Partaj judiciar. Ieșire din indiviziune. Contravaloarea lipsă folosinţă

DOSAR NR.  ….

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A IV-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. ….

Şedinţa publică din  ….

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE: ….

JUDECATOR: ….

GREFIER: ……

Pentru astăzi a fost amânat apelurilor declarate de apelantul pârât … şi apelanta reclamantă …., împotriva sentinței civile nr. ….  şi a încheierii din …. pronunţate de Judecătoria Sectorului …. Bucureşti, în dosarul nr. …,  având ca obiect partaj judiciar, ieșire din indiviziune şi contravaloarea lipsă folosinţă. 

Dezbaterile şi cuvântul pe fond au avut loc în şedinţa publică din data de …., fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de …., când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

I. Judecata la instanţa de fond:

1). Prin cererea înregistrată sub nr. …. reclamanta …. a chemat în judecată pe pârâtul ….  solicitând: - ieşirea din indiviziune pentru garsoniera proprietate comună situată în Bucureşti, str. ….; - obligarea pârâtului la plata lipsei de folosinţă a imobilului, în cuantum de 100 euro/lună, reprezentând ½ din contravaloarea chiriei garsonierei, începând cu data de 01.12.2016, până la data ieşirii efective din indiviziune; - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată

În motivare,  reclamanta invocă încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP …. sub nr. … împreună cu pârâtul ….  Arată că a încercat soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului. Arată că pârâtul a propus suma de 22500 lei, dar suma este mult prea mică faţă de poziţionarea imobilului. Arată că a solicitat  o cheie de la uşa de acces în imobil, deoarece din anul 2010 nu mai are acces în imobil, fiind administrat şi folosit în exclusivitate de pârât, însă nici până la acest moment nu i-a pus la dispoziţie cheia. Pârâtul a încercat tergiversarea soluţionării cauzei prin diverse solicitări care nu au legătură.

În drept, invocă art. 1143, 1522 cod civil.

În dovedire a depus înscrisuri.

2). Pârâtul a depus întâmpinare –fila 42 solicitând admiterea în parte, fiind de acord cu ieşirea din indiviziune şi respingerea celorlalte capete de cerere. Arată că este nereală afirmaţia că s-ar fi încercat soluţionarea cauzei pe cale amiabilă şi el ar fi refuzat acest lucru. Arată că nimeni nu o împiedică pe reclamantă să vină acasă şi să folosească garsoniera.  Invocă existenţa unor distrugeri provocate de reclamantă.

În dovedire a depus înscrisuri.

3). Prin sentinţa civilă nr. …., Judecătoria sector …. Bucureşti a admis acţiunea privind pe reclamanta …. şi pe pârâtul …., a dispus ieşirea din indiviziune şi atribuirea către pârât a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în imobilului situat în Bucureşti, ….; a fost obligat pârâtul la plata sumei de  44.000 lei  reprezentând sultă, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri; a fost obligat pârâtul la plata sumei de 3112 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosinţă aferentă perioadei 01.12.2016-13.11.2017; a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată de  2980 lei. 

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP …. sub nr. … reclamanta … şi pârâtul … au cumpărat, în cote egale, garsoniera situată în Bucureşti, ….

Valoarea acestei garsoniere este de 88.000 lei aşa cum rezultă din raportul de expertiză în construcţii şi evaluare imobiliară depus la fila 157, întocmit de expertul ….

Având în vedere că pârâtul … era cel care folosea garsoniera, reclamanta a solicitat pârâtului să-i pună la dispoziţie o cheie pentru a avea acces la garsoniera proprietate comună, însă pârâtul a refuzat, aspecte care rezultă din notificarea din 23.11.2016 –fila 15 şi răspunsul dat de pârât depus la fila 16.

Din raportul de expertiză depus la dosarul cauzei a reieşit suma de 3112 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosinţă aferentă perioadei 01.12.2016-13.11.2017.

Astfel, instanţa de fond a reţinut prevederile art. 1143 NCC: Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Moştenitorul poate cere oricând ieşirea din indiviziune, chiar şi atunci când există convenţii sau clauze testamentare care prevăd altfel.

Totodată, instanţa are în vedere şi prevederile art. 988 NCPC: la formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii sau îmbunătăţiri cu acordul celorlalţi coproprietari sau altele asemenea.

Ţinând cont de solicitările părţilor şi de cotele acestora de ½ fiecare, instanţa va atribui pârâtului imobilul. Instanţa a avut în vedere solicitarea expresă a pârâtului la termenul din data de 03.05.2017 – fila 63 în sensul că doreşte să păstreze imobilul. Ca urmare a acestei manifestări de voinţă, unilaterală şi irevocabilă, instanţa a procedat la efectuarea expertizei. Instanţa nu a acordat eficienţă juridică retragerii acestei manifestări de voinţă de la ultimul termen de judecată, având în vedere prevederile art. 15 NCC: Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe şi prevederile art. 12 alin.1 NCPC: Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi.

În baza art. 990 NCPC  instanţa fondului a stabilit o sultă de 44.000 lei  pe care pârâtul urmează să o plătească în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Referitor la contravaloarea lipsei de folosinţă, instanţa a reţinut aplicabilitatea regulilor răspunderii civile delictuale – art. 1349 NCC. Văzând că din probatoriul administrat a rezultat refuzul pârâtului de a permite accesul reclamantei în imobilul proprietate comună (refuzul de a-i înmâna o cheie de acces), instanţa a obligat pârâtul la plata sumei de 3112 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosinţă aferentă perioadei 01.12.2016 -13.11.2017.

Referitor la cheltuielile de judecată, în baza art. 453 NCPC instanţa a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată de  2980 lei: 1927 lei adică ½ taxă judiciară de timbru aferentă capătului de cerere 1 conform cotelor, 53 lei taxă judiciară de timbru pe capătul 2 de cerere şi 1000 lei onorariu expert conform cotelor (reclamanta a plătit 2000 lei: 1000 lei pentru prima expertiză şi 1000 lei pentru a doua).

II. Judecata în apel:

Împotriva sentinţei civile nr. ….. din …  şi a încheierii din … pronunţate de Judecătoria Sectorului …Bucureşti, în dosarul nr. …. au declarat apel reclamanta …. şi pârâtul …..

Apelurilu au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Bucureşti secţia a IV-a Civilă la data de …, sub nr. de dosar …..

1). În apelul său, declarat împotriva încheierii din data de …. pronunţata in dosarul susmenţionat, apelanta  reclamantă …..  arată că încheierea este nelegală şi netemeinică şi solicită schimbarea in tot a încheierii atacate, cu consecinţa admiterii cererii de îndreptare materiala formulata, si obligarea intimatului apelant la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza.

In fapt, arată că prin capătul 2 al cererii de chemare in judecata, a solicitat instanţei sa dispună obligarea paratului la plata lipsei de folosinţa a imobilului, in cuantum de 100 euro/luna, reprezentând 1/2 din contravaloarea chiriei garsonierei, începând cu data de ….., pana la data ieşirii elective din indiviziune.

La pronunţarea hotărârii, instanţa de fond a dispus obligarea paratului la plata sumei de 3.112 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţa aferentă perioadei 01.12.2016-13.11.2017.

Având in vedere ca hotărârea instanţei de fond nu este in concordanta cu solicitarea formulata de apelanta reclamantă prin capătul 2 al cererii de chemare in judecata, a solicitat ca in baza ari. 442 C.p.c. sa dispună îndreptarea erorii materiale, deoarece, așa cum se precizează in articolul susmenţionat „erorile sau omisiunile cu privire ia numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau ce e de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere.

Instanța de fond in mod gresit a respins aceasta cerere pe considerentul ca, la ultimul termen de judecata, reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata sumelor care rezulta din raportul de expertiza, însa ceea ce nu arata instanța de fond este ca s-a solicitat admiterea acţiunii si nu admiterea acţiunii modificata sau precizata.

La niciun termen de judecata apelanta reclamantă nu a solicitat sa se modifice cererea de chemare in judecata in sensul de a fi obligat paratul la plata lipsei de folosința numai pana la data de 13.11.2017, ci a solicitat sa fie obligat la plata lipsei de folosința pana la data ieşirii efective din indiviziune.

Având in vedere ca paratul a formulat apel numai ca sa prelungească termenul de plata al contravalorii lipsei de folosinţa a imobilului, iar apelanta reclamantă nu are nici la data formulării prezentului apel acces la imobilul ce face obiectul cauzei, consideră ca este îndreptățita sa primească contravaloarea lipsei de folosinţa a imobilului, in condiţiile in care numai paratul are acces la el si dispune de folosinţa imobilului așa cum crede de cuviinţa, fara ca apelanta reclamantă sa fie consultata in vreun fel, cu toate ca este coproprietar.

Mai mult decât atât, după terminarea judecaţii in fond, a solicitat paratului un set de chei pentru a avea acces la locuinţa, acesta refuzând sa permită accesul in apartament, fiind folosit in exclusivitate de acesta.

Apelanta reclamantă este in situaţia in care din data de I3.11.2017 (data până la care instanța de fond a dispus plata contravalorii lipsei de folosinţa) pană azi - …. nu a beneficiat de locuinţa dar nu nu a încasat-o la  plata lipsei de folosinţa, fiind prejudiciata in dreptul său patrimonial lipsa acestor sume.

Solicitarea de la ultimul termen de judecata ca paratul sa fie obligat la plata contravalorii lipsei de folosinţa cuprinse in raportul de expertiză cuprinde numai perioada supusa expertizei, urmând ca instanța de judecată sa-1 oblige pe parat la plata contravalorii lipsei de folosinţa pana la data ieşirii din indiviziune  efectiva, așa cum a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

In concluzie, considera ca instanța de fond in mod greşit a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, deoarece considera ca atâta cat nu a formulat o cerere modificatoare a capătului 2 de cerere condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 204 C.p.cc. instanța era investii aceasta si trebuia sa se pronunţe pe capătul de cerere formula apelanta reclamantă, deoarece niciodată la nu a solicitat ca paratul sa fie obligat numai pana la data de 13.11.2017, așa cum a dispus instanța de fond.

2).  În motivarea apelului său împotriva sentinţei civile nr. 457/2018, apelantul-pârât … arată că la data de …, împreună cu reclamanta a achiziţionat garsoniera al cărui partaj se cere.

În această garsonieră, de la data achiziţionării şi până în anul 2010 a locuit numai reclamanta, apelantul pârât, în calitate de coproprietar fiind de acord cu acest lucra şi nesolicitând nici un avantaj material pentru acest fapt.

În anul 2010 reclamanta, împreună cu concubinul acesteia, un cetăţean englez, au părăsit garsoniera după ce în prealabil au distrus-o spărgând gresia şi faianţa, smulgând parchetul, aruncând caloriferele şi chiuvetele, etc.

Pe apelantul pârât nu l-au anunţat despre această plecare, dar a observat în lunile ce au urmat că uşa imobilului este întredeschisă şi că în mod evident acesta este nelocuită. Fiind coproprietar, a hotărât să intre în imobil să vadă despre ce este vorba, fapt ce l-a făcut cu 3 martori asistenţi, vecini din acelaşi imobil.

Cu această ocazie apelantul pârât a constatat distrugerile produse în garsonieră, a efectuat fotografii şi a încheiat un proces verbal semnat de toţi cei prezenţi, pe care le-a depus la dosar.

Din 2010 şi până la data acţionării sale în instanţă nu a mai văzut-o şi nu a mai vorbit niciodată cu ….., auzind însă de la vecini că aceasta s-ar afla în Anglia.

La instanţa de fond a solicitat admiterea în parte a acţiunii reclamantei, în sensul că este de acord cu ieşirea din indiviziune pentru garsoniera în discuţie şi împărţirea sumei rezultate în mod egal conform actului de proprietate.

A solicitat respingerea capătului de cerere privind lipsa de folosinţă cel de-al treilea capăt de cerere, respectiv cheltuieli de judecată.

Instanţa de fond nu a ţinut cont de nimic din cele solicitate de apelantul pârât, în sensul că nu i-a dat posibilitatea să dovedească starea jalnică în care a fost lăsată a garsoniera de reclamantă, şi astfel a dat posibilitatea expertului să evalueze garsoniera în starea de acum, când este renovată în totalitate de apelantul pârât, refuzând să ţină cont de actele, fotografiile depuse de apelantul pârât la dosar şi respingându-i martorii care cunosc faptul că reclamanta a distrus garsoniera înainte să plece. Pe tot parcursul procesului s-a simţit nedreptăţit în sensul că se trecea peste toate afirmaţiile sale ca şi cum nu le-ar fi făcut, instanţa de fond nelăsându-l să probeze în vreun fel. Ba mai mult, întrebat fiind de către instanţă dacă doreste să i se vândă casa, evident că a spus: nu, dar spre surprinderea sa, ulterior a urmat o expertiză evaluatorie dispusă de instanţă la care s-a cerut evaluarea garsonierei în momentul de faţă, fără să se ţină cont de dovezile pe care le-a anexat la dosar, privind faptul că garsoniera era distrusă de reclamantă şi reparată de apelantul pârât.

 Ca urmare a celor de mai sus garsoniera a fost evaluată, chiar şi renovată fiind, la o sumă mult prea mare situaţie în care a arătat instanţei în şedinţa publică faptul că în aceste condiţii nu are cum să o cumpărare, solicitând vinderea acesteia la licitaţie şi împărţirea preţului obţinut în mod egal.

Ca şi până acum instanţa nu a ţinut cont de solicitarea sa, reţinând în mod subiectiv doar faptul că a dorit să nu i se vândă casa, fară să ştie la ce preţ va fi evaluată şi de asemenea fară să ştie că reclamantei i se va asigura o sultă iar apelantul pârât nimic.

De asemenea, instanţa de fond, fară o analiză obiectivă a situaţiei, l-a obligat şi la cheltuieli de judecată, în condiţiile în care şi fară această judecată apelantul pârât ar fi fost de acord cu vânzarea casei şi împărţirea banilor.

Faţă de cele de mai sus, s-a solicitat anularea în parte a sentinţei civilă nr. …. din dosarul nr. … al Judecătoriei sector …. şi să se dispună pe lângă ieşirea din indiviziune: vânzarea la licitaţie publică a garsonierei în cauză, împărţirea sumei obţinute, respingerea capătului de cerere privind lipsa de folosinţă a imobilului, respingerea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.

In drept, a invocat dispoziţiile art. 460 - 476 cod de procedură civilă.

Probe, a solicitat  înscrisuri şi interogatoriul reclamantei intimate şi cu martori.

In cadrul probei cu martori va dovedi faptul că reclamanta intimată nu a mai venit la garsonieră din anul 2010, nu s-a manifestat niciodată ca dorind să folosească această garsonieră şi bineînţeles înainte de plecare a distrus casa spărgând faianţa de pe pereţi, smulgând ţevile de la instalaţia de încălzire şi caloriferele, distrugând parchetul, etc.

3). Prin întâmpinarea din data de ….. apelantul pârât …. a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantă, întrucât nu are nici un argument serios în susţinerea apelului său, amestecă în acesta şi probleme din dosarul de fond fără nici o legătură. Astfel, face afirmaţii nefondate privind „cheia” de la garsoniera în cauză în care locuieste pârâtul cu soţia sa, pe care, prin avocat, i-o cere de câte ori „îşi aduce aminte”, omiţând să spună că în anul 2010 când a părăsit imobilul, după ce în prealabil l-a distrus, a luat cu ea şi una din cheile de la uşă; deci are cheie de la proprietatea lor comună şi poate veni oricând să intre în casă, şi să-şi exercite dreptul de proprietate.

În concluzie, s-a solicitat să se constate că încheierea pronunţată în şedinţa din camera de consiliu la data de ……este temeinică şi legală şi respingerea apelului formulat de ……, ca neîntemeiat.

4). Prin întâmpinarea din data de …., apelanta reclamantă …., a solicitat  respingerea apelului, menţinerea hotărârii instanţei de fond ca legala si temeinica, cu obligarea intimatului parat la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza.

In primul rând înțelege sa invoce excepţia insuficientei timbrări a apelului formulat de intimatul apelant.

Prin motivele de apel, intimatul apelant aduce in prim plan îmbunătăţirile pe care acesta susţine ca le-a făcut la imobilul din Bucureşti, ….. fara ca aceste îmbunătățiri sa facă obiectul judecaţii cauzei in prima instanța, motiv pentru care instanța de fond nu avea niciun motiv sa se pronunţe pe un astfel de capăt de cerere, atâta timp cat acesta nu a fost formulat.

Conform art. 478 alin. 2 C.p.c. , în acest context considera ca criticile formulate de apelantul parat exced cadrului procesual, motiv pentru care va solicitam sa le respingeţi ca nefondate.

In ceea ce priveşte celelalte critici referitoare la atribuirea in natura a imobilului, face precizarea ca la primul termen de judecata instanța de fond a întrebat paratul daca solicita atribuirea in natura a imobilului, cu obligare acestuia la plata unei sulte către reclamanta, acesta a fost de acord, însa acum critica decizia instanţei de fond, cu toata ca la acel moment aceasta a fost dorinţa paratului. După pronunţarea hotărârii instanţei de fond, a contactat apelantul parat pentru a stabili daca este de acord sa le plătească sulta stabilita de către instanța sau doreşte sa procedură la vânzarea imobilul, astfel încât sa soluţioneze litigiul in mod cat mai rapid si cu o rezolvare mulţumitoare pentru ambele parți. Acesta le-a transmis prin email ca trebuie sa aştepte redactarea hotărârii instanţei de fond, nefiind de acord nici cu punerea la dispoziţie a unei chei de acces la imobil, pentru a putea intra in imobil si noi in calitate de coproprietari, fiind refuzaţi si de aceasta data, si nici cu vânzarea imobilului.

Apelantul parat arata ca a fost de acord de fiecare data cu ieşirea din indiviziile, însa acţiunile sale sunt in totala contradicţie cu ceea ce afirma in apelul formulat.

Tot ca sa se soluţioneze prezentul litigiu, au venit cu propunerea ca imobilul sa fie cumpărat de apelanta reclamantă, cu plata sultei cuvenite, însa apelantul parat nu a dorit nici acest lucru, răspunzându-le  in mod ironic la fiecare încercare pe care a făcut-o de a soluţiona acest litigiu, prin acest mod dând dovada de rea credinţa si încercare de a o şicana in permanenta, fara sa aibă intenția de a găsi o soluţie cat mai rapida si mai simpla.

In mod nefondat arata apelantul parat, prin apelul formulat, ca nu a solicitat niciodată spre folosinţa garsoniera iar instanța a acordat lipsa de folosinţa in mod necuvenit. Arătam ca am încercat soluţionarea prezentei cauze pe cale amiabila cu apelantul parat de nenumărate ori, începând cu rugămintea ca in data de ….. sa se prezinte la biroul de avocatura in vederea stabilirii modalității de ieşire din indiviziune însa, din păcate, demersurile lor au rămas fara niciun rezultat.

Astfel, in urma notificării transmise către apelantul parat, acesta nu s-a prezentat la biroul de avocatura însa a ales sa comunice cu noi prin intermediul email ului, propunându-le suma de 22.500 lei ca despăgubire, reprezentând 50 % din valoarea garsonierei, suma care a considerat ca este mult prea mica având in vedere poziţionarea imobilului. Acesta este amplasat intre Gara de Nord si Gara Basarab, intr-o zona de case si cu multiple facilitaţi.

Mai arata apelantul parat ca in mod nejustificat instanța de fond i-a respins probele propuse, respectiv proba testimoniala si interogatoriul apelantei reclamante, însa in mod legal si temeinic instanța de fond a dispus respingerea acestor probe raportate la teza probatorie invocata de apelantul parat, neavând legătură cu soluţionarea prezentei cauze, nefiind utile si concludente cauzei.

In ceea ce priveşte criticile privind efectuarea raportului de expertiza dispus in prezenta cauza, arata ca si acestea sunt neîntemeiate, apelantul parat susţinând ca nu a ştiut „la ce preț ca fi evaluata” însa a luat la cunoştinţa despre conţinutul raportului si a avut posibilitatea sa formuleze obiecțiuni după depunerea la instanța, dar acesta nu avut nicio obiecțiune la acel moment, fiind de acord cu concluziile expertului, fapt ce a dus la validarea raportului de către instanța de judecata.

Având in vedere toate motivele expuse s-a solicitat respingerea apelului, menţinerea hotărârii instanţei de fond ca legala si temeinica, cu obligarea intimatului parat la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza.

In susținerea celor învederate s-a solicitat proba cu înscrisuri si orice alta proba concludenta si utila cauzei.

In drept, a indicat art. 471 C.p.c.

5). Examinând sentința civilă atacată cu apel prin prisma criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:

a). În ceea ce priveşte apelul declarat de apelanta-reclamantă ……:

În apelul său apelanta-reclamantă …. a criticat încheierea din data de … susţinând că încheierea este nelegală şi netemeinică întrucât prin capătul 2 al cererii de chemare in judecata, a solicitat instanţei sa dispună obligarea paratului la plata lipsei de folosinţa a imobilului, in cuantum de 100 euro/luna, reprezentând 1/2 din contravaloarea chiriei garsonierei, începând cu data de 01.12.2016, pana la data ieşirii elective din indiviziune, însă la pronunţarea hotărârii, instanţa de fond a dispus obligarea paratului la plata sumei de 3.112 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţa aferentă perioadei 01.12.2016-13.11.2017.

Criticile sunt nefondate şi urmează să fie respinse în consecinţă.

Tribunalul constată că prin încheierea din data de …. instanţa de fond a respins cererea formulată de apelanta-reclamantă de îndreptare a erorilor materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. … din …., în sensul de a se dispune obligarea pârâtului la plata lipsei de folosinţă nu doar până la data de 13.11.2017, ci până la data ieşirii elective din indiviziune.

Tribunalul reţine că, potrivit art. 442 C.pr.civ., „erorile sau omisiunile cu privire la numele şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere.”

Cererea formulată de apelanta-reclamantă nu se circumscrie ipotezelor prevăzute de textul de lege precitat, ci tind la schimbarea dispozitivului sentinţei civile,  a limitelor în care un drept a fost recunoscut, iar o astfel de schimbare se poate realiza numai în calea de atac.

Aşa fiind, în mod judicios instanţa a respins cererea, încheierea criticată fiind temeinică şi legală.

De asemenea, în cu totul în subsidiar, observă tribunalul, pe de o parte, că instanţa de fond nu a fost sesizată de către apelanta-reclamantă cu un capăt de cerere privind predarea cheii imobilului în litigiu până la sistarea stării de indiviziune, iar pe de altă parte, că imobilul constituie domiciliul pârâtului şi al familiei sale, acesta din urmă având calitatea de coproprietar, astfel că această pretenţie comporta discuţii din această perspectivă.

Mai reţine tribunalul că împotriva sentinţei civile apelanta-reclamantă nu a formulat apel, iar din considerentele sentinţei nu rezultă neîndoielnic motivul pentru care instanţa de fond a valorificat data de 13.11.2017, tribunalul prezumând doar că instanţa de fond a avut în vedere lipsa de folosinţă calculată potrivit raportului de expertiză tehnică, cu referire la data întocmirii acestuia, raport de expertiză împotriva căruia nu s-au formulat obiecţiuni.

Această concluzie este susţinută şi de menţiunile din încheierea de şedinţă din …, din care rezultă că, la concluziile pe fondul cauzei, reclamanta prin avocat a solicitat „obligarea pârâtului la plata sumelor care rezultă din raportul de expertiză tehnică”, în raportul de expertiză tehnică fiind calculată lipsa de folosinţă până la data menţionată.

Faţă de cele ce preced, tribunalul va respinge ca nefondat apelul.

b). În ceea ce priveşte apelul declarat de apelantul-pârât, tribunalul reţine următoarele:

Într-o primă critică, apelantul-pârât susţine că nu şi-a putut proba pretenţiile şi apărările în ceea ce priveşte situaţia în care reclamanta a lăsat apartamentul în anul 2010, până la data respectivă imobilul fiind în folosinţa acesteia.

Criticile sunt nefondate.

 Tribunalul constată că apelantul-pârât nu a formulat cerere reconvenţională cu privire la pretenţii sale, astfel că instanţa de fond în mod judicios a respins proba testimonială pe aspectele urmărite de apelantul-pârât a fi probate.

În ceea ce priveşte stabilirea valorii bunului imobil, tribunalul constată că în mod judicios instanţa de fond a apreciat că o astfel de competenţă revine unei persoane specializate, sens în care a dispus administrarea probei cu expertiză tehnică, specialitatea construcţii, potrivit art. 330 alin. 1 NCPC.

Pe de altă parte, existenţa îmbunătăţirilor şi dovada cheltuielilor efectuate pentru realizarea acestora se putea proba şi prin alte mijloace de probă decât prin martori şi interogatoriu, respectiv prin înscrisuri şi expertiză de specialitate.

Aşa fiind, tribunalul constată că în mod judicios instanţa de fond a apreciat că probatoriul aflat la dosarul cauzei este suficient pentru soluţionarea cauzei,  motiv pentru care tribunalul apreciază că nu se impunea completarea lui în calea de atac.

În ceea ce priveşte valoarea de circulaţie a imobilului, tribunalul constată că aceasta a fost estimată corect de către expertul tehnic, în raport de cerere şi ofertă, precum şi alte criterii obiective (ex. apropierea de piaţă, mijloace de transport etc), iar apelantul-pârât nu a administrat probe din care să rezulte că pe piaţă imobilul se vindea la un preţ mai mic, deşi obligaţia de a-şi proba susţinerile şi apărările îi revenea potrivit art. 10 alin. 1 teza a II a coroborat cu art. 249 NCPC.

Tribunalul va respinge însă apărările apelantei-reclamante în sensul că pârâtul nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, întrucât din piesele aflate la dosar a rezultat contrariul, însă obiecţiunile priveau tot chestiunea reabilitării imobilului lăsat în degradare de către reclamantă după anul 2010, obiecţiuni care, în lipsa unei cereri reconvenţionale, erau lipsite de relevanţă în cauză, astfel cum a apreciat şi instanţa de fond.

Nefondate sunt şi criticile privind atribuirea imobilului către pârât, cu consecinţa obligării acestuia la plata unei sulte pentru egalizarea loturilor, bunul imobil fiind achiziţionat în cotă de ½ pentru fiecare dintre părţile litigante.

A reţinut tribunalul că pârâtul locuieşte în imobil împreună cu familia, că a reabilitat imobilul, i-a adus şi îmbunătăţiri, precum şi poziţia acestuia de refuz faţă de o eventuală vânzare a bunului în cursul partajului.

De asemenea, astfel cum în mod judicios a reţinut şi instanţa de fond, la termenul din …., fiind interpelat de instanţă, apelantul-pârât şi-a exprimat intenţia de a păstra imobilul.

 Aşa fiind, fără acordul părţii adverse, apelantul-pârât nu mai putea reveni asupra poziţiei sale procesuale.

Astfel cum a susţinut şi apelanta-reclamantă în apărările formulate prin întâmpinare,  drepturile procesuale se exercită cu bună-credinţă, principiu asupra căruia statuează dispoziţiile art. 12 NCPC.

În ceea ce priveşte sulta cuvenită reclamantei, tribunalul constată că în mod nefondat susţine apelantul-reclamant că nu a avut cunoştinţă că instanţa de fond nu îi va acorda sultă şi lui, astfel că instanţa de fond l-a prejudiciat, întrucât nu există nici un temei în cauză pentru obligarea părţilor reciproc la plata sultelor.

Tribunalul, având în vedere şi dispoziţiile art. 989 alin. 1 NCPC şi opinia expertului tehnic, constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că bunul imobil – o garsoniera - nu poate fi partajat în natură, şi, având în vedere şi poziţia părţilor, a dispus atribuirea lui în natură către pârât, care deţine posesia, imobilul constituind domiciliul stabil al acestuia şi al familiei sale.

În această situaţie, se impunea despăgubirea reclamantei pentru cota sa de ½ pe care o deţine în proprietate.

 Întrucât reclamanta a fost lipsită de folosinţa bunului şi se impunea acordarea unei reparaţii pentru lipsa de folosinţă, astfel cum a apreciat în mod judicios şi instanţa de fond, rezultă neîndoielnic că pârâtul îi datora reclamantei contravaloarea cotei sale de ½ din proprietate, care îi va reveni pentru viitor pârâtului, precum şi o reparaţie materială pentru lipsa de folosinţă.

Pe de altă parte, întrucât pârâtul nu a formulat reconvenţională şi nu a avut pretenţii împotriva reclamantei, nu exista nici un motiv pentru obligarea acesteia la plata vreunei sume de bani în favoarea pârâtului.

În sfârşit, astfel cum a observat şi apelanta-reclamantă, apelantul-pârât are posibilitatea, dacă doreşte, să înstrăineze bunul şi astfel că execute voluntar obligaţiile stabilite în sarcina sa, având în vedere că, în ipoteza în care nu are mijloace materiale în afara bunului în litigiu, s-ar expune riscului unei executări silite care presupune, în primul rând, costuri suplimentare, ori diminuarea valorii bunului prin vânzarea lui la licitaţie publică.

Tribunalul va respinge şi criticile privind obligarea apelantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu pot fi reţinute în cauză dispoziţiile art. 454 NCPC, având în vedere că pârâtul nu a recunoscut pretenţiile reclamantei, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru exonerarea sa de la plata acestei obligaţii.

Întrucât cererea formulată de reclamantă a fost admisă, tribunalul constată că în mod judicios, instanţa de fond făcând aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. 1 coroborate cu art. 453 alin. 1 şi 2 NCPC, precum şi faptul că partajul judiciar profită ambelor păţi, instanţa de fond a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată proporţional cu cota sa de proprietate.

Concluzionând, Tribunalul reţine că instanţa de fond a analizat întregul material probatoriu, pe baza căruia a stabilit corect situaţia de fapt, şi a aplicat judicios dispoziţiile legale incidente, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.

Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 2 NCPC, tribunalul va respinge  ca nefondate ambele apeluri, cu consecinţa menţinerii sentinţei civile apelate ca fiind temeinică şi legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge apelurile  declarate de apelantul pârât …, cu sediul …., şi apelanta reclamantă …., împotriva sentinței civile nr. …  şi a încheierii din .. pronunţate de Judecătoria Sectorului ..Bucureşti, în dosarul nr. …  având ca obiect partaj judiciar, ieșire din indiviziune şi contravaloarea lipsă folosinţă, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei azi,  …..

Președinte, Judecător,

Grefier,

A.C. Niţoi

DOSAR NR.  1098/299/2017*

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV-A CIVILĂ

 ÎNCHEIERE

Şedinţa publică din  14.03.2019

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE: Elena ROŞU

JUDECATOR: Andreea Mădălina BÎRLOG

GREFIER: Alina Constantina NIŢOI

Pe rol se află soluţionarea apelurilor declarate de apelantul pârât Ercuţă Mircea şi apelanta reclamantă Stănculescu Laviana Diana, împotriva sentinței civile nr. 457 din 31.01.2018  şi a încheierii din 12.09.2018 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. 1098/299/2017*,  având ca obiect partaj judiciar, ieșire din indiviziune şi contravaloarea lipsă folosinţă. 

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au  răspuns apelantul pârât Ercuţă Mircea şi pentru apelanta reclamantă Stănculescu Laviana Diana avocat Ciuhan Teodoru Costel Marius, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar. 

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care prezintă pe scurt obiectul cauzei, stadiul judecăţii şi modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care se procedează la legitimarea apelantului pârât, datele de identificare ale acestuia fiind consemnate în caietul grefierului de şedinţă;

Apărătorul apelantei reclamate arată că înțelege să renunțe la excepția insuficientei timbrări.

Apelantul pârât şi apărătorul apelantei reclamante având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au cereri prealabile sau excepţii de formulat.

Tribunalul acordă cuvântul în probaţiune.

Apelantul pârât depune la dosar  note de probe prin care arată că solicită încuviinţarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul apelantei reclamante şi proba testimonială cu doi martori, cu care să dovedească că apelanta reclamanta a distrus locuinţa si a plecat, iar din 2010 si până în prezent nu a împiedicat-o nimeni ca să nu folosească imobilul.

Apărătorul apelantei reclamante, în ceea ce priveşte probele solicitate de către partea adversă, arată că nu se opune probei cu înscrisuri, însă se opune probelor cu interogatoriu şi  martori pentru că nu sunt utile soluționării cauzei.

In dovedirea apelului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.

Tribunalul, în temeiul art. 258 N.C.pr.civ., raportat la art. 255 N.C.pr.civ., încuviinţează probele propuse de părți, respectiv proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă soluționării cauzei şi constată că proba a fost  deja administrată.

În ceea ce priveşte probele cu  martori şi interogatoriu, constată că sunt comune  cu motivele de apel, sens în care pune în discuție disp. art. 480 alin. 6 C. pr. civ.

Apelantul pârât  solicită admiterea apelului, anularea în parte a hotărârii instanței de fond  şi, pe cale de consecinţă, să se dispună pe lângă ieşirea din indiviziune vânzarea la licitație publică  a garsonierei în cauză, împărţirea sumei obţinute şi respingerea capătului de cerere privind lipsa de folosinţă a imobilului şi respingerea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată,  în raport de apărările şi motivele expuse  pe larg atât în cuprinsul cererii de apel, cât si al răspunsului la întâmpinare, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Solicită amânarea pronunţării cauzei pentru a depune la dosar concluzii scrise.

Apărătorul apelantei reclamante, în ceea ce priveşte apelul părţii adverse, solicită respingerea apelului şi menţinerea hotărârii instanței de fond ca temeinică şi legală pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare, pe care le susţine oral în şedinţă publică, cu  cheltuieli de judecată pe cale separată.

În ceea ce priveşte apelul declarat de apelanta reclamantă solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii atacate, cu consecinţa admiterii cererii de îndreptare eroare materială şi obligarea apelantului pârât la plata cheltuielilor de judecate ocazionate cu prezenta cauza, având în vedere motivele dezvoltate pe larg în cererea de apel.

Apelantul pârât faţa de apelul părţii adverse, solicită respingerea apelului şi menţinerea hotărârii instanței de fond ca temeinică şi legală, având în vedere motivele  expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării.

În baza art. 394 N.C.pr.civ., considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, tribunalul închide dezbaterile şi amână cauza în  pronunţare la data de 21.03.2019 pentru a da posibilitate părţilor  să depună la doar concluzii scrise. 

TRIBUNALUL,

Pentru a da posibilitate părţilor să depună la dosar concluzii scrise, tribunalul  va amâna pronunțarea cauzei;

DISPUNE

Amână pronunţarea la data de 21.03.2019.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.03.2019.

Președinte, Judecător, Grefier,

Domenii speta

Spete similare