Plangere contrav trecere calea ferata

Data publicare portal: 25.05.2022

Prin Sentinta civila nr. …. din data de … pronuntata de Judecatoria …. s-a respins plângerea contravenţională formulată de petentul ..., CNP ..., cu domiciliul în ..., cu domiciliul procesual ales în  ... în contradictoriu cu intimatul ..., cu sediul în ..., împotriva procesului-verbal de contravenţie seria ... nr. ..., ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina în data de ... sub nr. ..., petentul ... în contradictoriu cu intimatul ..., a solicitat anularea procesului-verbal de contraventie seria ... nr. ... încheiat in data de ..., exonerarea de plata amenzii si înlăturarea masurii complementare a retinerii permisului pentru perioada de 90 de zile, iar în subsidiar solicită înlocuirea amenzii contraventionale cu avertisment.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că în fapt, prin procesul-verbal sus menţionat i-a fost aplicata amenda contraventionala de ... lei si masura complementara a retinerii permisului de conducere pentru perioada de 90 de zile retinandu-se ca in data de ..., ora ..., a condus autoturismul Mercedes Benz cu nr. de inmatriculare ... in localitatea ..., str. ... iar la pasajul de trecere la nivel cu calea ferata nu a oprit si a traversat pe culoarea rosie. S-a retinut totodata ca nu a purtat centura de siguranta.

A formulat plangere impotriva procesului-verbal pentru urmatoarele considerente:

Procesul verbal de contraventie este netemeinic.

Într-adevar in data mentionata in procesul verbal de contraventie a circulat cu autoturismul personal pe acel sector de drum iar la pasajul de trecere la nivel cu calea ferata a oprit, s-a asigurat si a trecut.

Mentionează ca in momentul trecerii semnalele rosii nu erau in functiune, culoarea semaforului fiind alba, iar inainte si dupa au mai trecut masini.

Este adevarat ca in momentul in care a fost oprit, la aproximativ 50-100 m de trecerea de cale ferata si a fost invitat sa vadă semaforul, culoarea era rosie, insa culoarea rosie s-a aprins cand deja trecuse, acestea fiind si obiectiunile sale mentionate in procesul verbal. 

Mai precizează ca maşina care a circulat in spatele său si a trecut dupa el, nu a fost oprita.

Pentru cele aratate mai sus solicită admiterea plangerii, anularea procesului verbal de contraventie, exonerarea de plata amenzii si inlaturarea masurii complementare a retinerii permisului pentru perioada de 90 de zile.

In ceea ce priveste centura de siguranta este adevarat ca nu a purtat-o la momentul la care a fost oprit.

In subsidiar, solicită inlocuirea amenzii contraventionale cu avertisment, instanta avand aceasta posibilitate in baza art. 7 (3) din OG 2 /2001 „se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune„ ,”in cazul in care fapta este de gravitate redusa” (art. 7 alin. 2) iar in privinta masurii complementare, inlaturarea acesteia avand in vedere ca aceasta nu poate fi mai aspra decat sanctiunea principala.

In dovedirea plangerii, intelege sa se folosească de proba cu inscrisuri, martori.

In drept, întemeiază plangerea pe dispozitiile art. 31(1) din OG. 2 /2001, art.118 din OG 195 /2002 R.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de... lei, conform chitanţei aflate la fila 6.

Intimatul ... a formulat întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul ..., prin care contestă procesul-verbal de contravenție seria ... nr.... din data de ....

Față de cele solicitate de petent prin plângerea contravențională, solicită instanței respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Totodată, solicită a se avea în vedere faptul că din cuprinsul actului sancționator rezultă că petentul se afla singur în autoturism la momentul constatării faptei reținute în sarcina sa.

În aceste condiții, o persoană care nu a fost de față la momentul comiterii faptei reținute în sarcina petentului, nu poate oferi onoratei instanțe indicii suficient de puternice de natură a răsturna prezumția de temeinicie și legalitate a procesului-verbal de contravenție, motiv pentru care apreciază că declarația pretinsului martor propus ar urma să fie pur subiectivă și influențată în mod direct de către petent.

În fapt, în data de ..., petentul a fost sancționat prin procesul-verbal de contravenție contestat, reținându-se în sarcina sa comiterea faptelor prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. c) și art. 108 alin. (l) lit. a) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, constând în aceea a condus autoturismul indicat în cuprinsul actului sancționator pe raza str. ... din orașul ..., jud. ... și nu a oprit la pasajul de trecere la nivel cu calea ferată, deși semnalele cu lumini roșii și cele sonore erau în funcțiune. De asemenea, nu a purtat centura de siguranță obligatorie în timpul mersului.

Faptele reținute în sarcina petentului au fost constatate în mod direct (nemijlocit) de către polițistul rutier, aspectele consemnate în cuprinsul actului sancționator fiind astfel suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Motivul pentru care procesele-verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că emitentul (în această situație, agentul constatator) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității.

Cu privire la starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, solicită să se constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța de judecată neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările directe, nemijlocite, ale agentului de poliție, acest înscris reprezentând un act de autoritate. S-ar ajunge, în această situație, la înlăturarea unei probe directe (constatarea personală a polițistului rutier, învestit cu exercițiul autorității publice) prin intermediul unei probe indirecte (declarația pro causa a unui martor încuviințat petentului), ceea ce este inadmisibil.

În cauza M. Haiducu c. României (decizia din 13.03.2012), s-a stabilit faptul că instituirea prezumțiilor relative de conformitate a unui proces-verbal de contravenție la realitate nu contravine art. 6.2 din CEDO, întrucât în anumite situații, fără aceste prezumții ar fi practic imposibilă sancționarea unor contravenții. Aceste prezumții stabilite prin procesele-verbale de contravenții sunt relative și proba contrară poate fi adusă de reclamanți prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională („Instanțele sesizate prin contestatiile reclamanților au așteptat ca aceștia să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor-verbale de contravenţie prin proba contrară (...) Nu este surprinzătoare o asemenea abordare din partea instanţelor naționale, în măsura în care regimul juridic national aplicabil contraventîilor este completat prin dispozitiile Codului de Procedură Civilă căruia i se aplică, în materie de probe. principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o  pretentie iudecătii. Reclamantii văd în acest fapt o atingere adusă dreptului lor la respectarea prezumției de vinovăție. Curtea nu subscrie la această opinie. Curtea reamintește că, în materie de circulație rutieră, art. 6.2 nu se opune unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumtie relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție ară care ar practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulatia rutieră”).

În cauza Ioan Pop c. României, în motivarea deciziei de inadmisibilitate, Curtea Europeană a reținut faptul că invocarea de către instanțele naționale a prezumției stabilite de Codul de Procedură Civilă, potrivit cărora „Cel care face o sustinere în cursul procesului trebuie să o dovedească', cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu poate avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale în materia contravențională. Totodată, în motivarea aceleiași decizii s-a făcut referire și la decizia pronunțată în cauza Anghel c. României în urmă cu aproximativ 10 ani, și s-a ținut cont de faptul că, în prezent, spre deosebire de acea situație, nu mai există posibilitatea înlocuirii sancțiunii contravenționale a amenzii cu o sancțiune privativă de libertate în caz de neplată a acesteia.

Solicită totodată să se constate că sancțiunea inițială este aplicată în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, încadrându-se în limitele prevăzute de actul normativ și fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentului, tinând cont totodată și de circumstanțele personale ale acesteia, respectiv faptul că figurează si cu alte sancțiuni aplicate pentru încălcări repetate ale prevederilor O.U.G. nr. 195/2002.

Aplicarea unei sancțiuni contravenționale mai ușoare, respectiv cea a avertismentului, nu ar corespunde funcției sancțiunii contravenționale, anume aceea de a-I determina pe contravenient ca, fără să fie obligat la plata unei sume de bani cu titlu de amendă contravențională, să se conformeze normelor ce guvernează circulația pe drumurile publice.

Analizând procesul-verbal de contravenție contestat, rezultă că acesta îndeplinește condiţiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (l ) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare. cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ.

A indicat dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă şi art. 249 din Codul de Procedură Civilă.

În susținerea întâmpinării, solicită ca probe procesul-verbal de constatare a contravenției, înscrisurile atașate, precum și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.

În cursul cercetării judecătorești, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri și cu martorul Petre Costin.

Analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de contravenţie seria ... nr. ... (fila 8), petentul ... a fost sancţionat contravenţional cu 10 puncte-amendă și cu sancțiunea complementară de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, întrucât la data de ..., ora ..., a condus autoutilitara marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare ... în ... – str. ..., iar la pasajul de trecere la nivel cu calea ferată nu a oprit pentru a aștepta trecerea trenului, deși semnalele cu lumini roșii și cele sonore erau în funcțiune.

Fapta a fost constată direct de către poliţistul rutier.

Astfel, s-a constatat încălcarea prevederilor art.102 alin.3 lit. c din OUG 195/2002.

În conformitate cu art. 102 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002 „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:  c) neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roşii şi/sau sonore sunt în funcţiune.”

Conform art. 137 alin 1 din HG 1391/2006 „Conducătorul de vehicul poate traversa calea ferată curentă prevăzută cu bariere sau semibariere, dacă acestea sunt ridicate şi semnalele luminoase şi sonore nu funcţionează, iar semnalul cu lumina albă intermitentă cu cadenţa lentă este în funcţiune”.

Potrivit art. 138 – 1 din HG 1391/2006 „Conducătorul de vehicul este obligat să oprească atunci când: b) semnalul cu lumini roşii şi/sau semnalul sonor sunt în funcţiune.”

Totodată, s-a reținut că petentul nu a purtat centura de siguranță.

Instanţa, fiind învestită cu soluţionarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin.1 din Ordonanţa menţionată mai sus.

Sub aspectul legalităţii, conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta. Deşi OG 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului constatator al contravenţiei, din economia art. 34 rezultă că acesta face dovadă deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării juridice până la proba contrară, însă pentru a se bucura de această forţă probantă trebuie să fie încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale în lipsa cărora este nul sau poate fi anulat.

Examinând procesul-verbal prin prisma motivelor de nulitate ce poti fi reţinute de instanţă din oficiu, prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, instanţa apreciază că acesta este legal, cuprinzând numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele persoanei sancţionate, fapta săvârşită, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei instanţa constată că, din probele administrate în prezenta cauză, nu rezultă o altă stare de fapt decât cea reţinută, în procesul-verbal de contravenţie.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării, să dovedească faptele ce i se impută, nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franţei, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).

Persoana sancţionată, are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/ 2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt, reţinută prin procesul-verbal, nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neaţă c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenţie face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept, până la proba contrară.

Mai mult, procesul-verbal de contravenţie este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenţiei de către agentul constatator, astfel că în favoarea intimatului operează prezumţia instituită prin art. 270 C.proc.civ., privind legalitatea, veridicitatea şi autenticitatea înscrisului autentic care face dovada deplină, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals.

Prezumţia având un caracter relativ, dispensează de sarcina probei pe intimat şi este susceptibilă de a fi combătută prin proba contrară de către petent, împrejurare pe care instanţa nu o reţine în prezenta cauză, în sensul că petentul nu a probat împrejurări contrarii celor cuprinse în procesul-verbal de contravenţie.

Astfel, din art.10 C.proc.civ.  rap. la art. 249 C.proc.civ., reiese că, cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

Petentul a menţionat prin plângerea contravențională că în momentul trecerii semnalele roșii nu erau în funcțiune, culoarea semaforului fiind albă, iar înaintea sa și după au mai trecut mașini. A recunoscut că atunci când a fost invitat de organele de poliție să vadă semaforul, culoarea era roșie, însă culoarea roșie s-a aprins când el deja trecuse.

Totuși, la rubrica „Mențiuni” a arătat că l-a surprins culoarea roșie pe calea ferată, și nu după ce trecuse.

Pe de altă parte, martorul audiat în cauză pentru petent, ... (f. ...) a susținut că el și petentul sunt curieri, că se afla în spatele petentului, la o distanță de 500-600 m, iar între ei mai erau mașini. A indicat faptul că la o trecere de cale ferată fără bariere, petentul a trecut pe culoarea albă, după el a mai trecut o mașină, iar martorul s-a oprit pentru că era roșu.

Martorul a învederat că cel mai probabil când au început semnalele roșii, petentul trecuse de calea ferată, arătând că de la o distanță de câteva sute de metri nu a văzut bine, dar sigur nu a trecut pe roșu, ținând cont de experiența acestuia și de faptul că după el a mai trecut o mașină. Totuși, în final a menționat că nu a văzut decât mașina petentului oprită de poliție.

Instanţa reţine că în cazul de faţă procesul-verbal a fost încheiat în urma constatărilor efectuate cu propriile simţuri de către agentul constatator, care a consemnat cele constatate în procesul-verbal contestat.

Din cuprinsul procesului-verbal de contravenţie coroborat cu raportul privind abaterea (f. ...) rezultă că, în timp ce semaforul avea culoarea roșie, după 20 de secunde de la pornirea semnalelor, petentul, conducând autoturismul menţionat anterior a traversat calea ferată. Starea de fapt constatată prin procesul-verbal nu a fost înlăturată prin probele administrate de petent.

Faptul că petentul nu era atent la semnalele luminoase rezultă din susţinerile din plângerea contravenţională de la fila 4: „în momentul trecerii semnalele roșii nu erau în funcțiune”. De asemenea, în procesul-verbal la secţiunea „Obiecţiuni”, petentul a menţionat că l-a prins culoarea roșie pe calea ferată".

Or, după cum rezultă inclusiv din textul de lege, (art. 137 alin 1 din HG 1391/2006) semnalele luminoase la calea ferată sunt fie semnalul cu lumina albă intermitentă cu cadenţa lentă (caz în care calea ferată poate fi traversată) fie semnalul cu lumini roşii şi/sau semnalul sonor (caz în care este interzisă traversarea). Variantă prezentată de petent în plângerea contravenţională este contradicție chiar cu mențiunile sale din actul sancționator, petentul fiind conștient de acest aspect chiar de la încheierea procesului-verbal când a susținut că a trecut pe roșu, fiind surprins de semafor pe calea ferată.

De asemenea, susținerile petentului nu se coroborează cu cele ale martorului care a afirmat că exista probabilitatea ca petentul să nu fi trecut pe roșu, însă a menționat că nu a văzut prea bine. Totodată, aprecierea martorului se bazează pe experiența petentului și că după acesta a mai trecut o mașină, însă nu a arătat că el a văzut că era alb când a trecut petentul.

Prin urmare, faţă de cele arătate, instanţa constată că petentul nu a reuşit să facă dovada unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută prin procesul-verbal contestat, existând contradicții între situațiile prezentate de acesta și martorul său.

Întrucât autorului contravenţiei i se asigură, fără nicio îngrădire, dreptul de a se adresa justiţiei, cerând anularea procesului - verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei în această situaţie este firesc ca el trebuie să dovedească netemeinicia ori nelegalitatea constatării contravenţiei sau a sancţiunii aplicate. Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general al procedurii civile, potrivit căruia cel ce face o afirmaţie în cadrul judecăţii trebuie să o dovedească, aspect neîndeplinit de petent.

În ceea ce privește cea de-a doua faptă contravențională, instanța constată că petentul a recunoscut săvârșirea acesteia.

În ceea ce priveşte proporţionalitatea sancţiunilor aplicate, instanţa constată că agentul constatator a individualizat în mod corect sancţiunile.

 Astfel, conform potrivit art. 102 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002 „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:  c) neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roşii şi/sau sonore sunt în funcţiune.”

Faţă de dispoziţiile legale menţionate, instanţa constată că sancţiunea amenzii aplicate pentru nerespectarea regulilor privind depăşirea (10 pct. amendă * 145 lei  = 1450 lei) se încadrează în limitele prevăzute de lege.

Cu privire la sancţiunea complementară a reţinerii permisului de conducere instanţa va avea în vedere că potrivit art. 111 alin. 1 lit. c OUG 195/2002, „Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri: la săvârşirea uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) şi în situaţia prevăzută la art. 115 alin. (1)”. Petentul a fost sancţionat pentru fapta prevăzută la art. 102 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002 şi, prin urmare, sancţiunea complementară a reţinerii permisului de conducere devine automată.

Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, gravitatea faptei şi pericolul social, precum şi la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanţa reţine că sancţiunile sunt proporţionale. Astfel, instanţa are în vedere că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social raportat la urmările care s-ar fi putut produce, prin aceasta petentul periclitând atât siguranţa sa cât şi a celorlalţi participanţi la trafic, doar hazardul făcând ca un accident de circulaţie să nu se producă, iar nu atitudinea petentului.

Prin urmare, instanţa apreciază că nu se impune înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment, fiind necesar ca petentul să conștientizeze gravitatea faptei sale, mai ale pentru că este curier și trebuie să respecte regulile de circulație.

De altfel, se are în vedere şi faptul că amenda stabilită de agentul constatator poate fi stabilită potrivit art. 98 alin. 4 lit. d din OUG nr. 195/2002 între 9-20 de puncte amendă, iar în acest caz a fost aplicată amenda spre minimul prevăzut de lege, respectiv 10 puncte amendă, rezultând suma de 1450 lei. În plus, din cazierul contravențional (f. ...) reiese că petentul a încălcat în mod repetat normele de circulație rutieră.

În consecinţă, faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus reţinute, instanţa urmează ca în temeiul dispoziţiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 republicată, să respingă plângerea contravenţională formulată de petentul ... formulată în contradictoriu cu intimatul ..., împotriva procesului-verbal de contravenţie seria ... nr. ..., ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare