Contestaţie la executare

Dosar nr. yyyyy/297/2019 contestaţie la executare

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA XXXXXXX – JUDEŢUL XXXXXXXXXXXX

  Şedinţa publică  din data de  07.10.2020

PREŞEDINTE – XXXX XXXX

GREFIER –XXXXXXX XXXXXX

SENTINŢA CIVILĂ NR. XXX

La ordine pronunţarea asupra acţiunii civile având ca obiect contestaţie la executare, formulată de contestatorul XXXXXXXX XXXXXX XXXXXX, în contradictoriu cu intimatul  XXXXXXXX XXXXXX XXXXXX SARL.

Procedură fără citarea părţilor.

Dezbaterile asupra fondului s-au desfăşurat în şedinţa publică din data de  24.09.2020,  fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când instanţa având nevoie de timp mai îndelungat pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de  07.10.2020.

INSTANŢA,

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 09.09.2019, sub nr. yyyyy/297/2019, contestatorul XXXXXXXX XXXXXX XXXXXX, a chemat în judecată  intimatul XXXXXXXX XXXXXX XXXXXX SARL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa, să se  dispună anularea încheierii Judecătoriei XXXXXXX din data de 09.08.2019 dată în dosarul nr. XXXX/297/2019, prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite a contestatorului, deoarece a intervenit prescripţia executării silite, anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuţional nr. 561/2019, aflat pe rolul BEJ „XXXXXXX XXXXXXXX”, reprezentate printre altele  de Somaţia din 19.08.2019, precum şi de încheierea nr. 561/19.08.2019 emisă de executorul judecătoresc, să se constate nulitatea executării silite înseşi, totodată să se dispună restituirea taxei judiciare de timbru în valoare de 1.000 lei. 

De asemenea, a solicitat anularea parţială a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit de consum nr. YYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY/28.05.2008  la care s-a încheiat actul adiţional nr. XYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY/26.10.2011, în subsidiar, modificarea acestuia după lămurirea întinderii şi aplicării titlului executoriu şi după determinarea creanţei. De asemenea, a solicitat să se constate caracterul abuziv al clauzei contractuale  înserată la pct. 4.1 alin. 2 din Contractul de credit, care prevede perceperea unui comision lunar de administrare  a creditului reprezentând un procent de 0,45% aplicat la valoarea soldului creditului şi, ca o consecinţă a constatării caracterului abuziv al acestei clauze, să se constate  nulitatea absolută a acesteia şi să oblige  pârâta la restituirea către contestator a sumelor plătite nedatorat în baza acestei clauze, cu cheltuieli de judecată.

Totodată, a invocat excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, în raport de prevederile art. 6 şi art. 7 din Decretul nr. 167/1958.

În motivarea acţiunii, s-a arătat că la data de 28.05.2008, contestatorul  a încheiat cu SC XXXXXXXXX SA contractul de credit de consum nr. YYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY3/28.05.2008, având ca obiect acordarea către contestator a unui credit în sumă de 9.454 Euro, pe care l-a folosit, astfel cum stipulau prevederile contractuale, suma de 20.624,43 lei (formată din 13.911,76 lei şi 6.712,67 lei), au utilizat-o pentru lichidarea anticipată a unor credite de consum contractate la BRD şi suma de 3.803 euro în scopul de nevoi personale nenominalizate.

După contractarea împrumutului, la data de 26.10.2011, având în vedere criza economică, precum şi contextul macroeconomic internaţional şi scăderea puterii contestatorului de achitare a ratelor, a încheiat cu banca Actul adiţional nr. XYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY/26.10.2011, având  ca obiect reeşalonarea obligaţiilor de plată ale contestatorului, precum şi stabilirea valorii dobânzii şi a comisioanelor bancare pe care urma să le achite băncii.

După semnarea Actului adiţional, începând cu anul 2011 fiind în imposibilitatea  financiară de a mai suporta costurile ratelor lunare aferente Contractului de credit, a încetat să mai efectueze plata ratelor scadente, ultima plată efectuată fiind achitată în luna octombrie 2011.

A arătat contestatorul că abia la data de 22.08.2019 a primit de la executorul judecătoresc somaţia din 19.08.2019 prin care era somat să achite creditoarei suma de 17.239,40 euro debit şi 7.057,89 lei plus TVA onorariu executor judecătoresc, încheierea nr. 561/19.08.2019, privind stabilirea cheltuielilor de executare, încheierea din 09.08.2019 emisă de Judecătoria XXXXXXX în dosarul nr. XXXX/297/2019 privind încuviinţarea executării silite, precum şi două copii ale Contractului de credit de consum nr. YYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY3 din  28.05.2008 încheiat cu XXXXXXXXX.

A mai precizat contestatorul că atât încheierea nr. 561/2019 din 19.08.2019 de stabilire a cheltuielilor de executare, cât şi toate actele de executare efectuate de executorul judecătoresc în dosarul nr. 561/2019 sunt nule, deoarece au fost emise în lipsa unui titlu executoriu.

Titlul executoriu pentru urmărirea silită a creanţei în cuantum de 17.238,40 euro, la care se adaugă cheltuielile de executare, ce face obiectul dosarului execuţional nr. 561/2019 al BEJ XXXXXXX XXXXXXXX – XXXXXXXXXXXX îl reprezintă Contractul de credit de consum nr. YYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY3/28.05.2008 la care s-a încheiat actul adiţional nr. XYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY/26.10.2011, pe care l-a încheiat cu XXXXXXXXX S.A.

Prin cesiune, SC XXXXXXXXX SA a renunţat la dreptul de a executa silit debitul şi cum cesiunea a determinat naşterea a două raporturi juridice diferite între părţi, unul între bancă şi debitor, respectiv unul între creditorul cesionar şi debitor, izvorul juridic al urmăririi silite nu îl mai poate constitui Contractul de credit, ci eventual contractul de cesiune, care nu constituie titlu executoriu.

În anul 2011, banca nu putea să cesioneze contractul de credit, cu toate drepturile şi obligaţiile rezultând din acesta, deoarece dispoziţiile vechiului Cod civil nu permiteau acest lucru şi că potrivit disp. art. 1391 şi următoarele din vechiul Cod civil, obiectul unei cesiuni de creanţă îl putea reprezenta o creanţă, un drept sau o acţiune, iar nu un contract.

A mai menţionat contestatorul că atunci când creditorul care solicită executarea silită a unui contract de credit este creditor cesionar în urma încheierii unei cesiuni de creanţă cu instituţia de credit, executarea silită este lipsită de un titlu executoriu.

Referitor la capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei înserate la pct. 4.1 alin. 2 din contractul de credit, care prevede perceperea unui comision lunar de administrare a creditului reprezentând un procent de 0,45% aplicat la valoarea soldului creditului, contestatorul a arătat că, pe de o parte este consumator, în sensul legislaţiei protecţiei consumatorilor deoarece, în contractul de credit încheiat cu XXXXXXXXX SA  a acţionat în scop personal, exterior oricărei activităţi comerciale, industriale sau de producţie, artizanale sau liberale. Totodată, a arătat că pe de altă parte banca XXXXXXXXX SA este comerciant, în sensul aceleiaşi legislaţii a protecţiei consumatorului, deoarece este o persoană juridică autorizată care, în temeiul unui contract ce intră sub incidenţa legii protecţiei consumatorilor, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 35, art. 667, art. 706, art. 712 alin. 1 – 3, art. 713 alin. 2, art. 783 alin. 1 teza finală, art. 192 şi art. 194 din Codul de procedură civilă, art. 6 şi art. 7 din Decretul nr. 167/1958.

În dovedirea contestaţiei,  s-a solicitat proba cu înscrisuri şi expertiză de specialitate.

Intimata XXXXXXXX XXXXXX XXXXXX S.a.R.L.  a depus întâmpinare la data de 07.02.2020, prin care a solicitat respingerea ca nelegală şi neîntemeiată a contestaţiei la executare  formulate împotriva executării silite înseşi şi a actelor de executare încheiate de executorul judecătoresc XXXXXXXXXX XXXXXXXX  în dosarul execuţional nr. 561/2019.  Pe cale de excepţie a invocat excepţia netimbrării acţiunii, excepţia lipsei timbrării capătului de cerere cu privire la nulitatea parţială a contractului de credit şi excepţia inadmisibilităţii cererii conform art. 713 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind comisionul de administrare, excepţia lipsei de interes, excepţia prescripţiei dreptului de a solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contract şi restituirea sumelor achitate în baza contractului, precum şi excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant. 

În drept, a invocat disp. art. 205 din noul Cod de procedură civilă, Lg. nr. 193/2000, precum şi orice alte dispoziţii menţionate în cadrul întâmpinării.

Analizând materialul probator administrat în cauză, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile şi a susţinerilor părţilor, instanţa  constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C.proc.civ., potrivit cărora instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, instanța va analiza cu prioritate excepțiile invocate de către contestator prin cererea de chemare în judecată, precum și de către intimată prin întâmpinare.

1. Referitor excepția netimbrării contestației le executare și al capătului de cerere privind nulitatea parțială a contractului de credit, instanța reține că, potrivit art. 1, alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, acțiunile şi cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în această normă legală.

De asemenea, art. 10 alin. (2) O.U.G. nr. 80/2013, statuează că în cazul contestației la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată. În cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestația la executare se taxează cu 100 lei, iar conform art. art. 33 alin. (2) din ordonanță dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță şi de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Totodată, instanța constată că la f. 3 vol. I, contestatorul a atașat dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 1000 lei și, pe cale de consecință, va respinge excepția, ca neîntemeiată.

2. În privința excepțiile inadmisibilității capătului de cerere ce vizează constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit bancar și al clauzelor contractuale privind comisionul de administrare, instanța reține că, potrivit art. 713 alin. (2) C. pr. civ. ” În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.”

Așadar, conform acestui text, cu excepția hotărârilor judecătorești, în cazul contestării oricărui alt titlu executoriu se pot invoca pe calea contestației la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului, în măsura în care legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale specială pentru desființare lui, or, nici art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți şi consumatori, dar nici art. 78 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumatorului, nu prevăd o modalitate specifică de atacare a clauzelor abuzive încheiate între profesioniști și consumatori, ba dimpotrivă, art. 14 din Legea nr. 193/2000 stipulează că acei consumatori prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor legii au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civila, deci și pe calea contestației la executare.

Conchizând asupra acestui aspect, instanța constată că, în materia clauzelor considerate abuzive înserate în cuprinsul contractelor de credit bancar, legiuitorul nu a stabilit o cale procesuală proprie contestării acestora, astfel încât va respingea excepțiile, ca neîntemeiate.

3. Instanța apreciază, ca neîntemeiată, și  va respinge pe acest temei, excepția  lipsei de interes a contestatorului în privința capătului de cerere referitor la constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale vizând comisionul de administrare a creditului, pentru următoarele considerente:

Art. 32 Cod procedură civilă, condiționează exercitarea acțiunii civile, de existența în persona autorului cererii a următoarelor prerogative : să aibă capacitatea procesuală și calitate procesuală, să formuleze o pretenție și să justifice un interes, iar articolul următor stipulează că interesul de acționa trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Or, în speța dedusă judecății este evident că debitorul are interes de a intenta o astfel de cerere, de vreme ce acesta a formulat și un capăt de cerere subsidiar prin care a solicitat lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu, urmărind, în eventualitatea admiterii cererii privind constatarea caracterului abuziv a clauzei susmenționate, reducerea debitului cu suma achitată cu titlu de comision de administrare ori restituirea acesteia.

În plus, este lipsit de orice relevanță faptul că, de la data semnării contractului și al achitării primei rate din contract au trecut 11 ani, timp în care debitorul nu a efectuat vreun demers pe lângă banca împrumutătoare ori la ANPC, pe cale separată, în vederea obținerii reducerii sau anulării clauzei în discuție, deoarece nici trecerea timpului și nici rămânerea în pasivitate a contestatorului o perioadă așa lungă de timp, nu poate duce la pierderea interesului debitorului de acționa, atât timp cât, în această materie, dreptul de acționa este imprescriptibil și nici nu este condiționat de respectarea de către reclamant a vreunei proceduri prealabile.

4. În privința excepției prescripției dreptului de solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor  privind comisionul de administrare și de a pretinde restituirea sumelor de bani plătite în baza acesteia, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 2502 alin.(2), pct. 3 C.civ. sunt imprescriptibile drepturile privitoare la acțiunea în constatarea nulității absolute a unui act juridic. Astfel, raportat la caracterul absolut al nulității clauzelor abuzive – care rezultă din reglementarea legală oferită în plan european de Directiva nr. 13/93/CEE, iar în plan național de Legea nr. 193/2000 – acțiunea este imprescriptibilă. Clauza nominalizată de către contestator, considerată ca fiind abuzivă, este reglementată prin norme de ordine publică, privind protecția consumatorilor, iar nu prin norme de interes privat. Prin urmare, este lipsită de relevanță data încheierii contractului şi data sesizării instanței, nefiind incidentă o cauză de nulitate relativă, ci una de nulitate absolută și, pe cale de consecință, instanța va respinge, ca neîntemeiată, și această excepție.

Cu privire la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al avocatului contestatorului, instanța învederează  că la f. 10 vol. I, a fost depusă, împreună cu contestația la executare, împuternicirea avocațială seria XX, nr. YYYYY/24.08.2019, emisă în baza contractului de asistență juridică XX, nr. YYYYYY/2019, prin care domnul avocat XXXXXXXXXX XXXXXXXXX a fost împuternicit de către contestator să redacteze contestația la executare, să o semneze, să o promoveze, să îl asiste şi să îl reprezinte în prezentul litigiu, precum și în căile de atac.

Potrivit art. 68 Cod procedură civilă ”Procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaţilor. Dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi trecută în încheierea de şedinţă. Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecăţii, chiar dacă nu cuprinde nici o arătare în această privinţă; el poate fi însă restrâns numai la anumite acte sau pentru anumită instanţă.”

Noțiunea de „reprezentare” trebuie interpretată într-un sens extensiv, incluzând toate operațiunile necesare pentru asigurarea unei reprezentări efective şi concrete în cadrul prezentului dosar, deci şi redactarea de acte,  cu excepția efectuării unor acte de dispoziție, iar la dosar există dovada faptului că debitorul l-a abilitat pe reprezentantul său convențional să efectueze toate demersurile prevăzute de lege pentru a le apăra interesele în prezenta cauză, astfel încât va respinge excepția, ca neîntemeiată.

În vederea soluționării excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei în privința capătului de cerere vizând caracterul abuziv al clauzei contractuale înserată la pct. 4.1. alin. 2 din contractul de credit nr. YYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY/28.05.2008, încheiat cu XXXXXXXXX SA, invocată din oficiu, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 1582 C.civ, care statuează că ”(1) Debitorul poate să opună cesionarului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut invoca împotriva cedentului. Astfel, el poate să opună plata făcută cedentului înainte ca cesiunea să îi fi devenit opozabilă, indiferent dacă are sau nu cunoștință de existența altor cesiuni, precum şi orice altă cauză de stingere a obligațiilor survenită înainte de acel moment.(2) Debitorul poate, de asemenea, să opună cesionarului plata pe care el însuși ori fideiusorul său a făcut-o cu bună-credință unui creditor aparent, chiar dacă au fost îndeplinite formalitățile cerute pentru a face opozabilă cesiunea debitorului şi terților. 3) În cazul în care cesiunea i-a devenit opozabilă prin acceptare, debitorul cedat nu mai poate opune cesionarului compensația pe care o putea invoca în raporturile cu cedentul.”

Se observă că acest text de lege enumeră care sunt mijloacele de apărare pe care debitorul le poate opune cesionarului, ce ar fi putut invocate și cedentului, respectiv: plata făcută cedentului înainte ca cesiunea să îi fi devenit opozabilă, precum și orice altă cauză de stingere a obligațiilor survenită înainte de acel moment, precum şi plata pe care el însuși ori fideiusorul său a făcut-o cu bună-credință unui creditor aparent, ori în speța dedusă judecății, pe lângă contestarea legalității executării silite declanșate împotriva debitorului, a creanței pretinse, a întinderii debitului și a modalității de executare, se invocă caracterul pretins abuzivă al clauzei înserată în convenția de credit nr. YYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY/28.05.2008, încheiat cu XXXXXXXXX SA, astfel încât instanța apreciază că acest capăt de cerere reprezintă apărări strict personale pe care debitorul nu le poate formula decât în contradictoriu cu împrumutătorul, nu și față de cesionar, care la data încheierii contractului de împrumut era un simplu terț față de cele două părți contractante din convenția de împrumut.

De altfel, art. 1568 C.civ. prevede că cesiunea de creanță transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată, drepturile de garanție și toate celelalte accesorii ale creanței cedate, de unde se poate trage concluzia că prin această modalitate de transmitere a obligațiilor nu se poate transfera și calitate procesuală pasivă pe care ar putea-o avea într-un litigiu, având un asemenea obiect.

Mai mult decât atât, astfel cum rezultă din înscrisul de la f. 2-4 vol. II, comisionul de administrare credit, în cuantum de 1159, 01 euro nu face parte din creanța cedată intimatei, acesta fiind încasat de banca împrumutătoare în perioada 23.06.2008-26.10.2011, cu mult timp înainte declarării scadenței anticipate a creditului ( 10.10.2014) și al transferului creanței, care a avut loc la data de 16.08.2016.

Pe cale de consecință, constatând incidența prevederilor art. 42 alin. (1) C.pr.civ., instanța va admite excepția și va respinge acest capăt de cere ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Referitor la capătul de cere privind anularea încheierii din data de 09.08.2019, pronunțată de Judecătoria XXXXXXX, în dosarul nr. XXXX/297/2019, prin care a fost încuviințată executarea silită, instanța învederează că, în conformitate cu dispozițiile art. 666 alin. (5) Cod procedură civilă, cererea de încuviințarea va putea fi respinsă numai dacă: 1. cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat; 2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu; 3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege sau alte cerințe în cazurile anume prevăzute de lege;4. creanța nu este certă, lichidă şi exigibilă;5. debitorul se bucură de imunitate de executare; 6. titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; 7. există alte impedimente prevăzute de lege.

Instanța de executare, în mod corect, a admis încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit în discuție, de vreme ce art. 1574 alin. (1) Cod procedură civilă, obligă cedentul să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în posesia sa, precum şi orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis, ceea ce denotă că cesionarul poate pretinde creanța achiziționată, în baza acestor înscrisuri.

În plus art. 1578 alin. (1) din aceiași normă legală, statuează că debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată şi se solicită debitorului să plătească cesionarului, or, astfel cum rezultă din înscrisul de la f. 75, vol. I, creditorul cedent, cât și cesionarul au comunicat debitorului faptul că a fost transferată creanța în patrimoniul intimatei, astfel încât criticele aduse de către contestator Încheierii din data de 09.08.2019, pronunțată de Judecătoria XXXXXXX, în dosarul nr. XXXX/297/2019, conform cărora izvorul juridic al urmăririi silite nu mai este reprezentat de contractul de credit, sunt neîntemeiate.

În acest sens, instanța are în vedere și prevederile art. 638 alin. (1), pct. 4) Cod procedură civilă, care reglementează că sunt considerate titluri executorii și titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie, iar art. 120 din OUG 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, recunoaște această calitate contractelor de credit.

Instanța apreciază ca fiind eronate referirile contestatorului la dispozițiile art. 1391 din Vechiul Cod civil, motivat de faptul că cesiunea de creanță între banca împrumutătoare și intimată a fost perfectată la data de 16.08.2016, astfel încât această convenție este supusă prevederilor actualului Cod civil, după cum stipulează art. 5 alin. (1) din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

Pentru aceste argumente, instanța va respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind anularea încheierii din data de 09.08.2019, pronunțată de Judecătoria XXXXXXX, în dosarul nr. XXXX/297/2019, prin care a fost încuviințată executarea silită.

Referitor excepția prescripției dreptului intimatei de a solicita executarea silită, instanța reține următoarele:

În fapt, potrivit contractului de credit nr. YYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY/28.05.2008, contestatorul a împrumutat de  S.C. XXXXXXXXX SA, suma de 9454 euro, pentru o perioadă de 120 luni, cu scadența la dat de 27.05.2018, (f. 33-44 vol. I).

Ulterior, prin actul adițional nr. XYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY/26.10.2011, părțile contractante au convenit asupra reeșalonarea obligațiilor de plată de plată lunare ale împrumutatului stabilite prin contractul de credit, prin diminuarea acestora, creditul urmând a fi rambursat în următoarele 120 luni, de la data semnării actului adițional, (f. 45-63 vol. I).

Deoarece debitorul nu au mai rambursat ratele creditului contractat, la data de 10.10.2014,  banca împrumutătoare a  declarat scadența anticipată a creditului, fără notificarea debitorului, iar, la data de 16.08.2016, a cesionat creața în cuantum de 17048,69 euro, pe care o avea față de debitor, către intimata XXXXXXXX XXXXXX XXXXXX SaR, (f. 75-102 vol. I; 2-4 vol. II).

Aceasta din urmă a rămas în pasivitate până la data de 19.07.2019, când a formulat cerere de executare silită împotriva debitorului, ce a fost înregistrat la BEJ XXXXXXX XXXXXXXX, sub nr. 561/02.08.2019, executorul judecătoresc solicitând concomitent încuviințarea executării silite, cerere care a fost admisă prin încheierea din data de 09.08.2019, pronunțată de Judecătoria XXXXXXX, în dosarul nr. XXXX/297/2019, context în care executorul judecătoresc prin încheierea din data de 19.08.2019, a stabilit onorariul ce i se cuvine, respectiv suma de 7057,89 lei, l-a somat pe debitor să achite suma de 17238,40 euro în termen de o zi, iar la data de 10.09.2019 a emis adrese privind înființarea popririi asupra conturilor debitorului, (f. 29, 135-154 vol. I).

În drept, instanța reține că executarea silită a început la data de 02.08.2019, respectiv odată cu sesizarea organului de executare, așa cum prevede art. 622 alin. 2 C.p.c.

În faza punerii în executare a titlului de credit reprezentat de contractul de credit bancar, sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă, Cartea a V-a, ce reglementează executarea silită, întrucât creditoarea intimată are deja un titlu executoriu, nefiind în situația de a obține un asemenea titlu.

Pe cale de consecință, instanța constată că în prezenta cauză sunt aplicabile următoarele dispoziții relevante din Codul de procedură civilă:

Art. 706 C.p.c. „(1) Dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani.(2) Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită. În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.”

Art. 707 alin. 2 C.p.c. „Prescripţia stinge dreptul de a obţine executarea silită şi orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie. În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, dacă dreptul de a obţine obligarea pârâtului este imprescriptibil sau, după caz, nu s-a prescris, creditorul poate obţine un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces, fără a i se putea opune excepţia autorităţii de lucru judecat.”

Art. 708 ”(1) Cursul prescripției se suspendă: 1. în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului de a obţine obligarea pârâtului;2. pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost stabilită de instanţă sau de alt organ jurisdicţional competent; 3. cât timp debitorul nu are bunuri urmăribile sau care nu au putut fi valorificate ori îşi sustrage veniturile şi bunurile de la urmărire; 4. în alte cazuri prevăzute de lege. (2) După încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare. (3) Prescripţia nu se suspendă pe timpul cât executarea silită este suspendată la cererea creditorului urmăritor.”

Art. 709 C.p.c. „(1) Cursul prescripţiei se întrerupe:1. pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei;2. pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent;3. pe data depunerii cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori;4. pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare;5. pe data depunerii cererii de reluare a executării;6. în alte cazuri prevăzute de lege.(2) După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripţie.(3) Prescripţia nu este întreruptă dacă executarea silită a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea”.

Conform art. 711 din aceiași normă legală statuează că prevederile capitolului referitor la prescripţia dreptului de a obţine executarea silită se completează cu dispozițiile Codului civil privitoare la prescripția extinctivă.

În speță, instanța constată că banca împrumutătoare a declarat scadența anticipată a creditului făcut de către contestator la data de 10.10.2014, ceea ce însemnă că, potrivit art. 706 alin. (2) Cod procedură civilă, termenul de prescripție a început să curgă de la această dată, fiind fără relevanță, sub acest aspect, data cesionării creanței către  intimată, 16.08.2016, astfel încât termenul de 3 ani s-a împlinit la data de 10.10.2017, cererea de executare din data de 02.08.2019, fiind formulată în mod evident cu depășirea termenului prevăzut de lege și pe cale de consecință, dreptul creditoarei de a cere executarea silită este stins.

Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției dreptului intimatei de a solicita executarea silită a creanței derivând din contractul de credit nr. YYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY/28.05.2008 și actul adițional nr. XYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY/26.10.2011, încheiate cu XXXXXXXXX SA, invocată de contestator și, pe cale de consecință, va admite contestația la executare formulată de către debitorul XXXXXXXX XXXXXXXXXX-XXXXXXX, în contradictoriu cu intimata XXXXXXXX XXXXXX XXXXXX SaRL.

Referitor la cheltuielile de judecată, în baza art. 453 alin. 1, art. 451 alin. 1 şi art. 452 Cod procedură civilă, constatând culpa procesuală a intimatei în ceea ce privește prezenta cauză, instanța o va obliga pe aceasta la plata către contestator a sumei de 3119 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și contravaloarea multiplicării şi transmiterii dosarului de executare nr. 561/2019.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, constând în taxa judiciară de timbru aferentă contestației la executare, în cuantum de 1000 lei, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, taxa judiciară de timbru se restituie, la cerere, în cazul în care contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.

Așadar, există două reglementări legale privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, astfel: una cu caracter general prevăzută de art. 453 C.p.c., care instituie faptul că taxa judiciară de timbru (ca o cheltuială de judecată) este suportată de partea care a căzut în pretenţii şi una cu caracter special prevăzută de art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, care instituie faptul că în cazul admiterii contestaţiei la executare, taxa judiciară de timbru se restituie contestatorului, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, ceea ce înseamnă că nu pot fi obligate intimatele la plata acestei taxe de timbru.

Conform principiului specialia generalibus derogant, norma specială este cea care derogă de la norma generală şi totodată este de strictă interpretare la cazul respectiv. Mai mult, o normă generală nu poate înlătura de la aplicare o normă specială.

Conchizând, contestatorul nu are o opțiune între cele două căi, ci este obligatorie aplicarea normei speciale, respectiv aceea de a i se restitui taxa judiciară de timbru în cazul admiterii contestației la executare, iar nu obligarea intimatei la plata acesteia.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, instanța va dispune restituirea către contestatori a sumei de 1000, lei reprezentând taxă judiciară de timbru.

Prezenta hotărâre se va comunica din oficiu şi executorului judecătoresc, după rămânerea definitivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

Respinge, ca neîntemeiate, excepțiile netimbrării contestației la executare și a capătului de cerere privind nulitatea parțială a contractului de credit, a inadmisibilității cererii prin raportare la prevederile art. 713 alin. (2). C.p.c., a inadmisibilității capetelor de cerere privind constatarea caracterului abuziv ala clauzelor contractuale privind comisionul de administrare, a lipsei de interes, a prescripției dreptului de a solicita constarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale și restituirea sumelor achitate în baza contractului, a lipsei dovezii calității de reprezentant al contestatorului, invocate de către intimată.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei cu privire la capătul de cerere vizând caracterul abuziv al clauzei contractuale înserată la pct. 4.1. alin. 2 din contractul de credit nr. YYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY/28.05.2008, încheiat cu XXXXXXXXX SA, și, pe cale de consecință, respinge acest capăt de cere ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasiva.

Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind anularea încheierii din data de 09.08.2019, pronunțată de Judecătoria XXXXXXX, în dosarul nr. XXXX/297/2019, prin care a fost încuviințată executarea silită.

Admite excepția prescripției dreptului intimatei de a solicita executarea silită a creanțelor derivând din contractul de credit nr. YYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY/28.05.2008 și actul adițional nr. XYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY/26.10.2011, încheiate cu XXXXXXXXX SA, invocată de contestator.

Admite contestația la executare formulată de către debitorul XXXXXXXX XXXXXXXXXX-XXXXXXX, CNP-YYYYYYYYYYYYYYYY, domiciliat în orașul XXXXXXX, Fdt. XXXXXXXXXXXXX XXXXXXXXXXXXX XXXXX, nr. 1, județul XXXXXXXXXXXX, prin reprezentant convențional av. XXXXXXXXXX XXXXXXX, în contradictoriu cu intimata XXXXXXXX XXXXXX XXXXXX SaRL, cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul XXXXXXXXXXX, XXXXXXX XXXXXXX, nr. XXX, Clădirea XXXXXXXXX Y, subsol, parter, etajele YYYY, sector Y.

Anulează toate actele de executarea silită efectuate în dosarul de executare nr. 561/2019 al BEJ XXXXXXX XXXXXXXX, împotriva debitorului.

Dispune restituirea către contestator a sumei de 1000 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, conform disp. art. 45 lit. f din OUG nr. 80/2013.

Obligă intimata să achite contestatorului suma de 3119 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și contravaloarea multiplicării şi transmiterii dosarului de executare nr. 561/2019.

Executorie.

Prezenta hotărâre se va comunica executorului judecătoresc la rămânerea definitivă.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria XXXXXXX.

Pronunțată, azi, 07.10.2020, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.

Domenii speta

Spete similare