Rejudecare - acţiune civilă admisă

Prin sentinţa penală nr. X din 15 iunie 2020 pronunţată de Judecătoria Filiaşi, în dosarul nr. X/230/2018, în baza art. 196 alin. 2 şi 3 Cod penal a fost condamnat inculpatul P.  V., fiul lui T. şi  V., născut la data de 17.09.1984, în municipiul  S., judeţul  Olt, cu  domiciliul în oraşul  P. – O., sat P., str. J., nr. 1, judeţul Olt, posesor al CI seria X nr. X/11.08.2016 eliberată  de  SPCLEP P. – O. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani şi 6 luni, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen. .

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

 a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie:

 - să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Dolj

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei oraşului P. O., judeţ Olt sau în cadrul unei Şcoli cu clasele I-VIII din P. O., pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 91 alin. 4 din Codul penal s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din Codul penal.

În baza art. 404 alin. 2 din Codul de procedură penală s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 3 şi art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul P.  V.în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

S-a constatat că pentru autovehiculul marca M.V. cu număr de înmatriculare X condus de inculpatul P. V. s-a încheiat contractul de asigurare obligatorie RCA  BG/X cu asigurătorul societatea  L. I. I. C. din Bulgaria, cu valabilitate 24.03.2015 – 22.03.2016.

În baza art. 19, 397 Cpp rap. la art. 1357 C.civ., art. 49, 50 din Legea nr. 136/1995 s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M. I.şi a fost obligat asigurătorul L. I. I. C. din Bulgaria prin mandatar B.A.A.R., cu  sediul în  Bucureşti, str. V.  L., nr. X Bis,  et. X, Sector X la plata către acesta a sumelor de: 12498,5 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea investigaţiilor medicale şi a medicamentelor, precum şi la plata sumei de 200.000 de lei reprezentând daune morale.

În baza art. 19, 397 Cpp rap. la art. 1357 C.civ s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi a fost obligat asiguratorul L I,C, din Bulgaria prin mandatar B.A.A.R., la plata sumei de 8384,26 lei cu titlu de daune materiale către această parte civilă, sumă ce va fi reactualizată conform indicelui de inflaţie la data efectivă a plăţii.

În baza art. 19, 397 Cpp rap. la art. 1357 C.civ s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare "Prof. Dr. C. I." Bucureşti, cu  sediul în Bucureşti, Sector 2, Şoseaua  Fundeni, nr. X şi a fost obligat asiguratorul L. I.I.COMPANY din Bulgaria prin mandatar B.A.A.R., la plata sumei de 76829,212 lei cu titlu de daune materiale către această parte civilă, sumă ce va fi reactualizată conform indicelui de inflaţie la data efectivă a plăţii.

S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Orăşenesc Filiaşi şi a fost obligat asiguratorul L. I. I. C. din Bulgaria prin mandatar B.A.A.R., la plata sumei de 53,01 lei cu titlu de daune materiale către această parte civilă, sumă ce va fi reactualizată conform indicelui de inflaţie la data efectivă a plăţii.

S-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj.

A fost obligat inculpatul P.  V. la 5000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a admis cererea părţii civile M.I. şi a fost obligat inculpatul P.  V. la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare - onorariu avocat. (conform chitanţei nr.145/28.02.2020)

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr.X/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi a fost trimis în judecată inculpatul P.V.pentru săvârşirea infracţiunii  de vătămare corporală  din culpă, prevăzută  de  art. 196  alin.2 şi  3  din Codul  penal.

In fapt, în actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul P. V., în noaptea de 17/18.10.2015, în jurul orelor 00:25, în timp ce se deplasa la volanul autoutilitarei marca M.V. cu nr. înmatriculare X pe DE 70, în interiorul oraşului Filiaşi, jud. Dolj, în direcţia Filiaşi – Craiova, datorită oboselii, neatenţiei şi faptului că nu a respectat dispoziţiile legale şi măsurile de prevedere pentru conducerea autovehiculelor pe drumurile publice, nu a oprit la semnalul regulamentar efectuat de persoana vătămată M. I. şi a accidentat-o pe aceasta, iar în urma acestui accident rutier persoana vătămată M. I. a suferit leziuni traumatice corporale ce au necesitat 80-85 zile de îngrijiri medicale, cu consecinţa punerii în primejdie a vieţii persoanei vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. si ped. de art. 196 alin. 2 si 3 din Codul penal.

In procedura  de cameră preliminară inculpatul a formulat cereri şi excepţii cu privire la regularitatea actului de sesizare a instanţei şi cu privire la legalitatea administrării probelor în faza urmăririi penale, solicitând a se constata nelegalitatea sesizării instanţei şi totodată înlăturarea probatoriului constând în  raportul  de  expertiză criminalistică întocmit  de  Laboratorul  Interjudeţean Craiova, judeţul Dolj  ce se referă la inculpat, deoarece nu respectă exigenţele legalităţii şi loialităţii administrării probelor, şi a se dispune restituirea cauzei la Parchet .

Inculpatul a formulat cereri şi excepţii cu privire la regularitatea actului de sesizare a instanţei şi cu privire la legalitatea administrării probelor în faza urmăririi penale, solicitând excluderea probei constând în  expertiza criminalistică, în urma căreia a fost  înregistrat  raportul  nr. X/25.10.2017, întocmit  de către  expertul  criminalist autorizat, G.C. din  cadrul  Institutului  de  Expertize  Criminalistice – Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice  Bucureşti.

Legalitatea actului de sesizare a instanţei, competenţa, legalitatea administrării probatoriului şi a efectuării actelor de urmărire penală, precum şi competenţa instanţei în judecarea cauzei au fost verificate prin Încheierea judecătorului de cameră preliminară din data  de 26 iunie 2020, prin  care s-au respins excepţiile formulate de inculpatul P.V., s-a constatat ca fiind întrunite condiţiile prevăzute de lege cu privire la competenţa organelor judiciare, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi din data de  25.04.2018 dat în dosarul de cercetare penală numărul  X/P/2015  privind pe inculpatul  P. V. şi  s-a dispus începerea judecăţii cauzei.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a formulat contestaţie ce a fost soluţionată definitiv prin încheierea nr. X din 28.09.2018 pronunţată de Tribunalul Dolj.

Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de  18.10.2015, organele judiciare  din  cadrul Parchetului  de pe lângă  Judecătoria  Filiaşi au  constatat în flagrant infracţiunea de vătămare  corporală din culpă constând în  aceea că  în noaptea  de 17/18.10.2015, inculpatul  P. V. în  timp  ce conducea autoturismul  marca M.  V. de culoare  albă cu  numărul  de înmatriculare X pe  DE 70 pe raza  teritorială a oraşului  Filiaşi, a accidentat  pe agentul  de circulaţie M. I. din  cadrul  Poliţiei  oraşului  Filiaşi, aflat în  exerciţiul  atribuţiilor  de  serviciu.

Persoana  vătămată M.  I. după  accident a  fost  transportată la  Spitalul  oraşului  Filiaşi şi ulterior la  Spitalul  Clinic  Judeţean  de Urgenţă  Craiova unde i-au  fost  acordate îngrijiri  medicale.

Din raportul de expertiză medico-legală nr.X/A/21.04.2016 – Raport de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei – supliment (f.87 -88 vol I dup) a rezultat că persoana vătămată M. I. a prezentat leziuni traumatice care au impus mărirea numărului de zile de îngrijiri medicale de 65 – 70  de zile stabilite iniţial prin Raportul de constatare medico-legală nr. X/A1 din 28.01.2016 întocmit  de  I.M.L. Craiova la cca. 80 – 85 de zile de îngrijiri medicale, ca urmare a reţinerii unui diagnostic mai grav, respectiv cel de "sindrom aortic, subacut, disecţie şi pseudoanevrism aortic tip Stanford B, politraumatism post accident rutier."

Situaţia de fapt reţinută de către instanţă a rezultat din următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului, declaraţie persoană vătămată, declaraţii martori, raport de expertiză tehnică auto, declaraţii suspect/inculpat, certificat medico-legal, raport de expertiză medico-legală, planşa foto.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului P. V. constând în aceea că, în noaptea de 17/18.10.2015, în jurul orelor 00:25, în timp ce se deplasa la volanul autoutilitarei marca M.V. cu nr. înmatriculare X pe DE 70, în interiorul oraşului Filiaşi, jud. Dolj, în direcţia Filiaşi – Craiova, datorită oboselii, neatenţiei şi faptului că nu a respectat dispoziţiile legale şi măsurile de prevedere pentru conducerea autovehiculelor pe drumurile publice, nu a oprit la semnalul regulamentar efectuat de persoana vătămată M. I. şi a accidentat-o pe aceasta, iar în urma acestui accident rutier persoana vătămată M. I. a suferit leziuni traumatice corporale ce au necesitat 80-85 zile de îngrijiri medicale, cu consecinţa punerii în primejdie a vieţii persoanei vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. si ped. de art. 196 alin. 2 si 3 din Codul penal.

La individualizarea pedepsei fi stabilită în sarcina inculpatului, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal.

În concret, pe de o parte, prima instanţă a  reţinut că inculpatul se află la primul conflict cu legea penala, este tânăr, are posibilităţi reale de îndreptare, în faţa instanţei nu a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, deşi în faza de urmărire penală declaraţiile inculpatului au fost contradictorii în sensul că dacă iniţial a ales să nu dea nicio declaraţie, ulterior răzgândindu-se a recunoscut săvârşirea faptei solicitând încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, după care a trecut la faza de negare a săvârşirii infracţiunii.

Pe de altă parte, s-a avut în vedere starea de pericol creată pentru valorile ocrotite de legea penală – generată de nerespectarea dispoziţiilor legale privind relaţiile sociale referitoare la respectarea dreptului la integritate fizică al persoanei şi cele referitoare la conceptul de siguranţă a traficului rutier; reliefată de împrejurările şi modalitatea concretă de comitere a faptei – pe fondul oboselii excesive, conducând autoutilitara cu o viteză neadaptată la condiţiile de drum, nu a oprit la semnalul regulamentar efectuat de persoana vătămată, agentul de poliţie M. I. şi a accidentat-o pe aceasta, urmarea produsă/gravitatea rezultatului produs – cauzarea unor leziuni traumatice ce au necesitat 80 - 85 de zile de îngrijiri medicale, cu consecinţa punerii în primejdie a vieţii persoanei vătămate.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, în raport de situaţia de fapt reţinută prin prisma probelor administrate, prima instanţă a apreciat că inculpatul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa dar şi de acela cauzat prin imprudenţa sa, astfel că sunt îndeplinite condiţiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului respectiv existenţa faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, implicarea în comiterea acesteia a inculpatului precum şi legătura de cauzalitate dintre aceste elemente.

Din înscrisurile existente la dosarul de fond a rezultat ca autovehiculul condus de inculpat era asigurat la data comiterii faptei la L. I. I. C., societate de asigurare care neavând reprezentare în România a fost introdus în cauza în calitate de mandatar, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule România.

Partea vătămată M. I. s-a constituit parte civilă în procesul penal faţă de inculpatul P. V. cu suma de 10000 euro daune materiale, şi cu suma de 140000 euro daune morale.

În ceea ce priveşte daunele materiale, partea civilă a arătat că acestea se compun din cheltuieli cu analize şi medicamente suplimentare, în plus faţă de cele asigurate de unitatea sanitară şi cheltuieli diverse (transport la unităţi sanitare, singur sau însoţit de familie, cheltuieli de recuperare şi plata persoanelor ce l-au îngrijit în perioada cât a stat pat, contravaloarea investigaţiilor medicale la care acesta a fost supus.

În consecinţă, prima instanţă a considerat ca justificată doar suma de 12498,5 lei cu titlu de daune materiale. Având în vedere întregul probatoriu administrat, din care reiese că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale aşa cum sunt prevăzute de art. 1357 Cod civil, fiind certă vinovăţia inculpatului, întinderea prejudiciului, acesta fiind cert, lichid şi exigibil, precum şi legătura de cauzalitate dintre acţiunile inculpatului P. V. şi prejudiciul produs, s-a admis, în parte, acţiunea civilă a părţii civile M.I.şi a fost obligat asigurătorul L.I.I.C. din Bulgaria prin mandatar B.A.A.R. la repararea prejudiciilor efectiv produse.

În ceea ce priveşte daunele morale, este evident că suferinţele produse prin fapta inculpatului P. V. au fost de natură a produce traume fizice şi psihice părţii vătămate, fiind cu prisosinţă dovedite de numărul mare de îngrijiri medicale de care partea civilă a avut nevoie pentru vindecare precum şi de faptul că prin producerea accidentului viaţa i-a fost pusă în primejdie. Este de observat că în cursul urmăririi penale s-a întocmit un supliment la expertiza medico-legală din care a reieşit că partea civilă a necesitat pentru vindecare 80 – 85 de zile îngrijiri medicale, în urma unei intervenţii chirurgicale fiindu-i montat la inimă un stent special, având o capacitate de muncă mult diminuată, ce nu se încadrează în vreun grad de invaliditate, prezentând, la momentul evaluării, o incapacitate adaptativă de 37%.

În consecinţă, s-a admis doar în parte cererea părţii civile şi a fost obligat asiguratorul la plata unei sume de bani considerată drept justă despăgubire morală.

De asemenea, partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, Spitalul oraşului Filiaşi precum şi Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare "Prof. Dr. C. I." Bucureşti au solicitat a fi despăgubite cu sumele indicate la urmărire penală ca fiind cheltuieli de spitalizare.

Având în vedere întregul probatoriu administrat, din care reiese că sunt îndeplinite condiţiile art. 320 din Legea 95/2006, dar şi ale răspunderii civile delictuale aşa cum sunt prevăzute de art. 1357 Cod civil, fiind certă vinovăţia inculpatului, întinderea prejudiciului, acesta fiind cert, lichid şi exigibil, precum şi legătura de cauzalitate dintre acţiunea inculpatului şi prejudiciul produs, s-a admis acţiunea civilă a acestor părţi civile şi a fost obligat asiguratorul L. I. I. C. din Bulgaria prin mandatar B.A.A.R la plata acestor despăgubiri, la care se adaugă dobânda legală calculată până la achitarea integrală a debitului principal.

În ceea ce priveşte solicitarea părţii civile IPJ Dolj de acordare a unor despăgubiri în cuantum de 1156, 04 lei (f.128 vol I dup), reprezentând c/val articolelor de echipament ale persoanei vătămate, prima instanţă a respins-o ca neîntemeiată, constatând că nu există o legătură de cauzalitate între producerea accidentului a cărui victimă a fost M. I. şi suma solicitată de IPJ Dolj drept despăgubire.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj, inculpatul P. V., partea civilă M. I. şi partea responsabilă civilmente L. I. I. C. cu sediul în Bulgaria.

În motivarea apelului partea civilă M. I. a criticat sentinţa sub aspectul laturii civile, arătând că daunele materiale şi daunele morale sunt prea mici, prima instanţă neţinând cont de materialul probator administrat în cauză.

În motivarea apelului partea responsabilă civilmente L. I. I. C. a criticat sentinţa sub aspectul laturii civile, arătând că daunele morale acordate părţii civile sunt prea mari în raport de consecinţele produse.

Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj în motivarea apelului a arătat că în mod greşit i s-a respins acţiunea civilă, precizând că există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului şi prejudiciul produs.

În motivarea apelului inculpatul a criticat sentinţa doar în privinţa modului de soluţionare a acţiunii penale, solicitând reducerea pedepsei, ţinând cont de circumstanţele reale în care s-a comis fapta şi de circumstanţele personale ale inculpatului.

Prin  Decizia nr.  X  din data de 28 ianuarie 2021  Curtea  de  Apel Craiova  a respins, ca tardiv, apelul declarat de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj ; a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P. V.; a  admis apelurile declarate de partea civilă M. I. şi partea responsabilă civilmente L. I. I. C. , împotriva sentinţei penale nr. X din 15 iunie 2020 pronunţată de Judecătoria Filiaşi, în dosarul nr. X/230/2018; a desfiinţat, în parte, sub aspectul laturii civile, sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţei, Judecătoria Filiaşi; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin prezentei decizii, inclusiv modalitatea de soluţionare a acţiunii penale şi a acţiunii civile formulată de Inspectoratul de poliţie al Judeţului Dolj şi  a menţinut actele procedurale întocmite până la data de 29.05.2020, inclusiv.

Pentru a se pronunţa  astfel, Curtea  de  Apel  Craiova  a reţinut următoarele:

Referitor la apelul declarat de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj, Curtea a constatat că minuta sentinţei a fost comunicată Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Dolj la data de 22 iunie 2020 (fila 209 dosar fond), iar apelul a fost formulat la data de 6 august 2020, deci cu  depăşirea termenului de 10  zile  prevăzut  de  art. 410 alin. 1 C.pr.pen.

Referitor la  apelul inculpatului, Curtea apreciază că este nefondat, din intreg materialul probator  administrat în cauză  rezultând că inculpatul a condus un autovehiculul într-o stare avansată de oboseală autovehiculul care avea defecţiuni la sistemul de frânare, încălcând dispoziţiile art.29 alin.1, art.31,  art.35, art.41 alin.1, art.48 alin.1 din OUG nr.195/2002, precum şi dispoziţiile art.101 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.

A reţinut  instanţa  de control  judiciar  că  prima instanţă a efectuat o justă individualizare a pedepsei, având în vedere criteriile prevăzute de art.74 alin.1 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii – inculpatul a condus un autovehicul cu sistemul de frânare modificat, a fost într-o stare foarte mare de oboseală; starea de pericol mediu creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs – persoana vătămată suferind leziuni care au necesitat 80-85 zile de îngrijiri medicale, punându-i-se în pericol viaţa; atitudinea oscilantă a inculpatului pe parcursul întregului proces penal, vârsta acestuia.

Circumstanţele personale ale inculpatului şi faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale au fost avute în vedere de către prima instanţă cu ocazia aprecierii îndeplinirii condiţiilor prev.de art.91 alin.1 lit.d Cod penal pentru a dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Referitor la apelurile  declarate de partea civilă şi partea responsabilă civilmente, Curtea a apreciat  că sunt fondate, întrucât prima instanţă nu a motivat soluţia privind stabilirea cuantumului daunelor, deşi în privinţa daunelor materiale a apreciat că este „justificată doar suma de 12498,5 lei”, fără însă a arăta mijloacele de probă care au condus la stabilirea acestei sume.

S-a apreciat totodată că, prima instanţă nu a răspuns motivat la apărările invocate de partea civilă şi de partea responsabilă civilmente şi în lipsa motivării sentinţei, instanţa de control judiciar nu poate analiza criticile formulate de apelanţi şi implicit, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, sub aspectul laturii civile,  instanţa reţine că potrivit art. 1.349 Cod civil privind răspunderea delictuală, (1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. Potrivit art. 1.357 Cod civ., (1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă. Articolul 1.385 Cod civ. prevede că (1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2) Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. (3) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. De asemenea, potrivit art. 1.387 Cod civ.,(1) În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condiţiile art. 1.388 şi 1.389, după caz, echivalentul câştigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacităţii sale de muncă. În afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală şi, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viaţă ale celui păgubit, precum şi orice alte prejudicii materiale. Articolul 1.391 Cod civ. prevede că (1) În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.

Instanţa reţine că, în ceea ce priveşte latura penală a cauzei, s-a stabilit că fapta inculpatului P. V. constând în aceea că, în noaptea de 17/18.10.2015, în jurul orelor 00:25, în timp ce se deplasa la volanul autoutilitarei marca M. V. cu nr. înmatriculare X pe DE 70, în interiorul oraşului Filiaşi, jud. Dolj, în direcţia Filiaşi – Craiova, datorită oboselii, neatenţiei şi faptului că nu a respectat dispoziţiile legale şi măsurile de prevedere pentru conducerea autovehiculelor pe drumurile publice, nu a oprit la semnalul regulamentar efectuat de persoana vătămată M. I. şi a accidentat-o pe aceasta, iar în urma acestui accident rutier persoana vătămată M. I. a suferit leziuni traumatice corporale ce au necesitat 80-85 zile de îngrijiri medicale, cu consecinţa punerii în primejdie a vieţii persoanei vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. si ped. de art. 196 alin. 2 si 3 din Codul penal.

Sub aspectul laturii civile, instanţa reţine că persoana vătămată M. I. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10000 euro daune materiale, şi cu suma de 140000 euro daune morale.

În ceea ce priveşte condiţiile răspunderii civile delictuale, instanţa reţine că acestea sunt îndeplinite în prezenta cauză, raportând situaţia de fapt reţinută la dispoziţiile legale arătate mai sus. Astfel, fapta ilicită constă în acţiunea inculpatului de lovire a persoanei vătămate cu autoturismul marca M. V. cu nr. înmatriculare X pe DE 70, în interiorul oraşului Filiaşi, jud. Dolj.

Vinovăţia inculpatului P. V. în săvârşirea faptei ilicite constă în faptul că acesta a condus autovehiculul pe drumurile publice, pe fondul oboselii, dând dovadă de neatenţie si nerespectând dispoziţiile legale si măsurile de prevedere pentru conducerea autovehiculelor pe drumurile publice, inculpatul încălcând disp. art. 35 din OUG 195/2002 conform cărora participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor si să nu aducă prejudicii proprietăţii publice sau private, art. 29 alin.1 din OUG 195/2002 potrivit cărora circulaţia pe drumurile publice se desfăşoară în conformitate cu regulile de circulaţie şi cu respectarea semnificaţiei semnalizării rutiere realizate prin mijloacele de semnalizare, semnalele şi indicaţiile poliţistului rutier care dirijează circulaţia, art. 31 din OUG 195/2002 conform cărora participanţii la trafic trebuie să respecte regulile de circulaţie, semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier, disp. art. 48 alin.1 din OUG 195/2002 conform cărora conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă, prev. art. 41 alin. 1 din OUG 195/2002 conform cărora vehiculele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulaţie, cât mai aproape de marginea carosabilă, cu respectarea semnificaţiei semnalizării rutiere şi a regulilor de circulaţie, prev. art. 101 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 potrivit cărora când drumul are două sau mai multe benzi pe sensul de mers, vehiculele se conduc pe banda situată lângă acostament sau bordură, iar celelalte benzi pot fi folosite succesiv, de la dreapta spre stânga, dacă banda de circulaţie este ocupată, cu obligaţia de a reveni pe banda din dreapta atunci când acest lucru este posibil. Instanţa are în vedere şi faptul că pe toată perioada transportului, de peste 38 ore, din Ginosa, Italia şi până în Filiaşi, România, unde a avut loc accidentul de trafic rutier (plecarea din Ginosa, Italia având loc la data de 16.10.2015, în jurul orelor 10:00, iar accidentul rutier producându-se în Filiaşi în noaptea de 17/18.10.2015, în jurul orelor 00:25), inculpatul P.V. a condus continuu autoutilitara implicată în accident, cu excepţia unei perioade de circa 3-4 ore, din noaptea de 16/17.10.2015, când pe teritoriul statului Slovenia, pe fondul oboselii, inculpatul i-a încredinţat spre conducere autovehiculul unuia dintre cei doi bărbaţi pasageri.

În ceea ce priveşte prejudiciul, acesta rezultă din înscrisurile medicale aflate la dosar (vol. II UP), din cele depuse de partea civilă în faza judecăţii, precum şi din raportul de expertiză medico-legală nr.X/A/21.04.2016 – (f.87 -88 vol I dup), potrivit căruia persoana vătămată M.I. a prezentat leziuni traumatice care au impus mărirea numărului de zile de îngrijiri medicale de 65 – 70  de zile stabilite iniţial prin Raportul de constatare medico-legală nr. 4056/A1 din 28.01.2016 întocmit  de  I.M.L. Craiova la cca. 80 – 85 de zile de îngrijiri medicale, ca urmare a reţinerii unui diagnostic mai grav, respectiv cel de "sindrom aortic, subacut, disecţie şi pseudoanevrism aortic tip Stanford B, politraumatism post accident rutier." După  accident, persoana  vătămată M. I a  fost  transportată la  Spitalul  oraşului  Filiaşi şi ulterior la  Spitalul  Clinic  Judeţean  de Urgenţă  Craiova unde i-au  fost  acordate îngrijiri  medicale. Potrivit examenului CT nr.X/18.12.2015 (Neuramed – Timişoara) diagnosticul persoanei vătătmate a fost iniţial: aortă ascendentă cu diametru de 4,13/4 cm fără fald de disecţie. Anevrism cu diametru de 5,54 cm la nivelul regiunii istemice a arcului aortic. Din copia biletului de ieşire de la Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare Prof. dr. C. I. se reţine că persoana vătămată M. I.a fost internat în perioada 15.01 – 03.02.2016 cu diagnosticul "Sindrom aortic subacut. Disecţie şi pseudoanevrism aortic tip Stanford B; politraumatism prin accident rutier recent (17/18.10.2015). În urma consultului de chirurgie cardiovasculară s-a apreciat că victima are indicaţie fermă de corecţie fiind luate în calcul endoprotezarea sau intervenţia chirurgicală. Se reţine şi faptul că persoana vătămată M.I. a fost internată din nou în Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare Prof. dr. CC Iliescu în perioada  17.03. – 25.03.2016 când a fost supusă unei intervenţii chirurgicale pe cord deschis.

De asemenea, este îndeplinită şi condiţia legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, fiind evident faptul că leziunile suferite de partea civilă sunt consecinţa directă a acţiunii inculpatului.

Din înscrisurile existente la dosar rezultă că autovehiculul condus de inculpat era asigurat la data comiterii faptei la L. I. I. C., societate de asigurare care nu are reprezentare în România, astfel încât a fost introdus în cauză în calitate de mandatar, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule România.

În ceea ce priveşte contravaloarea prejudiciului suferit, instanţa reţine că daunele materiale se compun din cheltuielile efectuate de partea civilă cu analizele şi tratamentul, ca urmare a accidentului, dar şi celelalte cheltuieli efectuate, precum cheltuielile de transport în vederea efectuării tratamentului necesar. Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că daunele materiale se ridică la suma de 19.300,22 lei, după cum urmează: suma de 11.004 lei constând în bilete de tren, bonuri fiscale, chitanţe şi facturi – privind cheltuieli medicale şi de transport (f. 172 – 200 dosar fond vol. I), suma de 799.96 lei reprezentând cheltuieli de transport şi medicale (f. 208 dosar fond vol. I), suma de 695,64 lei reprezentând cheltuieli de transport şi consultaţie medicală (f.  103 dosar fond vol. II), suma de 2059,62 lei reprezentând cheltuieli medicale şi transport (f. 33-34 dosar rejudecare). La acest sume se adaugă şi suma de 4741 lei reprezentând diferenţa dintre salariul obţinut de partea civilă anterior accidentului şi cel primit ulterior, pentru intervalul octombrie 2015- august 2016. Astfel, prin adresa aflată la f. 147 vol. I, partea civilă a solicitat angajatorului IPJ Dolj să precizeze diferenţa dintre salariul obţinut anterior accidentului şi cel obţinut ulterior, pentru intervalul octombrie 2015- august 2016, având în vedere că acest salariu a fost diminuat. Din adresa de răspuns emisă de IPJ Dolj (f. 148) rezultă că diferenţa lunară este de 650 lei brut, ceea ce înseamnă 431 lei diferenţă salariu net pe lună. Prin urmare, diferenţa de salariu pentru intervalul menţionat, de care partea civilă nu a beneficiat, este în sumă de 4741 lei, astfel încât partea civilă este îndreptăţită să primească şi această sumă cu titlu de daune materiale.

În ceea ce priveşte daunele morale, este evident că suferinţele produse prin fapta inculpatului P. V. au fost de natură a produce traume fizice şi psihice părţii civile, fiind dovedite prin numărul mare de zile de îngrijiri medicale de care partea civilă a avut nevoie pentru vindecare precum şi de faptul că prin producerea accidentului viaţa i-a fost pusă în primejdie. Este de observat că în cursul urmăririi penale s-a întocmit un supliment la expertiza medico-legală din care a reieşit că partea civilă a necesitat pentru vindecare 80 – 85 de zile îngrijiri medicale, în urma unei intervenţii chirurgicale fiindu-i montat la inimă un stent special, având o capacitate de muncă mult diminuată, ce nu se încadrează în vreun grad de invaliditate, prezentând, la momentul evaluării, o incapacitate adaptativă de 37%.

Instanţa are în vedere şi declaraţia martorului O. L., potrivit căreia partea civilă a fost nevoită să meargă la controale  dese la Timişoara, Craiova şi Bucureşti, a suferit şi afecţiuni cardiace care au necesitat o intervenţie chirurgicală şi ulterior numeroase controale şi tratamente. A arătat martorul că partea civilă a putut să îşi reia activitatea în cadrul Poliţiei oraşului Filiaşi la circa un an de zile după accident, ocupând un alt post şi având salariul diminuat. Martorul s-a întâlnit aproape zilnic cu partea civilă la serviciu şi a observat că aceasta era în suferinţă. A mai arătat martorul că la momentul audierii partea civilă încă mai avea montată o tijă metalică pe braţul ce i-a fost rănit în urma accidentului.

Instanţa reţine că repararea integrală a prejudiciilor prin angajarea răspunderii civile delictuale priveşte toate prejudiciile suferite de victimă. În esenţă, prejudiciile nepatrimoniale sunt acele consecinţe dăunătoare, fără valoare economică, reprezentând durerea psihică cauzată prin vătămarea integrităţii corporale ori sănătăţii unei persoane sau prin atingerea adusă drepturilor aferente personalităţii unui cetăţean sau unei persoane juridice. Acoperirea acestor prejudicii se asigură prin compensarea lor cu plata unor sume de bani pentru trauma suferită, iar nu prin reparare, acestea neavând o valoare materială. Cuantumul daunelor morale trebuie să asigure un echilibru, astfel încât partea civilă să fie despăgubită pentru întregul prejudiciu suferit, dar să nu conducă la o îmbogăţire fără justă cauză a acesteia. 

Prin urmare, având în vedere aspectele reţinute mai sus, precum şi numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, punerea în primejdie a vieţii părţii civile, numeroasele intervenţii şi tratamente medicale suportate în urma accidentului, diferenţa dintre stilul de viaţă activ avut anterior şi cel din prezent, imposibilitatea părţii civile de a ocupa postul avut anterior, precum şi  culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, instanţa apreciază că suma de 250.000 lei va acoperi în integralitate prejudiciul moral suferit de partea civilă.

Pe cale de consecinţă, instanţa, în baza art. 19 şi art. 397 Cod pr. pen. rap. la art. 1357 C. civ., art. 49, 50 din Legea nr. 136/1995, va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M. Ion şi va obliga asigurătorul L. I. I. C. din Bulgaria prin mandatar B.A.A.R., cu  sediul în  Bucureşti, str. X, nr. X Bis,  et. 6, Sector 2 la plata către acesta a sumei de 19.300,22 lei cu titlu de daune materiale, precum şi la plata sumei de 250.000 lei reprezentând daune morale.

În baza art. 274 alin. 1, art. 276 din Codul de procedură penală, va  admite cererea părţii civile Marioara Ion şi va obliga pe inculpatul P. V. la plata către partea civilă M. I. sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat, conform chitanţelor aflate la dosar (chitanţa aflată la f. 103 vol. II şi cea depusă la termenul de judecată din data de 07.05.2021).

Domenii speta

Spete similare