Plângere clasare

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.07.2022 sub nr. 4908/204/2022, petenții A.M. și T.H. L. au formulat plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată dispuse prin ordonanța nr. ……………… a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina.

În motivare, petenții au arătat că analizând referatul organului de cercetare penala, se ovservă că soluția de clasare este grefată pe analiza întregului comportament ilicit al autorilor necunoscuți.

 Apreciază teza reținută ca fiind lipsită de logică juridică, din moment ce pentru a putea analiza întregul comportament al unei persoane trebuie, cronologic, să fie aflată identitatea acesteia (activitate ce tine de esența activității unui polițist), urmând audierea şi coroborarea declarația cu celelalte mijloace de probă, iar doar ulterior să fie extrasă o concluzie motivată cu privire la caracterul infractional al faptelor.

Este lipsit de rationament logico-juridic şi absurd să poată fi formată o părere asupra intregului comportament al uneia sau mai multor persoane în condițiile în care, după un an şi jumătate de cercetări, nu se cunoaşte decât că a scris pe gard un mesaj care se termină cu cuvântul Muriti!. Din contră, consideră că analizând intregul comportament prin prisma datelor cunoscute din dosar, acesta prezintă condițiile premise pentru a fi catalogat drept unul periculos.

Evident, singura modalitate in care se poate forma convingerea organelor de cercetare în legătură cu caracterul mesajului este după identificarea şi audierea autorului sau a autorilor, dar aceste carente ale modalității de efectuare a cercetării penale au fost complinite in mod artificial prin calificarea faptelor. prin soluția de clasare, ca având natură contravențională, iar nu penală, dar această concluzie este în mod vădit eronată.

În Ordonanta nr. 46/11/2/2022, de confirmare a soluției de clasare, se arată faptul ca nu s-a putut analiza poziția psihică subiectivă a făptuitorilor, dar în aceste condiții apare ca inexplicabila calificarea faptelor ca fiind de natură contraventionala-impotriva ordinii şi liniştii publice, iar nu de natură penală impotriva libertatii psihice u persoumel, respectiv această calificare a unor amenințări cu moartea este netemeinica, in lipsa analizării pozitiei subiective a faptuitorilor.

Ceea ce diferențiază infracțiunea de contravenție este rezultatul amenințării. Dacă în cazul infracțiunii acţiunea de amenințare este de natura så alarmeze victima, sa-i producă o temere serioasă, în cazul contravenției amenintarea trebuie să fie de natură să tulbure ordinea şi linistea publică, să producă indignarea cetatenilor sau să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.

”Ordinea publică" reprezintă o stare de legalitate, de echilibru şi de pace socială prin care se asigură liniştea publică, siguranță persoanei şi a bunurilor.

Intre cele două fapte ilicite se constată o diferença exclusiv cantitativă sub aspectul intensității pericolului social pe care il prezintă. Este indubitabil faptul că infracțiunea prezintă un grad mai mare de pericol decât contravenția.

Pentru a reprezenta infracțiune, acțiunea de amenințare trebuie să fie de natură să alarmeze pe cel amenințat, să fie percepută de el ca reala, serioasă, prezentând suficiente temeiuri că se va realiza intr-un viitor nu prea îndepărtat, iar prin inscripționarea mai multor mesaje pe zidurile din oraşul Campina, formulând alegații denigratoare a vreunei legături dintre subsemnatul, A.M. şi P.M.C., la finalul cărora se concluzionează tranşant printr-o amenintare cu moartea, cu certitudine se transmite un mesaj privind un pericol și insuflă o temere puternică şi justificată, care exceda protecția ordinii publice.

Faptul că făptuitorii au trecut la exteriorizarea intențiilor infractionale prin inscripționarea unor pereți ai cladirilor din M. C. cu amenințări punctual şi explicit directionate impotriva petentilor, nu presupune aceea că valoarea socială principala lezată este ordinea publică, dimpotrivă, relevă o desconsiderare a stării de legalitate, adițională rezoluției infractionale. ceea ce i-a determinat să perceapă aceste amenințări ca fiind serioase și că pot fi concretizate în orice moment.

Deosebit de important pentru a diferenția infracțiunea de contravenție este şi observarea modalităţii de pregătire, a circumstantelor reale în care au fost săvârşite faptele, dar şi a contextulul politic de la acea vreme.

Din analizarea materialului probator administrat, inregistrări video la care nu se face nicio trimitere efectiva in soluția de clasare, se pot observa două persoane mascate şi pregătite profesionist să nu fie uşor identificabile. Acest fapt poate releva o activitate infracțională mult mai gravă, putând fi deconspirat un grup infractional constituit in vederea comiterii unor astfel de infracțiuni de amenințare in scop de intimidare, cu atât mai mult cu cât în perioada septembrie 2020 era in desfăşurare campania electorală pentru alegerile locale.

Or. circumstanţele şi periculozitatea ridicată a modalității de punere în executare a rezoluției infracționale generează o intensitate accentuată a temerii resimțite de persoanele vătămate, neputând a fi considerat că are loc doar o lezare a ordinii publice, in mod generic, în condițiile pregătirii meticuloase in vederea inscripționării pe pereţii unor clădiri din Câmpina a unor mesaje denigratoare şi de amenințare cu precizarea expresă a numelui subsemnatilor petenti.

Mai mult decât atât, prin confirmarea soluţiei de clasare, organele de urmărire penală se substituie petenților, concluzionând faptul că sunt ..persoane cu o vastă experiență de viață și în propriile domenii de activitate, calități care conferà in mod firesc și o toleranta crescută la comportamentul imprevizibil al oamenilor". Acesta reprezintă o circumstanță personală care in nici un caz nu poate să fie exhibată în mod direct de organele de urmărire penală, în lipsa corelarii cu probele administrate in cauză.

Acest argument de clasare a sesizării apare in contra poziției subiective a petenților care au relatat atât prin sesizarea formulată, cât şi prin declarațiile administrate in fata organelor de urmarire faptul că au resimțit o stare de serioasă de pericol cu privire la integritate fizică și viață, cauzată in mod nemijlocit din însăşi comiterea faptei penale de amenințare cu moartea şi inscriptionare de mesaje denigratoare.

Faptul că nu s-a reuşit ca rezultat al cercetării penale să se deceleze in convingerea internă a organelor de urmărire penală temerea insuflată persoanelor vătămate reprezintă, în realitate, un contraargument pentru soluția de clasare. Acesta este un motiv de continuare a cercetărilor, câtă vreme nu s-a format convingerea şi trebuie lamurită o condiție esențială ataşată elementului material al infracțiunli de amenintare- să fie seriousă și să aibă un potential intimidant, altfel spus sa fie de natură a produce o stare de temere persoanelor vizate.

Grevarea soluției de clasare pe această din urmă chestiune este cu atât mai neintemeiată în condițiile in care nu s-a procedat la identificarea autorilor şi ascultarea faptuitorilor pentru a disceme imprevizibilitatea comportamentului acestora. scopul urmărit și gravitatea rezoluției infracţionale care a stat la baza exteriorizării amenințărilor.

Astfel, au precizat faptul că ambele fapte s-au comis in mod indirect, neexistând dubii cu privire la adresarea mesajului amenințător. De altfel, teza reținută de către organul de cercetare penală este că amenintarea nu poate fi comisă altfel decât prin viu grai, opinie vadit eronată împotriva cârcia există doctrină consacrată şi jurisprudența constată a instantelor naționale.

Amenințarea poate fi comisă în orice modalitate faptică de natură a fi echivalată unei forme de constrângere, inclusiv injuriile repetate sau chiar anumite fapte cu caracter contravențional. Or, in acest context, procurorul a reținut că nu există un ilicit penal, deşi nu a existat nicio analiză asupra elementelor constitutive ale infracțiunii in raport de modalitățile concrete de comitere a acţiunilor. circumstantiate pe baza celor arătate şi dovedite de persoana vătămată, noţiuni relevate pe larg în practica judecătorească, precum decizia 260/2013 a Tribunalului Maramureş, pronunțată în dosarul 932/307/2013.

Acțiunile de amenințare au fost apte să producă o stare de temere, câtă vreme au arătat acest lucru in mod expres (aspect necombatut prin vreun mijloc de probă, şi nici negat de către parchet), in special prin prisma contextului social-politic al acelui moment şi al caracterului extrem al mesajelor, care faceau referire la suprimarea vieții. Au luat masuri suplimentare pentru asigurarea protecției personale și a familiei, dovedind prin toate mijloacele ce le-au fost accesibile că amenințările le-au provocat sentimente de frică.

Rațiunea de libertate de exprimare nu poate fi înţeleasă ca un drept absolut. iar, conform art. 57 din Constituția României, libertatea unei persoane se termină acolo unde incepe libertatea altei persoane. Dacă toate actiunile de amenintare se justifică ca fiind fapte care nu au natură penală, aşa cum se argumenteaza in ordonanţa de clasare atacată, atunci toate obligatiile juridice ar fi reduse la simple deziderate, fără rezultate practice in spațiul relațiilor sociale, fiind anulată însăşi rațiunea reglementării juridice a unora dintre aceste relații.

A fost atașat dosarul penal nr. ………………….

Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară reţine următoarele:

Urmare a plângerilor formulate de petenți, prin ordonanțele nr. …………………..a organelor de cercetare penală a poliției judiciare din cadrul P. M. C., Biroul Investigații Criminale, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de amenințare, prev. de art. 206 alin. (1) C.pen., constând în aceea că în noaptea de 16/17.09.2020, în contextul campaniei electorale organizate pentru alegerile locale 2020, autori necunoscuți, au scris pe gardul confecționat din betor apartinand S.C. ……S.A., cu sediul social în ……………, situat longitudinal cu trotuarul străzii B.P. H. mesaje cu conținut obscen, denigrator și amenințător la adresa lor.

Prin ordonanţa din 20.10.2020, a organelor de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul P.M.C., Biroul Investigații Criminale, s-a dispus reunirea dosarelor penale înregistrate cu numărul unic……………. şi …….., urmărirea penală urmând a fi efectuată în dosarul penal numărul ……...

Prin ordonanța nr. ……….. a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b teza I C. pr. pen., clasarea cauzei cu privire la infracțiunea de amenintare. prevăzută de art. 206 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată T. .H L.), amenințare, prevăzută de art. 206 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată A. M.), ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 375 C. pen., amenintare (prevăzută de art. 206 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată A. M., presupus făptuitor G. A.), motivele evidențiate în cuprinsul ordonanței completându-se cu referatul întocmit de organele de poliție.

La data de 24.05.2022, petenții au formulat plângere împotriva soluției de clasare.

Prin ordonanța nr…… a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, s-a dispus respingerea plângerii formulate de petenți împotriva ordonanței nr. ……………, ca nefondată.

Având în vedere că apărătorul petenților a precizat că a formulat plângere împotriva soluției de clasare doar în ceea ce privește infracțiunile de amenințare din noaptea de 17/18  septembrie 2020, judecătorul va verifica legalitatea și temeinicia ordonanței de clasare doar prin raportare la aceste fapte.

Analizând plângerea formulată, pe baza înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală şi a înscrisurilor depuse de petenți prin apărător în administrarea probei cu înscrisuri încuviinţată, judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este nefondată în baza următoarelor considerente:

Judecătorul de cameră preliminară reține că infracţiunea de amenințare  este o infracţiune contra  libertății persoanei care constă în ameninţarea cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare împotriva unor persoane care pentru a produce consecințe antijuridice, trebuie să aibă  aptitudinea de crea o stare de pericol pentru libertatea psihică a persoanei. 

În drept,  conform disp. art. 206 C.p, fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.

Se reține, astfel, că elementul material al infracţiunii de ameninţare constă în acţiunea de intimidare a unei persoane, directă sau indirectă, explicită sau implicită, prin ameninţarea realizată prin orice mijloace că, în viitorul apropiat, va fi săvârşită o infracţiune sau o faptă prin care se poate produce un prejudiciu material determinat sau determinabil împotriva sa, a soţului său, a unei rude apropiate ori a altei persoane. Răul cu care se ameninţă trebuie să fie injust şi iminent sau să se producă în viitorul apropiat.

Modalitatea concretă prin care se poate realiza acţiunea de ameninţare poate să îmbrace diferite forme. Astfel, poate fi vorba despre o ameninţare verbală, despre o ameninţare formulată în scris sau prin alte semne grafice,  ori se poate exercita o ameninţare prin gesturi sau atitudini simbolice. O primă condiţie este ca ameninţarea să se refere la comiterea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare.

În cauză, din plângerea petenților se reține că autori necunoscuți au scris pe gardul confecționat din beton apartinand S.C. …….. S.A., cu sediul social în municipiul ………. situat longitudinal cu trotuarul străzii B.P. H.: „T…..ești t*rfa lui A…! Muriți!”

Judecătorul de cameră preliminară constată că un verb la modul imperativ, chiar dacă se referă la moartea unor persoane, nu poate constitui o amenințare ce se referă la comiterea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare. Imperativul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în sensul cel mai general posibilitatea unei acțiuni ca voită de către vorbitor.

În această situație, expresia ”Muriți”, poate exprima dorința făptuitorilor ca persoanele vizate  să moară, nefiind însă întrunite elementele laturii obiective în ceea ce privește infracțiunea de amenințare, mai exact nu reiese că există o acțiune de intimidare cu săvârșirea în viitor a infracțiunii de omor. Judecătorul constată că orice fel de exprimare cu potențial intimidant trebuie să transmită ideea că rezultatul comiterii infracțiuni sau al faptei păgubitoare va fi consecința unei acțiuni întreprinse de autorul mesajului, indiferent ca aceasta se va realiza sau nu.

Cu alte cuvinte, dacă o persoană dorește ca altă persoană să moară, dar fără a arăta că acest rezultat ar presupune o implicare a făptuitorului, în sensul săvârșirii în viitor a faptei de către acesta, nu suntem în prezența infracțiunii de amenințare, ci în prezența unui comportament  ce poate fi catalogat ca imoral. Astfel, există o diferență între „ O să vă omor”  și „Muriți!”.  Primul exemplu presupune o amenințare cu comiterea infracțiunii de omor de către o anumită persoană care își arată dorința de a intimida prin implicarea în viitor în uciderea unei persoane, acest comportament încadrându-se în sfera ilicitului penal.

 În schimb, sintagma ”Muriți!”, nu poate exprima decât  dorința celor care au scris pe acel gard ca petenții să moară, nespecificând în concret că  acele persoane se vor implica în viitorul îndepărtat sau apropiat în orice fel în comiterea infracțiunii de omor.

Așadar, nu este necesară identificarea autorilor pentru a se afla poziția lor psihică referitoare la această faptă, întrucât din punctul de vedere al laturii obiective, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare. Așadar, faptele, astfel cum au fost deferite organelor de urmărire penală, nu au valență infracțională, nefiind necesară analiza laturii subiective a  făptuitorilor. Mențiunile din cadrul referatului cu propunere de clasare, însușite de procuror, privitoare la „întregul comportament ilicit al autorior faptei..” se referă la fapta de a scrie pe acel zid mesajul ”Muriți”, iar nu la poziția psihică a autorilor, astfel cum în mod greșit au presupus petenții.

O altă condiție se referă la necesitatea de a exista o ameninţare serioasă; aceasta trebuie să aibă un potenţial intimidant, altfel spus, să fie de aşa natură încât să poată produce o stare de temere.

Neexistând o amenințare în sensul legii penale, respectiv o acțiune de intimidare cu comiterea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare, nu poate fi analizat caracterul serios al acesteia.

Având în vedere că faptele reclamate de petenți nu au natură penală, judecătorul de cameră preliminară constată că  este irelevant, din perspectiva obiectului învestirii, dacă acestea întrunesc sau nu elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991. 

În concluzie, soluția de clasare dispusă în cauză va fi apreciată ca temeinică și legală. Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a C.proc.pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenții A. M. și T. H. L. împotriva ordonanței nr.  ………….. din data din 30.03.2022 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, menținută prin ordonanța nr. ……….. din 09.06.2022 prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina.

În temeiul art. 275 alin. 2 C.proc.pen., cheltuielile judiciare, în valoare de 200 lei, vor fi suportate de petent, câte 100 de lei fiecare.

În temeiul art. 341 alin. (8) C.proc.pen., prezenta încheiere este definitivă

Domenii speta

Spete similare