Distincție între cererea de anulare a autorizației de construire pentru lipsa acordului vecinilor și cererea de anulare a autorizației de construire pentru deficiențe ale proiectului de amplasare, constând în lipsa studiului de însorire.

Prin Sentinţa civilă nr. 11 pronunţată în data de 8.01.2020 de Tribunalul Mureş-Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/102/2017, s-a admis acţiunea principală formulată de reclamanta AA, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Târgu-Mureş, Municipiul Târgu-Mureş, BB şi CC şi s-a anulat autorizaţia de construire nr. x/15.06.2017, emisă de primarul Municipiul Târgu-Mureş.

De asemenea, s-a dispus demolarea construcţiei edificată în baza acestei autorizaţii de construire, respectiv „clădire P+2E locuinţe colective, modificare soluţie autorizată prin AC nr. xxx/2015”, pârâţii fiind obligaţi, în solidar, să plătească reclamantei suma de 27.612,84 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Municipiul Târgu-Mureş, BB şi CC.

Prin cererea de recurs formulată de pârâtul Municipiul Târgu-Mureş, s-a solicitat casarea în tot a hotărârii recurate, rejudecarea în fond şi respingerea acţiunii introductive.

În ce priveşte nerespectarea coeficientului de ocupare al terenului s-a arătat că aşa cum rezultă din extrasul de carte funciară şi planul de amplasament şi delimitare al imobilului vizat de Oficiul Judeţean de Cadastru Mureş, suprafaţa terenului pentru care s-a eliberat A.C. nr. x/2037 este de 649 mp.

Raportat la această suprafaţă s-a calculat procentul de ocupare (POT) şi coeficientul de utilizare al terenului (CUT), aceşti indicatori urbanistici fiind reglementaţi pentru zona în cauză la o limită maxima admisă de 50%, respectiv 1,5.

Ca urmare, conform Regulamentului de Urbanism, amprenta la sol a construcţiei, raportată la suprafaţa terenului trebuie să fie de maxim 324,5mp iar suprafaţa construită desfăşurată nu trebuie să depăşească 973,5tnp.

Amprenta construcţiei calculată la nivelul elevaţiei este de 339,06 mp din care se scoate atât curtea de lumină, aceasta fiind o suprafaţă neconstruită, cât şi scara de acces în bloc care potrivit Legii Nr. 350/2001 din 6 iulie 2001privind amenajarea teritoriului şi urbanismul prin care se defineşte modul de calcul al POT, nu se ia în calcul La suprafaţa construită, în aceste condiţii, suprafaţa construita a construcţiei este de 313,16 mp, astfel fiind respectată condiţia de ocupare a terenului cu construcţii cu maxim 50% din suprafaţa acestuia, suprafaţa construită maxim admisă fiind de 324,50 mp.

Raportul dintre suprafaţa construită desfăşurată (suprafaţa desfăşurată a tuturor planşeelor) şi suprafaţa parcelei inclusă in unitatea teritorială de referinţă reprezintă, potrivit aceleaşi legi în baza căreia  se calculează indicatorii urbanistici, coeficientul de utilizare al terenului. În cazul dedus judecăţii, suprafaţa desfăşurată propusă a tuturor planşelor este de 955,30 mp suprafaţă care raportată la suprafaţa desfăşurată maxim admisă de 973,50 mp respectă prevederea cu privire la CUT maxim admis, respectiv 1,5 din suprafaţa totală de 649mp a parcelei (CUT maxim admis = 649mp x 1,5 = 973,50mp).

În ce priveşte  încălcarea regimului de înălţime al clădirii, s-a arătat că aşa cum prevede regimul tehnic din certificatul de urbanism care a stat la baza eliberării autorizaţiei de construire nr. 285/2017, cu privire la regimul de înălţime şi retragerea faţă de limitele laterale ale parcelei, în cazul în care parcela se învecinează numai pe una dintre limitele laterale cu o clădire având calcan pe limita de proprietate, iar pe cealaltă latură se învecinează cu o clădire retrasă de la limita laterală a parcelei şi având pe faţada laterală ferestre, noua clădire se va alipi de calcanul existent iar faţă de limita opusă a parcelei se va retrage obligatoriu la o distanţă egala cu jumătate din înălţimea clădirii dar nu mai puţin de 3m; înălţimea maximă admisibilă este egală cu distanţa dintre aliniamente cu condiţia ca regimul de înălţime să fie de maxim P+2E.

În cazul de faţă acoperişul este cu şarpantă curbată, spaţiul rezultat în volumul acoperişului fiind podul clădirii. Suprafeţele înclinate ale acoperişului, denumite versanţi sau ape (drepte sau curbate) reprezintă unul dintre elementele de identificare şi clasificare ale acoperişului (exemplu: acoperiş cu o apă, cu două ape, cu patru ape). Panta acoperişului reprezintă unghiul de înclinare al versantului şi poate avea valori minime şi valori maxime. Panta maximă a versantului (acoperişului) poate fi considerată verticala (90 grade). Modul de proiectare al şarpantei acoperişului cade strict în sarcina arhitectului care poate adopta orice soluţie de proiectare a acestuia, acoperişul şi aspectul lui fiind elemente importante în arhitectura generală a clădirii contribuind din punct de vedere estetic într-o foarte mare măsura la aspectul general al construcţiilor.

Elementele componente ale unui acoperiş sunt: versantul, creasta sau coama orizontală, muchia sau coama înclinată, dolia, pazia, streaşină, frontonul, ieşitura, lucarna, în consecinţă, raportat la construcţia în cauză, se poate afirma faptul că acoperişul acesteia este alcătuit dintr-un versant curb înclinat cu pantă continuă, un versant vertical tot cu pantă continuă şi două frontoane, în cazul de faţă versantul vertical a fost soluţia adoptată de arhitect în vederea respectării atât a condiţiei impusă prin RLU privind alipirea la calcanul alăturat existent cât şi a prevederilor Codului Civil privind scurgerea apelor. Astfel alipirea la calcanul alăturat existent nu se putea soluţiona decât prin varianta de acoperiş cu versant vertical cu pantă continuă în zona de alipire.

Ca urmare, sub aspectul celor menţionate mai sus, înălţimea construcţiei în cauză, construcţie proiectată cu acoperiş cu şarpantă curbată compusă din versant curbat înclinat şi vertical cu pantă continuă şi doua frontoane este determinată de streaşină, clădirea având o singură înălţime, aşa cum de altfel orice construcţie, indiferent de soluţia adoptată din punct de vedere arhitectural are o singură înălţime.

Faptul că arhitectul a adoptat această soluţie de acoperiş cu şarpantă curba a fost o măsură aleasă strict la decizia acestuia, Municipiul Târgu-Mureş prin serviciul abilitat în eliberarea autorizaţiilor de construire neavând nici obligaţia şi nici competenţa în a-şi atribui fără niciun drept rolul arhitectului.

Ca urmare, sub aspectul celor menţionate mai sus şi ţinând cont de faptul că arhitectura clădirii autorizată prin A.C. nr. x/2017 a fost avizată de către Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Mureş prin avizul nr. x/Z/27.03.2017 şi totodată materialele de construcţie, arhitectura faţadelor, inclusiv volumetria preia din arhitectura unor construcţii existente în proximitate, Municipiul Târgu-Mureş a considerat că sunt întrunite toate aspectele legale în ceea ce priveşte soluţia adoptată de arhitect privind arhitectura clădirii. De asemenea, instituţia recurentă neavând nicio competenţă legală în a se opune avizului Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultuial Naţional Mureş este obligată a ţine cont de soluţia avizată de către această instituţie.

În concluzie la cele afirmate mai sus privind aspectul clădirii, nu poate fi vorba aici despre o clădire neconvenţională aşa cum arată instanţa în motivarea sentinţei, aspectul şi soluţia finală fiind stabilită de către specialişti în domeniul arhitecturii şi urbanismului potrivit anumitor proporţii şi reguli, în funcţie de caracterul zonei şi destinaţia construcţiilor.

Raportat la nerespectarea distanţelor faţă de limitele proprietăţilor învecinate, în continuare, recurenta a susţinut faptul că înălţimea clădirii respectă prevederile din regulamentul local de urbanism şi totodată imobilul în cauză se încadrează în fondul construit preexistent, astfel pentru zona în cauză este impus un regim de maxim P+2E cu condiţia ca înălţimea maximă admisibilă să nu depăşească distanţa dintre aliniamente, această distanţă fiind de cea 15,00 metri. Având în vedere faptul că înălţimea construcţie în discuţie este de 5,5 metri faţă de limita laterală stânga, cu mult inferioară distanţei dintre aliniamente (15,00 metri), iar regimul de înălţime autorizat este de P-K2E, se poate remarca faptul că şi această condiţie privind regimul de înălţime a fost respectat. Şi în cazul în care distanţa dintre aliniamente de cea 15,00 m s-ar raporta la faţada principală a clădirii, se respectă si în această situaţie condiţia ca înălţimea clădirii în punctul cel mai înalt, respectiv la calcanul (12,45m) să nu depăşească distanţa dintre aliniamente (15,00m),

La controlul celei de-a doua autorizaţii de construire nr. x/2017 efectuat de către Inspectoratul de Stat în Construcţii singura deficienţă constatată la aceasta a fost lipsa dovezii înregistrării proiectului la Ordinul Arhitecţilor, deficienţă rezolvată ulterior.

Modificarea adusă proiectului iniţial şi ulterior construcţiei a constat în schimbarea acoperişului clădirii, din acoperiş de tip terasă în acoperiş de tip şarpantă curbă, astfel încât prin desfiinţarea, aticului construcţiei iniţiale care asigura construcţiei o înălţime de I0,30m şi reproiectarea acoperişului în soluţia acoperiş de tip şarpantă curbă cu pantă continuă cu o înălţime a construcţiei coborâtă la 5,50m, s-a reuşit în final încadrarea proiectului în limitele legale, fapt constatat inclusiv de către Inspectoratul de Stal în Construcţii prin Procesul Verbal de Control nr. x/07.08.2017.

În consecinţă, acoperişul clădirii autorizată fiind cu pantă continuă şi streaşină la cota de 5,50 metri faţă de CTA (cota terenului amenajat), rezultă că înălţimea clădirii este de 5,50 metri. În situaţia dedusă judecăţii, potrivit Regulamentului Local de Urbanism, pentru cazul fronturilor discontinue este obligatorie „alipirea de calcanul clădirii situată pe limita de proprietate şi retragerea faţă de cealaltă limita de proprietate cu jumătate din înălţimea clădirii dar nu mai puţin de 3metri". În concluzie, întrucât jumătate din înălţimea clădirii autorizate (5,50 / 2 = 2175 metri) este mai mică de 3,00 metri, dispunerea clădirii la 3,05 metri faţă de limita laterală stânga respectă condiţia de retragere la minim 3,0 metri faţă de limita laterală.

Interpretarea instanţei cu privire la curba acoperişului, respectiv faptul că această curbă ar putea fi aleasă şi altfel decât cea din proiectul autorizat este eronată.

Şi în ipoteza în care s-ar considera etajul 2 ca fiind o mansardă, acoperişul se păstrează în continuare sub aceeaşi formă, respectiv şarpantă curbă cu pantă continuă, deci în niciun caz nu poate fi vorba de acoperiş cu pantă frână atâta timp cât panta acoperişului este continuă de forma unui cerc, iar în acest caz, potrivit Ordinului nr. x/N/10.04.2000 pentru aprobarea reglementării tehnice "Ghid privind elaborarea şi aprobarea regulamentelor locale de urbanism" - Indicativ G,M - 007 - 2000, anexa 3, Glosar de termeni, înălţimea clădirii se măsoară la streaşină.

Ca o concluzie a celor menţionate anterior referitor la interpretarea instanţei cu privire la curba acoperişului, se poate afirma cu certitudine faptul că imobilul nu poate fi oricât de înalt şi nici faptul că streaşină ar putea cobora la 2 metri, 3metri sau chiar la zero metri. Acest lucru se justifică prin faptul că acoperişul are puncte fixe de sprijin, respectiv streaşină, cosoroabă şi pană de coamă, deci matematic se şi poate dovedi acest fapt. S-au mai  făcut precizări aici şi asupra faptului că punctul superior de sprijin al acoperişului, punct determinat de pana de coamă nu poate depăşi o înălţime dată de regulamentul local de urbanism, respectiv aceea că înălţimea maximă admisibilă să nu depăşească distanţa dintre aliniamente, în cazul de faţă această distanţă dintre aliniamente fiind de cea 15,00 metri.

Interpretarea înălţimii clădirii ca fiind o soluţie aleasă artificial în scopul încadrării clădirii în normativele în construcţii şi nu invers, ca imobilul să fie edificat respectând prevederile legale, este în contradicţie cu avizul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Mureş care şi-a exprimat acordul la soluţia autorizată, membrii comisiei fiind în cea mai mare parte specialişti atestaţi de Ministerul Culturii în domeniul arhitecturii şi urbanismului pentru clădirile monument şi zona centrală situată în interiorul perimetrului de proiecţie a valorilor istorice şi arhitectural –urbanistice.

În ce priveşte  lipsa acordului vecinilor, s-a arătat că în analizarea acestei probleme ridicată de instanţă ca fiind lipsă la eliberarea autorizaţiei de construire în cauză, s-a prezentat cadrul legal cu privire la obligativitatea prezentării acordului, respectiv cazurile pentru care se impune acest lucru.

Raportat la art. 27 al Ordinului nr. x din 12 octombrie 2009, recurenta a apreciat că acordul vecinilor nu era necesar ţinând cont de următoarele aspecte:

1. construcţia având destinaţia de locuinţe, utilizare admisă conform regulamentului local de urbanism, este compatibilă cu funcţiunile imobilelor alăturate existente, în acest caz nefiind vorba de amplasarea de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate, având aceeaşi destinaţie. Cu atât mai mult, funcţionalitatea construcţiei în cauză este compatibilă cu caracterul şi funcţionalitatea zonei în care s-a integrat, deci în niciun caz nu poate fi vorba de crearea unei situaţii de disconfort generat de incompatibilităţi între funcţiuni, funcţiunea propusă fiind aceeaşi cu cea a imobilelor alăturate, inclusiv cu cea a reclamantei. Vis-a-vis de imobilul reclamantei sunt edificate blocuri de locuinţe colective cu regim de înălţime P+8E, ceea ce, printr-o analogie cu situaţia în cauză, clădirea numiţilor BB şi CC este compatibilă cu funcţiunile dominante ale zonei.

2. construcţia P+2E este amplasată la o distanţă de cel puţin 3,00 metri faţă de clădirea reclamantei, deci nu poate fi vorba de crearea unor prejudicii privind rezistenţa mecanică, stabilitatea şi securitatea la incendiu.

3. construcţia P+2E a fost autorizată din punct de vedere al gradului de însorire cu respectarea ORDINULUI Nr. 119 din 4 februarie 2014

Proiectul, după elaborarea acestui studiu de însorire a fost supus verificării privind respectarea reglementărilor tehnice referitoare inclusiv la cerinţa fundamentală de calitate la cerinţa D - igienă, sănătate şi mediu înconjurător pentru toate domeniile.

Faţă de toate aceste argumente enumerate mai sus, se face dovada asupra faptului că, în condiţiile încadrării proiectului în cadrul legal amintit, nu era obligatoriu prezentarea acordului vecinilor la eliberarea AC x/2017,

În concluzie, s-a subliniat faptul că documentaţia a fost întocmită de un proiectant autorizat, cuprinzând piese scrise şi desenate conform prevederilor cuprinse în anexa 1 a Legii nr. 50/1991R privind conţinutul cadru al documentaţiei tehnice pentru autorizarea lucrărilor de construire precum şi a cerinţelor Ordinului 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

Aceasta cuprinde şi memoriul tehnic însoţit de un plan de situaţie întocmit şi vizat de un expert topo, fiind de altfel vizat şi de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

Prin urmare, la momentul emiterii actului administrativ s-au respectat prevederile art. 7 din Legea nr. 50/1991R privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

În concret instanţa de fond a apreciat în mod greşit că autorizaţia de construire nr. x/15.06.2017 este nelegală, aceasta fiind emisă cu respectarea tuturor condiţiilor de legalitate prevăzute de lege, toate considerentele mai sus expuse conducând la concluzia că nu există nici un viciu de legalitate al actului administrativ.

Pentru motivele arătate mat sus, recurentul a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost el formulat şi modificarea Sentinţei nr. 11 pronunţată în şedinţa publică din data de 08 ianuarie 2019 de Tribunalul Mureş, în dosar nr. xxxx/102/2017, instanţa apreciind în mod greşit că autorizaţia de construire este nelegală.

În drept, s-au invocat prevederile art. 483 Cod procedură civilă, Legea 50/199l***republicată, privind autorizarea lucrărilor de construire şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, Ordinul 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ.

Pârâţii BB şi CC au formulat recurs atât împotriva Sentinţei nr. 11/08.01.2019 pronunţată de Tribunalul Mureş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, cât şi împotriva Încheierii din 30.10.2018.

În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că, în fapt , aşa cum a concluzionat chiar şi judecătorul fondului la termenul din 09.10.2019, prin cererea de chemare în judecată, un vecin (reclamanta) care a construit nelegal un imobil (prin nerespectarea eventualei autorizaţii de construire), a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să demoleze un imobil construit în mod legal (cu o autorizaţie de construire validă la momentul finalizării construcţiei)

Legalitatea emiterii autorizaţiei de construire a fost confirmată de Inspectoratul De Stat În Construcţii, sesizat chiar de către intimata - reclamantă

În concret, singura deficienţă constatată prin actul de control susmenţionat (menţionată la pct.9 din "Procesul - verbal de control nr. xxxxx/07.aug.2017"), se referă la chestiuni străine drepturilor intimatei şi oricum remediate, respectiv "înregistrarea documentaţiei la Ordinul Arhitecţilor"

Astfel, înscrisul mai sus arătat, întăreşte prezumţia de legalitate a actului a cărui anulare este solicitată, sens în care, recurenţii au solicitat instanţei să dea prioritate nu numai principiilor care guvernează dreptul administrativ (prezumţia de legalitate), dar şi actelor instituţiilor cu atribuţii în domeniu, în defavoarea aprecierilor nedovedite şi străine cauzei, cuprinse în hotărârea de fond.

În ce priveşte dreptul de proprietate asupra construcţiei, respectiv construcţie edificată definitiv, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, recurenţii au arătat că au dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiei a cărei demolare se dispune prin sentința recurată, anterior formării prezentului dosar, sens în care, sunt proprietari şi constructori de bună credinţă, deposedarea de proprietate, fiind o gravă nesocotire inclusiv a dreptului la proprietate

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere al reclamantei, cu obiect anulare act administrativ Autorizaţie de Construire nr. x/15.06.2017 (act administrativ cu caracter temporar) s-a arătat că autorizaţia de construire este un act administrativ temporar, respectiv îşi încetează efectele prin ajungerea la termenul pentru care a fost emisă sau prin consumarea situaţiei juridice ce s-a urmărit a fi reglementată prin aceste acte (speţa pendinte)

Actul administrativ contestat - Autorizaţia de Construire nr. x/15.06.2017 - şi-a încetat efectele prin definitivarea construcţiei autorizată şi intabularea dreptului de proprietate asupra construcţiei edificate, pe cale de consecinţă Autorizaţia de Construire este un act administrativ temporar.

Reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată la data de 11.12.2017, adică la peste două luni, calculate de la data consumării efectelor actului administrativ contestat.

De altfel, ţine de o minimă protejare a drepturilor de proprietate, protejarea constructorului de bună credinţă, care a edificat şi finalizat o construcţie, anterior declanşării procesului privind anularea actului administrativ, în temeiul căruia a efectuat investiţiile în cauză, cu atât mai mult cu cât, actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate.

O soluţie contrară, ar arunca în derizoriu prezumţia de legalitate a actelor administrative, neputând fi acceptată ideea că, un constructor de bună credinţă, poate sta la nesfârşit în aşteptarea unui viitor proces.

Cu privire la excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii reclamantei, din prisma lipsei finalităţii demersului judiciar s-a arătat că în concret, Autorizaţia de Construire nr. x/15.06.2017 (singura contestată vreodată), remediează presupuse neregularităţi ale Autorizaţiei de Construire nr. x/2015 (necontestată). Astfel, prin admiterea capătul de cerere privind anularea Autorizaţia de Construire nr. x/15.06.2017, părţile ar fi repuse în situaţia anterioară, respectiv în situaţia juridică dată de Autorizaţiei de Construire nr. x/2015 (necontestată), dar care este apreciată de reclamantă ca fiind afectată de neconformităţi..

 Se învederează o contradicţie în aprecierile judecătorului fondului, care pe de o parte apreciază că (i) o autorizaţie de construire îşi încetează valabilitatea "decât în condiţiile art.7, al.6 din Legea nr. 50/1991 adică în situaţia neînceperii lucrărilor ori nefinalizarii acestora în termenele stabilite de autoritatea emitentă" (extras din Încheierea din 30.10.2018, fila 4 din 5, alin.3), dar (ii) pe de altă parte preciează că, prima autorizaţie nu produce nici un efect juridic, fiind lovită de nulitate (extras din setinţa criticată, alin. antepenultim, fila 18/22), adică, judecătorul fondului, pentru aşi motiva o altă decizie, emite o aserţiune contrară, apreciind că o autorizaţie şi-ar înceta totuşi efectele şi în alte condiţii decât art.7, alin.6 din Legea nr.50/1991.

Lipsa motivării hotărârii, are consecinţă şi în nerespectarea dreptului la un proces echitabil

Cu privire la excepţia lipsei de interes, în promovarea acţiunii reclamantei, din prisma lipsei interesului legitim se arată că, reclamanta şi-a edificat ilegal construcţia a cărei protejare se pretinde prin prezenta cauză (fiind vecină cu imobilul în cauză). Reclamanta, în loc să intre în legalitate, prin întocmirea documentaţiilor necesare, a ales să se judece cu vecinii vătămaţi prin edificarea nelegală a propriei construcţii, aflată pe limita proprietăţii .

In concluzie, orice discuţii asupra unei pretinse vătămări a reclamantei, trebuie să fie subsidiară şi condiţionată de existenţa unei situaţii de legalitate, adică este inadmisibil să pretinzi protejarea unui drept obţinut prin fraudă.

Refuzul instanţei de fond, de a constata nelegalitatea construcţiei intimatei, presupus afectată în gradul de însorire (una din cele trei motive de admitere pe fond a cererii de chemare în judecată), este indisolubil legată de depărtarea construcţiei reclamantei - intimate de limita de proprietate  (minim legal de 3 m), ori din probatoriul administrat, rezultă alipierea acestei construcţii a reclamantei, de limita de proprietate.

Astfel, judecătorul fondului, a refuzat, pur şi simplu să se pronunţe pe această excepţie, dar mai mult a şi refuzat să i-a în considerare apărarea pe fond cu privire la acest aspect.

În concluzie, soluţia instanţei de fond este dată şi cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi nu cuprinde motive pe care se sprijină, respectiv cuprinde motive străine de natura pricinii (art. 488, pct. 8 şi 6 din Codul de Procedură Civilă)

Pe fondul cauzei, s-a arătat că toate considerentele instanţei de fond, sunt apărări neformulate în cauză, judecătorul fondului substituindu-se reclamantei, prin formularea de motive noi/diferite de cele invocate de reclamantă.

 Primul motiv de anulare a AC nr.x/15.06.2017: Regimul de înălţime vs. Retragerea faţă de proprietatea vecină/modul de calcul la coeficientului "H"

Deşi aspectul privind Regimul de înălţime, apare ca o potenţială critică admisă de judecătorul fondului, totuşi, în considerentele sentinţei criticate, instanţa de fond, face doar aprecieri asupra distanţelor/retragerilor faţă de limitele proprietăţii învecinate, chestiune complet distinctă de regimul de înălţime

Sintagma Înălţimea construcţiilor' (H), reprezintă o cotă/reper folosită exclusiv, pentru calcularea distanţei retragerilor faţă de limita de proprietate (minim legal 3 metri - reclamanta nerespectând această limită) şi NU înălţimea propriu-zisă (cel mai înalt punct) al unei construcţii, cum greşit apreciază judecătorul fondului

Înălţimea construcţie "H" (diferită de cel mai înalt punct al construcţiei), se calculează la nivelul strașinei dinspre latura proprietăţii vecine, în cazul acoperişurilor cu pantă continuă - cazul nostru - conform Ghidului G.M.-007-2000, aprobat prin OMLP nr. 21/N/10.04.2000 , în speţă înălţimea construcţiei edificate ("H"), măsurată conform reglementărilor mai sus menţionate, este de 5,60 metri, respectiv distanţa minimă obligatorie fiind de 2,80 m

Dacă prin RLU nu este stabilită o valoare expresă pentru "ÎNALTIMEA CLĂDIRII" această sintagmă se interpretează conform precizărilor din reglementarea tehnică GHID, indicativ G.M. - 007 – 2000.

În cazul imobilului din strada M nr. CC, conform precizărilor din ghidul menţionat anterior, avem de-a face cu două noţiuni de înălţime:înălţimea clădirii (H), și înălţimea maximă a clădirii.

Prin "ÎNĂLTIMEA CLĂDIRII" - (H) - se înţelege înălţimea peretelui exterior al clădirii măsurată de la sol până la streaşina acoperişului cu pantă continuă .În acest punct clădirea are o î nălţime de 5,60m şi, aplicând regula, prevăzută în C.U., mai jos citat: L = H/2 unde L = distanţa faţă de limita laterală, H = înălţimea clădirii, rezultă că distanţa faţă de limita laterală a imobilului nr. 32, poate fi de 2,80 m.

Înălţimea maximă a clădirii, conform precizărilor din Certificatul de Urbanism (mai jos citat în facsimil), "nu trebuie să depăşească distanţa dintre aliniamente".

În cazul clădirii din strada M nr. x, înălţimea maximă a clădirii măsurată la punctul cel mai înalt al clădirii la cota terenului este de 12 m iar distanţa dintre aliniamente este de 15,915 m. Rezultă că şi această condiţie a fost îndeplinită.

Totodată trebuie precizat şi faptul că înălţimea maximă a clădirii de la numărul 32 (imobilul din ansamblul rezidenţial în care locuieşte şi reclamanta) este de 12,60 m, ceea ce denotă că, edificatul de la nr. 30 (a cărui autorizaţie este criticată), este în context cu fondul construit existent şi din acest punct de vedere.

Conform certificatului de urbanism, regimul de înălţime maxim admis este P+2 (fără pod, deoarece podul nu este considerat un nivel / etaj al clădirii, funcţiunea podului fiind doar de închidere şi de protejare a clădirii).

Din proiectul ataşat la dosar, rezultă clar că regimul de înalţime al clădirii este P + 2 ( în total 3 niveluri supraterane) - vezi Anexa nr. 1 - Faţada Nord.

 În concluzie, regimul de înălţime al construcţiei este de P+2, aspect ce rezultă neîndoielnic din Autorizaţia de construire contestată, planurile ataşate acesteia, precum şi din extrasul cf nr. x/21.03.2018 (unde se observă suprafaţa constrită la sol 330 mp, suprafaţă construită desfăşurată de 973 mp - Parter, Etaj 1 şi Etaj 2, 1

Normativul invocat de judecătorul fondului, np-0644-02 MLPAT, dar neinvocat de reclamantă şi neantamat cu ocazia dezbaterilor fondului, priveşte o altă situaţie de fapt şi de drept, aceea a proiectării mansardelor la clădirile de locuit.

Chiar dacă se acceptă motivarea instanţei de fond, care stabileşte că etajul 2 este de fapt o mansardă (încadrare incorectă din punct de vedere tehnic), regimul de înălţime al clădirii rezultat este tot de 3 niveluri (Parter + etaj 1 + mansardă) şi se încadrează în regimul maxim stabilit prin RLU aferent PUG Târgu-Mureş, care este P+2 (adică parter şi două niveluri). Reamintim că în stabilirea regimului de înălţime spaţiile de pod nu se iau în calcul.

În concluzie, cu luarea în considerare a nerespectării dreptului la un proces echitabil, soluţia instanţei de fond este dată şi cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi nu cuprinde motive pe care se sprijină, respectiv cuprinde motive străine de natura pricinii (art. 488, pct. 8 şi 6 din Codul de Procedură Civilă).

Al doilea motiv de anulare a AC nr. x/15.06.2017: Nerespectarea coeficienţilor terenului. Procentul maxim de ocupare a terenului pentru acest lot, conform RLU şi certificat de urbanism este de 50% din suprafaţa terenului adică 649 mp x 50% = 324,50 mp.

Aria construită a clădirii (aria parterului) este de 322,26 mp şi a fost calculată în modul următor:

- perimetrul clădirii măsurat la nivelul parterului se compune geometric dintr-un dreptunghi cu laturile de 31,45m şi 11,05m care încorporează aria clădirii propriuzise, aria curţii de lumină de pe latura posterioară a clădirii (un dreptunghi cu laturile de 6,95 m x 2,45 m) şi aria platformei de acces în clădire de pe faţada principală (un dreptunghi cu laturile de 3,05 m şi 2,70 m),

- pentru că nici curtea de lumină şi nici platforma de acces în clădire nu intră în calcului ariei construite (conform precizărilor din Legea 350/2001 - legea urbanismului), suprafaţa contruită a clădirii rezultă din scăderea celor două suprafeţe (curtea de lumină şi platforma de acces în clădire) din suprafaţa dreptunghiului care le încorporează toate cele 3 suprafeţe/arii şi rezultă că suprafaţa construită a clădirii este de 322,26mp.

Din compararea celor două valori rezultă că Procentul de Ocupare a Terenului maxim admis -324,50 mp - este mai mare decât Procentul de Ocupare a Terenului efectiv realizat - 322,26 mp şi clădirea se încadrează în prevederile din CU şi RLU referitoare la Procentul de Ocupare a Terenului.

Coeficientul de Utilizare a Terenului maxim admis pentru acest lot, conform RLU şi certificat de urbanism este de 1,5 din suprafaţa terenului adică 649 mp x 1,5 = 973,50 mp.

Aria construită desfăşurată a clădirii este de 973,436 mp şi se compune din aria contruită a parterului, este identică cu aria construită a clădirii, adică 322 mp, şi ariile construite ale celor două etaje care sunt identice, adică 325,588 mp pentru fiecare etaj.

Ariile etajelor 1 şi 2 au fost calculate în modul următor:

- perimetrul clădirii măsurat la nivelul etajelor se compune geometric dintr-un dreptunghi cu laturile de 31,45 m şi 11,05 m care încorporează clădirea propriuzisă, curtea de lumină de pe latura posterioară a clădirii (un dreptunghi cu laturile de 6,95 m x 2,45 m), retragerea peretelui exterior din planul faţadei principale (ax A) între axele 5 şi 6 (un dreptunghi cu laturile de 3,05 m şi 2,70 m), rampa de scară fără palierele de odihnă (un dreptunghi cu laturile de 3,36 m şi 1,20 m) şi aria coşului de aerisire din interiorul clădirii, amplasat la intersecţia axelor 4 şi B (un dreptunghi cu laturile de 0,45 m x 0,25 m).

- pentru că nici curtea de lumină, nici decroşul retras de la faţadă, nici rampa de scară fără palierele de odihnă şi nici golul pentru coşul de ventilaţie nu se includ în aria construită a nivelelor şi pe cale de consecinţă, nici în aria construită desfăşurată a clădirii, pentru stabilirea ariilor construite ale etajelor din suprafaţa dreptunghiului general se scad ariile celor 4 elemente (curtea de lumină, decroşul exterior, rampa de scară şi coşul de ventilaţie) şi rezultă că fiecare nivel are o suprafaţă construită de 325,588 mp.

Aria construită desfăşurată a clădirii rezultă din însumarea suprafeţelor contruite ale celor 3 niveluri (parter, etaj 1 şi etaj 2) adică în total aria construită a clădirii este de 973,436 mp.

Din compararea celor două valori rezultă că indicatorul Coeficientul de Utilizare a Terenului maxim admis - 973,50 mp - este mai mare decât Coeficientul de Utilizare a Terenului efectiv realizat - 973,436 mp şi clădirea se încadrează în prevederile din CU şi RLU referitoare la respectarea Coeficientului de Ocupare a Terenului.

Al treilea motiv de anulare a AC nr.285/15.06.2017: Lipsa acordului vecinilor

 Prin cererea de chemare în judecată, critica privind lipsa acordului era motivată de intimata -reclamantă pe dispoziţiile art.27, alin.3, raportat la art.27, alin.1, lit."b" şi "c" din Normele Motodologice ale Legii nr.50/2001, respectiv lipsa acordului vecinilor pentru construirea de imobile cu o altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate .

Totodată intimata - reclamantă a mai criticat autorizaţia de construire, în ceea ce priveşte acordul vecinilor pentru (i) lipsa studiului de însorire - critică respinsă de instanţa de fond, întrucât există acest studiu de însorire, care confirma îndeplinirea cerinţelor legale şi (ii) lipsă acordului unei ... asociaţii de proprietari - critică ignorată.

Reclamanta- intimată a invocat situaţiile revăzute la alin.1, lit."b" şi "c" din Normele Motodologice ale Legii nr.50/2001 (dezvoltate la alin.3 al art.27) , nu situația de la  "a"_(dezvoltată la alin.3 al art.27), reținută de judecătorul fondului.

Prin sentinţa criticată, instanţa de fond, extinde cadrul procesual, cu un motiv nou de anulare a autorizaţiei de construire, în partea privind lipsa a acordului vecinilor, pe o altă stare de drept, respectiv pe dispoziţiile art.27, alin.2, raportat la art.27, alin.1, lit."a" din Normele Motodologice ale Legii nr.50/2001, respectiv pe o pretinsă afectare a gradului de însorire, fiind încălcat art. 22, alin.6 Cod Procedură Civilă), dreptul la un proces echitabil (art. 6 Cod Civil, art.6 din CEDO), inclusiv principiul egalitatea de arme.

 De asemenea, se arată că, printre motivele invocate de reclamanta - intimată, menţionate în cuprinsul plângerii prealabile, nu se regăseşte şi acordul vecinilor pentru pretinsa afectare a gradului de însorire astfel încât controlul judecătoresc al actelor administrative în discuţie este cantonat la aceleaşi aspecte care au format obiectul contestaţiei, neputând fi extins, omisio medio, la altele, care nu au făcut obiectul investirii organului de soluţionare.

Judecătorul fondului apreciază de plano, faptul că, orice construcţie nouă, trebuie să aibă acordul vecinilor, întrucât doar dacă construieşti sub limita orizontului (...eventual subteran), nu afectezi în vreun fel gradul de însorire a imobilului vecin.

În concret, prevederile alin.1 şi 2 din Normele Motodologice ale Legii nr.50/1991, trebuie interpretate coroborat, sens în care, se observă lesne faptul că, aceste dispoziţii legale, sunt indisolubil legate (numai dacă) de măsuri de intervenţie pentru protejarea cladirilor învecinate şi de existenţa unui prejudiciu nedovedit în cauză ( pot fi cauzate prejudicii privind rezistenţa mecanică şi stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea şi mediul ori siguranţa în exploatare).

Cu privire la eventualul disconfort, acesta trebuie raportat la starea de fapt, nu la cea ideală, întrucât, fiecare va fi constrâns să suporte o anumită marjă a prejudiciului decurgând din vecinătate, dezvoltarea unui oraş, neputând sta în atitudini subiective ale fiecărui individ.

În concluzie, prin raportare la norma legală, nu orice diminuare a gradului de însorire/disconfort, conduce la necesitatea obţinerii acordului vecinului, ci doar acea lipsa de însorire, care produce vecinului un prejudiciu, respectiv diminuarea gradului de însorire sub limita de 1 oră şi 30 minute la solstiţiul de iarnă, prevăzută de art. 3, alin.(1) din Ordinul M.S. nr.119/19.02.2014, aspect probat în cauză prin studiul de însorire solicitat şi depus în dosarul de autorizare.

Din chiar planşele foto depuse de reclamantă se observă faptul că, imobilul vecin, nu are spaţii de locuit, înspre imobilul obiect al autorizaţiei de construire contestată.

 Nelegalitatea sentinţei este invocată și prin prisma faptului că, orice discuţie asupra umbririi imobilul construit nelegal de reclamanta - intimată, chiar pe limita de proprietate (str. Mărăşti nr.32), este subsidiară dovedirii stării de legalitate a imobilului - construcţii, pretins umbrit

Cu privire la demolare, în opinia recurenților, demolarea în temeiul art. 24.1. din Legea nr.50/1991, este o sancţiune aferentă/complementară, unei fapte (penale, n.n.), prevăzută de art. 24 din Legea nr. 50/1991 şi nu consecinţa anulării administrative a autorizaţiei de construire (litigiu civil guvernat de art.12 din Lege).

Drept urmare, pentru a se putea constata că nulitatea autorizaţiei de construire, atrage după sine desfiinţarea dreptului de proprietate, trebuie să se dovedească, în mod cert, că dobânditorii au fost de rea credinţă.

În concret, recurenţii nu aveau de unde să cunoaştem pretinsa stare de nelegalitate a autorizaţiei de construire, cu atât mai mult cu cât, autoritatea de control din domeniu, Inspectoratul de Stat în Construcţii, a validat legalitatea acesteia, sens în care orice alegaţii ale unor terţi cu privire la legalitatea autorizaţiei de construire, infirmate de autoritatea de control din domeniu, nu înlătură prezumţia de bună - credinţă

Principiul proproţionalităţii "impune ca actele instituţiilor să nu depăşească limitele a ceea ce este adecvat şi necesar în scopul realizării obiectivelor urmărite, înţelegându-se că, în cazul în care, este posibilă o alegere între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puţin constrângătoare, iar inconvenientele cauzate nu trebuie sa fie disproporţionate în raport cu scopurile urmărite" (Hotărârea Curţii din 5 mai 1998, National Farmers' Union şi alţii, C-157/96, pct. 60), în detrimentul unui formalism excesiv şi păgubitor.

În concluzie, soluţia instanţei de fond este dată şi cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi nu cuprinde motive pe care se sprijină, respectiv cuprinde motive străine de natura pricinii (art. 488, pct. 8 şi 6 din Codul de Procedură Civilă)

Intimata AA a formulat întâmpinare împotriva ambelor recursuri.

Prin întâmpinarea formulată împotriva recursului declarat de Municipiul Târgu-Mureş, intimata AA a arătat că Inspectoratul de Stat în Construcţii ar fi constatat iniţial multe nereguli ale proiectului și singura soluţie viabilă pentru legalitatea construcţiei ridicate era demolarea parţială şi reconstruirea ei in acord cu noua autorizaţie.

Cat timp nu s-a procedat astfel iar prima autorizaţie a fost lovită de nulitate, viciile de legalitate ale construcţiei nu mai pot fi sub nicio formă acoperite.

Contrar celor reţinute de Municipiul Târgu-Mureş prin recursul promovat, nici cu ocazia eliberării primei autorizaţii, nici pentru cea de-a doua nu s-a cerut acordul vecinilor, obligaţie este înscrisă în art. 27 din Ordinul nr. 839 din 12 octombrie 2009 .

Vorbim de o construcţie nou ridicată, fără a avea relevanţă destinaţia acesteia şi natura juridică a celorlalte construcţii sau înălţimea lor. Practic, legiuitorul a impus acordul vecinilor la momentul ridicării unei noi construcţii tocmai pentru ca sunt persoanele prezumtiv afectate direct de construcţia ce va fi ridicată.

Cu privire la asigurarea gradului de însorire al imobilului prin ridicarea imobilului-bloc, așa cum a reţinut şi Instanţa de fond există un studiu de însorire care arată că este asigurată însorirea obligatorie de 1 ora si 30 de minute la solstiţiul de iarnă însă acest aspect nu coincide cu afectarea gradului de însorire al imobilului nostru în condiţiile în care la 3 metri de imobilul nostru există un imobil de 12 m înălţime.

Practic Instanţa de fond apreciază că studiu de însorire nu reflectă deloc realitatea şi starea celor două imobile învecinate, făcând diferenţa între gradul de însorire minim la solstiţiul de iarnă şi gradul de însorire al unui imobil, la care orice proprietar are dreptul.

Contrar susţinerilor recurentei, intimata nu a edificat o construcţie ilegală.

Certificatul de urbanism a fost emis cu încălcarea Regulamentului de urbanism local (RLU) la PUG - municipiul Târgu-Mureş referitor la amplasarea clădirii fata de limitele laterale si posterioare ale parcelei, in cazul de fata fiind obligatorie alipirea de calcanul clădirii situate pe limita de proprietate si retragerea fata de cealaltă limita de proprietate cu o jumătate din inaltime, dar nu mai puţin de 3,0 metri, iar fata de limita posterioara la o distanta de cel puţin jumătate din înălțimea clădirii măsurata la comisa, dar nu mai puţin de 5,0 metri. Or, in Certificatul de urbanism pentru a se putea elibera autorizaţia de construire s-a eliminat condiţia obligatorie ca distanta sa fie egala cu jumătate din înălţime, atât fata de limita laterala, cat si fata de cea posterioara, fapta prin care s-au încălcat prevederile art. 6 alin. 1 lit. a si b din Legea nr. 50/1991 si art. 35 alin. 3 lit. c din Normele metodologice de aplicare a legii aprobate cu Ord. M.D.R.T. nr. 839/2009

 Autorizaţia de construire s-a emis in baza unei documentaţii elaborate cu încălcarea prevederilor RLU aferent PUG aprobat, in ceea ce priveşte amplasarea clădirii fata de limitele laterale ale parcelei, in consecinţa construcţia autorizata este retrasa fata de limita laterala cu 3,06 m in loc de 5,15 m - jumătate din inaltimea de 10,30 m a clădirii, ceea ce contravine prevederilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 50/1995 si titlul II secţiunea II, art. 6 din RLU al PUG;

Autorizaţia de construire a fost emisa cu date insuficiente privind descrierea lucrărilor contrar art. 48 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a legii;

Autorizaţia de construire are la baza un proiect neconform cu conţinutul cadru prevăzut de lege.

Nu in ultimul rând, autorizaţia s-a dat si cu încălcarea regimului de înălțime al zonei prevăzut in PUG care este mult mai mic decât cel al construcţiei contestate. Astfel în certificatul de urbanism ar fi trebuit sa fie specificat si regimul de înălțime prevăzut in PUG pentru aceasta zonă.

Dacă am fi în prezenţa unei clădiri P+2E, ar presupune că suprafaţa totală desfăşurată a clădirii ar fi de 3x330 mp=990 mp. OR, SUPRAFAŢA TOTALĂ A CLĂDIRII ÎN DISCUŢIE ESTE DE 1320 MP, CEEA CE CONFIRMĂ CĂ SUNTEM ÎN PREZENŢA UNEI CLĂDIRI PARTER+3ETAJE.

Acest aspect reiese chiar şi din documentaţia tehnică depusă chiar de pârâţii BB şi CC., respectiv anexa la Cartea funciară, respectiv Planul de amplasament şi delimitare al imobilului, se notează expres că această clădire are 4 nivele, aşadar parter+3 etaje.

Cu privire la înălţimea construcţiei se susţine de către pârâţi că aceasta respectă înălţimea de 5,5Om faţă de terenul natural. Or, dacă observăm proiectul ataşat de către pârâţi şi planşa foto privind desenul construcţiei, se poate lesne observa că înălţimea acesteia este de peste 13m, aşadar peste dublu faţă de înălţimea maximă admisă.

În mod greşit se susţine de către pârâţi că înălţimea clădirii ar fi corectă, respectiv de doar 5,50 m. Astfel potrivit actelor contestate clădirea trebuia să fie de P+2E, aşadar trebuia să aibă o înălţime de maxim 10 m. Or, în realitate aceasta are în realitate 13,68m, aspect care reiese chiar din actele emise de către recurenţi şi care dovedesc încă o dată că s-au prevăzut 4 niveluri, nu 3 cum se susţine.

 In ceea ce priveşte Proiectul pentru autorizarea lucrărilor de construire, acesta nu este verificat la cerinţele fundamentale de calitate B, C, D, F si E, desi construcţia are funcţiunea de locuinţe si peste P+l etaje, ceea ce contravine Legii nr. 50/1991, art. 7 alin. 2 anexa 1 la lege, HGR nr. 925/1996 si Ord. M.L.P.A.T. nr. 77/N/1996;  Proiectul incalca prevederile art. 21 alin. 4 lit. a din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, anexa 1 la Legea locuinţei nr. 14/1996 si Normativul NP 051/2012 aprobat cu Ord. M.D.R.A.P. nr. 189/2013 in sensul ca cele 8 apartamente de o camera au suprafeţe de numai cate 13,53 mp., 11,44 mp. si respectiv 11,50 mp. mai mici decât 18,00 mp permis de lege precum si lipsa spatiilor comune.

Potrivit art. 11 alin.(2) din Legea nr.230/2007, „proprietarul nu poate schimba aspectul sau destinaţia proprietăţii comune fără a obţine mai întâi acceptul din partea asociaţiei de proprietar".

Conform pct. 2.5.6 al Anexei 1 din Legea nr.50/1991, „acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică, pentru construcţiile noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate - şi numai dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora - , pentru lucrări de construcţii necesare în vederea schimbării destinaţiei în clădiri existente, precum şi în cazul amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirlor învecinate".

Norma metodologică din anul 2009 de aplicare a Legii nr.50/1991, cu privire la acordul vecinilor, prevede la art.27 alin.(l) faptul că „Acordul vecinilor, prevăzut la pct.2.5.6. al secţiunii I „Piese scrise" a cap.A „Documentaţia tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - D. T.A. C.", prevăzut în anexa nr. 1 la Lege, este necesar în următoarele situaţii: a) pentru construcţiile noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate - şi numai dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora; b) pentru lucrări de construcţii necesare în vederea schimbării destinaţiei în clădiri existente; c) în cazul amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate".

Din coroborarea acestor texte de lege şi reţinând că autorizaţia a fost emisă pentru ridicarea unei construcţii noi - respectiv clădire de locuinţe P+2E, cu încălcarea dreptului nostru la intimitate, având in vedere ca geamurile construcţiei care se executa şi in prezent au deschidere spre imobilul nostru si in special spre geamurile noastre si având in vedere si distanta foarte mica dintre cele doua construcţii - fiind sub 3,00 metri, intimitatea mea si a familiei mele in propria locuinţa si propria curte este complet inlaturata.

Se impunea ca proprietarii construcţiei să fie obligaţi la montarea pe ferestrele care au deschidere spre imobilul nostru si in special spre ferestrele imobilului nostru, a unor geamuri de culoare mată, care sa nu permită deschiderea vizibilităţii spre imobilul si curtea mea.

Nu în ultimul rând, se impunea a se avea în vedere în momentul emiterii certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire natura, inalţimea si dimensiunea construcţiei care se executa in prezent si care va genera fluxuri mari de autoturisme si persoane in imediata vecinătate a imobilului nostru, lucrare care a fost autorizata fara acordul sau cunostiinta noastre si care, generează devalorizarea concreta si majora a valorii imobilului subsemnatei.

In legătură cu gradul de ocupare al terenului, prin proiectul propus, s-au depăşit limitele maxime obligatorii impuse prin Regulamentul Local de urbanism aferent PUG apobat pentru Municipiul Târgu-Mureş, limite evidenţiate atat în Certificatul de urbanism nr. X/2017 cat si prin autorizaţia de construire nr. x/2017.

Aşa cum a reţinut Instanţa de fond au fost depăşite limitele maxime aprobate prin Regulamentul Local de urbanism aferent PUG aprobat pentru Municipiul Târgu-Mureş.

 In ceea ce priveşte aliniamentul construcţiei edificate de recurenţi, se impune a sublinia faptul că acesta nu este respectat. Aşa cum se poate observa şi din planşele foto deja ataşate la dosarul cauzei, precum şi din planşele foto anexate prezentului script, construcţia realizată de recurenţii BB şi CC este mult ieşită în afara liniei/aliniamentului construcţiilor existente, cu încălcarea trotuarului existent.

 In ceea ce priveşte înălţimea clădirii, se arată că aceasta nu respectă prevederile Regulamentului de urbanism al municipiului Târgu-Mureş şi nici cele stabilite prin Autorizaţia de construire şi certificatul de urbanism.

Din înscrisurile depuse de către pârâţi, reiese că suntem în prezenţa unei clădiri P+3E, adică a unei clădiri cu parter + 3 etaje - deci 4 niveluri, nu 2 etaje şi pod. Acest aspect reiese chiar din Planul de amplasament depus de către pârâţi la dosarul cauzei, dar şi din totalul suprafeţei desfăşurate a clădirii. Astfel, amprenta la sol a clădirii este de 330 mp. Dacă am fi în prezenţa unei clădiri P+2E, ar presupune că suprafaţa totală desfăşurată a clădirii ar fi de 3x330 mp=990 mp. OR, SUPRAFAŢA TOTALĂ A CLĂDIRII ÎN DISCUŢIE ESTE DE 1320 MP.

Din planşa cu faţada la stradă şi planşa cu faţada din spate din AC x/2017 rezultă că spre vecinul de la nr. 32 pe înălţimea etajului 2 pereţii s-au executat în exterior cu 60 cm faţă de cei de la etajul 1 şi parter, poziţionaţi pe placa de beton a planşeului de peste etaj, distanţa de la ei la limitele de proprietate este de cea 2,40 m astfel se încalcă cerinţa "distanţa faţă de limitele laterale ale parcelei va fi ... nu mai puţin de 3,00m" pe care chiar Primăria Târgu-Mureş a solicitat-o pentru a fi îndeplinită prin Certificatul de urbanism nr. X din 03.03.2017 fiind cuprinsă în prima parte a Anexei lui si RLU, zona B, CP3, Secţiunea II, cap. 6 unde se prevede că "distanţa faţă de limitele laterale ale parcelei va fi egală cu cel puţin ... 3,00

Este încălcat Art. 7 din Legea nr. 50/1991, deoarece documentaţia autorizată pentru a fi pusă în execuţie NU respectă prevederile din RLU (Regulamentul Local de Urbanism) cerute prin Anexa la certificatului de urbanism deoarece s-a autorizat construcţia cu 4 locuri de parcare pentru autoturisme cu toate că sunt 12 apartamente în clădire, iar în lipsa formelor legale din care rezultă că la data emiterii autorizaţiei de construire sunt asigurate toate locurile.

Este încălcat Art. 5 lit. d) din Lege nr. 10/1995, Art. 26 din HG 525/1996 şi pct. IV.2.(A)1 din Normativul privind proiectarea clădirilor de locuinţe, indicativ NP 016-97 deoarece accesul pietonal de la strada la locuinţe nu respectă cerinţa de siguranţă şi accesibilitate în exploatare, trotuarul nu are lăţimea liberă de 1,20 m, nu este trotuar.

Prin întâmpinarea formulată împotriva recursului declarat de pârâţii BB şi CC,  intimata AA a solicitat respingerea recursului ca nelegal şi netemeinic

Recurenţii confundă caracterul temporar al unor acte administrative (în speţă a autorizaţiei de construire) cu revocabilitatea/irevocabilitatea lor.

Dacă am fi de acord cu teza propusă de recurenţi ar însemna că nu s-ar putea critica niciodată legalitatea autorizaţiilor de construire ale clădirilor ridicate, aceasta încetând să mai producă efecte juridice de la un anumit moment, în speţă aşa cum susţin recurenţii la data întabulării construcţiei.

Irevocabilitatea autorizaţiei de construire nu se raportează la efectele acesteia, intrate în circuitul civil;

Dreptul de a executa construcţia nu este un drept subiectiv civil (nu afectează circuitul civil) şi, mai mult, nu este un drept garantat de lege, prin stabilitate, atât timp cât autorităţile administraţiei publice pot cere oprirea executării lucrărilor şi, respectiv, desfiinţarea construcţiilor edificate cu încălcarea prevederilor legale

Autorizaţie de construire este aşadar un act administrativ cu efecte continue, care continuă a produce efecte juridice şi după edificarea construcţiei ilegale dar care întra-adevăr nu mai poate fi revocată de entitatea emitentă, ci doar anulată de instanţa de judecată competentă.

 Instanţa investită cu anularea unei autorizaţii de construire poate dispune desfiinţarea construcţiei ilegal construite, in cadrul unui proces de contencios administrativ:

Din analiza coroborată a dispoziţiilor art. 32 şi a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 50/1991 republicată, se poate concluziona că, măsura desfiinţării construcţiilor realizate nelegal poate fi dispusă de către instanţele judecătoreşti în condiţiile art. 32 alin. (1) lit. b) pentru construcţii edificate pe terenuri proprietate privată a persoanelor fizice.

In ceea ce priveşte edificarea unei construcţii, după cum s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 865 din 10 iulie 2008, nu se poate susţine că prin desfiinţarea unei construcţii nelegal executate s-ar încălca dreptul de proprietate, întrucât demolarea, dispusă de o instanţă judecătorească la finalul unui proces în care s-au putut formula apărări şi administra probe, este consecinţa nerespectării de către constructor a prevederilor imperative ale legii privitoare la autorizarea edificării imobilului respectiv.

Cu privire la faptul că Inspectoratul de Stat în Construcţii ar fi confirmat legalitatea autorizaţiei de construire nr. x/15.06.2017 s-a arătat că în urma verificărilor efectuate de Inspectoratul de Stat în Construcţii, s-au constatat mai multe nereguli la momentul la care construcția era edificată în proporție de 90% și singura soluţie viabilă pentru legalitatea construcţiei ridicate era demolarea parţială şi reconstruirea ei in acord cu noua autorizaţie.

Cat timp nu s-a procedat astfel, iar prima autorizaţie a fost lovită de nulitate, viciile de legalitate ale construcţiei nu mai pot fi sub nicio formă acoperite, fapt arătat şi de Instanţa de fond.

Cu privire la excepţia lipsei de interes raportat la faptul că prin autorizaţia de construire anulată s-au îndreptat nereguli referitoare la Autorizaţia nr. xxx/2015 necontestată astfel că părţile ar fi puse în situaţia anterioară (în prezenta autorizaţiei xxx/2015 afectată de neconformităţi) se arată că, contrar susţinerilor recurenţilor, prin anularea autorizaţiei de construire, nu se revine la situaţia creată de autorizaţia de construire nr. xxx/2015 întrucât aceasta şi-a pierdut valabilitatea.

Cu privire la faptul că interesul nu ar fi legitim întrucât dreptul ar fi obţinut prin fraudă, construcţia nefiind edificată legal, aceste susţineri sunt vădit nefondate, aspect care a şi fost confirmat de instanţa de judecată -Judecătoria Tg. Mureş, prin Sentinţa nr. 378/02.02.2018, pronunţată în Dosarul nr. xxxx/320/2017 rămasă definitivă prin nepromovarea căii de atac..

Reclamanta a avut interes în promovarea acţiunii în contencios administrativ raportat la faptul că prin ridicarea unui bloc în vecinătatea imobilului se aduce atingere dreptului la viaţă privată, dreptului la intimitate, dreptul la o viaţă decentă (care implică inclusiv dreptul de a mă bucura de o locuinţă însorită, de a putea ieşi în curte nestânjenită), drepturi protejate de art. 26 si art. 331 din Constituţia României privind dreptul la viata privata si dreptul la un mediu sănătos respectiv art. 8 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului.

Legitimitatea interesului presupune că persoana care formulează o pretenţie în justiţie trebuie să justifice legătura între pretenţia concretă formulată şi dreptul subiectiv civil afirmat ori situaţia juridică pentru a cărei realizare calea justiţiei este obligatorie.

Nu poate fi primită susţinerea recurenţilor privind faptul că Instanţa s-a pronunţat extra petita, intimata neinvocand niciodată lipsa gradului de însorire în plângerea prealabilă.

Reclamanta nu a învestit Instanţa de contencios administrativ cu plângerea prealabilă formulată, ci cu o acţiune în contencios administrativ în care a invocat că s-au încălcat şi prevederile ORDIN nr. 119 din 4 februarie 2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei emis de Ministerul Sănătăţii.

Într-adevăr, asa cum a reţinut şi Instanţa de fond există un studiu de însorire care arată că este asigurată însorirea obligatorie de 1 ora si 30 de minute la solstiţiul de iarnă însă acest aspect nu coincide cu afectarea gradului de însorire al imobilului nostru în condiţiile în care la 3 metri de imobilul nostru există un imobil de peste 12 m înălţime.

Practic Instanţa de fond apreciază că studiu de însorire nu reflectă deloc realitatea şi starea celor două imobile învecinate, făcând diferenţa între gradul de însorire minim la solstiţiul de iarnă şi gradul de însorire al unui imobil, la care orice proprietar are dreptul potrivit art. 17 si 18 din Norma din 2014 de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei.

Contrar susţinerilor recurenţilor, intimata nu a edificat o construcţie ilegală. Construcţia a fost verificată de către reprezentantul Municipiului Târgu-Mureş, şi mai mult chiar Procesul verbal de recepţie al construcţiei a fost semnat de reprezentantul Municipiului.

Cu privire la înălţimea construcţiei se susţine de către recurenţi că aceasta respectă înălţimea de 6,05m faţă de terenul natural. Or, dacă observăm proiectul ataşat de către pârâţi şi planşa foto privind desenul construcţiei, se poate lesne observa că înălţimea acesteia este de 12m, aşadar aproape dublu faţă de înălţimea maximă admisă.

Mai mult, atât din actele depuse de către recurenţi în vederea obţinerii autorizaţiei de construire, cât şi din proiectul de arhitectură depus, se poate observa că înălţimea maximă admisă pentru construcţia realizată de pârâţii BB şi CC ar fi trebuit să fie de 6,05m, însă aceştia calculează această înălţime până la nivelul streşinii şi nu până la înălţimea reală a clădirii care este de peste 13m, adică dublu.

Or, în reglementările legale incidente în cauză evident nu se face nicio distincţie între înălţimea maximă admisă că se calculează doar până la streaşină, ci aceasta trebuia să se calculeze la înălţimea reală a clădirii.

Arătăm faptul că autorizaţia s-a dat si cu încălcarea regimului de inaltime al zonei prevăzut in PUG care este mult mai mic decât cel al construcţiei contestate. Astfel in certificatul de urbanism ar fi trebuit sa fie specificat si regimul de inaltime prevăzut in PUG pentru aceasta zonă.

Dacă am fi în prezenţa unei clădiri P+2E, ar presupune că suprafaţa totală desfăşurată a clădirii ar fi de 3x330 mp=990 mp. OR, SUPRAFAŢA TOTALĂ A CLĂDIRII ÎN DISCUŢIE ESTE DE 1320 MP,

Acest aspect reiese chiar şi din documentaţia tehnică depusă chiar de pârâţii F. şi K., respectiv anexa la Cartea funciară, respectiv Planul de amplasament şi delimitare al imobilului, se notează expres că această clădire are 4 nivele, aşadar parter+3 etaje, cum susţin şi eu.

Aserţiunile recurenţilor referitoare la faptul că suprafaţa construită a clădirii este de 973,436mp sunt total nefondate şi contrazise chiar de înscrisurile depuse de aceştia la dosarul cauzei. Asa cum am arătat si mai sus, din însăşi schiţa construcţiei reiese suprafaţa desfăşurată de 1320mp, dovedeşte existenţa a 4 etaje la construcţia realizată nelegal de aceştia.

Potrivit înscrisurilor depuse de către intimaţi şi care au stat la baza emiterii actului contestat, se poate observa că terenul are o suprafaţă de 679mp, iar coeficientul de ocupare al terenului fiind de 1,5, suprafaţa desfăşurată a clădirii trebuia să fie de 1018,5 mp, însă aceasta este de 1320 mp.

Se susţine că este vorba de o clădire P+2E, ceea ce înseamnă parter + două etaje. Insă, din înscrisurile depuse de către pârâţi, reiese că suntem în prezenţa unei clădiri P+3E, adică a unei clădiri cu parter + 3 etaje - deci 4 niveluri, nu 2 etaje şi pod.

Acest aspect reiese chiar din Planul de amplasament depus de către pârâţi la dosarul cauzei, dar şi din totalul suprafeţei desfăşurate a clădirii.

In ceea ce priveşte aliniamentul construcţiei edificate de recurenţi, se impune a sublinia faptul că acesta nu este respectat.

Aşa cum se poate observa şi din planşele foto deja ataşate la dosarul cauzei, precum şi din planşele foto anexate prezentului script, construcţia realizată de recurenţii BB şi CC este mult ieşită în afara liniei/aliniamentului construcţiilor existente, cu încălcarea trotuarului existent.

Certificatul de urbanism a fost emis cu încălcarea Regulamentului de urbanism local (RLU) la PUG - Municipiul Târgu-Mureş referitor la amplasarea clădirii fata de limitele laterale si posterioare ale parcelei, in cazul de fata fiind obligatorie alipirea de calcanul clădirii situate pe limita de proprietate si retragerea fata de cealaltă limita de proprietate cu o jumătate din inaltime, dar nu mai puţin de 3,0 metri, iar fata de limita posterioara la o distanta de cel puţin jumătate din inaltimea clădirii măsurata la comisa, dar nu mai puţin de 5,0 metri. Or, in Certificatul de urbanism pentru a se putea elibera autorizaţia de construire s-a eliminat condiţia obligatorie ca distanta sa fie egala cu jumătate din inaltime, atat fata de limita laterala, cat si fata de cea posterioara, fapta prin care s-au incalcat prevederile art. 6 alin. 1 lit. a si b din Legea nr. 50/1991 si art. 35 alin. 3 lit. c din Normele metodologice de aplicare a legii aprobate cu Ord. M.D.R.T. nr. 839/2009 .

Autorizaţia de construire s-a emis in baza unei documentaţii elaborate cu incalcarea prevederilor RLU aferent PUG aprobat, in ceea ce priveşte amplasarea clădirii fata de limitele laterlale ale parcelei, in consecinţa construcţia autorizata este retrasa fata de limita laterala cu 3,06 m, in loc de 5,15 m - jumătate din inaltimea de 10,30 m a clădirii, ceea ce contravine prevederilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 50/1995 si titlul II secţiunea II, art. 6 din RLU al PUG;

Autorizaţia de construire a fost emisa cu date insuficiente privind descrierea lucrărilor contrar art. 48 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a legii;

 In ceea ce priveşte susţinerile recurenţilor referitoare la faptul că imobilul de la nr. 32 ar fi de 12,60 m înălţime, or cel al recurenţilor are doar 12 m (de fapt 13,68m) nu prezintă relevanţă şi sunt şi contrare realităţii, cât timp nici măcar înălţimea reală a clădirii edificate de recurenţi nu este menţionată corect.

Contrar celor reţinute de recurenţi prin recursul promovat, nici cu ocazia eliberării primei autorizaţii, nici pentru cea de-a doua nu s-a cerut acordul vecinilor,  obligaţie înscrisă în art. 27 din Ordinul nr. 839 din 12 octombrie 2009

Vorbim de o construcţie nou ridicată, fără a avea relevanţă destinaţia acesteia şi natura juridică a celorlalte construcţii sau înălţimea lor. Practic, legiuitorul a impus acordul vecinilor la momentul ridicării unei noi construcţii tocmai pentru ca sunt persoanele prezumtiv afectate direct de construcţia ce va fi ridicată.

Clădirea nu este corespunzătoare din punct de vedere al procentului de ocupare al terenului:

Astfel, asa cum reiese din Planul de amplasament si delimitare a imobilului, suprafaţa parcelei este de 649 mp, suprafaţa construită a imobilului este de 330 mp iar suprafaţa construită desfăşurată este de 990 mp.

Prin urmare, pentru o suprafaţă a parcelei de 649 mp, POT maxim de 50% reprezintă 324,5 mp iar CUT maxim de 1,5 reprezintă 973 mp.

Aşa cum a reţinut Instanţa de fond au fost depăşite limitele maxime aprobate prin Regulamentul Local de urbanism aferent PUG aprobat pentru Municipiul Târgu-Mureş.

Prin sancţiunea demolării Instanţa de fond a dispus revenirea la situaţia anterioară emiterii actului administrativ nelegal şi inportun.

Deşi demolarea imobilului ar însemna probabil o ingerinţă în bunurile recurenţilor, soluţia are o bază legală clară în temeiul dreptului intern şi "este în conformitate cu interesul general", în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1, urmărind să asigure respectarea regulilor de construcţie. Mai mult decât atât, faptul că respectivul imobil a fost cu bună ştiinţă construit fără autorizaţie este un considerent important. Soluţia de demolare ar servi, de asemenea, descurajării potenţialelor acte de încălcare a legii ce ar putea fi săvârşite de alte persoane, aspect care trebuie să fie luat în considerare, având în vedere problema la scară largă a construcţiilor ilegale .

Intimatul Municipiul Târgu-Mureş a formulat răspuns la întâmpinarea formulată în dosarul 4496/102/2017.

Intimaţii BB şi CC, la rândul lor, au formulat de asemenea răspuns la întâmpinare.

Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, precum şi a dispoziţiilor art. 488 Cod procedură civilă, instanţa a constatat următoarele:

Prin Încheierea de şedinţă din data de 30 octombrie s-au respins excepţiile de inadmisibilitate şi lipsă de interes, invocate de pârâţi.

În ceea ce priveşte inadmisibilitatea acțiunii derivată din consumarea situaţiei juridice determinate de emiterea autorizaţiei de construire, Curtea a achiesat la susținerile intimatei în sensul în care recurenţii omit distincţia dintre revocarea şi anularea actelor administrative. Prin ipoteză, acțiunea în anularea unui act administrativ presupune că acesta a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice lipsind posibilitatea revocării acestuia, concluzie ce se desprinde din chiar definiţia actului administrativ conform art. 2 alineat 1 litera c dar şi din reglementarea subiectelor de sesizare a instanţei de contencios conform art. 1 din legea 554/2004 şi în mod expres  din cuprinsul dispozițiilor art. 1 alienat 6 din legea 554/2004 care conferă dreptul la acţiune emitentului actului în considerarea faptului că actul mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.

Prezumţia de legalitate a actului, la care fac referire recurenţii acţionează strict până la momentul cenzurării acestuia de către instanţa de contencios. Finalizarea lucrărilor de construire reprezintă un efect juridic, o consecinţă a emiterii actului administrativ şi nu are relevanţă din perspectiva controlului de legalitate care se raportează la condiţiile existente la data emiterii autorizaţiei de construire.

Referirile recurenţilor la presiunea unui viitor proces, de natură să arunce în derizoriu prezumţia de legalitate a actului administrativ nu pot fi reţinute în cauză în condițiile în care, legiuitorul a reglementat acțiunea în contencios administrativ pentru a da eficiență practică principiului legalităţii, care reprezintă fundamentul oricărui act administrativ, instituind totodată o serie de condiţii procedurale. Limitarea în timp a dreptului la acţiune în anularea unui act administrativ individual este reglementată expres, prin instituirea termenelor prevăzute de art. 11 raportat la art. 7 din Legea 554/2004, neputând fi consacrate alte impedimente în exercitarea dreptului la acţiune decât cele prevăzute de lege.

Distincţia pe care recurenţii o susţin, în raport de consumarea situaţiei juridice determinate de emiterea actului administrativ este lipsită de suport legal şi în consecinţă criticile acestora cu privire la modul de soluţionare al excepției de inadmisibilitate sunt nefondate.

Lipsa de interes în promovarea acţiunii a fost corect analizată de instanţa de fond în raport de actul atacat, în condiţiile în care noțiunea de interes în contencios administrativ este intrinsec legată de calitatea de persoană vătămată a reclamantei şi se raportează în mod necesar la conţinutul actului apreciat ca nelegal.

Coroborarea de către recurenţi a unor fragmente din încheierea de şedinţă şi din sentința atacată, scoase din contextul celorlalte considerente nu sunt de natură să susţină incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 cpt. 6 Cod procedură civilă. Referirile instanţei de fond la modalitatea în care o autorizaţie de construire îşi pierde valabilitatea sunt în contextul analizei caracterului de act administrativ temporar la care recurenţii au făcut referire. În cuprinsul sentinţei atacate, judecătorul fondului a făcut referire la neregularităţile primei autorizaţii de construire în considerarea faptului că acestea au fost practic asumate de recurenţi care au procedat la obţinerea unei autorizaţii având ca obiect modificarea soluţiei tehnice autorizate anterior, aşadar finalitatea fiind cea de remediere a deficienţelor anterior constatate şi asumate. Sensul analizei instanţei de fond în cuprinsul sentinţei este al efectelor pe care le-a produs noua autorizaţie de construire (în fapt autorizarea modificărilor aprobate prin autorizaţia anterioară) şi în ce măsură aceasta îndeplineşte condiţiile de legalitate, nefiind subsumat analizei caracterului pretins temporar al autorizaţiei de construire.

Inexistenţa unui interes legitim a reclamantei, invocată de recurenţii-pârâţi pe motiv că în fapt construcţia vecină este edificată ilegal a fost corect analizată de instanţa de fond.  Reiterăm faptul că, interesul reclamantei este justificat de calitatea acesteia de persoană vătămată, respectiv de proprietar vecin al imobilului edificat în baza autorizaţiei de construire a cărei anulare se solicită. Astfel cum corect a sesizat judecătorul fondului, în cauză interesează motivele concrete de nelegalitate invocate de reclamantă în raport de actul contestat respectiv în ce măsură partea reclamantă susţine o vătămare şi implicit calitate procesuală activă în cauză. Or, din conţinutul cererii de chemare în judecată rezultă fără echivoc faptul că partea reclamantă susţine o vătămare şi înţelege să o justifice în raport de situaţia de fapt şi de norme legale relevante.

Stabilirea în concret a existenţei unei vătămări aduse unui drept sau interes legitim se face în baza probelor administrate şi reprezintă o problemă de fond a litigiului. Practic, partea reclamantă, invocând o vătămare determinată de emiterea actului administrativ, justifică calitatea şi interesul în cauză iar confirmarea judiciară a existenţei unei vătămări determină practic soluţia pe fondul cauzei, respectiv anularea actului administrativ nelegal.

În raport de motivele de nelegalitate invocate de reclamantă şi de vătămarea susţinută de aceasta, nu interesează în concret legalitatea propriei construcţii sens în care nu se impunea o analiză pe fond a pretinselor neregularităţi a construcţiei reclamantei care ar fi avut aptitudinea să se răsfrângă asupra legalităţii actului atacat. Din această perspectivă nu pot fi reţinute criticile recurenţilor în sensul că prin disjungerea cererii reconvenţionale li s-a refuzat analiza unor apărări deoarece criticile de nelegalitate ale autorizaţiei de construire se raportează în principal la RLU, a cărui respectarea este obligatorie indiferent de conduita proprietarilor vecini.

Curtea a reţinut că în fapt, considerentele instanţei de fond în analiza interesului legitim al reclamantei şi limitate la această excepţie de procedură, sunt judicioase şi respectă definiţia legală a persoanei vătămate prin raportare la actul dedus judecăţii, fiind nefondate criticile recurenţilor pe acest aspect.

În ceea ce priveşte sentinţa atacată, un prim aspect ce se impune a fi lămurit în cauză vizează necesitatea acordului reclamantei, în calitate de vecina a imobilului edificat cu menţiunea că, edificarea unei construcţii noi nu impune de fiecare dată acordul vecinilor, astfel cum susţine intimata în întâmpinare, fiind explicit reglementate cazurile în care acest acord este necesar, conform prevederilor art. 27 din Ordinul 839/2009. De altfel, judecătorul fondului a reţinut corect acest aspect, analizând în ce măsură a fost afectată proprietatea învecinată din perspectiva afectării gradului de însorire.

Reclamanta, a invocat punctual în cererea de chemare în judecată, ca element de nelegalitate al autorizației de construire încălcarea dispozițiilor art. 2.5.6 din anexa 1 la Legea 50/1991 din perspectiva faptului că autorizația de construire s-a emis pentru construirea unui bloc de locuințe într-o zonă  unde sunt construite doar case de locuit.

 Singura mențiune suplimentară a reclamantei în raport de dispozițiile legale indicate ca încălcate vizează faptul că noua construcție generează fluxuri mari de autoturisme în vecinătatea imobilului său, aspect care în interpretarea corectă și coroborată a dispozițiilor art. 27 alineat 1 litera b din Ordinul 839/2009 și alineat 3 din același act normativ presupune ca fiind verificată ipoteza premisă a lucrărilor de construcție de natură să modifice destinația în clădiri existente respectiv în cazul amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate.

În condițiile în care reclamanta invocă faptul că noua clădire are o destinație diferită de cea a clădirilor învecinate, pentru a susține existența unui disconfort, generat de funcţionalitatea noii construcții care este incompatibilă cu caracterul şi funcţionalitatea zonei în care urmează să se integreze (aici putând fi integrată susținerea privind fluxul mare de autoturisme) judecătorul fondului avea obligația de a verifica aceste aspecte strict în limitele sesizării și cu respectarea art. 22 alineat 6 Cod procedură civilă cu atât mai mult cu cât acțiunea este de contencios subiectiv iar reclamanta este cea mai în măsură să invoce și să justifice vătămarea cauzată de emiterea nelegală a actului.

Fără a nega posibilitatea instanței de a acționa, în virtutea rolului activ, și de a pune în discuție din oficiu aspecte de nelegalitate de ordine publică, Curtea a constatat, astfel cum corect susțin recurenții, că aspectele privind afectarea gradului de însorire a imobilului proprietatea reclamantei (ca motiv distinct pentru care se solicită acordul vecinilor și prevăzut ca atare de art. 27 alineat 1 litera a din Ordinul 839/2009 coroborat cu alineat 2 din același act normativ) nu au fost invocate nici în fapt și nici în drept de către reclamantă și nici nu au fost puse în discuția părților de către instanța de fond din oficiu. Referirea reclamantei la inexistența unui studiu de însorire vizează neregularități formale ale proiectului în raport de Ordinul 119/2014, neregularități care nu au fost confirmate de probatoriul administrat în cauză.

Curtea a subliniat că trebuia făcută distincție clară între cererea de anulare a autorizație pentru lipsa acordului vecinilor, impusă de dispozițiile 27 alineat 1 litera a din Ordinul 839/2009 coroborat cu alineat 2 din același act normativ și cererea de anulare a autorizației de construire pentru deficiențe ale proiectului de amplasare, constând în lipsa studiului de însorire. În acest ultim caz se verifică exclusiv existența studiului și în ce măsură acesta confirmă însorirea minimă impusă de art. 3 alineat 1 din Ordinul 119/2014, astfel cum acesta a fost invocat de reclamantă. Or, în cauză s-a stabilit atât existența studiului de însorire cât și faptul că imobilul este astfel amplasat încât respectă durata minimă de însorire prevăzută de actul normativ. În aceste condiții și în limitele de fapt și de drept ale acțiunii, se impunea respingerea criticilor reclamantei legate de gradul de însorire.

În cazul dedus judecății, deși constată respectarea dispozițiilor legale anterior indicate, judecătorul fondului procedează la o analiză a aspectelor privind gradul de însorire din perspectiva dispozițiilor art. 27 alineat 1 litera a din Ordinul 839/2009 coroborat cu alineat 2 din același act normativ și concluzionează în sensul că reclamantei ii este afectat gradul de însorire și era deci necesar acordul acesteia.

Curtea a subliniat  că cele două aspecte sunt distinct reglementate de legiuitor și în condițiile în care motivele de nelegalitate ale autorizației de construire pentru lipsa acordului vecinilor nu au fost justificate în fapt și în drept pe afectarea gradului de însorire, orice analiză a dispozițiilor art. 27 alineat 1 litera a din Ordinul 839/2009 coroborat cu alineat 2 din același act normativ încalcă limitele investirii instanței. Reiterăm caracterul de contencios subiectiv al acțiunii pendinte precum și necesitatea justificării vătămării din perspectiva manifestării proprii de voință a reclamante de acordare sau nu a unui acord. Singura în măsură să aprecieze cu privire la aspectele pentru care era necesar acordul propriu este reclamanta, care nu a înțeles să invoce o vătămare din această perspectivă.

Suplimentar, reținem că în măsura în care recurenții ar fi fost încunoștințați cu privire la acest aspect de nelegalitate ale autorizației de construire, de către reclamantă (lipsa acordului pe motiv că noua construcție afectează gradul de însorire fiind incidente dispozițiile art. 27 alineat 1 litera a din Ordin) ar fi avut posibilitatea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 27 alineat 6  din Ordin în cadrul căreia să se verifice aceste aspecte. Or, nu se mai poate discuta despre o asemenea posibilitate de acțiune în condițiile în care acest motiv de nelegalitate este constatat direct de instanța de fond,  fără a exista o cerere a reclamantei și fără a fi pusă anterior în discuția părților. Sunt așadar întemeiate criticile recurenților privind extinderea cadrului procesual de către instanța de fond iar din perspectiva vătămării suferite de recurenți din perspectiva dispozițiilor art. 488 pct. 5 Cod procedură civilă, facem trimitere la argumentele anterioare.

Reținând așadar că singurele aspecte invocate de reclamantă cu privire la inexistența acordului său vizează disconfortul creat de fluxul de autoturisme, Curtea va analiza, în limitele trasate de cererea de chemare în judecată aceste aspecte și reține în prealabil că trebuie verificată ipoteza premisă a amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate.

Contrar susținerilor reclamantei, din înscrisurile administrate în cauză și necombătute de aceasta, zona nu este exclusiv de case de locuit, fiind dovedită existența imobilelor cu destinația de bloc de locuințe (fila 160 dosar fond) dar și faptul că inclusiv imobilul reclamantei conform extrasului CF (fila 163) nu este de locuință individuală, fiind compus din două apartamente. Pe cale de consecință, fiind infirmată ipoteza premisă a incompatibilității funcționale a clădirilor, este de prisos orice analiză a disconfortului determinat de acest aspect, astfel cum a fost invocat de reclamantă.

Curtea a achiesat la considerentele judecătorului fondului cu privire la neregularitățile formale ale certificatului de urbanism respectiv ale autorizației de construire, care nu au aptitudinea de a produce o vătămare reclamantei. Exemplificativ, valoarea declarată a lucrărilor stă la baza stabilirii sumelor datorate în conformitate cu dispozițiile art. 474 Cod fiscal și nu are nici o legătură cu susținerile reclamantei legate de vătămare produsă prin construirea imobilului. Aceeași este și situația privind cotele de nivel, poziționarea căminelor , lipsa spațiilor comune sau suprafața apartamentelor construite. Calitatea de persoană vătămată prin emiterea unui act administrativ se verifică în raport de elementele de nelegalitate invocate și confirmate ale actului și care sunt în legătură directă cu vătămarea pretinsă, sens în care nu orice neregularitate, chiar constată judiciar va determina și anularea actului.

În altă ordine de idei, Curtea a constatat că, astfel cum susțin recurenții, reclamanta a reiterat aspecte de nelegalitate ale autorizației de construire care vizau o situație anterioară (autorizația din 12.11.2015) și care au fost confirmate de Inspectoratul de Stat în Construcții (fila 52), fiind remediate de recurenți anterior emiterii noii autorizații de construire (conform înscrisurilor în probațiune aflate la filele 197-228 dosar fond), sens în care procesul verbal al ISC din data de 07.08.2017 confirmă o singură neregularitate, ce nu are legătură cu prezenta cauză.

De asemenea Curtea a subliniat că reclamanta și-a structurat acțiunea în sensul unui petit principal – anularea autorizației de construire pentru motivele de nelegalitate invocate și un petitit accesoriu: demolarea construcției și în subsidiar acordarea de daune pentru prejudiciul cauzat prin emiterea actului nelegal. Așadar, în soluționarea cauzei în mod corect judecătorul fondului s-a raportat la petitul principal al acțiunii și a făcut distincție clară între analiza actului pretins nelegal (autorizația de construire) și susținerile reclamantei subsumate unei neregularități faptice.

Suplimentar Curtea a subliniat că reclamanta nu a invocat și nu a solicitat respectarea/încadrarea lucrărilor în autorizația de construire context în care apar judicioase considerentele judecătorului fondului în sensul că nerespectarea regimului de construire (fiind edificată o construcție cu 4 nivele deși este autorizată construirea unui imobil cu regim P+2) nu pot fi avute în vedere în acest cadru procesual.

De asemenea constatăm nefondate susţinerile reclamantei-intimate în sensul că documentaţia depusă la dosar confirmă construirea unui imobil cu 4 etaje, aspect ce rezultă din însumarea suprafeţelor desfăşurate pe fiecare nivel în condiţiile în care, toate înscrisurile depuse pentru obţinerea autorizaţiei de construire, inclusiv schiţe şi planşe sunt în sensul unei construcţii P+2 etaje.

În altă ordine de idei, referirile reclamantei la faptul că autorizația de construire s-a eliberat cu încălcarea regimului de înălțime prevăzut de PUG  respectiv că în certificat nu s-a prevăzut acest aspect, instanța reține că prin PUG s-a stabilit că  înălțimea maximă a clădirilor este P+2 aspect care apare menționat ca atare în anexa la certificatul de urbanism X/2017 (fila 152 dosar fond) dar și în documentația tehnică întocmită de recurenți.

 De altfel, conform art. 31 din Ghid, autorizarea construcțiilor se face cu respectarea înălţimii medii a construcţiilor învecinate fără ca înălţimea construcţiei autorizate să depăşească cu mai mult de două niveluri construcţiile învecinate. Aşadar, menţiunea din certificatul de urbanism, în acord cu dispozițiile RUL,  privind autorizarea construcţiei  P+2 este în conformitate cu normele incidente iar susținerile reclamantei privind edificarea unei clădiri cu mult mai înalte decât cele învecinate este nefondată.

În ceea ce privește nerespectarea POT și CUT astfel cum a fost analizată de instanța de fond, Curtea a constatat că singurele aspecte invocate de reclamantă din perspectiva nerespectării de către certificatul de urbanism/autorizația de construire a RLU vizează pe de o parte regimul de înălțime (analizate anterior) iar pe de altă parte amplasarea clădirii  în raport de limitele laterale și posterioare ale parcelei, respectiv retragerea față de cealaltă limită de proprietate. Aceste aspecte de nelegalitate se regăsesc și în plângerea prealabilă formulată (fila 55-57 dosar fond) și au constituit obiectul investirii prin cererea de chemare în judecată. Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a invocat elemente noi de nelegalitate care au fost suspuse dezbaterii părţilor şi avute în vedere în pronunţarea soluţiei pe fond deşi actul de procedură – răspuns la întâmpinare nu a fost formulat și nici recalificat de instanță drept o precizare de acțiune.

 În egală măsură reţinem că partea adversă nu a formulat critici cu privire la modalitatea procedurală prin care s-a extins controlul de legalitate al autorizaţiei de construire şi în condiţiile în care instanţa de fond a procedat la o analiză a acestor aspecte  se impune ca în aceleaşi limite să se realizeze controlul instanţei de recurs.

Considerentele anterioare prezintă însă relevanţă din perspectiva faptului că cererea de chemare în judecată are ca obiect anularea autorizaţiei de construire din  15.06.2017 prin care s-a autorizat modificarea soluţiei autorizate prin AC xxx/2015. Reclamanta, reiterează aspectele de nelegalitate ale primei autorizaţii emise în cauză şi justifică cererea de anulare a autorizaţiei x/2017 din perspectiva faptului că prin aceasta nu s-au remediat neregularităţile sesizate anterior. Dat fiind caracterul particular al AC x/2017 respectiv de autorizare modificare soluţie tehnică autorizată anterior, cu finalitatea unei veritabile acțiuni de intrare în legalitate, respectiv de remediere a deficienţelor constatate de ISC, Curtea a apreciat că doar în aceste limite şi în considerarea motivelor de fapt şi de drept invocate de parte se impunea controlul de legalitate. Aspectele legate de POT şi CUT puteau face obiectul criticilor reclamantei în raport de AC xxx/2015 nefiind aspecte determinate de modificarea soluţiei tehnice.

În altă ordine de idei, reţinem că judecătorul fondului a calculat POT şi CUT în raport de menţiunile planului de amplasament privind suprafaţa construită deşi există o reglementare distinctă privind modalitatea de calcul a celor doi parametri. Astfel, art. 15 din Ghid defineşte POT drept suprafaţa construită la sol, exclusiv treptele exterioare şi terase neacoperite iar Anexa 2 la Legea 350/2001  reglementează procentul de ocupare a terenului drept  raportul dintre suprafaţa construită (amprenta la sol a clădirii sau proiecţia pe sol a perimetrului etajelor superioare) şi suprafaţa parcelei. Suprafaţa construită este suprafaţa construită la nivelul solului, cu excepţia teraselor descoperite ale parterului care depăşesc planul faţadei, a platformelor, scărilor de acces. Proiecţia la sol a balcoanelor a căror cotă de nivel este sub 3,00 m de la nivelul solului amenajat şi a logiilor închise ale etajelor se include în suprafaţa construită.

La rândul său, CUT este stabilit de acelaşi act normativ ca fiind raportul dintre suprafaţa construită desfăşurată (suprafaţa desfăşurată a tuturor planşeelor) şi suprafaţa parcelei inclusă în unitatea teritorială de referinţă. Nu se iau în calculul suprafeţei construite desfăşurate: suprafaţa subsolurilor cu înălţimea liberă de până la 1,80 m, suprafaţa subsolurilor cu destinaţie strictă pentru gararea autovehiculelor, spaţiile tehnice sau spaţiile destinate protecţiei civile, suprafaţa balcoanelor, logiilor, teraselor deschise şi neacoperite, teraselor şi copertinelor necirculabile, precum şi a podurilor neamenajabile, aleile de acces pietonal/carosabil din incintă, scările exterioare, trotuarele de protecţie;

Raportat la cele ce preced Curtea a constatat fondate susţinerile recurenţilor privind omisiunea judecătorului fondului de a exclude din calculul suprafeţei construite/desfăşurate elemente precum calea de acces, decroşul exterior sau aria coşului de aerisire din interiorul clădirii.

Aceste apărări, de natură să invalideze modul de calcul al POT şi CUT de către instanţa de fond, dincolo de faptul că nu au fost combătute de către intimata din prezenta cauză,  sunt întemeiate pe dispoziţiile legale anterior citate şi susţin criticile recurenților privind greşita aplicare a normelor de drept material în cauză.

În ceea ce privește nelegalitatea certificatului de urbanism pe motiv că nu menționează obligativitatea retragerii  față de limita de proprietate  cu o jumătate din înălțime (conform calculelor reclamantei 5 metri) dar nu mai puțin de 3 metri, Curtea observă că aceste mențiuni apar ca atare în anexa la certificatul de urbanism  aflat la fila 152 dosar.

În ceea ce privește nerespectarea în concret a acestei distanțe minime, pe de o parte reținem din cuprinsul DT depuse la dosar că în raport de limita de proprietate laterală, învecinată cu reclamanta, distanța este de 3,05 m. Se pune în discuție în ce măsură ar fi incidentă în cauză o altă distanță minimă, respectiv cea determinată de ½ din înălțimea imobilului, aspect cu privire la care instanța de fond a avut în vedere înălțimea inițială a clădirii, de 10,30 metri, conform procesului-verbal al ISC din 18.01.2017.

Curtea a constatat fondate susținerile recurenților privind greșita aplicare de către instanța de fond a normelor de drept material în cauză respectiv a Ordinului 21/2000 în aprecierea sintagmei ”înălțimea construcțiilor”.

Deși se referă la acest act normativ, instanța de fond apreciază că nu poate fi aplicat în cauză în raport de configurația specifică, neconvențională a acoperișului, și se raportează la înălțimea construită, totală a clădirii conform aspectelor constatate de ISC.

 Or, în lipsa altor precizări, trebuie să acceptăm că referirile din RLU la înălțimea construcției se definesc prin raportare la singurul normativ incident în cauză, respectiv Ordinul 21/2000 care reprezintă Ghidul de elaborare al Regulamentului de Urbanism. Orice altă interpretare a acestei sintagme, cum ar fi cea de înălțime efectivă a construcției, nu poate fi apreciată drept obiectivă și previzibilă iar referirile la procesul-verbal anterior al ISC și la constatările cuprinse în acesta nu pot fi avute în vedere în condițiile în care ulterior acestui control recurenții au modificat soluția tehnică în ceea ce privește imobilul în discuție. De altfel, ca urmare a acestor modificări, controlul ulterior al ISC nu a consemnat deficiențe sub acest aspect, fiind acceptată soluția tehnică adoptată de recurenți.

În raport de cele ce preced, instanța constată întemeiate criticile recurenților cu privire la modalitatea concret aleasă de judecătorul fondului pentru a stabili care este înălțimea construcției în raport de care se stabilește limita de retragere față de parcela învecinată. Sub un prim aspect, reiterăm că sintagma „înălţimea clădirii” trebuie interpretată prin prisma Ghidul de elaborare al Regulamentului de Urbanism şi achiesăm la susținerile recurenţilor în sensul că aceasta reprezintă o convenţie de calcul şi nu înălţimea propriu-zisă, fiind stabilite 4 puncte de reper, indicate ca atare de instanţa de fond.

 Judecătorul fondului, pornind de la premisa că imobilul reprezintă o construcţie cu mansardă în raport de definiţiile date de Normativul pentru proiectarea mansardelor la clădiri de locuit", indicativ NP-064-02  (calificare juridică a situaţiei de fapt care nu a fost invocată de reclamantă şi nici pusă în discuţia părţilor) a constatat că nu poate stabili un punct de rupere al pantei şi calculat înălţimea imobilului în raport de înălţimea acestuia anterior modificării soluţiei tehnice ce priveşte acoperişul.

Curtea a constatat că şi în situaţia în care acceptăm că imobilul este mansardat, nu poate fi acceptat modul de calcul al înălţimii utilizat de judecătorul fondului întrucât acesta încalcă o realitate obiectivă, fiind practic asimilat acoperişul în arc de cerc al unei mansarde unui acoperiş terasat care nu este specific mansardelor.

 Ordinul  Nr. 1991 din 12 decembrie 2002 avut în vedere de judecătorul fondului stabileşte că în funcţie de forma şi numărul de versanţi, acoperișurile mansardei pot fi în 2 versanţi cu pante frânte, în doi versanţi cu pante drepte, un versant cu panta frântă. Coroborat cu Anexa 3 din Ghid, pentru stabilirea punctului de reper în calculul înălţimii, lipsind „punctul de rupere al pantei pentru construcţiile cu acoperişurile mansardate” trebuia avut în vedere punctul determinat de „streaşină pentru construcţiile cu acoperişul în pantă continuă”. În acest sens reţinem că reperul prevăzut de punctul b  din Normativ nu este aplicabil tuturor acoperişurilor mansardate ci doar celor care au pantă frântă, ceea ce presupune că în cazul mansardelor  în doi versanţi cu pante drepte se va avea în vedere ca punct determinant streaşina.

Prin urmare, raţionamentul  conform căruia un acoperiş în arc de cerc permite ca acesta să ajungă chiar la nivelul solului fiind absurdă construcția juridică determinată de acest fapt, ar fi în egală măsură valabilă şi pentru situaţia acoperişului unei mansarde în doi versanţi cu pante drepte care la rândul lor pot ajunge la nivelul solului încorporând toate nivelele construcţiei. Existenţa limitei minime de 3 metri, prevăzută ca atare de legiuitor reprezintă un coercitiv suficient în acest caz.

Indiferent dacă apreciem neconvenţională soluţia tehnică aleasă de recurenţi, cert este că noţiunea de pantă raportat la cea de acoperiş, în contextul Normativelor anterior indicate, nu presupune în mod necesar înclinaţia unei linii drepte. În fapt, acoperişul în arc de cerc reprezintă o pantă continuă în sensul prevăzut de litera a din Glosar - definiţia înălţimii construcţiilor. În acest sens Curtea a achiesat la susţinerile recurentului Municipiul TM conform construcţie proiectată în cauză are  acoperiş cu şarpantă curbată compusă din versant curbat înclinat şi vertical cu pantă continuă, context în care punctul de determinare a înălţimii este streaşina.

Având în vedere considerentele anterioare, Curtea a reţinut că în cazul dedus judecăţii, inclusiv în considerarea caracterului relativ atipic al acoperişului în raport de dispoziţiile Normativelor incidente în cauză, că înălţimea imobilului nu putea fi stabilită în raport de constatările anterioare ale ISC echivalente unui acoperiş terasat,  ci în raport de soluţia tehnică adoptată de recurenţi, cea a unui acoperiş în pantă continuă.

Având în vedere considerentele anterioare, Curtea a constatat nefondate criticile de nelegalitate aduse de reclamanta-intimată autorizaţiei de construire astfel încât în cauză nu se mai impune o analiză a modului de soluţionare a petitului având ca obiect demolarea construcției, şi nici a cererii de acordare a daunelor materiale, aceste cereri fiind accesorii şi subsidiare  anulării autorizaţiei de construire.

În temeiul art. 496 alineat 2 Cod procedură civilă , sentința atacată fiind pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 27 din Ordinul 839/2009,  a prevederilor Anexei 2 la Legea 350/2001 şi a dispoziţiilor Legii 50/1991, se impune a fi casată iar în rejudecare va fi respinsă integral  acţiunea formulată.

Reţinem că la termenul de judecată din data de 03.12.2018 în faţa instanţei de fond, recurenţii BB şi CC au precizat că  vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

În recurs, s-au solicitat cheltuieli de judecată fiind achitată taxa de timbru de 200 lei şi onorariu avocaţial de 11.900 lei conform chitanţei depuse la dosar.

 În temeiul art. 453 Cod procedură civilă va fi obligată intimata B.E. la plata către recurenţii BB şi CC a sumei de 2.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs – taxa de timbru şi onorariu avocaţial parţial, de 2.000 lei. Reducerea onorariului avocaţial este justificată de dispoziţiile art. 451 alin.2  Cod procedură civilă şi de faptul că acesta a reprezentat contravaloarea activităţii de asistenţă juridică şi reprezentare conform contractului 103058/2019, contract în baza căruia au fost redactate notele de şedinţă şi reprezentarea recurenţilor pe aspecte punctuale ale procedurii. Mare parte a actelor de procedură (memoriu de recurs, răspuns la întâmpinare, cerere de suspendare a judecăţii în recurs, excepţie de neconstituţionalitate)  au fost întocmite în baza contractului de asistenţă juridică 058599/2019. În consecinţă, raportat la activitatea efectiv desfăşurată în baza contractului de asistenţă juridică pentru care s-a depus la dosar dovada suportării cheltuielilor de judecată,  instanţa a dispus reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată solicitate.

Domenii speta

Spete similare