstă cuvenită foștilor membri ai Parlamentului României, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților şi al senatorilor are caracterul unui drept la pensie, reprezentând o contraprestație socială acordată de lege foștilor parlamentari după împlinirea vârstei standard de pensionare, pentru activitatea desfăşurată în perioada ocupării funcției de demnitate publică.

Legiuitorul a acordat acest drept ca o măsură compensatorie, în considerarea faptului că, pe durata mandatului, parlamentarii nu beneficiază de salariu, ci de o indemnizaţie, astfel încât aceştia nu pot beneficia de aceleaşi criterii de pensionare conform Codului muncii.

Întrucât natura indemnizaţiei pentru limită de vârstă de care au beneficiat reclamanţii este cea a unui drept de asigurări sociale, verificarea legalităţii şi temeiniciei ordinului prin care s-a dispus încetarea plăţii acestei indemnizaţii nu poate intra decât în sfera de competenţă a instanţei de drept comun cu competenţă în soluţionarea litigiilor având ca obiect asigurările sociale.

Prin cererea înregistrată la data de 14.04.2021 pe rolul Tribunalului Mehedinţi - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr. 644/101/2021, reclamanţii A, B, C şi D au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor şi Parlamentul României - Senatul şi Secretarul General al Senatului, să se dispună: - Anularea Ordinelor de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă emise pentru fiecare dintre reclamanţi; Obligarea pârâţilor la repunerea în plată a indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi, pentru fiecare dintre reclamanţi; Obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, s-a arătat că reclamanţii au exercitat o funcţie de demnitate publică în Parlamentul României astfel că, odată cu încetarea mandatului de deputat/senator şi îndeplinirea condiţiilor legale cu privire la vârsta de pensionare au dobândit dreptul la indemnizația pentru limită de vârstă, prevăzută de art.49 din Legea nr.96/2006, privind Statutul deputaților şi al senatorilor. Indemnizația pentru limita de vârstă le-a fost acordată prin Ordine emise de Secretarul General al Camerei Deputaţilor / Senatului.

Ulterior le-a fost comunicat de către Secretarul General al Camerei Deputaţilor / Senatului Ordinele de încetare a plăţii indemnizației pentru limită de vârstă, potrivit cărora, începând cu data de 27.02.2021, încetează plata indemnizației pentru limită de vârstă. Au susțin reclamanţii că indemnizația pentru limită de vârstă foștilor membri ai Parlamentului României, prevăzută de art.49 din Legea nr.96/2006 privind statutul deputaților şi al senatorilor are caracterul unui drept la pensie, reprezentând o contraprestație socială acordată de lege foștilor parlamentari după împlinirea vârstei standard de pensionare, pentru activitatea desfăşurată în perioada ocupării funcției de demnitate publică.

Prin sentinţa nr. 156 de la 17 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr. 644/101/2021, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mehedinţi – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, invocată de pârâtul Parlamentul României – Camera Deputaţilor.

S-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanți şi pe pârâţii Parlamentul României-Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, Parlamentul României-Senatul şi Secretarul General al Senatului, în favoarea Curţii de Apel Craiova – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Pentru a se pronunţa astfel, analizând cu prioritate, în temeiul art.248 C.pr.civ, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mehedinţi-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale invocată de pârâţi prin întâmpinare, instanța a constatat următoarele,

Prin cererea dedusă judecății, reclamanţii au solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României – Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor şi Parlamentul României-Senatul şi Secretarul General al Senatului, să se dispună: anularea Ordinelor de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă pentru fiecare reclamant precum și obligarea pârâţilor la repunerea în plată a indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi pentru fiecare reclamant.

Potrivit dispozițiilor art.2 din Legea nr.7/2021 pentru modificarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputaților şi al senatorilor: ”De la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează plata indemnizațiilor pentru limită de vârstă acordate în baza prevederilor art.49 din Legea nr.96/2006, privind Statutul deputaților şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.49 din 22 ianuarie 2016.”

Legea nr.7/2021 pentru modificarea Legii nr.96/2006 privind Statului deputaților şi al senatorilor a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.186/24.02.2021 şi a intrat în vigoare la data de 27.02.2021, cu respectarea prevederilor art.78 din Constituția României, republicată.

Pentru corecta calificare a obiectului prezentei cauze, instanța constată că faptul că Ordinele de încetare a plății indemnizațiilor pentru limita de vârstă acordate reclamanţilor în baza Legii nr.96/2006 privind Statutul deputaților şi al senatorilor - emise de Secretarul General al Camerei Deputaţilor şi Secretarul General al Senatului României - au natura unui act administrativ cu caracter individual în sensul prevederilor art.2 lit.c din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, se reține că aceste drepturi nu sunt drepturi de asigurări sociale, deoarece nu se circumscriu Legii nr. 263/2010, nu se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii și nici nu se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat, nefiind drepturi de natură salarială care să se circumscrie prevederilor art.269 din Codul Muncii.

Trimiterea la dispozițiile Legii nr.263/2010 din cuprinsul art.49 din Legea nr.96/2006  s-a făcut strict pentru stabilirea momentului de la care parlamentarii pot beneficia de o astfel de indemnizație, fără ca acest lucru să transforme acest drept în unul de asigurări sociale; indemnizația pentru limită de vârstă care a fost prevăzută de art.49 din Legea nr.96/2006 nu a fost identică cu vreo pensie sau alt drept de natura asigurărilor sociale reglementate de Legea nr.263/2010 şi nici de actuala lege a pensiilor, respectiv, Legea nr.127/2019.

De asemenea, Decizia nr.27/2017 pronunțată de Înalta Curtea de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii, depusă de apărătorul reclamanților în susținerea concluziilor de respingere a excepției de necompetență materială a tribunalului, nu este aplicabilă la litigiul de față, întrucât privește drepturile de pensie ale membrilor uniunii de creatori care au și statul de pensionari din sistemul pensiilor militare de stat și din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale.

Având în vedere și dispozițiile art.10 alin.1 teza a II-a din Legea nr.554/2004, ce prevăd că litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mehedinţi-Secția Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale și pe cale de consecință, a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ şi Fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, Sectia Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. 989/54/2021, la data de 07.07.2021.

La termenul de judecată din data de 03.09.2021, Curtea, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a prezentei cauze, excepţie care a fost pusă în discuţia părţii prezente.

Analizând cu prioritate, în conformitate cu art. 248 C.proc.civ., excepţia necompetenţei materiale, în raport de obiectul cererii dedusă judecăţii şi de dispoziţiile legale incidente, Curtea de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat anularea Ordinelor de încetare a plăţii indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021, emise pentru fiecare dintre reclamanţi şi obligarea pârâţilor la repunerea în plată a indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi, pentru fiecare dintre reclamanţi. Astfel: - reclamantul A a solicitat anularea Ordinului nr. 491/05.03.2021 emis de Secretarul General al Camerei Deputaţilor; - reclamantul B a solicitat anularea Ordinului nr. 825/10.03.2021 emis de Secretarul General al Camerei Deputaţilor; - reclamantul C a solicitat anularea Ordinului nr. 542/05.03.2021 emis de Secretarul General al Camerei Deputaţilor; -reclamantul D solicitat anularea Ordinului nr. 369/02.03.2021 emis de Secretarul General al Senatului.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au exercitat o funcţie de demnitate publică în Parlamentul României astfel că, odată cu încetarea mandatului de deputat / senator şi îndeplinirea condiţiilor legale cu privire la vârsta de pensionare au dobândit dreptul la indemnizația pentru limită de vârstă, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006, privind Statutul deputaților şi al senatorilor.

Ordinele contestate sunt emise de Secretarul General al Camerei Deputaţilor şi respectiv, Secretarul General al Senatului, deci emise de o autoritate publică.

Curtea menţionează că stabilirea naturii juridice a unui litigiu are în vedere normele juridice aplicabile raporturilor dintre părţi, în funcţie de izvorul dreptului dedus judecăţii.

În stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei, se impune stabilirea naturii indemnizaţiei pentru limită de vârstă din ordinele contestate.

Curtea apreciază că Ordinele contestate, deşi sunt emise de o autoritate publică, nu sunt emise în regim de putere publică, pentru a putea fi calificate ca fiind acte administrative ce pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ.

Potrivit art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înţelege „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”

De competenţa instanţelor de contencios administrativ nu sunt toate litigiile care implică o autoritate publică. Calitatea emitentului ordinelor prin care s-a dispus încetarea plăţii indemnizaţiei pentru limită de vârstă nu este de natură a atrage, de plano, competenţa instanţei de contencios administrativ. O astfel de competenţă specială intervine doar în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de legiuitor.

Instanţa de contencios administrativ este o instanţă specializată, iar normele legale care îi stabilesc competenţa sunt de strictă interpretare. Prin urmare, nefiind o vătămare cauzată reclamanţilor de către o entitate care acţionează în regim de putere publică, pretenţiile reclamanţilor urmează calea dreptului comun în materie.

Curtea constată că cererea reclamanţilor nu se subsumează niciuneia dintre categoriile reglementate în Legea nr. 554/2004 şi nici prin alte legi speciale, pentru ca, astfel, instanţa de contencios administrativ să fie competentă în a soluţiona acţiunea.

Norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ.

 Cererea reclamanţilor are ca temei și scop ocrotirea unui drept de asigurări sociale.

 Indemnizația pentru limită de vârstă cuvenită foștilor membri ai Parlamentului României, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților şi al senatorilor are caracterul unui drept la pensie, reprezentând o contraprestație socială acordată de lege foștilor parlamentari după împlinirea vârstei standard de pensionare, pentru activitatea desfăşurată în perioada ocupării funcției de demnitate publică.

Legiuitorul a acordat acest drept ca o măsură compensatorie, în considerarea faptului că, pe durata mandatului, parlamentarii nu beneficiază de salariu, ci de o indemnizaţie, astfel încât aceştia nu pot beneficia de aceleaşi criterii de pensionare conform Codului muncii.

Legea nr. 7 din 24 februarie 2021, pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, care a fost publicată în Monitorul Oficial Nr. 186 din 24 februarie 2021, prevede că:

„Art. I – Articolele 49 şi 50 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

Art. II - De la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează plata indemnizaţiilor pentru limită de vârstă acordate în baza prevederilor art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. III - Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.”

Art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, intitulat „Dreptul la indemnizaţia pentru limită de vârstă”, prevedea următoarele:

„(1) Deputaţii şi senatorii care îndeplinesc condiţiile vârstei standard de pensionare, eşalonate, după caz, în anexele nr. 5 şi 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale vârstei standard reduse în conformitate cu prevederile aceleaşi legi sau ale altor legi speciale au dreptul, la încetarea mandatului, la indemnizaţie pentru limită de vârstă, dacă nu sunt realeşi pentru un nou mandat.

(2) Deputaţii şi senatorii beneficiază de indemnizaţia pentru limită de vârstă de la data la care li se acordă drepturile de pensie pentru limită de vârstă, dar nu mai devreme de data încetării mandatului aflat în derulare.

(3) Cuantumul indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzut la alin. (1) se acordă în limita a 3 mandate şi se calculează ca produs al numărului lunilor de mandat cu 0,55% din indemnizaţia brută lunară aflată în plată. Cuantumul net al indemnizaţiei pentru limită de vârstă nu poate fi mai mare decât venitul net corespunzător unei indemnizaţii brute lunare a unui deputat sau senator aflat în exerciţiul mandatului.

(4) Pentru mandate incomplete, indemnizaţia pentru limită de vârstă se calculează proporţional cu perioada de mandat efectiv exercitată, dar nu mai puţin de un mandat parlamentar.

(5) Pe perioada exercitării unui nou mandat, plata indemnizaţiei pentru limită de vârstă se suspendă, urmând a fi reluată, la încetarea acestuia, în cuantumul recalculat prin valorificarea perioadei de mandat exercitat după suspendare.

(6) Indemnizaţia pentru limită de vârstă se actualizează din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflaţiei, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea şi comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă o indemnizaţie pentru limită de vârstă mai mică, se menţine indemnizaţia pentru limită de vârstă aflată în plată.

(7) Indemnizaţia pentru limită de vârstă se cumulează cu orice tip de pensie stabilită în sistemul public de pensii sau în alt sistem de pensii neintegrat sistemului public, precum şi cu orice alte venituri realizate.

(8) Indemnizaţia pentru limită de vârstă reprezintă venit din altă sursă, în înţelesul Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

(9) Cuantumul indemnizaţiei pentru limită de vârstă se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Camerei Deputaţilor şi al Senatului, şi se plăteşte de acestea.

(10) Cererea pentru acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă se depune la Secretariatul general al Camerei Deputaţilor sau al Senatului, după caz.

(11) Modul de aplicare a prevederilor prezentului articol se stabileşte prin norme metodologice, aprobate de Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului.”

Acordarea dreptului la indemnizaţia pentru limită de vârstă era condiţionată de îndeplinirea condiţiilor vârstei standard de pensionare, prevăzute în anexele nr. 5 şi 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale vârstei standard reduse în conformitate cu prevederile aceleaşi legi sau ale altor legi speciale, indemnizaţia acordându-se de la data la care li se acordă drepturile de pensie pentru limită de vârstă, dar nu mai devreme de data încetării mandatului aflat în derulare.

Ca urmare, acordarea unei astfel de indemnizaţii este indisolubil legată de drepturile de pensie, situaţie în care natura juridică a acestui drept nu poate fi diferită, fiind evident de asigurări sociale.

Iniţial, art. 49 din Legea nr. 96 din 21 aprilie 2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor reglementa pensia deputaţilor şi senatorilor care au deţinut cel puţin trei mandate de parlamentar, la împlinirea condiţiilor de pensionare prevăzute de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 3 alin. 5 din Hotărârea Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nr. 1/2016 din 15 februarie 2016 de aprobare a Normelor metodologice privind acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată: “Deputaţii şi senatorii care au valorificat perioadele de mandat la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006 privind Statutul funcţionarului public parlamentar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot valorifica aceleaşi perioade de mandat şi pentru a solicita indemnizaţia pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006, republicată.”.

Prin urmare, perioadele de mandat de parlamentar fie se valorificau la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006, fie pentru stabilirea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006.

Şi din această facultate de valorificare a perioadelor de mandat oferită de lege se constată caracterul indemnizaţiei pentru limită de vârstă de drept al asigurărilor sociale, chiar dacă, înainte de abrogarea art. 49 de către Legea nr. 7/2021, legiuitorul încadra indemnizaţia pentru limită de vârstă ca fiind venit din altă sursă, la art. 49 alin. (8) - “Indemnizaţia pentru limită de vârstă reprezintă venit din altă sursă, în înţelesul Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.”.

Această încadrare a indemnizaţiei ca venit din altă sursă s-a efectuat de legiuitor pentru stabilirea regimului fiscal al indemnizaţiei şi nu pentru a o exclude din categoria drepturilor de asigurări sociale. 

Indemnizaţia pentru limită de vârstă, deşi nu se achită din bugetul asigurărilor sociale, are natura juridică a unei pensii de serviciu, situaţie în care, având în vedere şi excluderea persoanelor alese în funcţie de demnitate publică din categoria funcţionarilor publici, conform art. 382 lit. e din Codul administrativ, este un drept de asigurări sociale.

Întrucât indemnizaţia pentru limită de vârstă se suportă din bugetul statului, prin bugetele Senatului şi Camerei Deputaților şi se acordă doar pentru parlamentarii care îndeplinesc condiţiile vârstei standard de pensionare stabilite de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi doar de la data încetării mandatului, natura juridică a acesteia este cea a unui drept de asigurări sociale.

 Legiuitorul însuși a calificat în mod expres indemnizaţia pentru limită de vârstă ca fiind o „pensie de serviciu”, O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniu/pensiilor de serviciu referindu-se şi la indemnizația pentru limită de vârstă acordată în temeiul dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 96/2006.

Astfel, O.U.G. nr. 59 din 4 august 2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, publicată în Monitorul Oficial Nr. 648 din 7 august 2017, prevede la art. VI următoarele: La articolul 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016, cu completările ulterioare, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(6) Indemnizaţia pentru limită de vârstă se actualizează din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflaţiei, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea şi comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă o indemnizaţie pentru limită de vârstă mai mică, se menţine indemnizaţia pentru limită de vârstă aflată în plată.”

Fiind indusă în categoria drepturilor de asigurări sociale, contestațiile formulate în legătură cu refuzul acordării acestei prestații sociale sunt de competenţa tribunalelor, complete specializate de dreptul muncii şi asigurări sociale, în temeiul dispoziţiilor din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii coroborate cu cele ale art. 152 şi art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii.

În acest sens, este şi Decizia nr. 27/04.12.2017 pronunţată de Î.C.C.J., în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 163 din 21 februarie 2018, prin care s-a stabilit că „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. 4 şi art. 9 din Legea nr. 8/2006, competenţa în soluţionarea litigiilor având ca obiect contestaţia îndreptată împotriva deciziei de încetare a plăţii indemnizației prevăzute de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 8/2006, formulată de membrii uniunilor de creatori care au şi statut de pensionari din sistemul pensiilor militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale revine tribunalului, în complet specializat de litigii de asigurări sociale.”

Întrucât natura indemnizaţiei pentru limită de vârstă de care au beneficiat reclamanţii este cea a unui drept de asigurări sociale, verificarea legalităţii şi temeiniciei ordinului prin care s-a dispus încetarea plăţii acestei indemnizaţii nu poate intra decât în sfera de competenţă a instanţei de drept comun cu competenţă în soluţionarea litigiilor având ca obiect asigurările sociale.

Potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, „Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel.”

Conform dispozițiilor art. 95 pct. 1 C.proc.civ. și art. 266 și următoarele din Codul Muncii, tribunalul are plenitudine de competență în judecarea pe fond a cererilor în materia litigiilor de muncă și asigurări sociale.

Dând eficienţă principiului disponibilităţii, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanţa se pronunţă în limitele învestirii, având în vedere dispoziţiile legale menţionate şi obiectul acţiunii de faţă, Curtea constată că este competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă secţia specializată în materia litigiilor de muncă şi asigurări sociale din cadrul tribunalului.

În sensul celor arătate, s-a pronunţat şi Î.C.C.J., Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, prin Decizia nr. 2366 din 08.05.2019, în soluţionarea unui conflict negativ de competenţă ivit într-o speţă similară.

Pentru aceste considerente, ţinând cont de obiectul cererii și de dispozițiilor legale, Curtea de Apel va admite excepția necompetenței materiale și va declina competenţa de soluţionare a  cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, instanţă în a cărei rază de competenţă îşi au domiciliile reclamanţii, instanţă care a fost sesizată iniţial de către reclamanţi.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă potrivit art. 133 pct. 2 C.proc.civ., Curtea, în temeiul art. 134 C.proc.civ. va suspenda din oficiu judecata cauzei şi va înainta dosarul instanței imediat superioară și comună instanţelor aflate în conflict potrivit art. 135 alin. 1 C.proc.civ., Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Domenii speta

Spete similare