Clauză penală pentru neexecutarea obligaţiilor

TitluClauză penală pentru neexecutarea obligaţiilor. Aplicare

Tip speţăSENTINŢĂ

Număr speţă27

Data speţă11.03.2022

Domeniul asociatLitigii cu profesioniştii

Conţinut speţăSENTINŢA NR. 27

Data: 11.03.2022

Autor: Dinu Bianca

Domeniul asociat: Litigii cu profesioniştii

Obiect: Litigii cu profesioniştii - pretenţii

Prin  cererea înregistrată pe  rolul Tribunalului  Prahova  sub  nr. 151/105/2021  reclamanta  SC  GCMPE SRL  în  contradictoriu cu  pârâta  SC  S SRL a solicitat  ca prin hotărârea  ce  se  va pronunţa  să se  dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 342.706.13 lei TVA inclus reprezentând contravaloarea facturii nr. 20170748 din data de 22 iulie 2020, actualizată cu dobânda penalizatoare de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective, obligarea pârâtei la plata sumei de 36.795.96 lei reprezentând rest de plată conform facturii nr.20170667/12.12.2018, actualizată cu dobânda penalizatoare de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea  cererii se  arată  că între  părți s-a încheiat contractul de execuție de lucrări nr.l4G/15.06.2018 modificat prin actele adiționale nr.1/26.07.2018 și nr.2/05.09.2018 având ca obiect executarea, finalizarea și predarea lucrărilor de manoperă și furnizare materiale pentru "Lucrări de construcții și amenajări interioare, Proiectul - "Structura - Food Court" conform Anexei 1 la contract. Mai  arată reclamanta  că a realizat următoarele lucrări la PSC: scara exterioară Ax F32, scară exterioară Ax EA, închidere gol, închidere food court și subpantă. Prețul contractului a fost stabilit de către  părţi , la valoarea de 157.263.94 EURO.

 Prin Actul Adițional nr. l încheiat la data de 22.08.2018, părţile au decis suplimentarea lucrărilor, precum și a valorii contractului cu suma de 11.312,74 EURO fără TVA (lucrări la subpantă - 4346,9 EURO fără TVA și lucrări privind zincarea scărilor exterioare - 6.965,84 EURO fără TVA). De asemenea, prin Actul Adițional nr.2 încheiat la data de 05.09.2018, au convenit suplimentarea lucrărilor, precum și a valorii contractului cu suma de 12.285 EURO fără TVA (lucrări balustradă zincată scări exterioare - 6.880 EURO fără TVA, modificare confecție metalică scară - 2525 EURO fără TVA și riflaje terasă - 2880 EURO fără TVA)

Urmare a executării contractului, pentru lucrările efectuate a emis facturi fiscale:

1.Factura nr.20170639 din data de 30.07.2018 - aferentă situației de lucrări nr.1/24.07.2018 - achitată de societatea pârâtă la data de 9 august 2018;

2.Factura nr.20170643 din data de 03.09.2018 - aferentă situației de lucrări nr.2/03.09.2018 - achitată la data de 19 septembrie 2018;

3.Factura nr.20170651 din data de 06.10.2018 - aferentă situației de lucrări nr.3/01.10.2018 - achitată la data de 12 noiembrie 2018;

4.Factura nr.20170666 din data de 10.12.2018 - aferentă lucrărilor de zincare la scările exterioare din Actul Adițional nr.l la Contractul nr.l4G/2018 - achitată în data de 22.02.2019 (la acea dată, societatea pârâta a făcut o plată de 50.000 lei din care s-a procedat la stingerea acestei facturi, iar diferența de 13.089,97 lei s-a imputat asupra facturii nr.20170667);

5.Factura nr.20170667 din data de 12.12.2018 - aferentă lucrărilor din Actul adițional nr.2 la Contractul nr.l4G/2018 - societatea pârâta a făcut o plata parțială a acestei facturi în cuantum de 13.089,97 lei, astfel cum a precizat anterior, rămânând o diferență de plată în cuantum de 36.795,96 lei - solicitată în capătul doi de cerere al prezentei acțiuni;

6.Factura nr.20170748 din data de 22.07.2020 - aferentă situației de lucrări nr.4, pe care societatea pârâtă refuză să o achite.

Astfel, pentru lucrările având ca obiect "închidere gol , "închidere food court" și "subpantă" societatea pârâtă a procedat la achitarea contravalorii lor integral.

Referitor la lucrările "scara exterioară Ax:EA” și "scara exterioară Ax:F32”, acestea au fost finalizate încă în luna decembrie a anului 2018, însă societatea pârâtă nu s-a prezentat pentru efectuarea recepției, deși a fost convocată prin trei adrese :Adresa nr.15/18.06.2019 - convocare recepție pentru data de 24 iunie 2019,Adresa nr.16/24.06.2019 - convocare recepție pentru data de 27 iunie 2019,Adresa nr.17/27.06.2019 - convocare recepție pentru data de 3 iulie 2019.

Potrivit art.1862 alin.2 C.Civ: "Dacă, fără motive temeinice, beneficiarul nu se prezintă sau nu comunică neîntârziat antreprenorului rezultatul verificării, lucrarea se socotește recepționată fără rezerve". Astfel deși a convocat societatea pârâtă pentru efectuarea recepției, aceasta nu s-a prezentat la datele stabilite și nici nu a comunicat rezultatul verificării, motiv pentru care lucrarea a fost recepționată fără rezerve de către S S.R.L.

Potrivit art. 2.2. din Contractul de execuție de lucrări încheiat între părți, societatea pârâta s-a obligat să plătească prețul conform Anexei nr. l la contract, pentru execuția, finalizarea și recepționarea lucrărilor indicate în cuprinsul său.

Cu privire la primul capăt de cerere, privind obligarea pârâtei la plata sumei de 342.706.13 LEI TVA inclus, reprezentând contravaloarea Facturii nr.20170748 din data de 22 iulie 2020, arătăm următoarele:

Documentația tehnică aferentă scărilor exterioare a fost predată societății pârâte la data de 6 februarie 2019 astfel cum rezultă din Procesul verbal depus alăturat.

Totodată, documentația a fost transmisă dirigintelui de șantier, AM, care a confirmat că aceasta este completă și corespunde cu cerințele tehnice și de calitate, astfel cum reiese din corespondența electronică purtată în data de 4 martie 2019. Mai mult decât atât, deși societatea pârâtă refuză să se prezinte la convocări și de a achita sumele datorate, aceasta a efectuat recepția la terminarea lucrărilor cu beneficiarul final, respectiv PSC, ceea ce reprezintă un veritabil act de acceptare a recepției si o evidentă rea-credință a pârâtei în executarea Contractului  de execuție nr.l4G/2018.

În ceea ce privește capătul II de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 36.795,96 lei reprezentând rest de plată conform Facturii nr.20170667/12.12.2018, este lesne de observat că, pe de-o parte, factura a fost semnată și însușită de către societatea pârâtă, iar, pe de altă parte, S S.R.L, a efectuat o plată parțială în valoare de 13.089.97 lei. Solicită ca sumele să fie actualizate cu dobânda penalizatoare de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective, în temeiul O.G nr.l 3/2011, întrucât  a intenționat soluționarea pe cale amiabilă a prezentului litigiu, a procedat la somarea societății pârâte la plata sumelor restante, atât prin Notificări interne, cât și prin Notificarea nr.3 3 5/17.08.20 20 transmisă prin intermediul executorului judecătoresc.

În urma acestei notificări, societatea pârâtă a comunicat  Factura seria SVSTEEL nr.755/2 5.08.2020 în valoare de 147.857,49 lei reprezentând penalități de întârziere pentru eventuale neexecutări/executări cu întârziere a lucrărilor efectuate în temeiul Contractului nr,14G din data de 15 iunie 2018.

Față de momentul emiterii acestei facturi, respectiv la scurt timp de la primirea notificării, este fără îndoială ca se află în prezența unui înscris întocmit pro causa care să justifice neexecutarea obligației societății pârâte de achitare a contravalorii lucrărilor, motiv pentru care a procedat la transmiterea Răspunsului nr.418/23.09.2020 prin care a adus la cunoștința societății S S.R.L refuzul  de plată a acestor penalități. Așa cum a susținut și anterior, pentru lucrările având ca obiect "închidere gol", "închidere food court „ și "subpantă" societatea pârâtă a procedat la achitarea contravalorii  acestor lucrări, nefiind formulate obiecțiuni cu privire la termenul de execuție sau calitatea acestora.,

Or, potrivit dispozițiilor art.16.5 din Contractul nr.14G/2018: "Lucrările executate dar care nu îndeplinesc condițiile de calitate nu vor fi acceptate la plată" Având în vedere că pârâta a procedat la achitarea facturilor aferente acestor lucrări, este evident au corespuns din punct de vedere calitativ cu cerințele tehnice.

Referitor la lucrările ce privesc "scara exterioară Ax:EA" și "scara exterioară Ax:F32”, au fost finalizate încă din luna decembrie a anului 2018, ca urmare a prelungirii termenului de finalizare cu două luni, prin acordul exprimat de reprezentanții societăților noastre. Pentru acestea, societatea pârâtă a refuzat nejustificat să efectueze plata.

Pentru considerentele de mai sus, solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept: art.205 C.proc.Civ., art. 1556 C.Civ, art.1777 și urm.C.Civ.

 La data de 02.04.2021 pârâta  SC  S  SRL a formulat  întâmpinare  şi cerere  reconvenţională prin care a invocat excepţia  necompetenței  teritoriale a Tribunalului  Prahova solicitând admiterea  excepţiei  şi înaintarea dosarului  spre competenţă souţionare Tribunalului Suceava-Secţia  Civilă .Totodată  a  solicitat  respingerea  cererii de  chemare în judecată ca  nefondată, obligarea reclamantei, GCMPE S.R.L: la plata sumei de 147.857,49 lei reprezentând penalități de întârziere potrivit facturii fiscale seria SVSTEEL nr.755/28.08.2020; la plata sumei de 33.302 euro (162.847 lei) reprezentând prejudiciu produs ca urmare a executării defectuoase și cu întârziere a obligațiilor asumate prin Contractul de execuție de lucrări nr.l4G/15.06.2018  şi  la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta  a  înţeles să invoce  excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova în soluționarea cererii de chemare în judecată, motivat de cele ce urmează.In primul rând, potrivit art.107 alin.l C.proc.civ.: “Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.În al doilea rând, într-adevăr, potrivit art.113 pct.3 C.proc.civ. invocat și de către reclamantă în cuprinsul acțiunii, pe lângă instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului, compenentă în soluționarea cererii de chemare în judecată poate fi și “instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract”.

In al treilea rând, se poate lesne observa că pârâta are sediul în mun. S, jud. S, iar în cuprinsul Contractului nr,14G/15.06.2018 nu se indică în mod expres un loc al executării obligației de plată a prețului contractului, indicându-se doar contul societății reclamante deschis la sediul acesteia din mun.B. In al patrulea rând, cererea de chemare în judecată vizează neexecutarea în parte a obligației de plată a prețului contractului și nu neexecutarea lucrării, astfel că, sub aspectul stabilirii competenței teritoriale alternative nu prezintă relevanță faptul că lucrarea s-a realizat în mun.P, jud.P.

Potrivit ari. 1494 C.civ.: ” (1) în lipsa unei stipulații contrare ori dacă locul plății nu se poate stabili potrivit naturii prestației sau în temeiul contractului, al practicilor statornicite între părți ori al uzanțelor: a) obligațiile bănești trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plății”.

Prin urmare, apreciază că reclamanta ar fi avut posibilitatea fie să introducă cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Suceava ca instanță competentă potrivit sediului său  în calitate de pârâtă, fie pe rolul Tribunalului București ca instanță competentă prin raportare la locul executării obligației de plată.

Cum cererea a fost introdusă de către reclamantă pe rolul Tribunalului Prahova se impune admiterea excepției necompetenței teritoriale a acestei instanțe și trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului Suceava.

In ceea ce privește fondul cauzei, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta solicită obligarea sa  la plata sumei totale de 379.502,09 lei reprezentând contravaloarea mai multor facturi fiscale neachitate ca urmare a lucrărilor prestate de către aceasta în baza Contractului de execuție de lucrări nr.l4G/l5.06.2018. Apreciază ca nefondată, cel puțin în parte, cererea de chemare în judecată, motivat de cele ce urmează a fi prezentate.

În primul rând, între  părți s-a încheiat Contractul de execuție de lucrări nr,14G/15.06.2018, prin care reclamanta se obliga ca în schimbul unui preț ferm stabilit potrivit Anexei 11a contract, să presteze lucrări de manoperă și furnizare material pentru "Lucrări de construcții și amenajări interioare Proiectul Structura -Foot Court" Ploiești.

Termenul de execuție era un aspect esențial, întrucât în situația unor eventuale întârzieri ar fi fost răspunzători față de Clientul său, PSC S.R.L., reclamanta având calitate de subcontractor potrivit Contractul de execuție de lucrări nr,14G/l 5.06.2018 în discuție.

Pentru aceste considerente, a convenit cu reclamanta un grafic de execuție a lucrărilor cu termene clare de respectat din partea acesteia și cu stipularea de penalități în situația încălcării lor, penalități ce nu excludeau acoperirea și a altor prejudicii produse ca urmare a executării defectuoase sau cu întârziere a obligațiilor asumate.

Mai arătă faptul că între părți au mai existat relații contractuale bune, de altfel, pârâta achitând facturile fiscale emise în baza Contractul de execuție de lucrări nr,14G/15.06.2018 în cel mai scurt timp posibil, până la momentul la care a observat că reclamanta depășește în mod nejustificat timpii stabiliți în cuprinsul graficului de execuție și până atunci când a constatat împreună cu clientul său defecte/neconformități în ce privește execuția.

 În acest context, a procedat la respingerea la plată a facturii fiscale nr.20170679 din data de 04.03.2019, în valoare de 335.741 lei, cu mențiunea că nu se aprobă situația de lucrări nr.4,ulterior reclamanta emițând o nouă factură fiscală pentru aceeași sumă de 62.089,64 euro, respectiv factura nr.20170748 din 22.07.2020.

Mai arătă că, la data de 28.08.2020 a emis factura fiscală seria SVSTEEL nr.755/28.08.2020 în valoare totală de 147.857,49 lei reprezentând penalități de întârziere.

Contrar susținerilor reclamantei potrivit cărora emiterea respectivei facturi de penalități s-ar fi realizat ”pro causa”, între  părți a existat o corespondență solidă încă din timpul execuției lucrărilor cu privire la nerespectarea termenelor asumate de către reclamantă, corespondență pe care înțelege să o anexeze prezentei întâmpinări și cereri reconvenționale.

Relevanță în cauză prezintă și faptul că nici în prezent lucrările ce au făcut obiectul situației nr.4 de lucrări nu sunt conforme standardelor asumate prin contract, motiv pentru care acestea nu au fost recepționate între  părți și implicit între pârâta  și clientul, PSC S.R.L.

De altfel, în urma discuțiilor avute cu clientul său , PSC S.R.L., pe tema întârzierilor și a lucrărilor neconforme, a fost nevoită a aplica acestuia o reducere substanțială a prețul contractului în cuantum de 33.302 euro .

In al doilea rând, în ce priveşte modalitatea de emitere a facturilor fiscale, părţie au  stipulat în contract în mod expres procedura de urmat în astfel de situații.

Astfel, potrivit art.16.4-16.8 din Contractul de execuție de lucrări nr. 14G/15.06.2018, anterior emiterii facturii fiscale se impunea acceptarea la plată a situațiilor de lucrări (art.16.8 Contract: "Subcontractorul va emite factura după acceptarea la plată de către contractor a situației de lucrări”.)

De asemenea, potrivit contractului, pârâta  a fost îndreptățită a refuza la plată situația de lucrări în condițiile în care lucrările efectuate nu erau conforme, iar termenele de execuție erau cu mult depășite (art.16.5 Contract: "Lucrările executate dar care nu îndeplinesc condițiile de calitate nu vor fi acceptate la plată.” și art.16.7 Contract: "Situațiile de plată vor fi acceptate numai cu condiția respectării stricte a termenelor de realizare a lucrărilor de referință, orice abatere de la aceste termene fixe ducând la neacceptarea situației de plată...”).

Prin urmare, emiterea facturii fiscale nr.20170679 din data de 04.03.2019, în valoare de 335.741 lei (echivalentul sumei de 62.089,64 euro), și ,ulterior, refacturarea  aceleași sume de 62.089,64 euro echivalentă situația nr.4 de lucrări s-a realizat cu încălcarea clauzelor contractuale asumate de noi părțile contractante.

In acest context, consideră  că reclamanta nu poate face dovada pretențiilor sale cu facturile fiscal emise prin nesocotirea clauzelor contractuale asumate, cererea sa urmând a fi respinsă sub aspectul primului capăt de cerere ca nefondată.

În ce privește cererea reconvențională, așa cum a mai arătat, a emis în temeiul Contractului nr.l4G/l 5.06.2018 factura fiscală seria SVSTEEL nr.755/28.08.2020 în valoare totală de 147.857,49 lei reprezentând penalități de întârziere.

Potrivit clauzei nr.19.1 din contract, în situația neexecutării la termen a lucrărilor la care s-a obligat reclamanta, potrivit graficului de execuție, aceasta datora penalități în cuantum de 0,1 % pe zi din valoarea lucrărilor neexecutate, penalități calculate până la data îndeplinirii efective a obligațiilor asumate.

De asemenea, după cum a mai susținut, între părți a existat o corespondență solidă încă din timpul execuției lucrării lor cu privire la nerespectarea termenelor asumate de către reclamantă, factura fiscală privind penalitățile fiind emisă în temeiul clauzelor contractuale asumate de noi părțile și nu ”pro causa” după cum a menționat în acțiune reclamanta.

În măsura în care reclamanta nu va fi de acord cu modalitatea de calcul a penalităților, va solicita efectuarea unei expertize contabile pentru determinarea acestora.

Independent de penalitățile percepute în baza contractului în discuție, solicită și obligarea reclamantei la plata sumei de 33.302 euro reprezentând prejudiciu produs  ca urmare a executării defectuoase și cu întârziere a lucrărilor de către reclamantă, pârâta fiind nevoită a acorda o reducere/discount clientului PSC S.R.L., tocmai ca urmare a acestui fapt.

Mai exact, a încheiat cu PSC S.R.L. Contractul de antrepriză nr.Fl/09.05.2018,reclamanta având calitate de subcontractor cu privire la parte din lucrările asumate de noi față de client. În acest context, în urma discuțiilor avute cu clientul a acordat acestuia un discount de 33.302 euro din prețul contractului, din dorința de a evita penalitățile asumate prin Contractul de antrepriză nr.Fl/09.05.2018, penalități net superioare acestei reduceri (potrivit anexei la contract art.8.7 și 8.8, se stabilise o penalitate de 1% pe zi din prețul contractului pentru fiecare zi de întârziere dar nu mai mult de 10% din prețul contractului).

Apreciază  că în cauză este dată răspunderea contractuală a reclamantei, răspundere stipulată de dispozițiile art.1350 C.civ.

Astfel, potrivit art.1350 C.civ.: “(1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.

Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii”.

 Prin urmare, dată fiind executarea defectuoasă și cu întârziere a obligației principale asumate prin contract de către reclamantă, i-a fost produs un prejudiciu în cuantum de 33.202 euro, reprezentând discountul pe care a fost forțată a-1 acorda clientului său  PSC S.R.L., pentru a evita o penalizare net superioară în temeiul contractului încheiat cu acesta.Pentru aceste motive solicită  admiterea cererii  reconvenționale așa cum a fost formulată.

În drept: art.205 și ar.209 C.proc.civ.

Analizând actele  şi lucrările  dosarului, s-au reţinut  următoarele :

În fapt,  între  părți s-a încheiat contractul de execuție de lucrări nr.l4G/15.06.2018 modificat prin actele adiționale nr.1/26.07.2018 și nr.2/05.09.2018 având ca obiect executarea, finalizarea și predarea lucrărilor de manoperă și furnizare materiale pentru "Lucrări de construcții și amenajări interioare, Proiectul - "Structura - Food Court" conform Anexei 1 la contract. Prețul contractului a fost stabilit de către  părţi , la valoarea de 157.263.94 EURO.

În baza acestui contract, reclamanta  a realizat următoarele lucrări la PSC: scara exterioară Ax F32, scară exterioară Ax EA, închidere gol, închidere food court și subpantă.

De asemenea, în  baza relaţiilor contractuale dintre părţi reclamanta a emis facturi fiscale, pentru lucrările având ca obiect "închidere gol , "închidere food court" și "subpantă" pârâta  procedând  la achitarea contravalorii lor integral.

Obiectul cererii principale îl constituie suma de sumei de 342.706.13 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 20170748 din data de 22 iulie 2020, aferentă situației de lucrări nr.4 şi a sumei de 36.795.96 lei reprezentând rest de plată conform facturii nr.20170667/12.12.2018. 

1.În ceea ce priveşte cererea principală, instanţa a reţinut aplicabilitatea, în speţă, a dispoziţiilor art. 1270 alin.(1) C.civ., respectiv, contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, acestea fiind ţinute de obligaţiile care le incumbă potrivit acordului lor de voinţă. De asemenea, tribunalul a reţinut că, potrivit art. 1516 alin.(1) C.civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei, iar alin. (2) pct. 1 al aceluiaşi articol prevede că atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate să ceară executarea silită a obligaţiei.

Având în vedere regula în materia obligaţiilor de rezultat, în sensul că sarcina probei se împarte între creditor şi debitor, după ce primul probează existenţa obligaţiei ce incumbă debitorului, conform art. 249 C. proc. civ., revine acestuia din urmă sarcina dovedirii executării ei.

 Or, în prezenta cauză, pârâta nu a făcut nicio dovadă în acest sens, reieşind din materialul probator administrat că a beneficiat de serviciile prestate de către societatea reclamantă, fără a achita contravaloarea acestora la scadenţă.

Totodată, pârâta nu a probat niciuna dintre cauzele justificate de neexecutare a obligaţiilor contractuale, astfel încât nu a fost răsturnată prezumţia de culpă prevăzută de art. 1548 C.civ.

În acest context, tribunalul nu a putut reţine apărările pârâtei în sensul că reclamanta a emis facturile fiscale pe care îşi întemeiază pretenţiile cu nesocotirea clauzelor contractuale asumate.

Astfel, potrivit art. 15.3 din contract ( fila 20 dosar fond) dacă pe parcursul procedurilor de recepţie la terminarea lucrărilor .... lucrările nu sunt executate în conformitate cu documentele contractuale şi contractorul solicită subcontractorului să remedieze orice deficienţă, subcontractorul trebuie să remedieze orice deficienţe cu promptitudine, înăuntrul termenului specificat de contractor. După remedierea deficienţelor, părţile se vor întâlni din nou pentru a încheia un proces verbal cu privire la deficienţele remediate.

Instanţa a constatat, în ceea ce priveşte  lucrările "scara exterioară Ax:EA” și "scara exterioară Ax:F32”, în discuţie, că, deşi au existat anumite deficienţe, aşa cum rezultă din probatoriul administrat ( înscrisuri şi declaraţia martorilor audiaţi), acestea au fost remediate de reclamantă, însă, după remediere, societatea pârâtă nu s-a prezentat pentru efectuarea recepției, deși a fost convocată prin trei adrese :Adresa nr.15/18.06.2019 - convocare recepție pentru data de 24 iunie 2019,Adresa nr.16/24.06.2019 - convocare recepție pentru data de 27 iunie 2019,Adresa nr.17/27.06.2019 - convocare recepție pentru data de 3 iulie 2019.

În aceste condiţii, tribunalul a constatat întemeiate susţinerile reclamantei în sensul aplicabilităţii dispoziţiilor art.1862 alin.2 C.Civ: "Dacă, fără motive temeinice, beneficiarul nu se prezintă sau nu comunică neîntârziat antreprenorului rezultatul verificării, lucrarea se socotește recepționată fără rezerve". În acest sens, deși a fost convocată pentru efectuarea recepției, pârâta nu s-a prezentat la datele stabilite și nici nu a comunicat rezultatul verificării, motiv pentru care instanţa, aplicând dispoziţiile legale anterior citate, constată că lucrarea a fost recepționată fără rezerve de către pârâtă.

Potrivit art. 2.2. din Contractul de execuție de lucrări încheiat între părți, societatea pârâta s-a obligat să plătească prețul conform Anexei nr. l la contract, pentru execuția, finalizarea și recepționarea lucrărilor indicate în cuprinsul său. De asemenea, tribunalul a reţinut şi că, potrivit art. 16.9 din contractul părţilor ( fila 21 dosar fond), după constatarea remedierii tuturor lipsurilor şi deficienţelor, la o nouă solicitare a subcontractorului, contractorul va admite la plată lucrările executate.

 Or, atat timp cât prin aplicarea dispoziţiilor art. 1862 alin.2 Cod civil s-a  constatat că lucrarea a fost recepționată fără rezerve de către pârâtă, nu se poate susţine că reclamanta a emis facturile fiscale pe care îşi întemeiază pretenţiile cu nesocotirea clauzelor contractuale asumate.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 1522 alin. (1) C.civ., pârâta a fost pus în întârziere cu privire la plata sumelor restante, atât prin Notificări interne, cât și prin Notificarea nr.3 3 5/17.08.20 20 transmisă prin intermediul executorului judecătoresc.

De asemenea, instanţa a constatat că acţiunea are ca obiect o sumă de bani, ce rezultă din raporturi contractuale civile, respectiv din contractul prezentat mai sus, convenţie constatată în scris şi însuşită în mod direct de către părţi, că suma pretinsă de către creditoarea reclamantă, cu titlu de debit principal, de 342.706.13 lei , reprezentând contravaloarea facturii nr. 20170748 din data de 22 iulie 2020,  are caracterul unei creanţe certe, lichide şi exigibile, în sensul art. 663 Cod procedură civilă.

Astfel, acest debit este cert şi lichid, fiind calculat în conformitate cu prevederile contractuale agreate de părţi.

Pe cale de consecinţă, instanţa a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 342.706.13 lei, reprezentând servicii prestate şi neachitate, cuantumul acestora reieşind din factura fiscală nr. 20170748 din data de 22 iulie 2020.

În ceea ce priveşte capătul II de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 36.795,96 lei reprezentând rest de plată conform Facturii nr.20170667/12.12.2018, tribunalul a reţinut că şi pentru aceasta sunt îndeplinite condiţiile de certitudine, lichiditate şi exigibilitate , factura  fiind semnată și însușită de către societatea pârâtă, care a recunoscut cuantumul acestor pretenţii prin efectuarea unei plăţi parţiale în valoare de 13.089.97 lei, astfel încât cererea va fi admisă şi pentru această sumă.

De asemenea, vor fi actualizate aceste sume cu dobânda penalizatoare de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective, potrivit OG 13/2011.

2. În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, instanţa a reţinut că, în speţă, după ce a primit notificarea reclamantei nr. 335/17.08.20 20 transmisă prin intermediul executorului judecătoresc referitoare la sumele ce fac obiectul cererii principale, pârâta a emis Factura seria SVSTEEL nr.755/25.08.2020 în valoare de 147.857,49 lei reprezentând penalități de întârziere pentru neexecutarea la termen a lucrărilor efectuate de reclamantă în temeiul Contractului nr. 14G din data de 15 iunie 2018.

În drept, conform art. 1270 alin. 1 şi 2  Cod civil – Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante; Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege. Art. 1350 prevede că orice persoana trebuie să işi execute obligaţiile pe care le-a contractat. La alin. 2 se arata ca atunci când, fără justificare, nu işi îndeplineşte aceasta îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi si este obligată sa repare acest prejudiciu, in condiţiile legii.

De asemenea, art. 1516 (alin. 1 – 2) stabileşte următoarele: Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei; Atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: 1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiei; 2. să obţină, dacă obligaţia este contractuală, rezoluţiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligaţii corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.

Art. 1517 arată că o parte nu poate invoca neexecutarea obligaţiilor celeilalte părţi în măsura în care neexecutarea este cauzată de propria sa acţiune sau omisiune.

Potrivit art 1531 N.C.civ., creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutarii.

 Art. 1538 alin. 1 – 4 - Clauza penală este aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale; În caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silită în natură a obligaţiei principale, fie clauza penală; Debitorul nu se poate libera oferind despăgubirea convenită; Creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ţinut să dovedească vreun prejudiciu.

 Art. 1547 - Debitorul este ţinut să repare prejudiciul cauzat cu intenţie sau din culpă. Art. 1548 - Culpa debitorului unei obligaţii contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.

Conform art. 1556 alin.1 C.civ., atunci când obligaţiile născute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre părţi nu execută sau nu oferă executarea obligaţiei, cealaltă parte poate, într-o măsură corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligaţii, afară de cazul în care din lege, din voinţa părţilor sau din uzanţe, rezultă că cealaltă parte este obligată să execute mai întâi, iar potrivit alin.2, executarea nu poate fi refuzată dacă, potrivit împrejurărilor şi ţinând seama de mica însemnătate a prestaţiei neexecutată, acest refuz ar fi contrar bunei-credinţe.(art. 1171, 1552 NCC)

Din dispoziţiile legale mai sus enunţate, rezultă că, pentru invocarea excepţiei de neexecutare, este necesară verificarea următoarelor condiţii: a) obligaţiile părţilor să-şi aibă temeiul în acelaşi contract sinalagamatic  b) obligaţiile să fie exigibile; c) din partea celuilalt contractant să existe o neexecutare totală sau parţială a obligaţiei; Excepţia de neexecutare poate fi invocată şi în cazul unei neexecutări parţiale, dar, cu toate acestea, alin. (2) impune ca neexecutarea să fie suficient de importantă; dacă neexecutarea este de mică însemnătate, iar, potrivit împrejurărilor, refuzul de executare ar contraveni exigenţelor bunei-credinţe, cealaltă parte nu poate invoca excepţia de neexecutare [alin. (3)]. Determinarea importanţei neexecutării este o chestiune de fapt ce va fi decisă de instanţe, ţinând seama de împrejurările fiecărui caz. De asemenea, excepţia de neexecutare trebuie să fie, în principiu, proporţională cu neexecutarea, conform alin. (1) („într-o măsură corespunzătoare”); d) excepţia de neexecutare este exclusă de lipsa de simultaneitate a obligaţiilor.

 Astfel, excepţia nu poate fi opusă de partea care, potrivit legii, voinţei părţilor, uzanţelor sau după împrejurări este obligată să-şi execute obligaţia înaintea celeilalte părţi. Excepţia nu poate fi opusă aceluia dintre contractanţi care beneficiază de un termen pentru executarea obligaţiei sale; e) în plus, în doctrină este precizată şi cerinţa potrivit căreia neexecutarea să nu se datoreze faptei celui care invocă.

Acestea sunt dispoziţiile legale incidente în prezenta speţă ( faţă de obiectul cererii reconvenţionale şi apărările debitoarei), dispoziţii pe care tribunalul le va analiza coroborat cu prevederile contractuale, prin raportare la art. 22 alin. (6) C.proc.civ, conform căruia judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii.

Astfel, în cauză se solicită de către pârâta-reclamantă, în baza art. 19.1 din contract,  penalităţi de întârziere pentru neexecutarea la termen a lucrărilor. De asemenea, se solicită şi suma de 33.302 euro reprezentând prejudiciu produs  ca urmare a executării defectuoase și cu întârziere a lucrărilor de către reclamanta-pârâtă, constând în reducerea/discount-ul acordat de pârâta-reclamantă clientului PSC S.R.L., tocmai ca urmare a neexecutării obligaţiilor asumate de reclamanta-pârâtă.

Pe de altă parte, reclamanta pârâtă se apără invocând emiterea pro causa a facturii în baza căreia se solicită penalităţi de întârziere, în condiţiile în care pârâta-reclamantă a achitat contravaloarea lucrărilor pentru care solicită penalităţi în urmă cu doi ani şi fără să formuleze obiecţiuni cu privire la termenul de execuţie sau calitatea acestor lucrări.

Instanţa a constatat, prealabil, că pârâta-reclamantă a solicitat penalităţi de întârziere în baza clauzei  penale conţinută de art.19.1 din  contract. Potrivit acestei prevederi, “ în cazul în care din vina sa exclusivă subcontractorul nu reuşeşte să îşi îndeplinească obligaţiile asumate prin contract,  contractorul are dreptul de a deduce , din preţul contractului, ca  penalităţi, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală de  0,1% per zi din valoarea lucrărilor  neexecutate la termen până la îndeplinirea efectivă a obligaţiei . “

În ceea ce priveşte clauza penală, pentru activarea acesteia, trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligaţii contractuale,  raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia debitorului, creditorul nefiind obligat sa facă dovada existentei prejudiciului. Totodată, pentru acordarea despăgubirilor rezultate din răspunderea contractuală este necesar ca debitorul să fie pus în întârziere şi să nu existe o clauză de nerăspundere.

Din interpretarea sistematică şi logico-juridică a dispoziţiilor art. 1538 – 1539 C.civ. rezultă că legiuitorul a configurat două tipuri de clauze penale: clauza penală pentru neexecutare şi clauza penală pentru executare neconformă (executarea cu întârziere sau executarea în alt loc decât cel stabilit contractual). Acest aspect este dedus din modul de reglementare expus în articolele de lege menţionate.

Astfel, art. 1538 alin. (1) C.civ. defineşte de principiu clauza penală ca fiind cea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale, iar alineatul 2 al aceluiaşi articol stipulează că în caz de neexecutare creditorul poate cere fie executarea silită a obligaţiei principale, fie clauza penală. Este evident că aceste texte legale vizează acea clauză penală care sancţionează neîndeplinirea obligaţiei de executare, concret clauza penală pentru neexecutare. Interpretarea textului conduce la concluzia că creditorul obligaţiei neexecutate poate cere fie executarea acesteia, fie desfiinţarea contractului (reziliere/rezoluţiune, după caz) cu activarea clauzei penale.

Acest aspect rezultă şi din interpretarea coroborată a textului menţionat cu art. 1539 C.civ. care interzice cumulul executării în natură cu plata penalităţii, cu excepţia cazului în care penalitatea este prevăzută pentru executarea cu întârziere ori nu la locul stabilit. Este evident, şi în acest caz, că legiuitorul a conturat clauza penală pentru executarea cu întârziere  a obligaţiei asumate, ca tip distinct de clauza penală pentru neexecutare.

În acest context, instanţa a reţinut că  dispozițiile legale anterior citate disting clar între cele două tipuri de clauze penale, fiind posibilă inserarea într-un contract atât a clauzei penale pentru neexecutare, cât şi a celei pentru executarea cu întârziere (executarea neconformă). Însă, prevederea contractuală care inserează o clauză penală de un anumit tip nu are semnificaţia aplicării sale implicite pentru clauza penală de celălalt tip.

Astfel, clauza penală, fiind o evaluare anticipată a prejudiciului, nu poate fi aplicată decât strict în ipotezele pentru care a fost concepută, neputând fi extinsă la alte ipoteze.

În speţă, clauza penală conţinută de art.19.1 din contractul părţilor, în opinia instanţei este o clauză pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale şi nu poate fi extinsă la situaţia executării cu întârziere a obligaţiei.

Or, pârâta-reclamantă susţine că debitoarea şi-a realizat cu întârziere obligaţiile asumate prin contract.

Analiza clauzei penale invocată de creditoare ( pârâta reclamantă), în baza căreia s-a solicitat suma de 147.857,49 lei reprezentând penalități de întârziere pentru neexecutarea la termen a lucrărilor efectuate de reclamantă-pârâtă relevă că intenţia creditoarei a fost să sancţioneze neexecutarea obligaţiei principale asumate de debitoare de a realiza lucrările stabilite în contract, în aceste cazuri, prejudiciul care se cuvine creditorului obligaţiei principale. În schimb, părţile nu au reglementat şi cuantificat anticipat prejudiciul care ar fi fost produs în caz de executarea cu întârziere a obligaţiilor asumate.

În aceste condiţii, având în vedere caracterul specializat al clauzei penale asumată de părţile contractante, aceasta nu poate fi extinsă în vederea acoperirii prejudiciului pretins de contestatoare pentru neexecutarea obligaţiei principale asumată de debitoare.

Clauza negociată de părţi ar fi putut fi acordată în situaţia în care reclamanta nu ar fi executat obligaţiile stabilite în sarcina sa, situaţie care nu se regăseşte în speţă faţă de concluzia la care instanţa a ajuns în soluţionarea cererii principale.

De altfel, chiar în situaţia în care s-ar aprecia clauza penală convenită de părţi ca fiind una pentru neexecutarea obligaţiilor la timp, ar deveni aplicabile dispoziţiilor art 1539 Cod Civil care interzic cumulul celor două alternative ale creditorului, executarea în natură şi penalitatea. Astfel, dispoziţiile art. 1539 C.civ. teza finală, în care legiuitorul stabileşte că nu se acordă penalităţi cumulate executării în natură a obligaţiei dacă partea îndreptățită acceptă, fără rezerve, executarea ei, sunt aplicabile în cauză.

În opinia tribunalului, o regulă precum cea instituită prin art. 1539 Cod civil, obligă creditorul să îşi valorifice cu promptitudine drepturile printr-o exprimare fără rezerve a intenţiei sale de fructificare a clauzei penale.

Or, în cauză, un timp îndelungat ( aproximativ 2 ani) pârâta reclamantă nu a exprimat vreo rezervă privind penalităţile de întârziere pe care reclamantă pârâtă le-ar datora, a achitat sumele pentru lucrările efectuate fără să formuleze obiecţiuni cu privire la termenul de execuţie sau calitatea acestor lucrări.

Pârâta-reclamantă a recunoscut executarea obligaţiilor principale ale reclamantei pârâte, însă nu a afirmat şi nici nu a demonstrat că, după ce a luat cunoştinţă de executarea obligaţiilor principale şi până la data cererii reconvenţionale ar fi exprimat faţă de reclamanta pârâtă vreo rezervă în ceea ce priveşte penalităţile pe care aceasta le-ar datora. Pârâta-reclamantă nu a dovedit că ar fi acceptat lucrările cu vreo rezervă determinată de accesoriile datorate astfel încât lipsa declarării exprese, din partea pârâtei reclamante a oricărei rezerve legate de acceptarea lucrărilor ori lipsa dovedirii împrejurării că a făcut cunoscută reclamantei pârâte, intenţia ei de valorificare ulterioară a clauzei penale disputate, echivalează cu acceptare executării obligaţiei cu întârziere fără nicio altă rezervă, deci, în condiţiile art. 1539, teza finală, nu poate cumula executarea în natură cu penalităţile.

În ceea ce priveşte suma de 33.302 euro reprezentând prejudiciu produs  ca urmare a executării defectuoase și cu întârziere a lucrărilor de către reclamanta-pârâtă, constând în reducerea/discount-ul acordat de pârâta-reclamantă clientului PSC S.R.L. instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 1537 C.civ., potrivit cărora dovada neexecutării obligaţiei nu îl scuteşte pe creditor de proba prejudiciului, neputând fi reţinută legătura de cauzalitate dintre prejudiciul pretins şi fapta culpabilă a reclamantei pârâte, creanţa nefiind certă sub acest aspect.

Având în vedere aceste considerente, a admis cererea formulată de reclamanta-pârâtă, a obligat pârâta la plata către reclamantă  a sumelor de 342.706.13 lei TVA inclus reprezentând contravaloarea facturii nr. 20170748 din data de 22 iulie 2020, actualizată cu dobânda penalizatoare de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective, şi de 36.795.96 lei reprezentând rest de plată conform facturii nr.20170667/12.12.2018, actualizată cu dobânda penalizatoare de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective şi va respinge cererea reconvenţională ca neîntemeiată.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, constatând că a “ pierdut procesul “, a  obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 11.900 lei reprezentând onorariu apărător şi 7580,2 lei taxă judiciară de timbru.

Domenii speta

Spete similare