Acţiune în anularea hotărârii arbitrale. Competenţa materială de soluţionare a cauzei. Litigiu cu profesionişti.

Acţiune în anularea hotărârii arbitrale. Competenţa materială de soluţionare a cauzei. Litigiu cu profesionişti.

- Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii , art. 246 alin. (1)

- Codul de procedură civilă, art. 610.

Având în vedere caracterul civil al raporturilor juridice existente între părţi, Curtea apreciază că litigiul de faţă este unul civil şi, pe cale de consecinţă, acţiunea în anularea hotărârii arbitrale trebuie soluţionată de o instanţă civilă competentă să soluţioneze litigii cu profesionişti şi nu de instanţa specializată în materia contenciosului administrativ.

(Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal,

sentinţa civilă nr. 55 din data de 20 ianuarie 2020)

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX a Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 10.09.2019 reclamanta C.A.S.N. a chemat în judecată pe pârâta S.C. F. H. S.R.L., solicitând instanţei anularea sentinţei arbitrale pronunţate de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

În motivarea cererii, a învederat că pârâta a încheiat cu instituţia reclamantă contractul de furnizare de medicamente cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate nr., prelungit până la 31.12.2019 prin act adiţional anexat.

Acesta este contractul în baza căruia se derulează, în prezent, raporturile contractuale dintre C.A.S.N. şi S.C. F. H.S.R.L.

Având în vedere conţinutul acestui contract, la ora actuală nu există nici o prevedere legală şi contractuală care să oblige instituţia reclamantă să deconteze facturi ce nu au fost înregistrate în contabilitatea instituţiei, care sunt aferente anilor precedenţi şi pentru care nu există prevedere bugetară în anul 2016 (situaţie ce contravine şi dispoziţiilor referitoare la angajarea cheltuielilor, conform Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice) şi care nu fac obiectul contractului încheiat în prezent între C.A.S.N. şi reclamantă.

C.A.S.N. nu poate fi obligată în anul 2019 să deconteze prescripţii medicale aferente anilor precedenţi, care la vremea respectivă nu au fost înregistrate deoarece depăşeau bugetul alocat cu această destinaţie instituţiei reclamante, cu atât mai mult cu cât la data prezentei nu există obligaţii de plată aferente anilor 2010/2011, înregistrate şi neonorate/nedecontate.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 6 alin. (4) din H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea contractului cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010.

La termenul de judecată din 20.01.2020, Curtea a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei materiale procesuale invocată din oficiu.

Deliberând asupra excepţiei necompetenţei materiale procesuale, invocată din oficiu, Curtea constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare în judecată constă în solicitarea reclamantei S.C. F. H. S.R.L., în faţa Comisiei Centrale de Arbitraj, de obligare a pârâtei C.A. S. N. la primirea şi înregistrarea facturilor ce conţin contravaloarea medicamentelor eliberate pe baza reţetelor gratuite în regim compensat şi gratuit şi a medicamentelor care se eliberează în cadrul programelor naţionale de sănătate, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei în valoare de 13.895,23 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor compensate şi gratuite eliberate în luna noiembrie 2010, conform facturii storno seria NTHYG nr. 110005/25.02.2011.

Potrivit art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii „relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări sunt de natură civilă, reprezintă acţiuni multianuale şi se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract”.

Având în vedere caracterul civil al raporturilor juridice existente între părţi, Curtea apreciază că litigiul de faţă este unul civil şi, pe cale de consecinţă, acţiunea în anularea hotărârii arbitrale trebuie soluţionată de o instanţă civilă competentă să soluţioneze litigii cu profesionişti şi nu de instanţa specializată în materia contenciosului administrativ.

Prin urmare, în baza art. 136 raportat la art. 132 C.pr.civ., Curtea va declina competenţa funcţională în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - secţii specializate în litigii cu profesionişti.

Domenii speta

Spete similare