Constatare nulitate act juridic

Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2021:013.001458

Dosar nr. 18232/280/2017

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ*

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1458/2021

Şedinţa publică de la 06 Aprilie 2021

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE R. V.

Judecător G. D. N.

Grefier D. I. G.

S-a luat în examinare, pentru solutionare, apelul declarat de reclamantul Z. M. C.  împotriva sentinţei civile nr 7559/17.12.2019 pronunţată de Judecătoria Piteşti,  intimati fiind pârâtii  C. M. , C. M. S. , având ca obiect constatare nulitate act juridic.

Dezbaterile asupra fondului cauzei şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 30.03.2021, care face parte integrantă din prezenta, când, instanţa, pentru a acorda posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii sau note scrise, în temeiul art. 396 din Codul de procedură civilă a amânat pronunţarea pentru data de 06.04.2021, dată la care,

INSTANŢA

Asupra apelului civil de faţă, deliberând:

Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei  Pitești la data de 06.11.2017 sub nr. 18232/280/2017, reclamantul Z. M. C.  în contradictoriu cu  pârâţii C. M.  şi C. M. S.  a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate  nulitatea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. ... si contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. ... , ambele contracte încheiate  de către SNP „... si ... ", fiind în eroare cu privire la obiectul contractului şi prin leziune, in sensul ca nu a  înţeles  sa încheie  un act de vanzare-cumparare, ci unul de împrumut, iar prestaţia celor doua parti este vădit disproporţionata, cu mai mult de 50%, cu obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că, la data de 13.11.2012, in baza contractului nr ... , a achiziţionat un teren, iar la data de 10.04.2013 am început construcţia unei case pe acest teren, in baza autorizaţiei de construcţie nr. ...  emisa de Primăria Mioveni.

La data de 17.05.2013 a  împrumutat suma de ...  EURO de la numitul I.M.Ş. , conform contractului de împrumut autentificat sub nr. ... , iar la data de 31.05.2013 am întocmit cu aceeaşi persoana contractul de împrumut cu garanţie imobiliara nr. ... , care nu doar a înlocuit contractul anterior, dar l-a si completat, astfel ca eu urma sa plătească către I.M.Ş.  suma de ... euro, formata din ... euro debit principal, la care se adaugă dobânda lunara in cuantum total de .... EURO calculata pana la data scadentei contractului - 31.05.2014. La data de 03.12.2013, in urma unei înţelegeri cu I.M.Ş.  i-a întocmit procura speciala, ca, în cazul in care nu îi va  restituii la timp suma convenita (capital plus dobânda), sa poată gira cu imobilul pentru a-si recupera suma de ... EURO.

La numai 3 zile de la aceasta, respectiv la data de 06.12.2013, fara a fi anunţat, procuratorul a întocmit  un contract de împrumut cu garanţie imobiliara pentru suma de ... EURO cu numitul C. D. F. , pentru o perioada de cea 4 luni, pana la data de 2.04.2014.

 Numitul  I.M.Ş.  nu a respectat contractul de împrumut încheiat  între noi doi la data de 31.05.2013 (...), ce avea scadenta la data de 31.05.2014 profitând de încrederea pe care i-a  acordat-o, întocmindu-i  procura. Mai mult decât atat, a obţinut pe aceasta cale o suma mai mare decât cea pe care o datora cu ... EURO.

Dupa doar câteva luni, a  fost înştiinţat ca este executat silit de către C. D. F. - imprumutatorul din contractul  ultim, fiind constrâns sa plătesc, pe langa suma de ... euro, si cheltuieli de executare de cea ... lei

Cunoscandu-l pe C. M.  M., a  apelat la el pentru a putea procura suma de bani necesara salvării proprietăţii. Acesta i-a împrumutat suma de ... EURO, pentru o perioada de 1 an, urmând a-i restitui suma de ... EURO (... debit principal si ... dobânda), in rate de cate ... euro/luna.

Aşadar, voinţa reala a părtilor a fost aceea de a împrumuta  suma de ... euro, nu aceea de a vinde bunul pe care a  incercat din răsputeri sa-l salvez de la executare silita.

La data de 17.07.2015, din banii primiţi de la C. M.  M. a  achitat către Biroul executor Judecătoresc I. C. sumele solicitate. In aceeaşi si am făcut si  contractul de împrumut cu C. M.  M. . Acest aspect reiese cu certitudine din chiar contractul nr. ..., unde se consemnează ca „Preţul negociat al acestei vânzări este de suma de ... lei (... EURO, echivalentul sumei de ... lei si .. lei cheltuieli de executare) care s-a achitat in întregime executorului conform procesului verbal din data de 17.07.2015 eliberata de BEJ I.C.".

Susţine că a respectat în totalitate înţelegerea, in sensul ca a  plătit suma de ... euro intr-un an.

La data de 04.04.2016 a  fost condamnat definitiv la 3 ani si 6 luni închisoare pentru conducere fara permis, începând executarea pedepsei.

Dupa aprox. 4-5 luni a  fost informat de mai mulţi prieteni comuni de faptul ca numitul C. M. M.  se lauda ca i-a  luat proprietatea pe câteva mii de euro.

La data de 02.02.2017 a  fost anunţat de mama sa de faptul ca a primit prim posta somaţie de evacuare.

 Conform art. 1222 alin. 2 cod civil, leziunea depăşeşte jumătate din valoarea pe care o avea imobilul teren si locuinţa la momentul vânzării cu cea 70 %.

In drept, a invocat dispoziţiile art. 1207, art. 1221 si urm., art. 1665cod civil.

 La data de 15.02.2018 pârâtul C. M. , a formulat întâmpinare prin care  a solicitat în principal, respingerea acţiunii ca fiind prescrisă, iar în subsidiar ca fiind nefondată.

A invocat în primul rând excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune făcând referire la dispoziţiile art. 2529 alin. 1 C.civ. şi art. 1223 C. civ..

Contractele de vânzare -cumpărare a căror anulare se solicită au fost încheiate la data de 17.07.2015, iar cererea prin care reclamantul solicită anularea celor două contracte a fost înregistrată la data de 06.11.2017 şi astfel, apreciază că sunt aplicabile dispoziţiile legale invocate anterior.

 Faţă de aceste aspecte apreciază că a intervenit prescripţia dreptului material la acţiune, şi pe cale de consecinţă să respingeţi cererea.

Pe fondul cauzei a arătat că, din cuprinsul cererii de chemare în judecată se poate observa că preţul stabilit de comun acord a fost achitat şi astfel, şi-am îndeplinit, în calitate de cumpărător, obligaţia de a achita preţul potrivit dispoziţiilor legale.

In ceea ce priveşte viciul de consimţământ reprezentat prin existenţa unei erori esenţiale, respectiv acesta invocă faptul că, în momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare a fost în eroare crezând că, în realitate, încheie un contract de împrumut, urmează să observaţi că aceste convenţii t au fost încheiate în formă autentica cu respectarea dispoziţiilor art. 1244 C. civ., iar disp. art. 1242 alin. 1 C. civ. nu sunt aplicabile.

Mai mult decât atât, după încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, predarea efectivă bunurilor nu a avut loc din cauza faptului că, la rugămintea vânzătorului, i-a acordat acestuia timp să vorbească cu familia (pentru ca aceştia nu aveau cunoştinţă de vânzarea încheiată) şi pentru a-şi lua bunurile pe care le mai avea pe acea proprietate.

Apreciează că acest aspect nu este de natură a conduce la ideea că aceste convenţii nu sunt valabile.

Este adevărat că, după această înţelegere, reclamantul a refuzat predarea bunurilor imobile invocând tot timpul scuze de natură a prelungii acest termen şi astfel, la un moment dat, s-a văzut constrâns de a formula acţiune în evacuare.

Menţionează că, contrar celor susţinute de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, nu a fost vorba de un împrumut (într-o asemenea situaţie ar fi încheiat un contract de împrumut în faţa notarului, contract pe care, cu siguranța, l-ar fi depus la dosarul cauzei), ci a fost vorba de o vânzare aşa cum reiese, cu certitudine, şi din convenţiile în formă autentica depuse la dosar de către acesta.

În  drept a invocat dispoziţiile  art. 205 C. pr. civ., art. 453 C. pr. civ., art. 1223 C. civ., art. 2529 C civ.

Prin sentinţa civilă nr 7559/17.12.2019 pronunţată de Judecătoria Piteşti, a fost respinsă cererea.

In considerentele sentinţei se reţin următoarele:

„În fapt, la data de 17.07.2015 reclamantul Z. M. C. în calitate de vânzător și pârâtul C. M.  în calitate de cumpărător au încheiat două contracte de vânzare cumpărare având ca obiect un imobil teren în suprafață de ...  mp împreună cu un imobil construcție P+1E+M situate pe acest teren precum și un imobil teren în suprafață de … mp, ambele contracte fiind autentificate sub nr. … , respectiv … de Societatea Profesională Notarială C. F. M.  și C. F. A.  (filele 8-13 vol.).

Părțile au convenit ca prețul vânzării primelor imobile să fie de … lei (echivalentul a … euro) și respectiv … lei pentru cel de al doilea imobil.

Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze reclamantul solicită a se constata nulitatea celor două contracte motivat în esență de faptul că a fost în eroare în legătură cu obiectul contractului și pentru leziune.

În drept, instanţa a reţinut că potrivit art. 1179 Cod civil condițiile esențiale pentru validitatea unui contract sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul părților, un obiect determinat și licit și o cauză licită și morală, iar potrivit art. 1.246 alin. 1 Cod civil orice contract încheiat cu încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulităţii, dacă prin lege nu se prevede o altă sancţiune.

Față de motivele invocate de reclamant s-a reținut că potrivit art. 1206 Cod civil consimțământul este viciat când este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violență respectiv în caz de leziune.

Reclamantul susține astfel că s-ar fi aflat în eroare în legătură cu natura contractului susținând că în realitate a avut reprezentarea că încheie un contract de împrumut.

Astfel instanţa a reţinut că potrivit art. 1207 Cod civil partea care, la momentul încheierii contractului, se afla într-o eroare esențială poate cere anularea acestuia, dacă cealaltă parte știa sau, după caz, trebuia să știe că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esențial pentru încheierea contractului, la alin. 2 pct. 1 al aceluiași articol arătându-se că eroarea este esențială când poartă asupra naturii sau obiectului contractului.

A  reţinut instanța că în cauză părțile au încheiat contracte de vânzare cumpărare în formă autentică astfel că se rețin dispozițiile art. 270 Cod procedură civilă potrivit cu care înscrisul autentic face deplină dovadă față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii, la alin. 2 al aceluiași articol prevăzându-se că ”declarațiile părților cuprinse în actul autentic fac dovadă, până la proba contrară, atât între părți, cât și față de oricare alte persoane”.

Astfel, așa cum se consemnează în încheierile de autentificare a actelor de vânzare cumpărarea, notarul public a citit părților contractele și a constatat consimțământul acestora la încheierea lor, cei doi semnând în fața notarului exemplarul original și anexele (filele 245, 268 vol. I).

De asemenea, în fața notarului public reclamantul a consemnat olograf faptul că ”vinde imobilul proprietatea sa situat în ..., compus din teren ...  mp+o casă P+1+M pentru suma de ... Euro” (fila 242 vol. I), respectiv că ”vinde terenul din ... suprafața de ... mp lui C. M. ” (fila 264 vol. I).

A  reţinut instanța și faptul că, pentru imobilul construcție, a fost obținut și certificatul de performanță energetică (fila 257 vol. I) document ce se pune la dispoziție potențialilor cumpărători sau chiriași de către proprietari conform Legii 372/2005. Având în vedere că documentul în cauză emis cu 4 zile înainte de autentificarea actului de vânzare cumpărare consideră instanța că și această împrejurarea face dovada faptului că intenția reclamantului a fost să încheie un contract de vânzare cumpărare și nu un contract de împrumut cu garanție imobiliară.

Potrivit art. 1208 Cod civil contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligențe rezonabile.

La cererea de chemare în judecată reclamantul a atașat copia contractelor a căror nulitate se solicită a se constata, acte ce poartă denumirea ”contract de vânzare” astfel că acesta, cu minime diligențe, avea posibilitatea să cunoască natura contractelor pe care le-a încheiat.

În opinia instanței netemeinicia susținerilor reclamantului în sensul că s-ar fi aflat în eroare în legătură cu natura contractului încheiat cu pârâții rezultă în mod indirect și din faptul că, în trecut, acesta a mai încheiat contracte autentice astfel că acesta avea reprezentarea naturii diferite a contractelor de împrumut cu garanție imbiliară respectiv a contractului de vânzare/cumpărare. Astfel, chiar reclamantul a atașat cererii de chemare în judecată copia contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. ... (filele 16-19 vol.I).

S-a reținut că reclamantul nu a prezentat motive pertinente pentru care nu a încheiat cu pârâtul din prezenta cauză un contract de împrumut în formă autentică în aceeași modalitate în care mai încheiase în trecut astfel de contracte garantând executarea obligațiilor pe care și le-a asumat cu bunurile imobile.

Instanța a reţinut și împrejurarea că, deși susține că în realitate contractul încheiat ar fi fost unul de împrumut și că ar fi restituit pârâtului lunar sume de bani din datorie (așa cum a arătat în notele scrise depuse la data de 01.10.2018 – filele 68-73 vol. I) reclamantul nu a făcut în vreun fel dovada celor afirmate.

De asemenea s-a constatat și faptul că pârâtul și-a îndeplinit obligația de a preda prețul aspect ce rezultă nu numai din contractele de vânzare cumpărare ci și din procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc I. C. la data de 17.05.2015 în dosarul de executare silită nr. ... care menționează faptul că debitorul Z. M. C. a achitat integral suma de ... euro și ... lei cheltuieli de executare sume care ”provind de la C. M.  CNP ..., cu titlu de parte din prețul unei vânzări ce va avea loc între d-lor, a imobilului în cauză în data de 17.07.2015”.

Împrejurarea că, așa cum afirmă, reclamantul a continuat să locuiască în imobil și să efectueze investiții nu poate constitui o dovadă a faptului că, la încheierea celor două contracte, acesta s-ar fi aflat în eroare cu privire la natura contractului având în vedere situația de fapt anterior descrisă.

Nu în ultimul rând, din documentele prezentate de pârât, s-a reţinut  că ulterior încheierii contractelor de vânzare cumpărare, pârâtul s-a comportat ca un proprietar în sensul că acesta s-a înregistrat în evidențele P. M. ca fiind deținătorul bunurilor imobile și a achitat impozitele aferente începând cu luna octombrie 2015 până în ianuarie 2019 (filele 107-115).

Privitor la cel de al doilea motiv invocat de reclamant constând în existența viciului de consimțământ al leziunii instanța a reţinut  că dreptul material la acțiune în anulare pentru acest motiv s-a prescris.

Astfel, potrivit art. 1223 Cod civil dreptul la acțiunea în anulare sau în reducerea obligațiilor pentru leziune se prescrie în termen de un an de la data încheierii contractului”.

S-a constatat astfel că, deși contractele a căror anulare se solicită au fost încheiat la data de 17.07.2015 reclamantul a introdus cererea ce face obiectul prezentei cauza la data de 06.11.2017 după împlinirea termenului de prescripție a dreptului la acțiune în anularea contractelor pentru motiv de leziune.

Este adevărat că, pe cale de excepție, reclamantul a invocat prin întâmpinarea formulată în dosarul 2861/280/2017 (filele 298-299 vol. I) nulitatea contractelor însă se constată că  întâmpinarea a fost depusă la data de 20.03.2017 deci după împlinirea termenului de 1 an prevăzut de art. 1223 Cod civil.

Într-adevăr potrivit tezei finale a art. 2537 pct. 2 Cod civil prescripția se întrerupe prin invocarea, pe cale de excepție, a dreptului a cărui acțiune se prescrie, însă în opinia instanței pentru a opera întreruperea termenului de prescripție pentru acest motiv este necesar ca manifestarea de voință a celui în contra căruia curge termenul de prescripție să se realizeze înăuntrul termenului de 1 an prevăzut de art. 1223 și nu după ce acest termen a fost împlinit.

Atâta vreme cât reclamantul nu a invocat și nu a dovedit existența unor alte cazuri de întrerupere (spre exemplu cel prevăzut de art. 2537 pct. 1 Cod civil) sau de suspendare a termenului consideră instanța că afirmarea în condițiile anterior enunțate, chiar și pe cale de excepție, a dreptului de a cere anularea actelor, nu poate constitui un act ce a întrerupt cursul prescripției cu efectele prevăzute de art. 2541 Cod civil.

În aprecierea instanței împrejurarea că, așa cum afirmă, începând cu anul 2016, reclamantul ar fi fost încarcerat nu poate constitui un motiv temeinic pentru a se considera că termenul de prescripție a fost suspendat în condițiile art. 2532 pct. 9 Cod civil.

Forța majoră este definită la art. 1351 alin. 2 Cod civil ca fiind un eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil, or pretinsa stare de persoană privată de libertate nu poate constitui un astfel de eveniment atâta vreme cât potrivit art. 63 din Legea 254/2013 dreptul la petiționare și la corespondență este garantat persoanelor încarcerate, administrația locului de detenție având obligația să asigure persoanelor în cauză condițiile pentru exercitarea acestui drept.

Pe cale de consecință instanța a admis excepția invocată de pârâtul C. M.  și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Z. M. C. ca fiind prescris dreptul la acțiune.

Dincolo de cele anterior expuse instanța a apreciat în pretențiile reclamantului de a se dispune anularea actelor pentru leziune este nefondată reținând că, potrivit art. 1222 alin. 2 Cod civil acțiunea în anulare este admisibilă numai dacă leziunea depășește jumătate din valoarea pe care o avea, la momentul încheierii contractului, prestația promisă sau executată de partea lezată.

Astfel se reține că bunurile imobile menționate în contractele de vânzare cumpărare făceau obiectul unei executări silite ca urmării a garantării unui contract de împrumut cu aceste bunuri.

A reţinut  instanța și că, așa cum sunt descrise în actele întocmite de executorul judecătoresc imobilul construcție nu era terminat, nu avea tâmplărie, nu era locuibil, era racordată la rețeaua de energie electrică și se afla în curs de finisare cu termosistem la exterior. De asemenea, potrivit publicației de vânzare din data de 19.06.2015 bunurile în cauză urmau a fi vândute la licitație publică la suma de ... lei (fila 222 vol. I).

S-a constatat că actele de vânzare cumpărare au fost întocmite la data la care executorul judecătoresc stabilise termenul pentru vânzare la licitație și că pârâtul a plătit suma de 76.000 lei, sumă care raportată la prețul de pornire a licitației nu face dovada existenței leziunii în cuantumul prevăzut de art. 1222 Cod civil.

Instanța a avut în vedere și împrejurarea că executorul judecătoresc urma să procedeze la vânzarea silită a bunurilor în consițiile art. 846 alin. 6 Cod procedură civilă când licitația începea de la prețul de 50% din prețul de pornire al primei licitații și când, în ipoteza în care s-ar fi prezentat cel puțin 2 licitatori, bunul urma a fi fost vândut la cel mai mare preț oferit chair dacă acesta era mai mic decât valoarea creanței ori a garanței.

S-a reținut de asemenea și dispozițiile art. 858 Cod procedură civilă care prevăd că vânzarea la licitație nu poate fi atacată pentru leziune”.

Impotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel reclamantul Z. M. C.  criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru următoarele motive:

In mod greşit a apreciat instanţa ca este prescris dreptul la acţiune. Este evident ca la momentul la care s-a primit somaţia de evacuare a avut reprezentarea faptului ca nu s-a încheiat un contract de împrumut, deci practic la acel moment a avut reprezentarea faptului ca am fost in eroare cu privire la natura contractului încheiat cu paratul.

Aşadar, termenul de prescripţie curgea de la acest moment, ceea ce inseamna ca dreptul de a formula acţiunea nu era prescris.

In  prezenta cauza nu ne aflam in situaţia unui act autentic de vanzare-cumparare, motivat de faptul ca la dosarul notarial nu exista o cerere ( nici din partea apelantului, nici din partea paratului) de autentificare a unui contract de vanzare-cumparare, asa cum prevăd

dispoziţiile legale in materie.Avem de-a face cu o motivare si considerente ce intra sub incidenţa principiului " judex suspectus" prin prisma celor enunţate mai sus.

Prin modul in care a analizat si contractul de vanzare-cumparare si contractul de imprumut, corelandu-le intre ele, cu un grad mare de interdependent, instanţa probează efectiv existenta faptica a unei simulări, erori si leziuni in acelaşi timp.

In mod greşit instanţa raportează leziunea la 2 repere: preţul creanţei si preţul vânzării.

 Analizind actele si lucrările dosarului, in apel se constata urmatoarele:

 Modalitatea de solutionare a cauzei prin admiterea excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune in privinta tuturor motivelor de nulitate a contractelor de vinzare cumparare este gresita.

 Tribunalul constata ca, fata de materialul probator administrat in cauza, motivele de fapt si de drept ale actiunii,  criticile formulate se impune  a se  anula  sentinta de fond si rejudecând cauza sa se respinga  capatul de cerere privind anularea contractelor de vanzare-cumparare pentru eroare, ca fiind neintemeiat, urmind a se  admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune privind anularea contractelor de vanzare-cumparare  doar  pentru leziune.

In cauza,  retinem ca  la data de 17.07.2015 reclamantul Z. M. C. în calitate de vânzător și pârâtul C. M.  în calitate de cumpărător au încheiat două contracte de vânzare cumpărare având ca obiect un imobil teren în suprafață de ...  mp împreună cu un imobil construcție P+1E+M situate pe acest teren precum și un imobil teren în suprafață de ...  mp, ambele contracte fiind autentificate sub nr. …, respectiv … de  catre Societatea Profesională Notarială C. F. M.  și C. F. A. , iar părțile au convenit ca prețul vânzării primelor imobile să fie de … lei (echivalentul a … euro) și respectiv … lei pentru cel de al doilea imobil.

 In mod corect se prezintă de catre instanta de fond condițiile esențiale pentru validitatea unui contract, respectiv capacitatea de a contracta, consimțământul părților, un obiect determinat și licit și o cauză licită și morală,  prevazute de art. 1179 Cod civil, iar potrivit art. 1.246 alin. 1 Cod civil orice contract încheiat cu încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulităţii, dacă prin lege nu se prevede o altă sancţiune.

 Totodata  potrivit art. 1206 Cod civil consimțământul este viciat, când este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violență respectiv în caz de leziune.

Potrivit art. 1223 Cod civil dreptul la acțiunea în anulare sau în reducerea obligațiilor pentru leziune se prescrie în termen de un an de la data încheierii contractului”.

Prin prisma acestor prevederi legale, vazind ca respectivele contracte a căror anulare se solicită au fost încheiate la data de 17.07.2015, iar  reclamantul a introdus cererea ce face obiectul  de fata,  la data de 06.11.2017, acest capat de cerere este unul prescris, fiind deci  implinit termenul de prescripție al dreptului la acțiune în anularea contractelor pentru motiv de leziune, modalitatea de solutionare a cauzei pe acest capat de cerere fiind corecta, neavind relevanta comunicarea somatiei in dosarul de executare silita.

 Instanta de fond retine imprejurarea ca,  reclamantul a invocat prin întâmpinarea formulată în dosarul 2861/280/2017 (filele 298-299 vol. I) nulitatea contractelor, însă s-a constată că  întâmpinarea a fost depusă la data de 20.03.2017, deci după împlinirea termenului de 1 an prevăzut de art. 1223 Cod civil, iar  potrivit tezei finale a art. 2537 pct. 2 Cod civil prescripția se întrerupe prin invocarea, pe cale de excepție, a dreptului a cărui acțiune se prescrie, însă în opinia instanței pentru a opera întreruperea termenului de prescripție pentru acest motiv este necesar ca manifestarea de voință a celui în contra căruia curge termenul de prescripție să se realizeze înăuntrul termenului de 1 an prevăzut de art. 1223 și nu după ce acest termen a fost împlinit, ori raportat la aceste argumente de fapt si de drept ale judecatoriei nu s-au formulat critici prin apel.

 Referitor la  motivul de intrerupere, indicat  ca si  motiv de intrerupere al termenului de prescriptie reluat si prin motivele de apel, respectiv împrejurarea că, începând cu anul 2016, reclamantul ar fi fost încarcerat nu poate constitui un motiv temeinic pentru a se considera că termenul de prescripție a fost suspendat în condițiile art. 2532 pct. 9 Cod civil, calificat astfel juridic,  iar forța majoră este  un eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil, iar  detentia nu se circumscrie unui caz de forta majora, potrivit  art. 1351 alin. 2 Cod civil.

 Totodata  cazurile de intrerupere si suspendare  a termenului de prescriptie sunt strict prevazute de lege, ele nu pot fi  aplicate prin analogie si altor situatii neprevazute de lege,  starea de detentie nu inlatura dreptul de petitionare al apelantului,  iar reclamantul nu a invocat și nu a dovedit existența unor alte cazuri de întrerupere si astfel,  se impune respingerea aparărilor sale reluate si prin apel ca neintemeiate.

 Totodata, referitor la dosarul nr. 18 310/280/2017  nici comunicarea  actelor de executare si contestarea lor in acest litigiu nu reprezinta vreun motiv de  intrerupere sau de suspendare a termenului de prescriptie, intrucit,  nu are relevanta momentul in care s-a luat la cunostinta de  somatia privind evacuarea, moment care ar fi coincis cu  reprezentarea faptului ca atunci s-ar fi cunoscut natura juridica a contractului, intrucit,  acest aspect tine de natura juridica a nulitatii prin  eroare, iar norma de drept  art. 1223 Cod civil  prevede clar ca, dreptul la acțiunea în anulare sau în reducerea obligațiilor pentru leziune se prescrie în termen de un an de la data încheierii contractului”.

 Retinind ca acest capăt de cerere  privind  anularea actelor pentru leziune este prescris, nu se mai pot analiza aspecte ce privesc fondul cauzei, deci motivul de nulitate in esenta sa.

 Cererea privind eroarea în legătură cu natura contractului,  susținându-se că în realitate s-a avut reprezentarea că se  încheie un contract de împrumut, nu se poate considera ca fiind prescrisa, fiind insa si  neîntemeiata pe fondul sau.

 Potrivit art. 2529 cod civil, (1) Prescripţia dreptului la acţiunea în anularea unui act juridic începe să curgă:a) în caz de violenţă, din ziua când aceasta a încetat;b) în cazul dolului, din ziua când a fost descoperit;c) în caz de eroare ori în celelalte cazuri de anulare, din ziua când cel îndreptăţit, reprezentantul său legal ori cel chemat de lege să îi încuviinţeze sau să îi autorizeze actele a cunoscut cauza anulării, însă nu mai târziu de împlinirea a 18 luni din ziua încheierii actului juridic.(2) În cazurile în care nulitatea relativă poate fi invocată de o terţă persoană, prescripţia începe să curgă, dacă prin lege nu se dispune altfel, de la data când terţul a cunoscut existenţa cauzei de nulitate.

 Retinind ca  prezentele  contracte a căror anulare se solicită au fost încheiate la data de 17.07.2015, iar  reclamantul a introdus cererea ce face obiectul prezentei cauza la data de 06.11.2017, termenul de prescriptie fiind unul de 3 ani, calculat de la momentul incheierii contractelor, atunci cunoscindu-se cauza de nulitate nu poate fi considerat ca  fiind prescris acest capat de cerere. Oricum, judecatoria a analizat acest capat de cerere pe fondul sau si l-a considerat ca fiind neintemeiat. Oricum norma de drept stabileste  si momentul subiectiv al cunoasterii cauzei de nulitate  si momentul obiectiv al expirarii celor 18 luni de la incheierea actelor,  iar termenul de 18 luni nu este un termen de prescriptie, ci un termen legal, avind functia de a marca momentul  obiectiv de la are incepe sa curga prescriptia, si  cum  legea prevede ca, respectiva cauza de anulare se poate invoca cel mai turiziu  de la implinirea a 18 luni de la incheierea actului,  iar cel mai lung termen va fi acela de 3 an si 18 luni,  cererea de fata este introdusa in termen ( in speta, nu sunt probe temeinice pentru cunoasterea erorii in alt moment decit acela cel  al incheierii contractelor de vinzare cumparare, urmind a se  a vea in vedere si argumentele anterioare ref. la comunicarea somatiei si incarcerarea apelantului).

 Norma de drept incidenta in cauza  prevede ca  partea care, la momentul încheierii contractului, se afla într-o eroare esențială poate cere anularea  contractului, dacă cealaltă parte știa sau, după caz, trebuia să știe că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esențial pentru încheierea contractului,  iar  eroarea este esențială când poartă asupra naturii sau obiectului contractului (art. 1207 Cod civil).

In speta este vorba despre doua contracte de vinzare-cuparare incheiate in formă autentica, iar  în încheierile de autentificare a actelor de vânzare cumpărarea se arata ca  notarul public a citit părților contractele și a constatat consimțământul acestora la încheierea lor, cei doi semnând în fața notarului exemplarul original și anexele. Dupa cum  retine si judecatoria pe baza actelor de la dosarul de fond,  în fața notarului public reclamantul a consemnat olograf faptul că ”vinde imobilul proprietatea sa situat în ..., compus din teren ...  mp+o casă P+1+M pentru suma de ... Euro” (fila 242 vol. I), respectiv că ”vinde terenul din ... suprafața de ...  mp lui C. M. ” (fila 264 vol. I). Oricum notiunile de  a imprumuta si a vinde, sunt  pe  intelesul oricarei  persoane, chiar  si fara studii  juridice,  exprimind chiar operatiunea ce  rezulta din sensul clar al  termenilor, ori in mod clar ambele parti au avut reprezentarea ca se incheie contracte de vinzare-cumparare, neavind relevanta imprejurarea ulterioara ca vinzatorul a continuat sa locuiasca in imobil ulterior vinzarii,  a efectuat  acte de administrare sau de imbunatatire la imobil,  ca si imprejurarea ca respectivul cumparator  nu a efectuat acte de  evidenta fiscal, transmiterea dreptului de proprietate nedepinzind de efectuarea de astfel de operatiuni. Potrivit art. 1208 Cod civil contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligențe rezonabile.

Reține corect instanța de fond  și faptul că, pentru imobilul construcție, a fost obținut și certificatul de performanță energetică (fila 257 vol. I) document ce se pune la dispoziție potențialilor cumpărători sau chiriași de către proprietari conform Legii 372/2005. Având în vedere că documentul în cauză emis cu 4 zile înainte de autentificarea actului de vânzare cumpărare consideră instanța că și această împrejurarea face dovada faptului că intenția reclamantului a fost să încheie un contract de vânzare cumpărare și nu un contract de împrumut cu garanție imobiliară, iar in trecut acesta a mai încheiat contracte autentice astfel că avea reprezentarea naturii diferite a contractelor de împrumut cu garanție imobiliară respectiv a contractului de vânzare/cumpărare. Oricum piritul  s-a înregistrat în evidențele P. M. ca fiind deținătorul bunurilor imobile și a achitat impozitele aferente începând cu luna octombrie 2015 până în ianuarie 2019 (filele 107-115).

 Totodata,  se retine ca  pârâtul și-a îndeplinit obligația de a preda prețul aspect ce rezultă nu numai din contractele de vânzare cumpărare ci și din procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc I. C. la data de 17.05.2015 în dosarul de executare silită nr. ... care menționează faptul că debitorul Z. M. C. a achitat integral suma de ... euro și ... lei cheltuieli de executare sume care ”provind de la C. M.  CNP ..., cu titlu de parte din prețul unei vânzări ce va avea loc între d-lor, a imobilului în cauză în data de 17.07.2015”, ultima notiune” vânzări”,  intr-devar consemnata de catre executorul judecatoresc, insa nu schimba  intentia partilor care potrivti probatoriului rezulta ca fiind aceea de a incheia contracte de vinzare cumparare, sica nu a existat vreo eroare asupra naturii conventiei.

 In consecinta,  probatoriul administrat nu  confirma ca se impune a se retine nulitatea conform art. 1207 din Noul Cod Civil, iar reclamantul la momentul încheierii contractului se afla într-o eroare esenţială  cu privire la natura contractului,  iar cealaltă parte contractanta ştia sau, după caz, trebuia să ştie că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esenţial pentru încheierea contractului, respectiv ca partile au vizat incheierea unei conventii de imprumut.Pentru a putea fi invocată, în concordanţă cu art. 1208 din Noul Cod Civil, eroarea trebuie să fie scuzabilă în sensul că respectivul contract nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligenţe rezonabile.Partea care este victima unei erori nu se poate prevala de aceasta contrar exigenţelor bunei-credinţe, iar buna-credinţă este prezumată.

Referitor la pretul vinzarii,  reclamantul il raporteaza ca motiv pentru a obtine declararea nulitatii  pentru  eroare esentiala,  si arata ca pretul nu ar fi unul nereal comparativ cu valoarea de circulatie  a imobilelor vîndute, ori ceea ce aratam este faptul ca vinzarea-cumpararea s-a realizat pentru un pret stabilit in bani, si este de natura contractului de vinzare stabilirea unui pret al vinzarii, iar potrivit art. 1225 cod civl,  operatiunea juridica  viza vinzarea, asa cum aceasta reiese  din ansamblul drepturilor si obligatiilor contractuale ( asa cum s-a subliniat si in doctria judiciara, natura si obiectul contractului se intrepatrund, iar eroaore vizezaa simultan ambele elemente). Oricum  daca pretul este derizoriu,  contractul este anulabil  ca vinzare, ar poate fi valabil ca donatie, insa invocata prin prisma altei cauze juridice, iar oricum in speta, raportat la ansamblul clauzelor  convenite, pretul se apreciaza ca o cauza  suficienta a obligatiei  asumate de vinzator. 

 In concluzie, judecatoria a  anaizat actijuea prin prisma motivelor d efapt sid e drept invocate,  si oricum  anulindu-se sentinta  de fond si rejudecaind cauza, s-au completat  motivele de fapt si de drept,  fara  a mai putea considera asupra unei motivari straine fata de obiectul cauzei.

 Fata, de modalitatea de solutionare a cauzei, in urma rejudecarii,  se impue ca in temeiul art. 453 al. 1 Cprciv., fata de dovezile depuse si cererile partilor,  sa se oblige reclamantul la plata catre intimatul parat C. M.  a sumei de 500 lei cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite apelul declarat de reclamantul Z. M. C.  deţinut în  ... , împotriva sentinţei civile nr 7559/17.12.2019 pronunţată de Judecătoria Piteşti,  intimati fiind pârâtii  C. M.  şi C. M. S. , ambii domiciliați ...

Anuleaza sentinta de fond si rejudecând cauza:

Respinge capatul de cerere privind anularea contractelor de vanzare-cumparare pentru eroare, ca fiind neintemeiat.

Admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune privind anularea contractelor de vanzare-cumparare pentru leziune si respinge capatul de cerere ca fiind prescris.

Obliga reclamantul la plata catre intimatul parat C. M.  a sumei de 500 lei cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat.

Cu recurs in termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Arges.

Pronuntata azi, 06.04.2021, prin punerea solutiei la dispozitia partilor de catre grefa instantei.

Preşedinte,

R. V. Judecător,

G. D. N.

Grefier,

D. I. G.

Domenii speta

Spete similare