Conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, în modalitatea conducerii pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană aflată sub influenţa uno

Pe rol se află soluţionarea cauzei penale înregistrate sub nr. x/315/2021/a5, având ca obiect verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, în temeiul art. 208 alin. (1) şi (2) C. pr. pen., măsură dispusă faţă de inculpatul I.D.A. (date personale), trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, în modalitatea conducerii pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen..

Pe rol se află şi soluţionarea cauzei penale înregistrate sub nr. x/315/2021/a4, având ca obiect cererea de înlocuire a măsurii preventive, formulată în baza art. 242 C. pr. pen., de către inculpatul I.D.A. (date personale), trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, în modalitatea conducerii pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. – reunită la cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/315/2021/a5, prin Încheierea din data de 14.10.2021, pronunţată în dosarul nr. x/315/2021/a4.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, răspunde inculpatul I.D.A., prin videoconferinţă, fiind deţinut în Penitenciarul Mărgineni, asistat de apărător ales, avocat P.N.S., conform împuternicirii avocaţiale seria ..., nr. ....

Procedura de citare este legal îndeplinită.

A fost expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care prezintă, pe scurt,  obiectul cauzei, stadiul judecăţii şi modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

Instanţa învederează faptul că termenul de astăzi a fost stabilit, iniţial, pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, în cursul procedurii de cameră preliminară, conform art. 207 alin. (6) C. pr. pen.. Însă, având în vedere faptul că încheierea finală pronunţată asupra procedurii de cameră preliminară a rămas definitivă la data de 12.10.2021, prin respingerea, ca nefondată, a contestaţiei formulate de către inculpat împotriva încheierii anterior menţionate, discutarea şi verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive dispuse față de inculpat urmează a se realiza în temeiul art. 208 alin. (1) şi (2) C. pr. pen., fiind începută etapa judecăţii.

Prin urmare, instanţa dispune rectificarea obiectului cauzei înregistrate sub nr. x/315/2021/a5 în sistemul informatic Ecris, urmând a se menţiona obiectul „verificare măsuri preventive (art. 208 NCPP)”.

Instanţa aduce la cunoștința inculpatului faptul că are dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i atenţia că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa. De asemenea, instanţa aduce la cunoștința inculpatului faptul că, dacă nu doreşte să dea declarație, nu va suferi nicio consecință defavorabilă.

La interpelarea instanţei, inculpatul, în prezenţa apărătorului său ales, arată că doreşte să dea declarație cu privire la măsura preventivă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 378 C. pr. pen. şi art. 242 alin. (8) C. pr. pen., instanţa procedează la audierea/ascultarea inculpatului I.D.A., atât cu privire la legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, cât şi cu privire la motivele pe care se întemeiază cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, declaraţia inculpatului fiind consemnată, citită, semnată - în numele inculpatului, de către apărătorul său ales - şi ataşată la dosarul cauzei.

La interpelarea instanţei, apărătorul ales al inculpatului şi reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanţa acordă cuvântul în dezbateri atât asupra legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive dispuse faţă de inculpat, cât şi asupra cererii de înlocuire a măsurii preventive, formulată de către inculpat.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită menţinerea măsurii preventive a arestului preventiv faţă de inculpatul I.D.A., apreciind că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii privative de libertate faţă de inculpat.

De asemenea, apreciază că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune menţinerea măsurii arestului preventiv, având în vedere gravitatea faptei reţinute în sarcina acestuia, dar şi circumstanţa că nu a trecut o perioadă rezonabilă în care inculpatul să fi stat sub această măsură restrictivă de libertate.

Totodată, reprezentantul Ministerului Public apreciază că, din probatoriul administrat în cauză, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul I.D.A. a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen., în stare de recidivă postexecutorie.

În plus, prin raportare la evaluarea gravităţii faptei reţinute în sarcina inculpatului, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, respectiv pe baza antecedentelor penale ale inculpatului, reprezentantul Ministerului Public apreciază că privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

De asemenea, reprezentantul Ministerului Public învederează faptul că, la data săvârşirii faptei ce face obiectul prezentei cauze, inculpatul se afla sub măsura preventivă a controlului judiciar în alte două dosare aflate pe rolul Judecătoriei Târgovişte, ceea ce denotă faptul că acesta are un profil infracţional de o periculozitate sporită, ce nu şi-a pierdut din consistenţă.

În concluzie, reprezentantul Ministerului Public arată că măsura arestului preventiv îndeplineşte cerinţele de necesitate şi proporţionalitate în vederea asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, dar şi în vederea prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, sens în care, având în vedere circumstanţele reale şi personale, consideră că singura măsură preventivă aptă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 C. pr. pen. este măsura arestului preventiv.

Pentru aceste motive, reprezentantul Ministerului Public solicită menţinerea măsurii arestului preventiv faţă de inculpatul I.D.A. şi respingerea solicitării acestuia de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.

Avocat P.N.S., având cuvântul pentru inculpatul I.D.A., arată că măsurile preventive sunt măsuri menite să asigure scopul procesului penal şi să prevină săvârşirea de noi fapte antisociale cu un grad şi mai ridicat de pericol de către persoana asupra căreia sunt instituite.

Mai arată că, la fiecare termen, a încercat să găsească un motiv care să nu mai justifice menţinerea acestei măsuri preventive faţă de inculpat, însă, în afară de trecerea timpului, se pare că absolut nimic nu poate înlătura convingerea instanţei cu privire la persoana inculpatului.

Precizează că, la termenul trecut, s-a apreciat că doar măsura arestării preventive poate oferi garanţii suficiente că inculpatul nu va mai săvârşi alte fapte de natură penală. Totuși, apărătorul inculpatului apreciază că aceste clişee nu vor putea fi folosite la nesfârşit, deoarece certitudinea că o persoană nu va mai săvârşi noi fapte de natură penală nu există, indiferent ce măsură s-ar lua. Aceste fapte penale se pot întâmpla şi în comunitatea în care se află inculpatul la acest moment, acesta fiind şi motivul pentru care, cu ocazia audierii inculpatului, l-a întrebat pe acesta dacă a fost sancţionat în vreun fel până la acest moment, în arest, pentru că acum inculpatul convieţuieşte într-o cameră cu alte 16 persoane. Apărătorul ales al inculpatului apreciază că pericolul ca inculpatul să săvârşească noi infracţiuni este chiar mai mare, inculpatul fiind încarcerat cu alţi infractori, cercetaţi pentru fapte foarte grave, decât dacă inculpatul s-ar afla în arest la domiciliu.

Apărătorul inculpatului mai arată că, în ceea ce îl priveşte pe inculpat, instanţa trebuie să aibă în vedere faptul că, deşi acesta a fost condamnat pentru o faptă deosebit de gravă (omorul) în urmă cu foarte mulţi ani, faptele comise la acest moment sunt de o periculozitate redusă. Apreciază că dacă nu era vorba despre inculpatul I.D.A., măsura arestării preventive nu avea cum să persiste atâtea luni pentru o faptă de conducere sub influenţa substanţelor psihoactive. Într-adevăr, inculpatul a mai săvârşit şi alte fapte, însă, apreciază apărătorul inculpatului, trebuie să aşteptăm ca acesta să fie condamnat pentru fiecare faptă şi să-şi ispăşească pedeapsa pentru fiecare faptă, nu să fie plasat în arest doar pentru a fi pedepsit, astfel cum a evidenţiat reprezentantul Ministerului Public, care a precizat faptul că nu a trecut un termen rezonabil în care inculpatul s-a aflat sub imperiul acestei măsuri.

Pentru aceste motive, apărătorul inculpatului consideră că, la acest moment, nu mai subzistă motivele care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, lucru care a fost sesizat şi de către instanţă, când i-a solicitat inculpatului să precizeze ce s-a schimbat de la momentul arestării sale, până în prezent.

Apărătorul inculpatului mai arată că inculpatul este o persoană cu care se gestionează greu o situaţie; precizează că lui însuşi i-a fost foarte greu să ajungă în punctul în care inculpatul să aibă atitudinea pe care o regăsim la acest termen de judecată. Totuşi, inculpatul încearcă să îşi îndrepte comportamentul. Apărătorul inculpatului învederează faptul că pentru „cei ce cad în patima întunericului” este foarte greu - lupta inculpatului este foarte dificilă; acesta este motivul pentru care apreciază că instanţa ar trebui să analizeze situaţia şi dincolo de clişeul gravităţii faptei şi a mediului din care inculpatul provine. În acest sens, precizează că inculpatul nu provine dintr-un mediu defavorizat - mama acestuia i-a fost profesoară apărătorului ales al inculpatului, iar tatăl inculpatului, antrenor de baschet, singura problemă fiind aceea că inculpatul a urmat nişte căi greşite, acesta urmând să răspundă pentru problemele create.

Totodată, apărătorul inculpatului arată că, dacă se va face aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 38 C. pen., în cadrul concursului de infracţiuni, la final, pedepsele se vor contopi, iar dacă una dintre ele va fi cu executare, inculpatul le va ispăşi pe toate. Însă, până atunci, apreciază că nu putem merge atât de mult în acest cadru rigid doar pentru a da satisfacţie opiniei publice cu privire la persoana inculpatului.

Concluzionând, apărătorul inculpatului solicită admiterea cererii de înlocuire a măsurii preventive a arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu pentru a i se permite inculpatului să demonstreze în ce manieră respectă normele de convieţuire, până la condamnare.

În completare, apărătorul inculpatului arată că niciuna dintre faptele comise de către inculpat nu este atât de periculoasă încât să ducă la suspiciunea că acesta va săvârşi acte de violenţă asupra cuiva, acesta fiind acuzat de infracţiunile de tulburare a ordinii şi liniştii publice, instigare publică şi conducerea unui autovehicul sub influenţa substanţelor psihoactive. Dintre toate, doar ultima este o faptă reală, pentru care se poate vorbi despre o posibilă condamnare cu executare.

Astfel, apărătorul inculpatului solicită instanţei să aibă în vedere şi aspectele umane, mai departe de cod, apreciind că, în final, scopul este acela de a se vedea în ce manieră „putem ajuta cu toţii, deopotrivă specialişti ai dreptului”, o persoană să se îndrepte, chiar dacă nu are un istoric frumos. Apreciază că acest lucru se poate schimba pe viitor.

Faţă de toate aspectele învederate anterior, apărătorul inculpatului solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, apreciind că nu mai subzistă motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.

La solicitarea instanţei, apărătorul inculpatului precizează că ale sale concluzii vizează atât legalitatea şi temeinicia măsurii preventive dispuse faţă de inculpat, cât şi cererea de înlocuire a măsurii preventive, formulată de către inculpat.

Inculpatul, având cuvântul şi ultimul cuvânt, atât cu privire la legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, cât şi cu privire la cererea de înlocuire a măsurii preventive, arată următoarele: „Doamna preşedintă, voiam doar să întreb dacă balanţa justiţiei este la fel pentru toată lumea. Referitor la ceea ce a spus doamna procuror, conform art. 41, raportat la art. 43 alin. 5, dacă pot să mă apropii, aş dori să vă arăt că m-am zgâriat cu lama singur şi mi-am inscripţionat art. 41, raportat la art. 43 alin. 5, după care am pus pastă de la pix, ca să văd, de fiecare dată când mă trezesc dimineaţa şi mă spăl pe faţă, deoarece nu ştiam că limitele o să fie mărite cu jumătate din cauza altei infracţiuni. Nu este desenat cu pixul; dacă vreţi puteţi să mă trimiteţi şi la cabinet să mă vadă; este făcut de mine personal, mi-am tatuat pe gât să văd de fiecare dată când mă trezesc că sunt un infractor în stare de recidivă postexecutorie. Aş dori să fac şi sărbătorile cu fata mea, dacă se poate, în arest la domiciliu, după care, dacă sunt condamnat - şi sigur o să fiu condamnat - să vin să-mi ispăşesc pedeapsa. Dar de fiecare dată când mă trezesc şi îmi dau cu apă pe ochi, să văd că sunt un recidivist postexecutoriu, toată viaţa mea. Vă mulţumesc! În pronunţare!”.

Instanţa închide dezbaterile şi reţine cauza în pronunţare atât cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, cât şi cu privire la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, în faza de judecată.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. y/P/2021 din data de 18.08.2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgovişte, înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgovişte la data de 18.08.2021, sub nr. x/315/2021, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I.D.A., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, în modalitatea conducerii pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen..

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esență, următoarea situaţie de fapt: în seara zilei de 30.07.2021, în intervalul orar 22:41 – 23:10, inculpatul I.D.A. a condus autovehiculul marca ..., cu numărul de înmatriculare ..., de culoare neagră, fabricat în anul 2017, având seria de șasiu ..., pe străzile din Municipiul Târgoviște, pe itinerarul B-dul Independenței - str. Arsenalului - str. Lt. Stancu Ion – parcarea magazinului „Kaufland” (unde a efectuat drifturi) – str. Lt. Stancu Ion – B-dul I. C. Brătianu – str. Lt. Stancu Ion – parcarea magazinului „Kaufland” (unde a efectuat drifturi și a provocat un eveniment rutier soldat cu pagube materiale, respectiv a acroșat cu partea laterală stânga-spate a autovehiculului său o rulotă mobilă având destinația fast-food), aflându-se sub influenţa unor substanţe psihoactive, respectiv benzodiazepine și cocaină (consumate anterior, în mod voluntar), substanţe incluse în categoria drogurilor de risc și mare risc, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Pentru a se reţine situaţia de fapt anterior expusă, organele de urmărire penală au administrat următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare oficiu (f. 89 d.u.p.); procesul-verbal de consemnare a plângerii/denunțului oral (f. 92-94 d.u.p.); procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f. 90–91 d.u.p.); buletinul de analize medicale seria ... din data de 31.07.2021 (f. 144 d.u.p.); buletinele de analiză toxicologică nr. .../02.08.2021 și nr. .../03.08.2021 (f. 153, 154 d.u.p.); procesele-verbale de examinare fizică/recoltare mostre biologice/consimțământ (f. 142–143, 145-147 d.u.p.); copiile documentelor de protocolare a evenimentului rutier soldat cu pagube materiale (f. 155-159 d.u.p.); declaraţiile date de către numitul I.D.A. în calitate de suspect, respectiv inculpat (f. 99–100, 132–134 d.u.p.); declarația martorului S.C. (f. 136-138 d.u.p.); procesele-verbale de vizualizare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere ale operatorilor economici Kruk S.A., Kaufland S.C.S. şi Maestro S.R.L., respectiv  de camerele de supraveghere ale Poliției Locale a Municipiului Târgoviște și ale Spitalului Județean de Urgență Târgoviște (f. 189–205, 211-227 d.u.p.); procesul-verbal de constatare a similitudinilor între articolele vestimentare purtate de inculpatul I.D.A. și conducătorul autovehiculului marca BMW, cu numărul de înmatriculare ... (f. 206-210 d.u.p.); documentația aferentă măsurilor preventive (control judiciar) sub incidenţa cărora se găsea inculpatul I.D.A. la momentul comiterii infracțiunii ce formează obiectul cauzei (f. 251-272 d.u.p.); documentația aferentă înlocuirii măsurilor preventive (control judiciar) sub incidenţa cărora se găsea inculpatul I.D.A. la momentul comiterii infracțiunii ce formează obiectul cauzei cu măsura arestării preventive (f. 278-289 d.u.p.).

Cu referire la măsura preventivă dispusă faţă de inculpat, se constată următoarea succesiune cronologică a actelor procesuale ale organelor judiciare:

Prin Ordonanța din data de 02.08.2021 a organelor de cercetare penală (f. 102-105 vol. I d.u.p.), suspectul I.D.A. a fost reținut pentru 24 de ore, începând cu data de 02.08.2021, ora 15:35, și până la data de 03.08.2021, ora 15:35, în Centrul de Reținere și Arest Preventiv din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Dâmbovița, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, în modalitatea conducerii pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen..

Prin Încheierea pronunţată în şedinţa din camera de consiliu din data de 03.08.2021, în dosarul nr. z/315/2021, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Târgovişte, apreciind că privarea de libertate, în forma cea mai severă, este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, a dispus arestarea preventivă a inculpatului I.D.A. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 03.08.2021 și până la data de 01.09.2021, inclusiv, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, în modalitatea conducerii pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. .../UP/2021 din data de 03.08.2021.

Prin Încheierea nr. 107/DL din data de 06.08.2021, pronunțată în dosarul nr. z/315/2021*, completul de judecători de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Dâmbovița a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de către inculpatul I.D.A. împotriva încheierii anterior menționate.

Prin Încheierea pronunţată în şedinţa din camera de consiliu din data de 24.08.2021, în dosarul nr. x/315/2021/a2, respectiv prin Încheierea pronunţată în şedinţa din camera de consiliu din data de 20.09.2021, în dosarul nr. x/315/2021/a3, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Târgovişte a menținut succesiv măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul I.D.A., constatând legalitatea și temeinicia acesteia.

Prin Încheierea nr. 98/CP din data de 30.08.2021, pronunțată în dosarul nr. x/315/2021/a2, respectiv prin Încheierea nr. 120/CP din data de 28.09.2021, pronunțată în dosarul nr. x/315/2021/a3, completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Dâmbovița a respins, ca nefondate, contestaţiile formulate de către inculpatul I.D.A. împotriva încheierilor anterior menționate. 

În privința stadiului judecății cauzei având ca obiect infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, în modalitatea conducerii pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., presupus a fi fost săvârșită de către inculpatul I.D.A., se cuvine a fi menționat faptul că, prin Încheierea pronunțată în şedinţa din camera de consiliu din data de 12.10.2021, în dosarul nr. x/315/2021/a1, completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Dâmbovița a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de către inculpatul I.D.A. împotriva Încheierii pronunțate în şedinţa din camera de consiliu din data de 15.09.2021, în dosarul nr. x/315/2021/a1, de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Târgovişte, prin care s-a constatat competenţa Judecătoriei Târgovişte, respectiv competenţa materială și după calitatea persoanei a organelor de urmărire penală, precum şi legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. y/P/2021 din data de 18.08.2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgovişte, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. y/P/2021, dispunându-se, totodată, începerea judecăţii. 

Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma probelor administrate în cursul urmăririi penale, a înscrisurilor în circumstanțiere aflate la dosarul cauzei şi a dispozițiilor legale aplicabile, instanța constată următoarele:

În fapt, prin Rechizitoriul nr. y/P/2021 din data de 18.08.2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgovişte, înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgovişte la data de 18.08.2021, sub nr. x/315/2021, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I.D.A., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, în modalitatea conducerii pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., în actul de sesizare a instanţei reţinându-se, în esență, că, în seara zilei de 30.07.2021, în intervalul orar 22:41 – 23:10, inculpatul I.D.A. a condus autovehiculul marca ..., cu numărul de înmatriculare ..., de culoare neagră, fabricat în anul 2017, având seria de șasiu ..., pe străzile din Municipiul Târgoviște, pe itinerarul B-dul Independenței - str. Arsenalului - str. Lt. Stancu Ion – parcarea magazinului „Kaufland” (unde a efectuat drifturi) – str. Lt. Stancu Ion – B-dul I. C. Brătianu – str. Lt. Stancu Ion – parcarea magazinului „Kaufland” (unde a efectuat drifturi și a provocat un eveniment rutier soldat cu pagube materiale, respectiv a acroșat cu partea laterală stânga-spate a autovehiculului său o rulotă mobilă având destinația fast-food), aflându-se sub influenţa unor substanţe psihoactive, respectiv benzodiazepine și cocaină (consumate anterior, în mod voluntar), substanţe incluse în categoria drogurilor de risc și mare risc, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

În drept, se reține că, potrivit art. 208 alin. (1) C. pr. pen., “judecătorul de cameră preliminară înaintează dosarul instanţei de judecată cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive”.

Alin. (2) al 208 C. pr. pen. stabilește că, “instanţa de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menţinerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului”, conform alin. (3) al aceluiași text legal, dispoziţiile art. 207 alin. (3)-(5) C. pr. pen. aplicându-se în mod corespunzător.

În acord cu dispozițiile art. 207 alin. (4) C. pr. pen., aplicabile în baza art. 208 alin. (3) C. pr. pen., „când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere menţinerea măsurii preventive faţă de inculpat”.

Dispozițiile art. 202 alin. (1) C. pr. pen. statuează că “măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni”.

Conform alin. (2) al art. 202 C. pr. pen., “nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menţinută dacă există o cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale”.

În acord cu dispozițiile art. 202 alin. (3) C. pr. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

Fiind învestită cu verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispuse față de inculpat, instanța are a se raporta și la dispozițiile art. 223 C. pr. pen., care reglementează condiţiile și cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive. În ipoteza în care, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, s-a constatat de către judecătorul de drepturi și libertăți că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, devin incidente prevederile alin. (2) ale art. 223 C. pr. pen., conform cărora “măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă, din probe, rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de droguri, o infracţiune la regimul privind substanţele dopante, de efectuare de operaţiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, o infracţiune privind nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive şi al precursorilor de explozivi restricţionaţi, trafic şi exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare (...)”.

În privința duratei măsurii arestării preventive, relevante sunt dispozițiile art. 236 alin. (4) C. pr. pen., conform cărora “durata totală a arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate depăşi un termen rezonabil şi nu poate fi mai mare de 180 de zile”, dar și prevederile art. 5 par. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care stabilesc că orice persoană arestată, în condițiile art. 5 par. 1 lit. c), “trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii”.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale mai sus enunțate, rezultă că, pentru a dispune menţinerea măsurii arestării preventive faţă de inculpat, instanța trebuie să constate îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

a) să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este acuzat (infracțiunea fiind una dintre cele limitativ prevăzute de dispozițiile art. 223 alin. (2) C. pr. pen. ori una pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cinci ani sau mai mare);

b) să nu existe vreo cauză dintre cele prevăzute de art. 16 C. pr. pen., care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale;

c) să fi fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea cu privire la care există suspiciunea că a fost săvârșită de către inculpat;

d) privarea de libertate a inculpatului să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică;

e) măsura arestării preventive să fie necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată sau al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni;

f) măsura arestării preventive să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia;

g) să nu fie depășită durata maximă a privării de libertate în cursul urmăririi penale, respectiv să nu fie depășit termenul rezonabil al arestării preventive.

În fine, prevederile art. 242 alin. (2) C. pr. pen. permit instanței să dispună, din oficiu sau la cerere, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai uşoară, „dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1)”.

Referitor la procedura de soluționare a cererii de înlocuire a măsurii preventive, dispozițiile art. 242 alin. (7)-(9) C. pr. pen. stabilesc că, în vederea soluţionării cererii, instanţa de judecată fixează data de soluţionare a acesteia şi dispune citarea inculpatului. Când inculpatul este prezent, soluţionarea cererii se face numai după ascultarea acestuia asupra tuturor motivelor pe care se întemeiază cererea, în prezenţa unui avocat ales sau numit din oficiu, participarea procurorului fiind obligatorie.

În speță, analizând cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu și verificând, din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luată faţă de inculpatul I.D.A., prin Încheierea din data de 03.08.2021, pronunţată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Târgovişte, în dosarul nr. z/315/2021, definitivă prin respingerea contestaţiei, prin Încheierea nr. xx/DL/06.08.2021 a Tribunalului Dâmboviţa (fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. .../UP/03.08.2021), şi menţinută succesiv, prin Încheierea din data de 24.08.2021, pronunţată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Târgovişte, în dosarul nr. x/315/2021/a2, definitivă prin respingerea contestaţiei, prin Încheierea nr. xx/CP/30.08.2021 a Tribunalului Dâmboviţa, şi prin Încheierea din data de 20.09.2021, pronunţată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Târgovişte, în dosarul nr. x/315/2021/a3, definitivă prin respingerea contestaţiei, prin Încheierea nr. xx/CP/28.09.2021 a Tribunalului Dâmboviţa, instanța, față de gravitatea, respectiv circumstanțele reale ale faptei de a cărei săvârșire este acuzat inculpatul, și în raport de circumstanțele personale ale acestuia, constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului se mențin, acestea fiind relevante, necesare și suficiente pentru a impune continuarea privării de libertate a inculpatului, în vederea bunei desfăşurări a procesului penal și a prevenirii săvârşirii unor eventuale infracţiuni, în cauză, nefiind depășit termenul rezonabil al măsurii arestării preventive.

a)Astfel, întru început, se cuvine a fi menționat faptul că prima exigență ce trebuie satisfăcută pentru privarea de libertate a unei persoane este condiția probei. Aceasta impune existența unor probe directe (fapte principale) sau indirecte (fapte probatorii) din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat, simplele indicii, chiar și atunci când sunt temeinice, neputând justifica menținerea măsurii arestării preventive.

În acest sens, prin prisma art. 11 alin. (2) și art. 20 alin. (1) din Constituția României, instanța are în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului statuată în interpretarea art. 5 par. 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, bunăoară, în cauzele Fox, Campbell et Hartley c. Regatului Unit, Murray c. Regatului Unit, Tallat Tepe c. Turciei ori Calleja c. Maltei. În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, „existenţa unor motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală presupune fapte sau informaţii de natură a convinge un observator obiectiv și imparțial că persoana în cauză a putut comite infracţiunea pentru care este arestată”.

Curtea subliniază că “probele în baza cărora poate fi dispusă (n.n. și, implicit, menținută) arestarea preventivă nu trebuie să aibă forţa probelor care stau la baza unei soluţii de condamnare, ci acestea trebuie să furnizeze o serie de date, informaţii verosimile şi credibile care să susţină presupunerea rezonabilă conform căreia persoana faţă de care a fost declanşată urmărirea penală a săvârşit fapta/faptele de care este acuzată”.

În lumina acestor considerente, instanța apreciază că materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, în cadrul dosarului nr. y/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, material cuprinzând procesul-verbal de sesizare oficiu (f. 89 d.u.p.); procesul-verbal de consemnare a plângerii/denunțului oral (f. 92-94 d.u.p.); procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f. 90–91 d.u.p.); buletinul de analize medicale seria ... din data de 31.07.2021 (f. 144 d.u.p.); buletinele de analiză toxicologică nr. .../02.08.2021 și nr. .../03.08.2021 (f. 153, 154 d.u.p.); procesele-verbale de examinare fizică/recoltare mostre biologice/consimțământ (f. 142–143, 145-147 d.u.p.); copiile documentelor de protocolare a evenimentului rutier soldat cu pagube materiale (f. 155-159 d.u.p.); declaraţiile date de către numitul I.D.A. în calitate de suspect, respectiv inculpat (f. 99–100, 132–134 d.u.p.); declarația martorului S.C. (f. 136-138 d.u.p.); procesele-verbale de vizualizare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere ale operatorilor economici Kruk S.A., Kaufland S.C.S. şi Maestro S.R.L., respectiv  de camerele de supraveghere ale Poliției Locale a Municipiului Târgoviște și ale Spitalului Județean de Urgență Târgoviște (f. 189–205, 211-227 d.u.p.); procesul-verbal de constatare a similitudinilor între articolele vestimentare purtate de inculpatul I.D.A. și conducătorul autovehiculului marca BMW, cu numărul de înmatriculare ... (f. 206-210 d.u.p.); documentația aferentă măsurilor preventive (control judiciar) sub incidenţa cărora se găsea inculpatul I.D.A. la momentul comiterii infracțiunii ce formează obiectul cauzei (f. 251-272 d.u.p.); documentația aferentă înlocuirii măsurilor preventive (control judiciar) sub incidenţa cărora se găsea inculpatul I.D.A. la momentul comiterii infracțiunii ce formează obiectul cauzei cu măsura arestării preventive (f. 278-289 d.u.p.), este apt a convinge un observator obiectiv și imparțial că inculpatul I.D.A. a săvârşit infracţiunea ce formează obiectul măsurii preventive supuse analizei. 

Astfel, probele administrate în cursul urmăririi penale relevă temeiuri suficiente și pertinente pentru a se reține suspiciunea rezonabilă, atât sub aspect obiectiv, cât şi sub aspect subiectiv, că inculpatul I.D.A. a săvârşit infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, în modalitatea conducerii pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., mai ales în condiţiile în care, suplimentar probatoriului administrat în cadrul dosarului nr. y/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, inculpatul a recunoscut în fața judecătorului de cameră preliminară și a instanței acuzația ce i se aduce. 

Continuând analiza condiției probei, prin raportare la temeiul ce a determinat privarea de libertate a inculpatului, respectiv prin prisma dispozițiilor art. 223 alin. (2) C. pr. pen., instanța constată că, pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, în modalitatea conducerii pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen., presupus a fi fost săvârșită de către inculpatul I.D.A., legea prevede pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani, alternativ cu amenda, fiind îndeplinită, astfel, cerința ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce formează obiectul măsurii preventive să fie de 5 ani sau mai mare.

În finalul considerentelor privind condiţia probei, subliniind faptul că menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul I.D.A. nu exclude garantarea perpetuă, pe parcursul întregului proces penal, a prezumţiei de nevinovăţie a acestuia, instanța constată că, de la momentul luării măsurii arestării preventive faţă de inculpat și până la data pronunţării prezentei încheieri, nu au apărut elemente probatorii noi, susceptibile a modifica percepţia instanței asupra bazei factuale care a determinat luarea măsurii arestării preventive de către judecătorul de drepturi și libertăți.

b) În continuare, instanța constată că, în speță, nu este incidentă nicio cauză dintre cele prevăzute de art. 16 C. pr. pen., care să împiedice exercitarea acţiunii penale.

c) Totodată, instanța constată că, prin Ordonanța procurorului din data de 02.08.2021 (f. 45-51 vol. I d.u.p.), a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului I.D.A., pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, în modalitatea conducerii pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen..

d) Apoi, evaluând gravitatea acuzaţiei aduse inculpatului I.D.A., atât prin prisma circumstanțelor reale ale faptei imputate inculpatului, cât și prin prisma circumstanțelor personale ale acestuia, instanța apreciază că privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, desfăşurarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate ori în arest la domiciliu, fiind, în opinia instanței, de natură a crea o tulburare însemnată pentru opinia publică, respectiv de natură a pune sub semnul îndoielii capacitatea organelor statului de a restabili echilibrul social afectat prin comiterea infracţiunii imputate inculpatului.

Instanța subliniază faptul că noţiunea de gravitate a acuzaţiei are în vedere un ansamblu de factori obiectivi şi subiectivi, ce se analizează conjugat, fără ca elementele de factură obiectivă să prezinte relevanță sporită, în detrimentul elementelor de factură subiectivă. Astfel, instanța este ținută a se raporta nu doar la circumstanțele reale ale faptei imputate inculpatului, ci, deopotrivă, și la circumstanțele personale ale acestuia, circumstanțe care, denotând o periculozitate sporită a inculpatului, sunt apte a contrabalansa gravitatea medie a faptei de a cărei săvârșire este acuzat inculpatul.

Astfel, sub aspectul circumstanțelor reale ale faptei imputate inculpatului I.D.A., instanța reţine că fapta de care este acuzat inculpatul prezintă un nivel de gravitate mediu, rezultat din:

•împrejurările în care se presupune că a fost comisă fapta de către inculpat (inculpatul a condus autovehiculul, este drept, la o oră târzie, dar pe un traseu destul de circulat, chiar și după lăsarea întunericului, într-o zonă cu numeroase centre comerciale, în proximitatea Pieței Centrale a Municipiului Târgovişte, unde se aflau nu numai autovehicule, ci şi destul de multe persoane);

•modul de comitere a presupusei infracţiuni reținute în sarcina inculpatului, precum şi mijloacele presupus a fi fost folosite la comiterea acesteia (la momentul conducerii autovehiculului pe drumurile publice, în data de 30.07.2021, inculpatul se afla sub influenţa unor substanțe psihoactive incluse în categoria drogurilor de risc și de mare risc, substanțe pe care inculpatul le-a consumat în mod voluntar, deși, astfel cum însuși inculpatul recunoaște, acesta cunoștea efectul acestor substanţe asupra simțurilor și reacțiilor sale);

•starea de pericol presupus a fi fost creată pentru valorile sociale ocrotite prin norma de incriminare a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului (prin activitatea infracțională ce i se impută, inculpatul ar fi pus în pericol desfăşurarea fluentă şi în siguranţă a circulaţiei rutiere, respectiv viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public);

•natura şi gravitatea rezultatului presupus a fi fost produs prin realizarea activității  infracționale imputate inculpatului (împrejurarea că evenimentul rutier produs de către inculpat s-a soldat doar cu pagube materiale, iar nu și cu lezarea unor valori precum viața, integritatea corporală şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, s-a datorat doar hazardului).

În acest context, se cuvine a fi subliniat faptul că pericolul social al infracțiunii nu se confundă cu pericolul pentru ordinea publică, pericol în considerarea căruia se instituie măsura arestării preventive. Cele două aspecte prezintă elemente de interferență, după cum urmează: pericolul social al infracțiunii imputate inculpatului, dublat de periculozitatea acestuia, dedusă din circumstanțele sale personale, coroborate cu rezonanța în rândul opiniei publice a infracțiunii de a cărei săvârșire este acuzat inculpatul, conturează necesitatea înlăturării stării de pericol pe care lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta-o pentru ordinea publică, respectiv necesitatea înlăturării stării de pericol pe care inculpatul a insuflat-o ordinii publice prin desfășurarea activității infracționale ce i se impută.

În acest sens, observând conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii de care este acuzat în prezenta cauză, conduită ce denotă îndrăzneala inculpatului și dispreţul său faţă de valorile sociale ocrotite de lege - se are în vedere împrejurarea că, după presupusa comitere a faptei analizate în prezenta cauză și în legătură cu aceasta, inculpatul ar fi postat pe contul său aferent aplicației de socializare Facebook un mesaj, respectiv un clip audio-video (în cuprinsul căruia consumă alcool, pare că inspiră pe nas substanțe halucinogene, arată un încărcător cu mai multe cartușe cu gloanțe - pare muniție letală -, pe care îl introduce într-un pistol, arată o grenadă - care pare că are înveliș din plastic - și are un monolog amenințător), postări ce au devenit virale, ajungând nu doar la cunoștința comunității locale, ci și la cunoștința publicului larg -, instanța reține că atitudini asemenea celei adoptate de către inculpat creează indignare deosebită, fiind apreciate în rândul opiniei publice ca fiind foarte grave.

Tocmai din acest motiv, în condiţiile în care temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat se menţin şi nu există temeiuri noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii, pentru a se justifica eventuala revocare a acesteia, în măsura în care instanța ar proceda la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai blândă, manifestarea clemenţei faţă de inculpat ar putea fi interpretată în rândul opiniei publice ca alimentând îndrăzneala inculpatului, fiind aptă a crea publicului îndoieli față de eficienţa actului de justiţie asupra menţinerii ordinii şi liniştii publice.

Sub aspectul circumstanțelor personale ale inculpatului, observând fişa actualizată a cazierului judiciar al acestuia, instanța constată că inculpatul I.D.A. nu se află la primul contact cu legea penală, în cauză existând indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta pentru care este arestat preventiv în stare de recidivă postexecutorie, acesta fiind anterior condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni. Astfel, instanța constată că, prin Sentința penală nr. xx/12.02.2002 a Tribunalului Dâmbovița, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 și art. 175 C. pen. 1969. Prin Sentința penală nr. xx/12.02.2002 a Judecătoriei Moreni, definitivă la data de 07.04.2005, pedeapsa de 16 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința anterior menționată, a fost contopită cu pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 239 alin. (2) și (4) C. pen. 1969, în final, inculpatul având de executat 4.661 zile închisoare. La data de 21.10.2013, s-a dispus liberarea condiționată a inculpatului, cu un rest rămas neexecutat de 1.141 zile închisoare.

Este drept că, de la data condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, până în prezent, au trecut aproximativ 18 ani, interval de timp apt a estompa ecoul negativ generat asupra opiniei publice, respectiv asupra persoanei inculpatului, astfel cum susține apărătorul inculpatului.

Cu toate acestea, cercetând cuprinsul fişei actualizate a cazierului judiciar al inculpatului, instanța constată că, la data săvârşirii infracţiunii ce face obiectul prezentei cauze, inculpatul I.D.A. se afla sub incidența măsurii preventive a controlului judiciar, atât în dosarul nr. w/315/2021 al Judecătoriei Târgovişte, în care este acuzat de săvârşirea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracţiunilor prevăzute de art. 371 C. pen. şi art. 372 alin. (1) lit. a) C. pen., cât şi în dosarul nr. z/315/2021 al Judecătoriei Târgovişte, în care este acuzat de săvârşirea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracţiunii prevăzute de art. 368 alin. (1) C. pen., aspect ce denotă disprețul constant al inculpatului față de rigorile legii penale.

Astfel, instanța constată că, deși, prin Încheierea din data de 02.06.2021, pronunțată în dosarul nr. w/315/2021/a2 al Judecătoriei Târgoviște, măsura arestării preventive, dispusă, inițial, față de inculpat, a fost înlocuită cu măsura mai blândă a controlului judiciar, inculpatul I.D.A. nu a fost în măsură să respecte măsurile de supraveghere și obligațiile care i-au fost impuse, încălcându-le la doar o zi după ce măsura controlului judiciar a fost menținută, prin încheierea pronunțată în dosarul nr. w/315/2021/a3. Prin urmare, prin Încheierea din data de 03.08.2021, pronunțată în dosarul nr. w/315/2021/a4 al Judecătoriei Târgovişte, măsura preventivă a controlului judiciar, dispusă față de inculpat, a fost înlocuită cu măsura arestării preventive.

Apoi, întrucât, în timp ce inculpatul era cercetat sub incidența măsurii preventive a controlului judiciar în cadrul dosarului nr. z/315/2021 al Judecătoriei Târgoviște, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii ce formează obiectul prezentei cauze, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Târgoviște, având în vedere modalitatea de săvârşire a faptei şi atitudinea post factum a inculpatului, prin Încheierea din data de 06.08.2021, pronunțată în dosarul nr. z/315/2021/a3, a apreciat că se impune înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestului preventiv.

În atare împrejurări, instanța reține că, în speță, există indicii temeinice a se bănui că inculpatul I.D.A., în loc să îşi revizuiască atitudinea față de ordinea legală și socială și să valorifice șansele de îndreptare ce i-au fost oferite de către organele judiciare (atât prin liberarea sa condiționată, cât și prin dispunerea măsurii preventive mai blânde a controlului judiciar), ar fi perseverat în încălcarea ei, nesocotind obligațiile și restricțiile impuse de măsuri preventive mai blânde, respectiv săvârșind infracțiunea de care este acuzat în prezenta cauză.

Pentru aceste motive, în condițiile în care inculpatul nu a respectat măsurile de supraveghere și obligațiile care i-au fost impuse prin dispunerea măsurii controlului judiciar, în cadrul dosarelor nr. w/315/2021 și nr. z/315/2021 ale Judecătoriei Târgovişte, a fortiori, instanța apreciază că inculpatul nu prezintă suficiente garanții că ar respecta obligațiile și restricțiile specifice măsurii arestului la domiciliu, conform art. 221 C. pr. pen., de vreme ce aceste din urmă limitări au un caracter intruziv mai pronunțat decât cele specifice măsurii preventive a controlului judiciar.

Apoi, împrejurarea că inculpatul are un copil ce suferă de autism și care, evident, are nevoie de prezenţa părintelui său în procesul de recuperare în care este angrenat nu poate fi trecută cu vederea de către instanță. Totuși, în opinia instanței, acest aspect nu este suficient pentru a contrabalansa gravitatea acuzaţiei ce i se aduce inculpatului (gravitate analizată atât prin prisma circumstanțelor reale ale faptei imputate inculpatului în prezenta cauză, cât și prin prisma circumstanțelor personale ale acestuia, circumstanțe mai sus redate), de vreme ce, la acest moment, lipsa inculpatului de lângă copilul său se datorează exclusiv acuzaţiei ce i se aduce şi consecinţelor pe care le implică dispunerea unei măsuri preventive privative de libertate, determinate, de altfel, de conduita în societate a inculpatului, conduită de care acesta este exclusiv răspunzător. Astfel, instanța conchide că împrejurarea analizată nu constituie un temei suficient pentru plasarea inculpatului sub incidenţa unei măsuri preventive mai puţin severe, prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

În altă ordine de idei, salutând inițiativa inculpatului și dorința de îndreptare a comportamentului său, inclusiv prin participarea sa la cursuri de specialitate menite a trata dependența de droguri cu care acesta se confruntă, instanța reține, totuși, că măsura preventivă mai blândă a arestului la domiciliu, solicitată de către inculpat, nu i-ar permite acestuia să participe la activităţile de terapie invocate, deoarece, pe de o parte, în acord cu dispozițiile art. 221 C. pr. pen., inculpatului nu i-ar fi îngăduit a părăsi domiciliul în care ar urma să execute măsura preventivă, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza, iar pe de altă parte, este puțin probabil ca specialistul din cadrul instituției publice în care inculpatul a primit consiliere înainte de introducerea sa în Penitenciarul Mărgineni să își manifeste disponibilitatea de a se prezenta, periodic, la locuința unde inculpatul ar urma să execute măsura preventivă a arestului la domiciliu. Astfel, chiar dacă s-ar proceda la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, tot nu ar fi asigurată participarea constantă a inculpatului la activitățile de terapie invocate, o atare măsură procesuală nerăspunzând, deci, în concret, necesității ca inculpatul să fie sprijinit în tratarea dependenței cu care acesta se confruntă.

Pentru considerentele anterior expuse, punând în balanță dreptul inculpatului la libertate individuală, pe de o parte, și necesitatea protecției ordinii publice împotriva pericolului pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate ori plasarea acestuia în arest la domiciliu, pe de altă parte, chemată fiind să asigure un just echilibru între interesele contradictorii în discuție, instanța apreciază că, pentru moment, subzistă necesitatea izolării de societate a inculpatului.

e)Potrivit aprecierii instanței, la acest moment procesual, demarată fiind faza judecăţii, menținerea măsurii arestării preventive faţă de inculpat este necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și pentru prevenirea săvârşirii unor infracţiuni.

În acest sens, instanța are în vedere, pe de o parte, poziția procesuală oscilantă a inculpatului I.D.A.. Astfel, instanța reține că, deși inculpatul a menționat, prin apărătorul său ales, în fața judecătorului de cameră preliminară și a instanței, că recunoaște în totalitate acuzația ce i se aduc prin rechizitoriu, în prezenta cauză, inducând faptul că, în faza de judecată, va înțelege să solicite judecarea cauzei în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, totuși, fără a invoca în fața judecătorul de cameră preliminară cereri și excepții cu privire la obiectul camerei preliminare, inculpatul a contestat încheierea prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanței și s-a dispus începerea judecății, criticând inclusiv aptitudinea probatoriului administrat în faza urmării penale de a forma convingerea judecătorului asupra vinovăției sale. În atare împrejurări, instanța apreciază că privarea de libertate a inculpatului I.D.A. răspunde necesității de a fi prevenit riscul ca, în măsura în care, în cauză, judecata se va desfășura potrivit procedurii de drept comun, inculpatul să se sustragă de la procedură ori să poată influenţa readministrarea mijloacelor de probă din cursul urmăririi penale, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului fiind necesară, așadar, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Pe de altă parte, instanța apreciază că inculpatul I.D.A. nu prezintă garanţia că, odată pus în libertate sau arestat la domiciliu - de vreme ce, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, există indicii temeinice a se bănui că inculpatul ar fi predispus să încalce obligațiile pe care măsura preventivă mai blândă le implică -, nu ar adopta o conduită antisocială, contrară rigorilor legii penale, mai ales în condițiile în care perseverenţa inculpatului în sfera ilicitului penal denotă capacitatea redusă a acestuia de estimare a consecinţelor antisociale ale comportamentului său infracţional.

În acest context, răspunzând susținerilor inculpatului, în sensul că riscul săvârșirii unor infracțiuni de către inculpat este mai crescut în mediul criminogen în care execută actualmente măsura preventivă decât dacă inculpatul s-ar afla arestat la domiciliu, instanța reține că, într-adevăr, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, circumstanțe mai sus arătate, nimeni și nimic nu poate garanta că inculpatul, chiar aflat în stare de arest preventiv în cadrul Penitenciarului Mărgineni, nu ar putea săvârși fapte de natură penală. Însă, instanța constată că un atare risc este mult diminuat în actuala modalitate de executare a măsurii preventive, de vreme ce, aflat în cadrul Penitenciarului Mărgineni, inculpatul se află sub controlul permanent al cadrelor însărcinate cu supravegherea sa.

f)Totodată, instanța constată că este îndeplinită și condiția proporţionalității dintre măsura arestului preventiv şi scopurile acesteia, anterior arătate, în opinia instanței, măsura preventivă a arestului preventiv fiind singura aptă să realizeze dezideratele prevenției în cauză.

Astfel, aducând la îndeplinire obligația de a examina posibilitatea adoptării uneia dintre măsurile alternative prevăzute de dreptul intern, conform art. 5 par. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului - obligație instituită în sarcina sa conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, statuată, bunăoară, în cauzele Assanidzé c. Georgiei, Pantea c. României, Irinel Popa şi alţii c. României, Scudeanu c. României sau Calmanovici c. României -, instanța constată, prin raportare la circumstanțele reale ale faptei imputate inculpatului, dar și prin raportare la circumstanțele personale ale acestuia – circumstanțe descrise cu prilejul analizării condiției privind starea de pericol pentru ordinea publică, la lit. d) –, că detenţia preventivă a inculpatului I.D.A. este o măsură justificată, alte măsuri preventive, mai puţin severe, dovedindu-se, cel puțin pentru moment, ineficiente pentru atingerea scopurilor măsurii preventive.

În completarea argumentelor prezentate cu prilejul analizării condiției pericolului public, instanța reține că, în speță, există date și indicii temeinice a se bănui că dispunerea măsurii preventive alternative a arestului la domiciliu față de inculpatul I.D.A. ar amplifica sentimentul de nesiguranţă şi neîncredere a opiniei publice în actul de justiţie, o atare măsură fiind aptă a produce o stare de puternică tulburare socială, din perspectiva impactului social deosebit pe care conduita post factum a inculpatului a suscitat-o în rândul opiniei publice.

În altă ordine de idei, instanța reține că menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat constituie un semnal adresat societății, în sensul că organele judiciare reacţionează ferm la abateri de la normele de natură penală și descurajează adoptarea unor conduite reprobabile asemenea celei pe care se presupune, în mod rezonabil, că ar fi adoptat-o inculpatul, măsura arestului preventiv fiind aptă să asigure un just echilibru între restrângerea drepturilor inculpatului şi interesul statului în prezervarea siguranţei publice, respectiv în realizarea instrucţiei penale.

Pe de altă parte, fără ca menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat să reprezinte o modalitate de executare anticipată a eventualei pedepse ce ar urma să fie aplicată inculpatului doar în cazul în care acesta ar fi găsit vinovat, adoptarea unei atare soluții, la acest moment, este menită să atragă atenția inculpatului asupra gravității acuzației ce i se aduce, respectiv asupra consecințelor la care se expune dacă va încălca în viitor rigorile legii penale.

În acest context, se cuvine a fi subliniat faptul că, pe parcursul întregului proces penal, respectiv atât în cadrul cauzei pendinte, cât și ulterior, până la pronunțarea soluției asupra fondului cauzei, instanța garantează inculpatului libertatea persoanei și absența oricărui arbitrariu.  În acest sens, instanța face cunoscut inculpatului faptul că, în cauză, în lumina art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, îi este garantat dreptul la un proces echitabil, ce implică inclusiv dreptul de a fi judecat de o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, imparţialitatea instanței poate fi apreciată sub diverse aspecte, distingându-se un demers subiectiv, ce tinde a determina ceea ce judecătorul gândeşte în forul său interior într-o cauză anume, şi un demers obiectiv, cu scopul de a cerceta dacă acesta a oferit garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privinţa sa. Graniţa dintre cele două noţiuni nu este însă ermetică, din moment ce nu numai conduita unui judecător poate, din punct de vedere al unui observator exterior, să atragă îndoieli obiectiv justificate cu privire la imparţialitatea sa, ci poate fi vorba şi despre convingerea sa personală.

Analiza jurisprudenţei Curţii Europene permite a se distinge între două tipuri de situaţii susceptibile a reprezenta o lipsă de imparţialitate a judecătorului. Primul, de ordin funcţional, priveşte cazurile în care conduita personală a judecătorului nu este deloc discutabilă, ci – spre exemplu – exercitarea de către aceeaşi persoană a unor funcţii diferite în cadrul procesului judiciar, suscită dubii obiectiv justificate cu privire la imparţialitatea instanţei.

Al doilea tip de situaţii este de ordin personal, raportându-se la conduita judecătorilor într-o cauză anume. În cazul acestor situații, Curtea a subliniat, însă, în mai multe rânduri, că imparţialitatea personală a unui magistrat se prezumă până la proba contrară, simpla circumstanţă că un magistrat s-a pronunţat deja în cadrul unei alte cauze privind aceeași persoană neputând aduce, prin ea însăşi, atingere imparţialităţii judecătorului.

Totuși, pentru a asigura inculpatului aplicarea deplină și efectivă în cauză a garanţiilor cuprinse în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanța reamintește acestuia faptul că, dacă are eventuale îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei, legea stabileşte la dispoziţia sa diverse mijloace procedurale pentru înlăturarea acestor îndoieli, mijloace pe care, probabil, apărătorul său ales i le-a adus la cunoştinţă, de vreme ce inculpatul a uzitat chiar de unele dintre acestea.

Continuând analiza proporționalității măsurii arestării preventive, instanța reține că, în cadrul soluționării cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu care inculpatul a înțeles să învestească instanța, nu se poate realiza o reevaluare a aspectelor deja avute în vedere de către judecător la momentul luării ori menținerii măsurii arestării preventive, ci este necesar a fi prezentate elemente noi, survenite ulterior luării, respectiv menținerii măsurii preventive. Or, în cauză, astfel cum a arătat chiar inculpatul, la interpelarea instanței, și cum a susținut, de altfel, și apărătorul ales al acestuia, singurul element ce s-a modificat de la ultima verificare a măsurii preventive dispuse în cauză față de inculpat este trecerea timpului. Astfel, se constată că, în speță, nu au intervenit elemente noi, apte a schimba percepția judecătorului asupra circumstanțelor reale ale faptei de a cărei săvârșire este acuzat inculpatul ori asupra circumstanțelor personale ale acestuia, astfel încât să conducă instanța la o reapreciere a legalității, temeiniciei și oportunității măsurii arestării preventive, suferința inerentă detenției preventive, implicând condiții de detenție ce creează stări de disconfort inculpatului - fără însă ca acestea să atingă nivelul unor tratamente degradante ori inumane -, neputând reprezenta atare motive, de natură a determina aplicarea unei măsuri preventive mai blânde.

În fine, referitor la apărarea invocată de către inculpat în sprijinul cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, în sensul că, în cauze similare, aflate pe rolul Judecătoriei Târgovişte, au fost dispuse măsuri preventive mai puţin severe, instanța reamintește inculpatului faptul că măsurile preventive au caracter personal. Hotărârea ce urmează a fi pronunţată asupra măsurii preventive dispuse faţă de inculpat nu poate fi rezultatul unei comparaţii cu ipoteza unor persoane aflate în situaţii aparent identice celei în care se regăseşte inculpatul, ci doar rezultatul unei analize circumscrise situaţiei concrete a inculpatului (situație evaluată nu doar prin prisma circumstanțelor reale ale faptei imputate inculpatului, ci și prin prisma circumstanțelor personale ale acestuia), analiză necondiţionată de eventuala răspundere penală sau de altă natură a altor persoane, străine de cauza pendinte. Astfel, chiar și în ipoteza reţinerii unor situaţii faptice aproape identice, raţiunea aplicării aceluiaşi tratament în prezenta cauză nu subzistă, câtă vreme deciziile la care face referire inculpatul au fost luate în considerarea particularităţilor identificate în cauzele respective.

În acest context, asigurând deplina și efectiva aplicare în cauză a principiului egalității cetățenilor în fața legii, instanța face cunoscut inculpatului faptul că încălcarea principiului enunțat intervine doar atunci când se aplică un tratament diferențiat unor situații similare sau în ipoteza în care se aplică același tratament juridic unor situații care, prin natura lor, sunt diferite. De asemenea, încălcarea acestui principiu poate să se producă și în situațiile în care nu există o motivare obiectivă și rezonabilă pentru un tratament diferențiat al unor situații identice sau dacă tratamentul juridic inegal nu este adecvat scopului legii. În atare condiții, dacă, ipotetic, ar fi învestită cu soluționarea unei cauze similare, identică cu cea pendinte (fiind identificate aceleași circumstanțe reale și personale precum cele incidente în cauza de față), instanța oferă inculpatului asigurări că ar fi dispuse soluții identice celor ce urmează a fi statuate în prezenta cauză.

În concluzie, fără a minimaliza caracterul excepțional al măsurii arestării preventive și fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție a inculpatului, în lumina argumentelor expuse în cele ce preced, reținând că, în contextul faptic mai sus descris și în considerarea circumstanțelor personale ale inculpatului, prezervarea ordinii publice reprezintă un element pertinent şi suficient pentru a se menține privarea de libertate a inculpatului, instanța apreciază că numai măsura arestării preventive oferă suficiente garanţii că inculpatul nu va săvârşi fapte de natură penală și nu va periclita buna desfășurare a procesului penal, o altă măsură preventivă, mai puţin severă, dovedindu-se, cel puțin la acest moment, insuficientă.

g)În fine, instanța observă faptul că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpatul I.D.A. la data de 03.08.2021, iar Rechizitoriul nr. y/P/2021 din data de 18.08.2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgovişte a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgoviște, la data de 18.08.2021. Astfel, se constată faptul că, de la data arestării preventive a inculpatului și până la data sesizării Judecătoriei Târgoviște a trecut mai puțin de o lună, iar de la data sesizării instanței cu rechizitoriul (18.08.2021) și până la data pronunțării prezentei hotărâri (14.10.2021), aproximativ două luni, timp în care, fără a exista perioade de inactivitate imputabile organelor judiciare și fiind respectată obligaţia de diligenţă specială incidentă în cauzele în care inculpaţii sunt arestaţi preventiv, a fost efectuată şi finalizată urmărirea penală, întocmit rechizitoriul, trimis în judecată inculpatul, parcursă etapa camerei preliminare și începută faza judecății.

În atare împrejurări, în contextul în care circumstanţele reale ale faptei imputate inculpatului, respectiv circumstanţele personale ale acestuia, conturează existenţa unor temeiuri relevante și suficiente în sensul unei necesităţi reale şi de interes public care, în pofida prezumţiei de nevinovăţie ce îi este garantată inculpatului, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală a acestuia, instanța constată că durata măsurii arestării preventive dispuse faţă de inculpat nu a depăşit termenul maxim aferent fazei de urmărire penală (180 de zile, conform art. 236 alin. (4) C. pr. pen.) și nici termenul rezonabil instituit de prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, pentru a permite calificarea perioadei de timp în care inculpatul a fost privat de libertate, astfel cum neîntemeiat susține apărătorul inculpatului, ca reprezentând o executare anticipată a pedepsei ce ar urma să fie aplicată inculpatului în eventualitatea în care acesta ar fi găsit vinovat.

Pentru considerentele anterior expuse, în baza art. 208 alin. (1) şi (2) C. pr. pen., rap. la art. 223 alin. (2) C. pr. pen. şi art. 202 alin. (1)-(3) C. pr. pen., instanța va constata legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, luată faţă de inculpatul I.D.A., prin Încheierea din data de 03.08.2021, pronunţată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Târgovişte, în dosarul nr. z/315/2021, definitivă prin respingerea contestaţiei, prin Încheierea nr. xx/DL/06.08.2021 a Tribunalului Dâmboviţa (fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. .../UP/03.08.2021), şi menţinută succesiv, prin Încheierea din data de 24.08.2021, pronunţată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Târgovişte, în dosarul nr. x/315/2021/a2, definitivă prin respingerea contestaţiei, prin Încheierea nr. xx/CP/30.08.2021 a Tribunalului Dâmboviţa, şi prin Încheierea din data de 20.09.2021, pronunţată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Târgovişte, în dosarul nr. x/315/2021/a3, definitivă prin respingerea contestaţiei, prin Încheierea nr. xx/CP/28.09.2021 a Tribunalului Dâmboviţa, și, în consecință, în baza art. 208 alin. (2) şi (3) C. pr. pen., rap. la art. 207 alin. (4) C. pr. pen., va menţine, până la o nouă verificare, conform legii, măsura arestării preventive, dispusă față de inculpat.

În baza art. 242 alin. (2) C. pr. pen., instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de către inculpatul I.D.A., privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

În baza art. 275 alin. (3) C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

În baza art. 208 alin. (1) şi (2) C. pr. pen., rap. la art. 223 alin. (2) C. pr. pen. şi art. 202 alin. (1)-(3) C. pr. pen., constată legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, dispusă faţă de inculpatul I.D.A. (date personale), trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, în modalitatea conducerii pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen..

În baza art. 208 alin. (2) şi (3) C. pr. pen., rap. la art. 207 alin. (4) C. pr. pen., menţine, până la o nouă verificare, conform legii, măsura arestării preventive, luată faţă de inculpatul I.D.A., prin Încheierea din data de 03.08.2021, pronunţată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Târgovişte, în dosarul nr. z/315/2021, definitivă prin respingerea contestaţiei, prin Încheierea nr. xx/DL/06.08.2021 a Tribunalului Dâmboviţa (fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. .../UP/03.08.2021), şi menţinută succesiv, prin Încheierea din data de 24.08.2021, pronunţată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Târgovişte, în dosarul nr. x/315/2021/a2, definitivă prin respingerea contestaţiei, prin Încheierea nr. xx/CP/30.08.2021 a Tribunalului Dâmboviţa, şi prin Încheierea din data de 20.09.2021, pronunţată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Târgovişte, în dosarul nr. x/315/2021/a3, definitivă prin respingerea contestaţiei, prin Încheierea nr. xx/CP/28.09.2021 a Tribunalului Dâmboviţa.

În baza art. 242 alin. (2) C. pr. pen., respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de către inculpatul I.D.A., privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

În baza art. 275 alin. (3) C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de contestaţie în termen de 48 de ore de la comunicare pentru inculpat şi procuror, contestaţia urmând a se depune la Judecătoria Târgovişte.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14.10.2021.

Preşedinte,   Grefier,

Domenii speta

Spete similare