Civil.răspundere civilă delictuală

 RĂSPUNDERE CIVILĂ DELICTUALĂ

Deliberând asupra cauzei civile de faţa constata următoarele:

Prin acţiunea înregistrată  la data de 10.05.2021  pe  rolul Judecătoriei Buzău sub nr. .../200/2021, reclamanţii JCC şi JSC au chemat în judecată pârâta JV, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să  achite suma de 36.830 lei, dobândită prin moştenire de la defunctul lor tată.

În fapt, reclamanţii au învederat că sunt frați și sunt singurii moștenitori ai defunctului lor tată, JZ, decedat la data de 3.03.2018, conform Certificatului de moștenitor nr. .../03.10.2018.

Arată că pârâta este fosta soție a tatălui lor și este străină de succesiune. Divorțul dintre aceasta şi tatăl lor, s-a pronunțat prin sentinţa civilă nr. .../14.02.2011 a Judecătoriei Buzău, fosta soție a păstrat numele de familie de J.

După decesul tatălui, pârâta s-a folosit de faptul că avea în posesie cardul bancar al defunctului și imediat după deces a sustras sume de bani din contul acestuia, fără niciun drept.

Mai mult, pârâta a sustras din contul tatălui lor, după decesul acestuia, întreaga sumă de 36.830 lei. (3.368,97 lei existenți în cont la data decesului și 2.941 lei reprezentând pensia neîncasată virată în cont ulterior datei decesului la 9.03.2018 și 292.05 reprezentând decont medicamente virați în cont tot ulterior datei decesului).

Conform Certificatului de moștenitor nr. ../03.10.2018, reclamanţii sunt singurii moştenitori ai defunctului JZ și în masa succesorală a defunctului este inclusă suma de bani de 33.608.97 lei aflată în contul defunctului la data decesului acestuia.

Față de această sumă, reclamanţii în calitate de moștenitorii, mai au dreptul și la pensia aferentă lunii martie 2018, conform art. 120 din L 263/2010 (Sumele neîncasate de către pensionar, reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul și/sau, după caz, drepturi restante de pensie, cuvenite și neîncasate până la deces, se plătesc soțului supraviețuitor, copiilor, părinților sau, în lipsa acestora, celorlalți moștenitori, în condițiile dreptului comun.), sumă de 2.941 lei care a fost virată în contul bancar al defunctului la data de 9.03.2018 și la suma de 292,05 reprezentând decont medicamente virată în contul tatălui lor.

După cum se observă și din conținutul Certificatului de moștenitor și din extrasele bancare comunicate de Banca Transilvania, această sumă totală de 36.830 lei a fost sustrasă din contul bancar încă din ziua decesului (2.03.2018) de către JV astfel:

- 2.03.2018- sustragerea sumei de 100 lei

- 7.03.2018- sustragerea sumei de 5.000 lei

- 8.03.2018- sustragerea sumei de 5.000 lei

- 13.03.2018 - sustragerea sumei de 5.000 lei

- 14.03.2018 - sustragerea sumei de 5.000 lei

- 19.03.2018 - sustragerea sumei de 5.000 lei

-  21.03.2018- sustragerea sumei de 5.000 lei

- 26.03.2018- sustragerea sumei de 5.000 lei

- 28.03.2018 - sustragerea sumei de 1730 lei; la această dată, soldul contului era de 7 lei, (în data de 25.04.2018 a fost închis contul bancar ca urmare a lipsei fondurilor, rămânând doar suma de 7,02 lei).

Susţine că aceste sume de bani au fost sustrase fără niciun drept de către numita JV, persoană care, după modul în care a acționat, este cert că urmărea golirea contului bancar al fostului soț imediat după decesul acestuia, prejudiciindu-i pe moștenitori.

Astfel, începând chiar din ziua decesului aceasta a sustras suma de 100 lei (probabil a vrut să verifice dacă poate utiliza cardul bancar al defunctului după data decesului) și sistematic a sustras ulterior zilnic câte 5.000 lei, până la ultima retragere de 1.730 lei când a golit contul bancar.

Astfel, în perioada 2.03.2018- 28.03.2018 numita JV a sustras în total suma de 36.830 lei fără a avea niciun drept și fără a exista acordul vreunuia dintre copiii defunctului, singurii moștenitori.

Mai arată că numita JV a încasat și ajutoarele de înmormântare atât de la sistemul public dar și de la unitatea militară la care a fost angajat defunctul lor tată.

Învederează că pârâta JV a declarat în fals la serviciul de stare civilă că este soţia defunctului pentru a obţine certificatul de deces al defunctului, astfel încât aceştia, în calitate de fiii ai defunctului au putut obține doar un duplicat al certificatului de deces; JV, deși nu mai era soția tatălui lor, primind originalul acestui act de stare civilă.

În acest sens, pârâta s-a folosit de faptul că după divorț și-a păstrat numele de familie al defunctului.

Mai mult, tot în același scop de îmbogățire fără just temei, prin prejudicierea adevăraților moștenitori, pârâta face falsuri în declarație arătând că ar fi soția defunctului și obține certificatul de deces în original în baza căruia încasează diferite sume de bani.

Pârâta a procedat în acest fel ilegal (a obținut originalul certificatului de deces făcând declarații false) tot pentru a obține cât mai mulți bani de pe urma defunctului - atât banii din conturile bancare, cât și ajutoarele primite ca urmare a decesului.

Arată că nu au dat acordul acestei persoane, JV, pentru ca aceasta să încaseze vreo sumă de bani din contul bancar al tatălui lor.

De altfel, este dovedit acest lucru prin aceea că reclamanţii au aflat de acest cont bancar în septembrie 2018, cu ocazia dezbaterii succesiunii la notar, iar JV a sustras banii în perioada 2-28.03.2018. Deci făptuitoarea a sustras banii anterior ca reclamanţii să cunoască existența contului bancar și a sumelor din acest cont și anterior dezbaterii succesiunii.

De asemenea, arată că au încercat o rezolvarea amiabilă a acestui diferend și au solicitat pârâtei, verbal, dar și printr-o Notificare comunicată prin executor judecătoresc să le restituie banii și unele bunuri mobile ce aparținuseră tatălui lor, însă pârâta nu s-a conformat.

Față de aceste considerente, este cert că patrimoniul pârâtei s-a mărit cu suma de 36.830 lei, sumă sustrasă de pârâtă în mod ilegal, iar patrimoniul lor s-a diminuat corelativ cu aceiași sumă, existând fapta ilicită și legătura de cauzalitate, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale. Nu există niciun temei legal pentru care pârâta să fi avut dreptul să încaseze această sumă. Nu a avut acordul lor și a acționat ilegal, încasând sume de bani ce aparțineau moștenirii, fără ca pârâta să aibă vreun drept.

Solicită obligarea pârâtei la restituirea  sumei de 36.830 lei, sumă pe care a sustras-o din contul defunctului și care compune masa succesorală.

În susținerea acțiunii, reclamanţii au depus la dosarul cauzei înscrisurile aflate la filele 8-12.

În drept, acțiunea a  fost  întemeiată pe dispozițiile art. 1349 Cod civil.

La data de 07.10.2021, pârâta JV a formulat întâmpinare (filele 30-34), solicitând față de pretențiile reclamanţilor, respingerea acţiunii şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare arată că reclamanţii şi-au întemeiat pe dispoziţiile art. 1349 C.civ. privind răspunderea civila delictuală, condiţii în care, în cauză îşi au aplicabilitate dispoziţiile art. 2528 C.civ. în raport cu care: „prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzata printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea”.

Aşa cum rezulta din cuprinsul cererii de judecată, reclamanţii au arătat ca retragerile sumelor de bani care fac obiectul prezentei acţiuni au avut loc în perioada 02.03.2018-28.03.2018.

Raportat la situaţia de fapt expusa şi la dispoziţiile art. 2528 Cod civil, coroborat cu art. 2500 C.civ, termenul de prescripţie al dreptului la acţiune a început să curgă la data de 28.03.2021.

Pe cale de consecinţă, la data de 10.05.2021 când a fost promovată acţiunea de faţă, termenul de prescripţie era împlinit.

Susţinerea reclamanţilor în sensul că au luat cunoştinţă despre aceasta situaţie de fapt în luna septembrie 2018 cu ocazia dezbaterii succesiunii la notar, nu are nicio relevanta cu privire la acest termen, având în vedere următoarele aspecte:

a) Pe de o parte, potrivit art. 954.Civ moştenirea unei persoane se deschide la data decesului acesteia.

Astfel, moştenitorii legali au calitatea de moştenitori din chiar momentul decesului autorului lor, în virtutea legii iar certificatul de moștenitor nu le atribuie aceasta calitate, doar o confirmă.

Deschiderea moștenirii (momentul ei) nu trebuie confundată cu deschiderea procedurii succesorale notariale reglementate prin Legea nr. 36/1995 iar prescrierea dreptului de acceptare a succesiunii începe de la decesul autorului (Trib. Suprem, dec. nr. 858/1962, în J.N. nr. 6/1963, p. 1689), dată de la care, de altfel, curg toate drepturile privind succesiunea.

b) Pe de alta parte, reclamanţii au avut cunoştinţă de faptul ca pârâta a fost cea care s-a îngrijit de autorul lor, acesta fiind foarte bolnav în ultimii doi ani de viaţă, care i-a administrat bunurile şi banii si ca a suportat cheltuielile de înmormântare si pomenirile ulterioare din banii defunctului.

Raportat la toate aceste aspecte, solicită a se constata că dreptul material la acţiune privind restituirea sumelor de bani este prescris, motiv pentru care se impune respingerea prezentei acţiuni. 

Apreciază că acţiunea formulata este neîntemeiată întrucât pârâta a fost căsătorită cu tatăl reclamanţilor din anul 1982 până în anul 2011, când au divorţat, însă au continuat să convieţuiască şi după data divorţului, motivat de faptul că problemele dintre părţi au fost pasagere.

În anul 2016, tatăl reclamanţilor s-a îmbolnăvit şi din acel moment a necesitat permanente investigaţii medicale, tratamente şi spitalizări, pârâta fiind singura care i-a fost alături în tot acest timp.

În anul 2017, starea de sănătate a acestuia s-a înrăutăţit, fiind spitalizat perioade îndelungate şi datorită faptului că refuza să stea în spital singur, fără aceasta, a fost nevoită ca la sfârşitul anului să se pensioneze anticipat pentru că nu mai putea găsi scuze să lipsească de la serviciu.

În ultimele şase luni ale vieţii defunctului, aceasta a stat în mod permanent cu defunctul, reclamantul JSC, venind la spital doar de doua ori, la insistenţele sale, iar reclamantul JCC, nefiind prezent nici măcar o singura zi.

În perioada spitalizării defunctului toate cheltuielile acestuia au fost suportate de pârâtă, banii proveniţi din pensia acestuia rămânând în cont, urmând a fi folosiţi în cazul în care starea de sănătate nu evoluează în mod favorabil (respectiv pentru înmormântare şi pomeniri).

Astfel, aceasta a folosit banii din salarii precum şi drepturile băneşti (8.068 lei) de care a beneficiat la momentul pensionarii anticipate, din cardul defunctului nefiind efectuate retrageri o perioada îndelungată de timp.

După decesul defunctului, pârâta a fost cea care s-a ocupat de toate formalităţile necesare aducerii defunctului acasă, înmormântării şi  pomenirilor ulterioare, reclamanţii participând ca simpli invitaţi (reclamantul JCC, participând doar la pomana de şase săptămâni).

În plus, transportul defunctului de la București la Buzău a fost făcut de către reclamantul JSC, căruia, aceasta i-a achitat contravaloarea transportului în cuantum de 200 de lei.

Este adevărat faptul ca pârâta a semnat actele necesare scoaterii defunctului din spital dar aceasta nu a urmărit să facă declaraţii în fals, aşa cum susţin reclamanţii, conjunctura (convieţuirea cu defunctul) şi situaţia de fapt din acel moment (durerea generata de momentul decesului, necesitatea întocmirii formalităţilor, etc) a condus la împrejurarea descrisa de reclamanţi.

Pentru înhumarea defunctului, aceasta a avut nevoie de certificatul de deces al defunctului, însă nu este adevărat faptul că reclamanţii au fost nevoiţi să obţină duplicat al certificatului de stare civila, pentru că a pus acestora la dispoziţie certificatul original şi au făcut copii si i l-au restituit.

Retragerea banilor din contul defunctului şi folosirea acestora la cheltuielile necesare înmormântării şi cheltuielile ulterioare s-a făcut de către aceasta conform înţelegerii cu defunctul, în baza dorinţei cestuia, astfel ca nu era nevoie de acordul reclamanţilor în acest sens.

De altfel, atâta vreme cât reclamanţii n-au contribuit cu nici un leu la cheltuielile susmenționate şi aceste cheltuieli au fost făcute din banii defunctului, strânşi expres în acest scop, nu are nicio relevanta acordul reclamanţilor.

Arată că nu a folosit actul deces decât pentru a obţine ajutorul de înmormântare, care la rândul său a fost folosit pentru cheltuielile legate de deces, fiind singurul ajutor bănesc încasat în acest sens, afirmaţiile reclamanţilor privind încasarea şi altor sume de bani fiind false şi neavenite.

În condiţiile în care aceasta ar fi dorit să se îmbogăţească „fără justa cauză” aşa cum susţin reclamanţii, aceasta ar fi putut sa retragă şi să îşi însuşească oricând, în timpul vieţii defunctului, sumele de bani aflate în contul acestuia având în vedere faptul că aceasta s-a aflat în permanenta în posesia cardului.

În schimb, aceasta a preferat să-şi folosească propriile venituri pentru a se ocupa de defunct şi a-l îngriji pe acesta, deşi aşa cum susţin reclamanţii nu mai erau căsătoriţi legal, în timp ce copiii acestuia, moştenitorii de astăzi, nu au înţeles să stea măcar o zi în spital lângă aceasta, sau să-l ajute în vreun fel în perioada în care acesta a fost bolnav.

Deşi nu au contribuit cu niciun ban la întreţinerea tatălui lor şi nici la cheltuielile de înmormântare si pomeniri, reclamanţii au pretenţia să li se restituie sumele de bani care au aparţinut defunctului, fără să se intereseze ce s-ar fi întâmplat cu defunctul daca nu ar fi fost aceasta şi fără să considere ca au vreo obligaţie morală faţă de acesta.

În plus, aceştia solicită să li se restituie şi suma de 292,5 lei reprezentând decont medicamente virata în contul tatălui fără să ştie că toate reţetele acestuia au fost achitate de aceasta (o reţetă costând aproximativ 6-700 lei şi era parţial decontată, deconturile fiind trimise în contul defunctului).

De asemenea, au formulat plângere penală pentru săvârşirea infracţiunilor de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, accesul ilegal la un sistem informatic si furt, însa organele de cercetare penală au dispus clasarea cauzei, reţinând faptul ca nu sunt date sau indicii rezonabil din care să rezulte că aceasta a săvârşit cu vinovăţie infracţiunile pentru care este cercetată şi a avut acordul titularului de card pentru efectuarea de retrageri.

Menţionează faptul că în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor privind înmormântarea defunctului, amenajarea locului de veci şi pomenirile ulterioare până la pomana de 3 ani inclusiv depăşesc suma de 40.000 lei.

Având în vedere faptul că, potrivit datinilor, pomenirile defunctului urmează a fi efectuate pana la 7 ani, este evident ca suma aflata în contul defunctului şi ajutorul de înmormântare ridicat de defunctă sunt insuficiente pentru acoperirea acestor cheltuieli.

Pe cale de consecinţă, având în vedere faptul că a fost voinţa defunctului ca banii aflaţi în contul său să fie folosiţi pentru cheltuielile de înmormântare şi pomenirile ulterioare de către pârâtă, că aceasta nu şi-a însuşit în interes personal nicio suma de bani şi că a alocat în mod personal timp şi bani pentru îngrijirea şi întreţinerea defunctului, solicită să se constate că acţiunea formulată în cauză este neîntemeiată.

În drept, şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art.205 C.proc.civ.

În dovedirea aspectelor de mai sus înţelege să se folosească de proba cu înscrisurile aflate la filele 34-57, (în cadrul căreia solicită emiterea unei adrese către Banca Transilvania, unde a avut defunctul contul, pentru a se comunica în perioada 2016-2018 ce retrageri au fost efectuate din acel cont), interogatoriul reclamanţilor si proba cu martori.

Reclamanţii au formulat răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă (filele 63-66), prin care a solicitat  să se constate nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege, aceasta fiind depusă la data de 07.10.2021, urmând a se aplica decăderea pârâtei din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii conform art. 208 C. proc. civ.

Cu privire la excepţia invocată de pârâtă prin care se invocă prescripţia dreptului material la acţiune a reclamanţilor – termen de prescripţie de 3 ani care curge de la data decesului 02.03.2018, arată următoarele:

1.Pârâta este decăzută din dreptul de a formula această excepţie, ca urmare a faptului că întâmpinarea a fost depusă tardiv.

2.Nefiind o excepţie de interes public, nici instanţa nu o poate invoca din oficiu.

3.În situaţia în care instanţa va analiza aceasta excepţie, solicită respingerea acestei excepţii întrucât:

Conform art. 2528 Cod civil, termenul de prescripţie începe să curgă de la data la care păgubitul „a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi cel care răspunde de ea”.

Reclamanţii arată că au cunoscut de existenţa acestor sume la data la care notarul VS, a primit adresa de la Banca Transilvania nr. .../septembrie 2018, astfel încât în mai 2021, când a formulat acţiunea, termenul de 3 ani nu era încheiat.

Ulterior, au făcut acte prin care termenul de prescripţie a fost întrerupt, fiecare din acest act determinând începerea din nou a termenului de 3 ani.

Astfel, au formulat Notificarea nr. .../12.10.2018 comunicată prin SCPEJ Cucu şi Popescu, prin care s-a solicitat pârâtei restituirea sumelor de bani.

De asemenea, au formulat plângere penală prin care au solicitat părţii civile, aceste sume de bani- act ce determină întreruperea cursului de prescripţie.

În opinia lor, apărările pârâtei sunt nefondate, întrucât în primul rând, ca urmare a depunerii tardive a întâmpinării, va avea în vedere acest înscris cu titlu de concluzii/note scrise.

Apărătorile formulate de pârâtă sunt în sensul, că aceasta ar fi avut acordul verbal al defunctului, care în timpul vieţii i-ar fi cerut ca banii de pe contul acestuia să fie folosiţi pentru înmormântare şi pomeniri.

Este cert că apărarea este netemeinică, întrucât, dacă ar fi existat un astfel de mandat, în timpul vieţii, JZ, i-ar fi transferat direct pârâtei aceste sume.

Pârâtă însă nu a primit multe bunuri din averea fostului soţ, în timp ce aceasta trăia, astfel încât nu era niciun temei pentru ca fostul soţ să-i mai dea alte sume.

Pârâta cunoştea faptul că sumele de bani rămase de pe urma defunctului sunt de drept ale fiilor acestuia, unicii moştenitori, şi s-a grăbit să golească contul defunctului, tocmai pentru ca fii să nu mai aibă acces la aceste sume.

În plus, niciunul dintre moştenitori nu a mandatat-o pe pârâtă să efectueze înmormântarea sau pomenile, aceasta alegând să efectueze înmormântarea şi pomenile în modul în care a dorit, fără consimţământul lor, şi ca o recunoştinţă faţă de memoria defunctului, întrucât a beneficiat de multe dintre bunurile acestuia, având astfel suficiente avantaje materiale.

Pârâta nu s-a constituit creditoare a moştenirii la deschiderea succesiunii acestuia, astfel încât apărările ei sunt nefondate şi fără temei legal.

Mai precizează şi faptul că pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisuri pentru plata a două locuri de veci, ceea ce arată că în realitate nu toate cheltuielile au fost doar pentru înmormântarea defunctului.

Mai mult, din ajutorul primit de la stat pentru înmormântare s-ar fi putut efectua toate plăţile pentru înhumarea normală a defunctului. Pomenile defunctului au fost realizate şi de către fii acestuia, astfel încât, cheltuielile invocate de pârâtă au fost efectuate doar pentru că pârâta aşa şi-a dorit, nefiind deloc necesare, ci, probabil, reprezentând o obligaţie morală a acesteia.

Solicită respingerea probelor propuse de pârâtă.

Ca urmare a depunerii tardive a întâmpinării, solicită a se face aplicarea dispoziţiilor art. 208 Cod procedură civilă, urmând a se constata că pârâta este decăzută din dreptul de a mai solicita probe.

La data de 29.10.2021, pârâta a formulat note de şedinţă, solicitând respingerea excepţiei decăderii din dreptul de a invoca excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, având în vedere că întâmpinarea a fost formulată în termenul legal, iar împrejurarea că aceasta nu a ajuns la dosarul cauzei nu-i este imputabilă, aceasta fiind înregistrată în Registru la nr. .../06.07.2021 ca fiind depusă întâmpinare de către apărătorul reclamantului.

De asemenea, solicită înlăturarea apărărilor formulate în cauză cu privire la prescripţia dreptului material la acţiune, având în vedere că reclamanţii au avut cunoştinţă despre existenţa sumelor de bani care fac obiectul cererii de chemare în judecată, precum şi destinaţia acestora, de la data decesului tatălui lor.

Mai mult, la achiziţionarea bunurilor necesare înmormântării, precum şi la plata sumelor necesare pomenirii de înmormântare, a fost însoţită de reclamantul JSC, care nu s-a opus la efectuarea acestor cheltuieli cu banii defunctului.

Pe de altă parte, plângerea penală despre care se face vorbire prin întâmpinare s-a soldat cu o soluţie de clasare şi nu este de natură a întrerupe termenul de prescripţie.

De asemenea, nici Notificarea adresată acesteia pentru restituirea sumelor de bani nu este de natură să întrerupă cursul prescripţiei, având în vedere faptul că nu a fost urmată de o cerere de chemare în judecată, în termenul de 6 luni, conform art. 2540 Cod civil.

Mai solicită, a fi înlăturate apărările formulate pe fondul cauzei, având următoarele aspecte:

- retragerea banilor din contul defunctului şi folosirea acestora la cheltuielile necesare înmormântării şi cheltuielilor ulterioare s-au făcut de către aceasta în baza dorinţei defunctului;

- nu era necesară transferarea acestor sume de bani în contul său, cum susţine reclamanţii, atâta vreme cât defunctul i-a remis acesteia cardul pentru a putea face retrageri băneşti;

- în ultimii ani de viaţă ai defunctului marcaţi de probleme de sănătate, pârâta a fost singura care i-a fost aproape, cei doi reclamanţi fiind absenţi din viaţa acestuia;

Astfel, în ultimele şase luni din viaţa defunctului, reclamantul JCC  nu a venit niciodată să-l vadă, deşi cea mai mare parte a timpul şi-a petrecut-o într-un spital din București.

În ceea ce-l priveşte pe reclamantul JSC, acesta a venit la spital doar de două ori la insistenţele sale.

Reclamanţii nu s-au opus în niciun moment ca aceasta să se ocupe de formalităţile şi cheltuielile de înmormântare şi pomeniri, aceştia participând doar ca simpli invitaţi (reclamantul JCC participând doar la pomana de şase săptămâni).

Mai mult, înmormântarea şi pomenirile defunctului s-au făcut conform voinţei defunctului, însă, în condiţiile în care reclamanţii au fost total absenţi din viaţa acestuia, nu au avut niciodată cunoştinţă despre dorinţele defunctului.

La termenul din 12.01.2022, instanţa încuviinţat ambelor părţi, pentru egalitate de tratament, proba cu înscrisuri şi interogatorii reciproce (răspunsuri consemnate la filele 101-113), şi a dispus emiterea unei adrese către Banca Transilvania Buzău, cu solicitarea de a comunica extrasul aferent contului deschis la această unitate bancară, pe numele defunctului, în perioada 2016-februarie 2018 (inclusiv). (comunicat răspuns la data de 04.02.2022 – filele 78-98).

 S-a audiat martorul HM, la propunerea pârâtei, răspunsul fiind consemnat şi ataşat la dosarul cauzei (fila 121).

La data de 24.05.2022, pârâta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate, admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, precum şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în perioada 1982 - 2011 pârâta JV a fost căsătorită cu tatăl reclamanţilor - JZ.

JV şi JZ au continuat să convieţuiască şi ulterior desfacerii căsătoriei prin divorţ.

La data de 02.03.2018 a survenit decesul numitului JZ, cu ultimul domiciliu în mun. Buzău, jud. Buzău.

La data de 02.03.2018 JZ deţinea în contul deschis la Banca Transilvania suma de 33.608,97 lei, la care s-a adăugat suma de 2.941 lei reprezentând pensia aferentă lunii martie 2018, virată la data de 09.03.2018 şi suma de 292,05 lei reprezentând decont medicamente, virată la data de 23.03.2018. (extras de cont – fila 97).

În perioada 02.03.2018 – 28.03.2018 pârâta JV a retras eşalonat suma de 36.860 lei din contul deţinut de JV în timpul vieţii.

Moştenirea def. J Z (decedat la data de ....03.2018) a fost dezbătută pe cale notarială, sens în care Biroul Individual Notarial Vergu Ştefan a emis certificatul de moştenitor nr. .../03.10.2018 în cuprinsul căruia s-a reţinut că moştenitorii acceptanţi sunt cei doi fii ai defunctului - reclamanţii din prezenta cauză ( JCC şi JSC) iar din masa succesorală face parte şi suma deţinută de JZ la data decesului în contul bancar deschis la Banca Transilvania (fila 8).

Reclamanţii solicită obligarea pârâtei să le achite suma retrasă de aceasta din contul autorului lor după survenirea decesului acestuia, în considerarea dispoziţiilor ce reglementează răspunderea civilă delictuală.

Pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, fiind incidente dispoziţiile art. 2.528 alin (1) Cod Civil: „(1) Prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.”

Potrivit art. 2517 din acelaşi act normativ: „Termenul prescripției este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.”

În speţă, termenul de prescripţie al dreptului la acţiune a început să curgă la data de 11.09.2018 (data eliberării extrasului de cont depus de reclamanţi, filele 10-11) astfel că la data înregistrării prezentei acţiuni (10.05.2021) nu se împlinise termenul de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 2517 Cod Civil.

În susţinerea excepţiei, pârâta indică dispoziţiile art. 954 alin (1) din Codul Civil („Moştenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia.”), învederând, în esenţă, că data deschiderii moştenirii este relevantă sub aspectul curgerii termenului de prescripţie pentru toate drepturile privind succesiunea.

Instanţa observă faptul că acţiunea reclamanţilor nu vizează un drept privind moştenirea (acceptarea succesiunii defunctului lor tată survenind încă din anul 2018) ci priveşte o pretinsă pagubă produsă printr-o pretinsă faptă ilicită săvârşită de pârâtă, context în care sub aspectul începerii curgerii termenului de prescripţie prezintă relevanţă data la care reclamanţii au cunoscut atât faptul că tatăl lor deţinea sume de bani în contul bancar cât şi faptul că pârâta a retras aceste sume de bani după decesul autorului comun.

Din probele administrate nu reiese faptul că reclamanţii cunoşteau aceste elemente anterior lunii septembrie 2018. (de altfel, din extrasul de cont nu reiese nici persoana care a retras sumele de bani ci doar locaţia ATM-ului folosit).

Deşi reclamantul JSC a însoţit-o pe pârâtă când aceasta a efectuat formalităţile pentru ridicarea defunctului din spital respectiv pentru obţinerea certificatului de deces, participând la înmormântare şi la o parte din pomeniri (răspuns întrebări 4,12,13 interogatoriu administrat reclamantului – filele 105-106) iar reclamantul JCC a participat la o singură pomenire (răspuns întrebare nr. 12 interogatoriu administrat reclamantului – fila 103), prin răspunsul la întrebarea nr. 8 din interogatoriul administrat la cererea reclamanţilor, pârâta recunoaşte că nu le-a adus la cunoştinţă reclamanţilor faptul că tatăl lor deţinea sume de bani în contul bancar sau că în perioada respectivă retrăgea eşalonat diverse sume din acel cont, învederând: „Nu am fost întrebată despre acest aspect şi nici nu le-am spus din proprie iniţiativă.” (fila 110).

Chiar dacă  reclamanţii ar fi cunoscut anterior lunii septembrie 2018 faptul că pârâta l-a îngrijit pe tatăl lor în timpul vieţii, a administrat bunurile şi banii acestuia, suportând cheltuielile de înmormântare şi pomeniri (conform susţinerilor pârâtei), această împrejurare nu ar fi de natură să dovedească aspectele de interes pentru soluţionarea excepţiei: faptul că reclamanţii cunoşteau că tatăl lor deţinea sume de bani însemnate în contul bancar sau că pârâta ar fi retras aceste sume după decesul fostului soţ.

Din aceste considerente, instanţa va respinge ca nefondată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâtă iar faţă de data la care a început să curgă termenul de prescripţie (luna septembrie 2018) nu se mai impune analiza unor posibile cauze de suspendare/întrerupere a curgerii termenului.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa va analiza întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale în considerarea dispoziţiilor:

- art. 1.349 Cod Civil: „(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.(...)”

- art. 1.357 din Codul civil:  „ (1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.”.

Instanţa reţine că fapta pârâtei de a retrage suma de 36.860 lei în perioada 02.03.2018 – 28.03.2018 din contul pe care JZl-a deţinut în timpul vieţii la Banca Transilvania S.A. reprezintă o faptă ilicită în sensul dispoziţiilor art. 1357 Cod Civil, prin care a cauzat reclamanţilor un prejudiciu patrimonial în sumă de 36.860 lei pe care trebuie să-l acopere integral, faţă de următoarele considerente:

Moştenirea defunctului JZ s-a deschis la data decesului său – 02.03.2018 (conform art. 954 alin (1) din Codul Civil, citat mai sus) iar în lipsa unui testament, patrimoniul acestuia (incluzând sumele deţinute în contul bancar precum şi dreptul asupra altor sume ce s-au virat ulterior decesului) s-a transmis prin moştenire legală, în acord cu dispoziţiile art. 955 alin (1) din Codul Civil potrivit cărora: „Patrimoniul defunctului se transmite prin moştenire legală, în măsura în care cel care lasă moştenirea nu a dispus altfel prin testament.”

Reclamanţii (în calitate de descendenţi ai defunctului) au acceptat expres moştenirea rămasă de pe urma defunctului lor tată însuşindu-şi  calitatea de moştenitori astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului de moştenitor nr. .../03.10.2018 emis de B.I.N. VS, fiind incidente dispoziţiile art. 1.108 alin (2) din Codul Civil: „ Acceptarea este expresă când succesibilul îşi însuşeşte explicit titlul sau calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic.”

Printre efectele acceptării moştenirii se regăseşte şi cel prevăzut de art. 1.114 alin (1) din Codul Civil: „Acceptarea consolidează transmisiunea moştenirii realizată de plin drept la data decesului.”

În speţă, prin acceptarea expresă a moştenirii defunctului JZ printr-un înscris autentic a fost consolidată transmiterea moştenirii către descendenţi (reclamanţii din cauză) de la data decesului autorului lor (....03.2018).

Cu alte cuvinte, începând cu data de 02.03.2018 întregul patrimoniu al def. JZ (inclusiv sumele de bani din contul bancar) s-a transmis în patrimoniul moştenitorilor acceptanţi (descendenţilor) astfel că în perioada 02.03.2018 – 28.03.2018 pârâta şi-a însuşit în mai multe etape suma de 36.860 lei din patrimoniul reclamanţilor, acţiune care le-a afectat în mod evident drepturi şi interese legitime.

Faptul că sumele de bani ce se regăseau în contul bancar al def. JZ se aflau în proprietatea reclamanţilor la data la care au fost retrase de către pârâtă rezultă şi din interpretarea dispoziţiilor art. 1.133 alin (1) Cod Civil: „Certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.”

Chiar şi în ipoteza susţinută de pârâtă (confirmată de martorul HM – fila 121) potrivit căreia a fost voinţa lui JZ ca banii aflaţi în contul său să fie folosiţi după decesul său de către pârâtă pentru cheltuielile de înmormântare şi pomenirile ulterioare, fapta pârâtei de a retrage sume de bani aflate în proprietatea reclamanţilor (fără acordul acestora – răspuns întrebare nr. 7 din interogatoriu administrat pârâtei – fila 109) rămâne o faptă ilicită.

Cu privire la modalitatea prin care o persoană poate dispune de patrimoniul său pentru timpul când nu va mai fi în viaţă prezintă relevanţă următoarele dispoziţii din Codul Civil:

 -art. 1.034 Cod Civil: „Testamentul este actul unilateral, personal şi revocabil prin care o persoană, numită testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în viaţă.”

-Art. 1.035: „Testamentul conţine dispoziţii referitoare la patrimoniul succesoral sau la bunurile ce fac parte din acesta, precum şi la desemnarea directă sau indirectă a legatarului. Alături de aceste dispoziţii sau chiar şi în lipsa unor asemenea dispoziţii, testamentul poate să conţină dispoziţii referitoare la partaj, revocarea dispoziţiilor testamentare anterioare, dezmoştenire, numirea de executori testamentari, sarcini impuse legatarilor sau moştenitorilor legali şi alte dispoziţii care produc efecte după decesul testatorului.”

Art. 1.037. alin (1): „ Orice persoană care pretinde un drept ce se întemeiază pe un testament trebuie să dovedească existenţa şi conţinutul lui în una dintre formele prevăzute de lege.”

- Art. 1.040 : „Testamentul ordinar poate fi olograf sau autentic.”

JZ nu putea dispune de bunurile din patrimoniul său pentru cauză de moarte decât prin întocmirea unui testament în formele prevăzute de lege iar remiterea cardului împreună cu parola de acces către partenera sa de viaţă şi discuţia purtată cu martorul HM nu îmbracă forma prevăzută de lege pentru a se dovedi voinţa defunctului exprimată în timpul vieţii cu privire la destinaţia sumelor din contul bancar după survenirea decesului său.

Nici susţinerile pârâtei potrivit cărora aceasta „a alocat în mod personal timp şi bani pentru îngrijirea şi întreţinerea defunctului” sau „a fost singura care i-a fost alături defunctului, chiar dacă nu mai erau căsătoriţi legal” nu pot dovedi caracterul licit al faptei de a retrage sumele de bani moştenite de reclamanţi iar pentru activităţile specifice întreţinerii partenerului de viaţă exista posibilitatea încheierii unui contract de întreţinere prin care să se cuantifice pecuniar prestaţiile pârâtei.

Destinaţia pe care pârâta susţine că a acordat-o sumelor retrase din contul bancar (achitare cheltuieli înmormântare şi pomeniri/compensări cu anumite cheltuieli pentru tratarea medicală a autorului reclamanţilor) nu prezintă relevanţă sub aspectul verificării condiţiilor răspunderii civile delictuale ci ar putea da naştere unor alte raporturi juridice între terţul care suportă aceste cheltuieli şi moştenitorii acceptanţi.

Evident, patrimoniul def. JZ, transmis moştenitorilor legali (reclamanţilor) cuprindea atât activ succesoral (drepturi) cât şi pasiv succesoral (obligaţii patrimoniale: datoriile şi sarcinile moştenirii).

Pentru eventuale datorii ale succesiunii (care existau în patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii – obligaţii patrimoniale care îl ţineau pe defunct la data decesului,  ce puteau fi transmise moştenitorilor) sau eventuale sarcini ale moştenirii (care s-au născut după deschiderea succesiunii dar care decurg tot din faptul decesului, precum cheltuielile legate de înmormântarea defunctului, respectarea tradiţiilor religioase, slujbe religioase, parastase pentru pomenirea memoriei autorului sau contravaloarea unor monumente funerare), pârâta JV (terţ străin de succesiune) poate pretinde moştenitorilor acceptanţi să-i achite/restituie sumele suportate din fonduri proprii, proporţional cotelor ce li se cuvin din moştenire, în baza dispoziţiilor art. 1.114 alin 2 Cod Civil, în termenul general de prescripţie, dacă sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de lege. Totuşi, valorificarea acestui drept de creanţă ar viza doar diferenţa dintre sumele achitate din fonduri proprii şi sumele reprezentând ajutor de înmormântare pentru def. JZ încasat de pârâtă (conform declaraţiei martorului HM) sau alte sume pe care pârâta le-a încasat necuvenit de pe urma defunctului, în condiţiile în care este străină de moştenirea acestuia. 

Sunt nefondate susţinerile pârâtei privind incidenţa puterii de lucru judecat prin raportare la cele statuate în cadrul dosarului penal nr. .../P/2019 (ordonanţă clasare – fila 44)

întrucât analiza organelor de urmărire penală a vizat elementele constitutive ale unei infracţiuni (tipicitate obiectivă/subiectivă), nicidecum caracterul licit/ilicit al faptei săvârşite de pârâtă sau forma de vinovăţie din perspectiva răspunderii civile delictuale. (de pildă, pentru reţinerea tipicităţii subiective a infracţiunilor de „efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos” şi de „acces ilegal la un sistem informatic”, forma de vinovăţie prevăzută de legea penală este „intenţia” în timp ce în materia răspunderii civile delictuale : „Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.”). De altfel, chiar în cuprinsul referatului cu propunere de clasare se face vorbire despre natura civilă a aspectelor sesizate (fila 43).

Mai mult, potrivit art. 28 alin (1) teza 2 din Codul de procedură penală instanţa civilă nu este legată de hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte „vinovăţia autorului faptei ilicite”.

Pe de altă parte, pretinsul acord al domnului JZ exprimat în timpul vieţii pentru retragerea sumelor de bani de către pârâtă ulterior decesului, la care se face referire în ordonanţa de clasare nu prezintă relevanţă în cauză întrucât astfel de dispoziţii patrimoniale pentru cauză de moarte puteau fi exercitate doar prin testament, astfel cum s-a detaliat mai sus.

Din aceste considerente, reţinând faptul că sunt întrunite cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale (faptă ilicită, legătură de cauzalitate, vinovăţie şi prejudiciu) în temeiul art. 1.357 din Codul civil instanţa va admite acţiunea şi va  obliga pârâta să achite reclamanţilor suma de 36.830 lei.

Faţă de soluţia la care a ajuns în urma deliberării, în temeiul art. 453 alin (1) Cod Civil instanţa va respinge ca nefondată cererea pârâtei privind obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare