Litigii de muncă - contestaţie decizie de concediere - îndreptare eroare materială Ordonanță președințială.

Litigii de muncă - contestaţie decizie de concediere - îndreptare eroare materială Ordonanță președințială.

Plata unor drepturi stabilite prin hotărâre a unei instanţe care se bucură de autoritate de lucru judecat nu poate fi considerată un prejudiciu „însemnat” şi nu poate justifica prin el însuşi suspendarea executării unei hotărâri judecătoreşti, atâta timp cât nu s-a făcut în concret dovada imposibilităţii obiective de executare a acesteia. Mai mult, chiar dacă s-ar pune în executare hotărârea respectivă nu poate fi vorba de o vătămare iremediabilă, deoarece chiar în condiţiile admiterii cererii de revizuire şi schimbării/anulării soluţiei pronunţate de instanţă, revizuenta are posibilitatea formulării unei cereri de întoarcere a executării silite, fără a putea invoca insolvabilitatea intimatului în lipsa unor probe pe acest aspect. Revizuenta este cea care avea obligaţia de a dovedi existenţa unor cauze reale şi suficiente care să justifice înlăturarea caracterului executoriu al hotărârii atacate prin prisma dificultăţilor în recuperarea sumelor executate, nefiind suficientă doar invocarea sau relevarea acestuia aspect.

(Secția a VII-a pentru Cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale,

Încheiere din  data de 30 ianuarie 2020)

Deliberând asupra cererii de suspendare provizorie a executării deciziei civile nr.1412/11.03.2019 formulată de revizuentul APS 1 în cauza privind cererea de revizuire formulată de revizuenta APS 1, împotriva deciziei civile nr.1412/11.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul OPI, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1412/11.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respins apelul principal declarat împotriva sentinţei civile nr. 2141 din data de 12.03.2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a Conflicte de muncă şi asigurări sociale de intimata APS1 1, ca fiind nefondat.

A fost admis apelul incident declarat de contestatorul OPI, împotriva sentinţei civile nr.2141 din data de 12.03.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a Conflicte de muncă şi asigurări sociale

Au fost schimbate în parte considerentele sentinţei apelate cât priveşte motivul de nulitate absolută a deciziei nr. 66/15.09.2017.

A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost obligată intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data concedierii până la data reintegrării efective.

Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A fost obligată apelanta-intimată să plătească apelantului-contestator suma de 1.700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire intimata APS1.

În motivarea cererii întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 pct. 5 C.pr.civ., revizuenta a solicitat anularea în tot a hotărârii date în apel, prin care a fost admis apelul incident declarat de contestatorul OPI împotriva sentinţei civile nr. 2141/12.03.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti. În subsidiar, a solicitat suspendarea executării deciziei civile nr. 1412/11.03.2019 până la soluţionarea prezentei cereri.

Susţine că, la data de 22 noiembrie 2019, revizuenta APS 1, a primit un e-mail care cuprinde Hotărârea nr. 3276/27.10.2019 dată de către Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a dispus admiterea recursului declarat de către pârâta ANI împotriva sentinţei nr. 1539/29.05.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

De asemenea, în urma Raportului de evaluare nr. 5108 l/G/ÎI/16.12.2014 al ANI au fost identificate mai multe elemente de încălcare a legislaţiei privind regimul incompatibilităţilor, întrucât domnul PO a deţinut simultan cu funcţia de consilier local în cadrul CLS1 Bucureşti, calitatea de angajat cu contract individual de muncă în cadrul aparatului propriu al Sectorului 1 Bucureşti.

Aşa cum se arată în raportul amintit anterior, în exercitarea mandatelor de consilier local în cadrul CLS 1, persoana evaluată a încălcat interdicţia prevăzută de dispoziţiile art. 88 alin.(1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi nu a respectat dispoziţiile art. 91 alin. (3) din acelaşi act normativ.

De asemenea, pune în vedere faptul că perioada de interdicţie a numitului OPI este 27.10.2017 - 27.10.2020.

Din identificarea elementelor de incompatibilitate din respectivul raport au rezultat următoarele:

3)a exercitat (începând cu data de 23.06.2008) mandatul 2008-2012 şi (începând cu data de 23.06.2012) mandatul 2012-2016 de consilier local în cadrul CLS 1 Bucureşti.

4)din anul 2004 era angajat cu contract individual de munca pe durata nedeterminată în cadrul APS1, iar la data de 01.10.2008 a fost numit în funcţia de şef serviciu în cadrul aceleiaşi instituţii publice.

Prin urmare, începând cu dată (23.06.2008) validării mandatului 2008 - 2012, de consilier local în cadrul CLS 1 Bucureşti, persoana evaluată deţinea simultan funcţia de ales local şi calitatea de angajat cu contract individual de muncă în cadrul AP Sector 1 Bucureşti - serviciu public aflat în subordinea CLS 1.

Mai mult decât atât solicită să se stabilească pe baza înscrisurilor anexate prezentei cererii Raport de evaluare nr. 51081/G/II/16.12.2014 şi înscrisul cu privire la Hotărârea nr. 3276/27.10.2017, dacă numitul OPI are dreptul la reintegrarea efectivă în funcţia ocupată anterior concedierii.

Menţionează că motivul principal ce stă la baza cererii de revizuire este faptul că Decizia Civilă nr. 1412/11.03.2017 prejudiciază, în mod substanţial instituţia APS 1, având în vedere că aceasta din urmă nu avea cunoştinţa de înscrisurile pe care înţelege să le anexeze prezentei cererii, la data pronunţării deciziei definitive data de către Curtea de Apel Bucureşti.

Astfel, conform art. 509 alin. (1) pct. 5 C.pr.civ. în care se stipulează că „Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa parţilor”, înţelege să exercite calea extraordinară de atac a revizuirii, în vederea unei corecte soluţionării a acestei speţe de către instanţa de judecată competentă.

De asemenea, solicită să se dispună suspendarea executării Deciziei Civile nr. 1412/2019 dată de către Curtea de Apel Bucureşti, în vederea prevenirii unei situaţii care ar putea prejudicia grav APS 1.

Învederează faptul că se impune suspendarea executării Deciziei nr. 1412/11.03.2019 până la soluţionarea cererii de revizuire, având în vedere dispoziţiile art. 512 coroborate cu cele ale art.484 C.pr.civ., precum şi cu faptul că instanţa de judecată trebuie să analizeze cu prioritate înscrisurile pe care înţelege să le ataşeze.

Pe cale de consecinţa, pentru motivele arătate mai sus, solicită admiterea prezentei cereri şi solicită instanţei de judecata să dispună:anularea în tot a hotărârii date în apel, prin care a fost admis apelul incident declarat de contestatorul OPI împotriva sentinţei civile nr. 2141/12.03.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi, în subsidiar, solicită suspendarea executării Deciziei Civile nr. 1412/11.03.2019 până la soluţionarea prezentei cereri.

Intimatul OPI, la data de 23.01.2020 a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi în susbsidiar a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibila.

Referitor la cererea de suspendare a executării hotărârii a cărei revizuire se solicita, a arătat că se impune a fi respinsă ca neîntemeiata, având în vedere următoarele:

Dispoziţiile art. 512 C.pr.civ. privind suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire se solicită, nu sunt imperative. Instanţa, după ce verifică dacă sunt motive temeinice care justifica urgentă, poate dispune suspendarea executării silite a hotărârii a cărei revizuire se solicită;

Suspendarea executării silite este o situaţie excepţională care poate fi dispusă dacă există o urgenţă care justifica prevenirea unei pagube iminente;

Se solicită suspendarea executării deciziei civile nr. 1412/2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucuresti pentru “prevenirea unei situaţii care ar putea prejudicia grav” revizuenta. Aceasta nu precizează în ce constă situaţia care ar putea-o prejudicia grav şi care este paguba:

În opinia revizuentei, un alt motiv pentru care s-ar impune suspendarea executării deciziei menţionate anterior, este că „instanţa de judecată trebuie să analizeze cu prioritate înscrisurile” ataşate la cerere.

Revizuenta a inventat motivul existenţei unor înscrisuri doveditoare descoperite după data la care instanţa de apel a soluţionat definitiv litigiul de muncă, pentru a putea justifica promovarea cererii de revizuire.

Fără a intra în judecarea revizuirii, se poate observa cu uşurinţă, că aceste înscrisuri nu au relevanţă în soluţionarea litigiului de muncă, respectiv a apelului.

Este o încercare din partea reclamantei de a se rejudeca apelul prin cererea de revizuire, lucru inadmisibil.

În realitate, cererea de revizuire este promovată cu rea credinţa, revizuenta făcând un abuz de drept.

Aceasta a solicitat suspendarea executării hotărârii menţionate mai sus pentru că nu doreşte să execute de bunăvoie titlurile executorii prin care este obligată să îl reintegreze în funcţia deţinută anterior concedierii, că refuză să îi plătească drepturile salariale de care ar fi beneficiat de la data desfacerii ilegale a contractului de muncă şi până la data reintegrării.

Prin suspendarea executării hotărârilor, arată că este cel prejudiciat.

Solicită să se constatate că motivele invocate de revizuentă pentru a justifica urgenta sunt neîntemeiate.

Solicită obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată ce constau în onorariul de avocat, conform chitanţei depuse.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 C.pr.civ. partea care pierde procesul, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecata la cererea pârtii care a câştigat.

Solicită să fie sancţionată revizuenta cu amendă în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C.pr.civ., întrucât a promovat revizuirea cu rea credinţa, săvârşind un abuz de drept.

Potrivit art. 12 alin. (1) C.pr.civ., drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credinţa, potrivit scopurilor în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi.

Obligaţia executării obligaţiilor şi a exercitării drepturilor civile cu bună credinţa şi potrivit ordinei publice şi a bunelor moravuri este prevăzută şi de dispoziţiile art. 14 alin. (l) C.pr.civ.

Dispoziţiile de mai sus se corelează cu cele ale art. 57 din Constituţia României, potrivit căruia cetăţenii romani, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.

Jurisprudenţa CEDO precum şi practica instanţelor din România au statuat că executarea silită reprezintă o etapă a procesului civil şi în astfel de cauze prevalează dreptul salariatului de a beneficia de punerea în executare a unei hotărâri, fără a i se putea opune ca impedimente juridice acţiuni abuzive (căi extraordinare de atac şi cereri neîntemeiate de suspendare a executării), deoarece s-ar pune sub semnul îndoielii însăşi raţiunea legii care este de a asigura protecţia salariatului în faţa angajatorului, aflat într-o poziţie de superioritate economică, financiară şi ierarhică.

Revizuenta a promovat cererea de revizuire şi suspendare a executării hotărârii din apel, imediat după ce a fost convocată de către expertul contabil să îi predea înscrisurile necesare efectuării expertizei contabile pentru a se stabili care este suma de bani la care a fost obligată de instanţă.

Convocarea de la expert a fost primită ne 20.11.2019, e-mailul de la Consiliul Local sector 1 cu pretinsul act doveditor a fost primit pe 22.11.2019 şi pe 26.11.2019 a fost promovată revizuirea.

Prin aceste acţiuni se tergiversează reintegrarea mea pe funcţia deţinută la data concedierii şi plata drepturilor salariate la care a fost obligată revizuenta.

Fata de aceste motive, solicită respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulata şi în subsidiar ca inadmisibila, să obligaţi revizuenta la plata cheltuielilor de judecată şi să dispuneţi amendarea acesteia pentru exercitarea cu rea credinţa a unei căi de atac extraordinare.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 205 C.pr.civ. şi toate dispoziţiile invocate.

Analizând cererea având ca obiect suspendarea a executării deciziei civile nr.1412/11.03.2019 formulată de revizuentul Administraţia Pieţelor Sector 1 în cauza privind cererea de revizuire formulată de revizuenta APS 1, împotriva deciziei civile nr. 1412/11.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 39209/3/2017, în contradictoriu cu intimatul OPI până la soluţionarea cererii de revizuire în prezenta cauză, Curtea reţine următoarele:

Prevederile legale aplicabile cererii au următorul conţinut.

ART. 512 C.pr.civ., care sub marginala Suspendarea executării, arată că, instanţa (învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, respectiv, în cazul de faţă, instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere), poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 484 se aplică în mod corespunzător.

Prevederile art. 484 la care fac trimitere prevederile art. 512, aplicabile în materie de recurs au următorul conţinut:

ART. 484

Suspendarea executării

(1) Recursul suspendă de drept executarea hotărârii în cauzele privitoare la desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări cu aşezare fixă, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege.

(2) La cererea recurentului formulată în condiţiile art. 83 alin. (2) şi (3), instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea hotărârii atacate cu recurs în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1). Cererea se depune direct la instanţa de recurs, alăturându-se o copie certificată de pe cererea de recurs şi dovada depunerii cauţiunii prevăzute la art. 719. În cazul în care cererea se face înainte de a ajunge dosarul la instanţa de recurs, se va alătura şi o copie legalizată de pe dispozitivul hotărârii atacate cu recurs.

(3) Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor printr-un agent procedural al instanţei sau prin alt salariat al acesteia ori prin modalităţile prevăzute la art. 154 alin. (4) şi (5), după cum urmează: (...).

(4) Termenul de judecată, pentru care se face citarea, se stabileşte astfel încât să nu treacă mai mult de 10 zile de la primirea cererii de suspendare.

(5) Completul se pronunţă, în cel mult 48 de ore de la judecată, printr-o încheiere motivată, care este definitivă.

(6) *** Abrogat

(7) Pentru motive temeinice, instanţa de recurs poate reveni asupra suspendării acordate, dispoziţiile alin. (3) - (5) aplicându-se în mod corespunzător.

În cauza de faţă, se constată că revizuenta, care a solicitat suspendarea executării deciziei atacate cu revizuire a evaluat cuantumul creanţei stabilită în sarcina sa de instanţe la suma de 112,236,29 lei până la data de 27.10.2017 (drepturi în sumă brută reprezentând salarii, indemnizaţii, tichete de vacanţă şi tichete de masă) şi a făcut dovada achitării cauţiunii în cuantum de 6.622,36 lei, calculată conform dispoziţiilor art.719 alin. (2) lit. c) C.pr.civ., sumă pe care însă a achitat-o în cauza având ca obiect suspendarea provizorie pe cale de ordonanţă preşedinţială a executării deciziei civile nr. 1412/11.03.2019 formulată de revizuentul APS 1 în cauza privind cererea de revizuire formulată de revizuenta APS 1, împotriva deciziei civile nr.1412/11.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul OPI, până la soluţionarea prezentei cereri de suspendare, formulată în temeiul prevederilor art. 719 alin. (7) C.pr.civ., astfel încât, cauţiunea depusă pentru cererea de ordonanţă preşedinţială fiind constituită pentru aceeaşi cerere de suspendare este indisponibilizată până la soluţionarea cererii de suspendare provizorie şi este deductibilă din cauţiunea finală stabilită de instanţă.

În acest context, având în vedere caracterul incidental al cererii de ordonanţă preşedinţială, dedusă din aceea că nu poate fi introdusă pe cale principală în lipsa formulării căii de atac a revizuirii şi a cererii de suspendare solicitată prin cererea de revizure, câtă vreme se încuviinţează provizoriu, până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul cererii de revizuire, este îndeplinită condiţia plăţii cauţiunii în condiţiile în care suma achitată în suspendarea provizorie pe cale de ordonanţă preşedinţială este deductibilă din cauţiunea finală stabilită de prezenta instanţă, condiţie îndeplinită de prezenta cerere.

Prin urmare, Curtea reţine că sunt îndeplinite condiţiile formale extrinseci, prevăzute de art.512 C.pr.civ..

În ceea ce priveşte temeinicia cererii de suspendare a executării Deciziei civile atacate, Curtea constată că revizuenta a solicitat suspendarea executării deciziei civile, motivat de aparenţa de nelegalitate a hotărârii coroborată cu obligaţiile ce trebuie aduse la îndeplinire, cu efectele produse de îndeplinirea acestor obligaţii sau de executarea silită, ce creează în patrimoniul său un prejudiciu semnificativ, greu de recuperat în ipoteza admiterii cererii de revizuire.

Curtea apreciază însă că împrejurările învederate de revizuentă, cum sunt cele referitoare la existenţa unor impedimente legale privind reintegrarea sau executarea deciziei definitive nu reprezintă temeiuri suficiente pentru a suspenda executarea Deciziei civile atacate cu revizure, care are caracter definitiv şi executoriu, aceasta cu atât mai puternic cuvânt cu cât, în această materie, chiar şi hotărârea de primă instanţă se bucură de executare provizorie potrivit prevederilor art. 448 C.pr.civ. coroborat cu art. 274 Codul muncii, republicat, în conformitate cu care, hotărârile primei instanţe sunt provizoriu executorii de drept, în contextul în care acestea au ca obiect plata unor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, cum este cel de faţă tocmai dată fiind importanţa acestor litigii pentru patrimoniile părţilor implicate.

Acest aspect, se deduce şi din aceea că, în principiu, potrivit prevederilor art. 430 alin. 1 şi 5 C.pr.civ., o hotărâre pronunţată în ultimă instanţă (care nu mai este supusă apelului şi nici recursului) se bucură de autoritate de lucru judecat de la pronunţare, cu privire la chestiunea tranşată astfel încât chiar atacată cu revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre.

În acest context, instanţa de revizuire nu poate analiza în cadrul cererii de suspendare nici o chestiune care ar putea pune în discuţie caracterul de adevăr judiciar al unei astfel de hotărâri, cum sunt acelea prin care se arată că decizia civilă nr. 1412/11.03.2017 prejudiciază, în mod substanţial instituţia APS 1, având în vedere că aceasta din urmă nu avea cunoştinţa de înscrisurile invocate în revizuire la data pronunţării deciziei definitive data de către Curtea de Apel Bucureşti, o astfel de motivare antamând fondul procesului şi nu poate fi examinată în cererea de suspendare a  executării ci, aceasta trebuie să fie solicitată numai pentru situaţii excepţionale care solicită urgenţă.

Totodată, criticile de nelegalitate aduse hotărârii atacate, nu justifică admiterea cererii de suspendare, deoarece, în soluţionarea acestei cereri, instanţa nu se poate substitui controlului judiciar în limitele prevăzute de lege pentru soluţionarea cererii de revizuire. Faptul că instanţa de revizuire, în urma analizării motivelor invocate, dacă le va găsi întemeiate, ar putea să retracteze soluţia pronunţate în revizuire, nu justifică dispunerea suspendării, în lipsa unor motive temeinice care să susţină necesitatea acestei măsuri.

Prin urmare, suspendarea executării unei asemenea hotărâri definitive în urma exercitării unor căi extraordinare de atac în retractare, cum este revizuirea, reprezintă o situaţie de excepţie, ce trebuie justificată, în sensul că executarea Deciziei civile definitive se impune de urgenţă, iar neluarea acestei măsuri ar produce un prejudiciu important, de nerecuperat debitorului sau ar crea o situaţie care nu s-ar mai putea repara în cazul în care revizuirea ar fi admisă.

În ceea ce priveşte urgenţa măsurii suspendării, Curtea constată că aspectul invocat de apelantă pentru justificarea urgenţei o constituie pe de o parte „iminenta executare” a titlului de către intimatul – apelant care ar fi de natură a prejudicia grav APS 1.

Or, „urgenţa măsurii” nu poate consta în „iminenţa executării”, unei hotărâri definitive şi în neajunsurile unei eventuale cereri de întoarcere a executării în situaţia admiterii cererii de revizuire, care s-ar putea face cu dificultate, întrucât, în caz contrar, s-ar ajunge la situaţia absurdă în care, însăşi executarea unei hotărâri definitive şi executorii să justifice măsura suspendării acesteia.

Curtea nu poate reţine nici susţinerile din cuprinsul cererii de suspendare referitoare la cuantumul ridicat al debitului stabilit prin decizia atacată cu revizuire în sarcina sa, respectiv suma de suma de 112,236,29 lei , nefăcându-se dovada că această sumă reprezintă o plată disproporţionată şi o sarcină excesivă raportat la veniturile instituţiei şi nefiind nici dovedit că prin executarea sumei s-ar determina blocarea activităţii sau s-ar cauza acesteia o perturbare importantă.

În plus, plata unor drepturi stabilite prin hotărâre a unei instanţe care se bucură de autoritate de lucru judecat nu poate fi considerată un prejudiciu „însemnat” şi nu poate justifica prin el însuşi suspendarea executării unei hotărâri judecătoreşti, atâta timp cât nu s-a făcut în concret dovada imposibilităţii obiective de executare a acesteia.

Mai mult, chiar dacă s-ar pune în executare hotărârea respectivă nu poate fi vorba de o vătămare iremediabilă, deoarece chiar în condiţiile admiterii cererii de revizuire şi schimbării/anulării soluţiei pronunţate de instanţă, revizuenta are posibilitatea formulării unei cereri de întoarcere a executării silite, fără a putea invoca insolvabilitatea intimatului în lipsa unor probe pe acest aspect. Revizuenta este cea care avea obligaţia de a dovedi existenţa unor cauze reale şi suficiente care să justifice înlăturarea caracterului executoriu al hotărârii atacate prin prisma dificultăţilor în recuperarea sumelor executate, nefiind suficientă doar invocarea sau relevarea acestuia aspect.

Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, în temeiul art. 512 C.pr.civ., Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării deciziei civile nr.1412/11.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în contradictoriu cu intimatul OPI.

Domenii speta

Spete similare