Excepţie de neconstituţionalitate

Prin rechizitoriul nr. 158D/P/2015 din 30.06.2020 al D.I.I.C.O.T. -  S.T. BACAU s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

I. S M,  sub aspectul comiterii infracţiunilor de:

 - punerea la dispoziţie a unui local pentru consumul ilicit de droguri, faptă prev. de art. 5 Legea 143/2000 rep.,

 - trafic de droguri, prev. de art. 2 alin.1 Legea 143/2000 rep.,

 - cumpărare de influență, prev. de art. 292 C.p.,

-  complicitate la săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prev. de art. 48 alin.1 C.p rap. la art. 292 C.p.,

-  folosirea prostituției infantile în formă continuată, prev. de art. 2161 C.p. cu aplic. art. 35 alin.1 C.p. (8 acte materiale)

-  act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin.1 C.p.,

- proxenetism, prev. de art. 213 alin.1, 3 C.p.,

 - pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin.1, 4 C.p.,

-  pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin.11 C.p.,

 - pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin.1, 4 C.p.,

-  sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 C.p. totul cu aplic. art. 38 alin.1 C.p.

II.  R V, zis ”V”, sub aspectul infracţiunilor de:

- cumpărare de influență, prev. de art. 292 C.p.,

- conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 335 C.p.,

-  pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin.1, 4 C.p. cu aplic. art. 35 alin.1 C.p.: folosire a prostituției infantile, prev. de art. 2161 C.p., totul cu aplic. art. 38 alin.1 C.p.

III.  G I A,  sub aspectul infracţiunilor de:

-trafic  de minori, prev. și ped. de art. 211 alin.1, 2 lit.a C.p. cu aplic art. 113 alin.3 C.p.,

-  proxenetism, faptă prev. de art. 213 alin.1, 3 C.p. cu aplic art. 113 alin. 3 C.p., totul cu aplic. art. 38 alin.1 C.p.

IV.  T R F,

-  favorizarea făptuitorului, prev. de 269 alin.1 C.p.,

- proxenetism, prev. de art. 213 alin.1,3 C.p.,

- folosire a prostituției infantile, prev. de art. 2161 C.p., totul cu aplic. art. 38 alin.1 C.p.

V. B A M,

- trafic de droguri, săvârșită în formă continuată, prev. de art. 2 alin.1, 2 din Legea 143/2000 rep., cu aplic art. 13 alin.1 lit.c din Legea 143/2000 rep. și art. 35 alin.1 C.p. (șase acte materiale,

-actele materiale constau în aceea că:

-  deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin.1, 2 din Legea 143/2000 rep., 

folosire a prostituției infantile în formă continuată, prev. de art. 2161 C.p. cu aplic. art. 35 alin.1 C.p. ( 3 acte materiale),  totul cu aplic. art. 38 alin.1 C.p.

VI. M A C,  pentru săvârşirea infracţiunilor de folosire a prostituției infantile în formă continuată, prev. de art. 2161 C.p. cu aplic. art. 35 alin.1 C.p. (două acte materiale),

 VII. I C,  pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a prostituției infantile, prev. de art. 2161 C.p.,

VIII. B V A, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a prostituției infantile, prev. de art. 2161 C.p.,

IX. A R G, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a prostituției infantile, în formă continuată,  prev. de art. 2161 C.p. cu aplic. art. 35 alin.1 C.p. (două acte materiale), 

 X. H A B,  pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare fără drept de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, săvârșită în formă continuată, faptă prev. de art. 16 al.1 din Legea 194/2011, cu aplic. art.35 alin.1 C.p. (două acte materiale);

XI. G C, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- folosire a prostituției infantile, prev. de art. 2161 C.p.,

-influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 C.p.,  totul cu aplic. art. 38 alin.1 C.p.

XII. B F S, zis “Țeavă”, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin.1 C.p. 

XIII. C M, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a prostituției infantile, în formă continuată,  prev. de art. 2161 C.p. cu aplic. art. 35 alin.1 C.p.

XIV. M S - I, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin.11 C.p.,

 XV. B V,  pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 C.p., cu ref. la art. 132 din Legea 78/2000, 

Cercetând excepţia de neconstituţionalitate a art. 324, alin. 3 şi 4 din Codul de Procedură Penală, raportat la art. 16, art. 20, alin.1 şi 2, art. 131, alin. 1 şi 2, art. 132 alin. 1, art. 24, alin. 1 din Constituţie şi art. 6 din CEDO prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. 1, 2 şi 3 din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, invocatǎ de inculpatul S M, instanţa reţine următoarele:

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, inculpatul S M susţine cǎ dispoziţiile legale criticate încalcǎ prevederile constituţionale cuprinse în art. 16, art. 20, alin.1 şi 2, art. 131, alin. 1 şi 2, art. 132 alin. 1, art. 24, alin. 1 din Constituţia României.

Inculpatul precizează că excepţia de neconstituţionalitate vizează în mod expres dispoziţiile dintr-o lege, respectiv din Legea 135/2010 privind Codul de procedură penală cu trimitere în mod expres la dispoziţiile art.324 alin.3 din Codul de procedură penală. Dispozitii care, în mod necontestat au legătură cu soluţionarea cauzei, prin cererile şi excepţiile formulate în procedura de cameră preliminară, inculpatul Sa înţeles să invoce încălcarea normelor referitoare la competenţa materială a organelor de urmărire penală, toate acestea, în condiţiile în care,procurorul de caz uzând de aceste prevederi legale, apreciate de inculpat ca fiind neconstituţionale a delegat majoritatea efectuării actelor de urmărire penală către organul de cercetare penală al poliţiei judiciare, lucru care, din punctul său de vedere este de neacceptat.

Apreciază că textul de lege este unul confuz în ce priveşte sintagma folosită de legiuitor “a unor acte de urmărire penală”, în sensul că legiuitorul nu stabileşte, în concret, care sunt actele de urmărire penală care ar face obiectul delegării şi condiţiile în care procurorul ar putea apela la această instituţie a delegării, ajungându-se ca în cauza pendinte, “într-o situaţie ridicolă, chiar absurdă”, ca în cazul unor infracţiuni grave, deşi trebuia să fie una proprie, ea a fost efectuată de către organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare.

Consideră că, prin modul în care legiuitorul a înţeles să reglementeze aceste prevederi, art.324 alin.3 Cod proc.pen.,s-au încălcat în mod flagrant dispoziţiile constituţionale privind, egalitatea cetăţenilor în faţa legii cu referire la art.16 din Constituţia României, preeminenţa dreptului internaţional art. 20 alin. 1 şi 2 din Constituţie coroborat cu art.6 din C.E.D.O. art.131 alin.1 şi 2 şi 132 alin.2 din Constituţie cu privire la rolul Ministerului Public şi la statutul procurorilor şi art.24 alin.1 privind  dreptul la apărare.

Afirmă că, prin modul în care a fost reglementat acest articol, criticat, nu se asigură sub nicio formă egalitatea în faţa legii a tuturor cetăţenilor astfel cum prevede art.16 din Constituţie, pentru că, pentru unii cetăţeni deşi sunt cercetaţi pentru anumite fapte unde urmărirea este proprie procurorul să aplice direct legea şi să efectueze el urmărirea penală iar pentru alţi cetăţeni cercetaţi pentru aceleaşi fapte în care urmărirea este tot proprie procurorul să apeleze la aceste dispoziţii cu carcater confuz şi neclare şi să delege majoritatea efectuării actelor de urmărire penală către organele de urmărire penală ale poliţiei judiciare.

Legat de admisibilitatea unei asemenea sesizări, instanţa constată că trebuie îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:

- excepţia să fie ridicată în fața instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul

acesteia.

Se constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatǎ în faţa unei instanţe de către o parte din proces, respectiv de cǎtre inculpatul S M..

Prin excepţia invocatǎ, vizând prevederile art. 324, alin. 3 şi 4 din Codul de Procedură Penală, instanţa constată că se pune în discuţie constituţionalitatea unor dispoziţii din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, act normativ ce îndeplineşte condiţia unui act de reglementare primară, care nu a fost abrogat nici expres şi nici tacit, fiind în vigoare la data sesizării instanţei.

Prevederile art. 324, alin. 3 şi 4 din Codul de Procedură Penală nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Referitor la condiţia privind legătura normei ce face obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, instanţa reţine că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare cǎtre Curtea Constituţională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra cursului procesului penal şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces.

Examinarea acestor aspecte presupune stabilirea existenţei unui interes procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, incidenţa acestuia apreciindu-se din perspectiva relevanţei şi pertinenţei asupra soluţionării cauzei.

Instanţa  constată că art. 324, alin. 3 şi 4 din Codul de Procedură Penală are legătură cu soluţionarea prezentei cauze, în condiţiile în care acest text de lege vizează efectuarea unor acte de urmărire penală prin delegare în situaţia în care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror. Judecătorul de cameră preliminară constată că, într-adevăr, în speţa dedusă judecăţii, o parte din actele de urmărire penală au fost efectuate prin delegare, inculpatul reclamând, printre altele, conduita procurorului care a apelat în mod repetat la această instituţie.

Reprezentantul Ministerului Public a apreciat că, raportat la disp. art.29 din Legea 47/1992, criticile invocate de apărător nu fac obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324, alin. 3 Cod proc.pen. iar motivarea în sine nu satisface exigenţele admisibilităţii sesizării.

Apărătorii celorlalți inculpați au solicitat admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 324, alin. 3 şi 4 din Codul de Procedură Penală.

Instanţa reţine cǎ obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 324, alin. 3 şi 4 din Codul de Procedură Penală, care au următorul conţinut: „În cazurile în care procurorul efectuează urmărirea penală, poate delega, prin ordonanță, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală.”.

În opinia instanţei, excepţia de necostituţionalitate vizând prevederile art. art. 324, alin. 3 şi 4 din Codul de Procedură Penală este neîntemeiatǎ.

Judecătorul de cameră preliminară consideră că acest text legal are menirea de a facilita efectuarea actelor de urmărire penală, în situatii în care, din diferite considerente, care nu sunt precizate expres de legiuitor şi care sunt lăsate la aprecierea procurorului, nu poate să efectueze el însuşi anumite acte de procedură penală, având posibilitatea de a apela la organele de cercetare penale, care să procedeze la efectuarea acelor acte, în scopul de a duce la bun sfârşit activitatea de cercetare.

Studiind motivele expuse de inculpat în susţinerea acestei excepţii  se observă că acesta este nemulţumit mai mult de faptul că procurorul a apelat în mod repetat la această instituţie a delegării.

Judecătorul de cameră preliminară nu a identificat vreun motiv de neconstituţionalitate din perspectiva art. 16 din Constituţie, întrucât nu se poate afirma că există discriminare în situaţia în care procurorul apelează la dispoziţiile art. 324, alin. 3 C.proc.pen. în cazul în care este vorba despre vreuna din infracţiunile prevăzute de art. 56, alin. 3, lit. a-e C.proc.pen. deoarece şi în ipoteza delegării, procurorul îşi păstrează rolul de conducător și supraveghetor al activităţii de cercetare penală a poliției judiciare conform art. 55, alin. 6 C.proc.pen. În plus, se reţine că chiar dacă procurorul face uz de aplicarea dispoziţiilor referitoare la delegare, aceasta nu exclude respectarea art. 56 alin. 3 C.proc.pen întrucât actele de urmărire penală, faţă de care procurorul poate dispune delegarea, fac parte integrantă din întreaga activitate urmărirea penală care, rămâne în cotinuare în competenţa exclusivă a procurorului.

De asemenea, nu se poate identifica vreun motiv de neconstituţionalitate din perspectiva 20 din Constituţie şi prin raportare la art. 6 CEDO, respectiv dreptul la un proces echitabil întrucât şi în ipoteza delegării procurorul îşi păstrează rolul său de apărător al ordinii de drept și al drepturilor și libertăților cetățenilor, care conduce și supraveghează, cu respectarea principiului legalității și al imparțialității, activitatea de cercetare penală a poliției judiciare. Este evident că, prin posibilitatea conferită de textul de lege criticat, se dă expresie dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare. În plus, persoanele interesate nu sunt împiedicate în niciun fel să își exercite dreptul la apărare în condițiile prevăzute de lege și să sesizeze procurorului care supraveghează urmărirea penală orice neregularități menite a prejudicia drepturile procesuale. Totodată, în cursul urmăririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, potrivit art. 92 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu excepțiile prevăzute de lege.

Or, în raport de cele ce preced, instanţa opineazǎ în sensul cǎ nu existǎ vreo încǎlcare.

Având în vedere cele expuse anterior şi prevederile art. 29 alin. 1 – alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa constată că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de inculpatul S M cu privire la art. 324, alin. 3 şi 4 din Codul de Procedură Penală este admisibilă.

Domenii speta

Spete similare