Contraventii

Prin cererea înregistrată la această instantă sub nr. (...) petentul (...) a formulat plângere, in contradictoriu cu intimatul (...) impotriva procesului verbal de contraventie seria (...) solicitand instantei exonerarea sa de plata amenzii aplicate; restituirea permisului de conducere si anularea punctelor.

În motivarea plangerii petentul arată că la data de (...) a fost amendat contraventional cu suma de (...)lei si s-a dispus masura complementară de suspendare a dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile pe motiv că nu a acordat prioritate”era in foarte mare grabă si a trebuit să iasă din locatia – (...) „ si să facă stânga.

Mai precizează petentul că nu a fost oprit la momentul faptei si după cca.(...) km, in zona „(...) ” si s-a trezit brusc in spate cu un echipaj de politie, cerandu-i actele, spunandu-i că nu a dat prioritate în zona susmentionată.

In drept, plangerea nu a fost motivată.

A depus alăturat, in copie, înscrisuri.

La data de (...) intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea plangerii, ca neîntemeiată .

A depus alăturat, in copie, înscrisuri.

In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, au fost audiati martorii (...)

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria (...), petentul (...) a fost sancţionat contravenţional pentru săvârşirea faptelor prev. de art. 57 alin. (2) din OUG nr. 195/2002  şi art. 108 lit. d) pct. 19 din OUG nr. 195/2002 constând în aceea că „A condus autoutilitara Renault cu nr. (...) pe str. (...) şi ajuns la intersecţia cu (...) nu a respectat semnificaţia indicatorului Oprire a virat stânga către (...) fără a acorda prioritate de trecere autoturismului (...) cu numărul de înmatriculare (...) care circula pe (..:)către (...). De asemenea, a efectuat virajjul la stânga încălcând marcajul longitudinal simplu continuu care separă sensurile de mers.”

Pentru contravenţia prevăzută de art. art. 57 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 petentului i-a fost aplicată sancţiunea principală prevăzută de art. 100 alin. 3, lit. c din OUG 195/2002, constând în 4 puncte amendă, rezultând un cuantum al sancţiunii de (...) lei, precum şi sancţiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile, ia pentru contravenţia prevăzută de art. 108 lit. d) pct. 19 din OUG nr. 195/2002 petentului i-a fost aplicată sancţiunea principală constând în averrtisment.

În susţinerea plângerii, petentul a învederat existenţa unei situaţii de fapt contrare celei reţinute în procesul-verbal contestat, cu privire la neacordarea de prioritate, respectiv aceea că nu a săvârşit contravenţia reţinută în sarcina sa, acesta efectuând virajul la stânga după ce conducătorul auto căruia trebuia să-i acorde prioritate i-a permis acest lucru, semnalizându-l cu sistemul de iluminare al autoturismului (flash-uri).

În ceea ce priveşte sarcina probei în astfel de situaţii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut, în cauza Haiducu contra României că, răsturnarea prezumţiei de legalitate şi de temeinicie a proceselor-verbale de contravenţie prin proba contrară faptelor consemnate de poliţistul rutier nu este o abordare surprinzătoare, în măsura în care regimul juridic naţional aplicabil contravenţiilor este completat prin dispoziţiile Codului de procedură civilă, căruia i se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenţie judecăţii (Anghel împotriva României, nr. 28183/03, pct. 45 in fine, 4 octombrie 2007). Totodată, Curtea nu a subscris opininiei potrivit căreia acest fapt reprezintă o atingere adusă dreptului petenţilor la respectarea prezumţiei de nevinovăţie. Curtea a reamintit că, în materie de circulaţie rutieră, art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumţie relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumţie fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulaţia rutieră [Stevens împotriva Belgiei, nr. 56936/00, (dec.), 9 decembrie 2004 şi, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franţei, nr. 34595/97, decizia din 7 septembrie 1999 şi Adoud împotriva Franţei, nr. 35327/97, decizia din 7 septembrie 1999].

De asemenea, Curtea a mai subliniat că prezumţia de răspundere stabilită prin procesul-verbal este relativă şi proba contrară poate fi adusă prin intermediul oricărui element de probă admis de legislaţia naţională.

În acelaşi sens, în cauza Nicoleta Gheorghe contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, într-o asemnea situaţie petentul trebuie să prezinte mijloace de probă contrare faptelor stabilite de către agentul constatator. Un asemenea demers se întemeiază pe faptul că regimul juridic al contravenţiilor este completat de dispoziţiile Codului de procedură civilă, la care se aplică, în materie de probe, principiul conform căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenţie judecăţii. În această privinţă, Curtea a reamintit că în orice sistem de drept există prezumţii de fapt şi de drept şi că, în principiu, convenţia nu se opune acestora, însă în materie penală obligă statele contractante să nu depăşească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să încadreze aceste prezumţii între nişte limite rezonabile, ţinând cont de gravitatea faptelor şi protejând dreptul la apărare.

Cu alte cuvinte, procesul-verbal de constatare a contravenţiei se bucură de o prezumţie relativă de temeinicie şi legalitate care poate fi însă înfrântă de către petent prin probele propuse şi administrate în faţa instanţei de judecată, prezumţia de nevinovăţie neputând să dobândească forma unei pasivităţi din partea petentului în a demonstra o situaţie de fapt diferită de cea reţinută în actul de constatare.

Instanţa reţine că petentul nu a propus administrarea de probe, deşi avea această obligaţie potrivit art. 249 C.proc.civ. şi nu a probat existenţa unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de agentul constatator, limitându-se doar la simple afirmaţii în cuprinsul plângerii, iar în plus, contravenţia săvârşită a fost constatată în mod nemijlocit de către agentul constatator.

Totodată, instanţa a procedat la audierea martorei (...), proprietarul autoturismului cu numărul de înmatriculare (...), însă aceasta a declarat că nu deţine un autovehicul cu acest număr de înmatriculare.

În concluzie, depoziţia martorei nu constituie o probă contrară celor reţinute în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria (...) din data de (..:), acesta beneficiind în continuare de prezumţia relativă de temeinicie.

Analizând conţinutul procesului-verbal contestat de petent, instanţa constată faptul că acesta cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, încadrarea juridică a faptelor este corectă, iar sancțiunile aplicate sunt cele prevăzute de OUG 195/2002.

Reţinând că petentul nu a reuşit să probeze existenţa unei alte situaţii de fapt, şi nici incidenţa unui caz de anulare sau de nulitate, instanţa, în temeiul prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea contravenţională ca neîntemeiată, menţinând ca legal şi temeinic procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei (...) şi sancţiunile aplicate.

Domenii speta

Spete similare