Refuz nejustificat al comisiilor funciare de indeplinire a formalitatilor premergatoare, inclusiv de emitere a titlului de proprietate

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X/30.10.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.X/225/2015 s-a respins cererea formulată de către reclamant Z I, CNP , cu domiciliul în com. S,  jud. M în contradictoriu cu pârâţii COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR H, cu sediul în com. H, jud. M şi COMISIA JUDEŢEANĂ DE FOND FUNCIAR M, cu sediul în D T S, jud. M, aşa cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

A fost constatat ca definitiv onorariu de expert în sumă de 1000 lei, privind expertiza specialitate topografie.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, sub nr. X/225/2015, reclamantul Z P I a chemat în judecată pe pârâţii primarul comunei H, judeţul M, preşedintele Comisiei locale pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere de pe lângă Primăria comunei H, judeţul M, Comisia Locală de stabilire a drepturilor de proprietate a Legii proprietăţii nr.247/2005 şi a Legii nr.18/1991 de pe lângă Primăria comunei H, judeţul M şi Comisia Judeţeană de fond funciar şi forestier a localităţii D T S, judeţul M, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună reconstituirea drepturilor de proprietate, conform cererilor, memoriilor, contestaţiilor, adreselor pe numele său şi pe numele lui D I, a suprafeţelor de 16,50 teren agricol şi 0,98 fond forestier, terenuri ce se află situate în perimetru comunei H, judeţul M; nulitatea titlurilor de proprietate.

În motivarea cererii, reclamantul arată că în fapt posedă terenurile menţionate încă din anii 1916 de la bunicul său Z N. G, bunica sa Z I, autorul său Z G P şi autoarea sa Z E, terenuri pe care le-a posedat în continuu, în mod paşnic şi public, în baza sentinţei civile nr.X/28.11.1994 în dosarul nr.X/1994 pronunţat de către Judecătoria Craiova şi a sentinţei civile nr.X/17.05.2004 pronunţată în dosarul nr.X/2004 de către Judecătoria D T S.

Reclamantul mai menţionează că în baza hotărârilor arătate i s-au eliberat adeverinţe, titluri provizorii, atestatul de conversie nr.205 în Agricultură Ecologică eliberat pe numele Z P I.

În ipoteza în care dreptul la material la acţiune este imprescriptibil, reclamantul arată că formulează o nouă acţiune în valorificare a aceloraşi drepturi în vederea constituirii unui nou titlu, adică să se dispună reconstituirea drepturilor de proprietate printr-o nouă sentinţă civilă, fără însă a mi se opune excepţia autorităţii de lucru judecat.

Reclamantul mai menţionează că perimetrul este compus din următoarele suprafeţe: 0,70 ha de teren situat în locul „la Biserica”; o fâşâie de păşune în suprafaţă de 1,23 ha de teren situat în locul numit „la Făget”; o fâşâie de păşune în suprafaţă de 1,42 ha de teren situat în S satului C (la Şcoala Veche), în punctul numit „la Popa”; o fâşâie de teren păşune în suprafaţă de aproximativ 0,61 ha teren situat în locul numit „la Popa”  în partea de vest cele anterioare; o fâşâie de teren păşune în suprafaţă de 3,52 ha situat în locul numit „Fată mare”; o fâşâie de teren păşune situat în punctul numit „Fată mare” în suprafaţă de aproximativ 3,67 ha; o fâşâie de teren păşune în suprafaţă de 1,10 ha situată în punctul numit „Fată mare”; o parcelă de teren de păşune situat în punctul numit „in Telini” în suprafaţă de 3,27 ha; o fâşâie de păşune, teren în suprafaţă de 0,36 ha situat în S satului C în punctul numit „la Pluţi”; o fâşâie de teren la locul „numit la nuci” în suprafaţă de 0,22 ha; o fâşâie de desiş (de gorunis)  în suprafaţă de 0,70 ha situat în punctul numit Corbu existenţă în raportul de expertiză la parcela nr.4; o parcelă de desiş de salcâm situată în punctul numit „la fântâna de la călugări” în suprafaţă de 0,31 ha.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr.247/2005, H.G. nr.890/2005, ale Legii nr.18/1991, Legii nr.169/1997, Legii nr.1/2000, Noul C.civ., art.920,art.922, art.925, art.927, art.1246, art.1247, art.1248, art.1259 alin.1, 2 şi 3 Vechiul C.civ., art.1847, art.1848,art.1852,art.1964 şi din Vechiul Cod de procedură civilă, art.674, precum şi art.20 din Tratatele internaţionale privind drepturilor omului.

În susţinerea cererii, au fost depus în copie înscrisurile-f.24-90 vol. I.

Pârâta Comisia Locală de fond funciar H a formulat întâmpinare la data de 25.01.2016, prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la sentinţa civilă nr.X/28.11.1994 în dosarul nr.X/1994 pronunţat de către Judecătoria Craiova şi a sentinţei civile nr.X/17.05.2004 pronunţată în dosarul nr.X/2004 prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate.

De asemenea, pârâta a invocat excepţia litispendenţei, întrucât reclamantul a mai introdus o acţiune ce face obiectul dosarului nr.6246/225/2015.

Pe fond, pârâta arătat că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate, însă prin cerere reclamantul a solicitat vechiul amplasament.

Deşi s-a discutat de mai multe ori cu reclamantul pentru clarificarea situaţiei, în sensul că nu i se poate atribui vechiul amplasament, întrucât prin sentinţele menţionate nu i s-a atribuit vechiul amplasament, ci i s-a acordat 9 ha echivalent arabil, iar punerea în posesie nu se poate realiza decât în rezerva primăriei unde există teren disponibil.

Menţionează pârâta că a procedat la identificarea terenurilor disponibile, dar reclamantul refuză amplasamentul.

Pârâta mai precizează că reclamantul a solicitat şi a primit adeverinţă pentru obţinerea fondurilor băneşti de la APIA M pentru aceste terenuri din sentinţe.

Faţă de toate aceste aspecte, pârâta solicită respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.205 şi urm. C.pr.civ.

Pârâta, în temeiul art.411 C.pr.civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.

Comuna H, a depus adresa nr.140/15.02.2016 (f.102 vol.I).

Reclamantul a depus la data de 29.02.2016, răspuns la întâmpinare, prin care solicită respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat invocată de către pârâtă, întrucât au trecut mai mult de 10 ani de la pronunţarea sentinţelor civile şi şi-au pierdut puterea executorie.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.174 alin.3 C.pr.civ., art.6 CEDO, art.44 din Constituţie, art.9 C.pr.civ. art.14, 15, 32 şi art.34 H.G. nr.890/2005.

În susţinerea întâmpinării, pârâtul a depus în copie cartea de identitate (f.39).

Reclamantul a depus înscrisuri (f.113-137 vol. I).

La data de 02.03.2016, reclamantul a depus un nou răspuns la întâmpinarea pârâtei, prin care a reiterat aceleaşi aspecte.

În susţinerea răspunsului la întâmpinare reclamantul a depus înscrisuri (f.148-150).

Reclamantul a formulat cerere modificatoare prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament stabilit prin expertiza efectuată în dosarul nr.X/1994 pronunţat de către Judecătoria Craiova, constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate emise subsecvent şi care se suprapun pe suprafaţa în litigiu în temeiul art. III lit. a din legea nr.169/1997; reconstituirea să se realizeze conform celor consemnate în cuprinsul cererii de chemare în judecată;  renunţă la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la parcelele cuprinse la pct.4 şi 12, cu cheltuieli de judecată.

Reclamantul a mai precizat că se judecă în contradictoriu cu Comisia Comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor H şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.204 alin.1 C.pr.civ. art.265 C.pr.civ., art.308 C.pr.civ., art.309-329 C.pr.civ. art.330-art.340 C.pr.civ., art.351-358 C.pr.civ. art.451-455 C.pr.civ.

În susţinerea cererii modificatoare, reclamantul a depus înscrisuri (f.155-168 şi 173-185 vol. I).

Reclamantul a depus înscrisuri (f.197-298 vol. I).

Reclamantul a depus la data de 31.05.2016 cerere precizatoare şi înscrisuri (f.1-45 vol. II).

La termenul din data de 01.06.2016, instanţa a luat de precizarea reclamantului respectiv că înţelege să se judece numai în contradictoriu cu pârâtele Comisia Comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor H şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M.

La data de 28.06.2016 reclamantul a depus note scrise, prin care a precizat faptul că solicită reconstituirea suprafeţelor de teren menţionate în sentinţa civilă nr. X/28.11.1994 pronunţată de către Judecătoria Craiova în dosarul nr. X/1994, conform raportului de expertiză care face corp comun cu sentinţa.

În susţinerea precizării, reclamantul a depus înscrisuri (f.53-117 vol. II).

Reclamantul a depus cererea şi înscrisuri (f.129-133 vol. II).

La termenul din data de 29.06.2016, instanţa a solicitat pârâtei Comisia Comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor H relaţii privind cererea de reconstituire formulată de către reclamant, modul de soluţionare a cererii, dacă petentul a fost pus în posesie, dacă s-a emis vreun titlu provizoriu cu privire la aceste terenuri etc. La acelaşi termen reclamantul a precizat că nu mai solicită anularea titlurilor de proprietate.

Reclamantul a depus înscrisuri (f.143-167 vol. II).

Comisia Comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor H la data de 19.10.2016 a înaintat adresa nr.2694/13.10.2016 la care a ataşat înscrisurile (f.172-190 vol. II).

Reclamantul a depus înscrisurile (f.193-235 vol. II).

La termenul din data de 02.11.2016, reclamantul a precizat că are în posesie ¾ din terenul de 16 ha şi ¼ din terenul intravilan. În parcela 11 are o suprafaţă de 0,70 ha vegetaţie forestieră.

Instanţa la acelaşi termen a dispus efectuarea unei expertize specialitate topografie, stabilindu-se obiectivele.

Reclamantul a depus chitanţa privind onorariul pentru efectuarea expertizei (f.236 vol. II).

Reclamantul la data de 09.03.2017 a formulat cerere adiţională prin care a învederat că solicită completarea suprafeţelor de teren, depunând înscrisurile (f.3-17 vol. III).

La data de 10.10.2017 a fost înaintat raportul de expertiză efectuat de către d-nul expert I C V (f.40-62 vol. III).

Reclamantul la a depus o cerere prin care a solicitat să se dispună efectuarea unei noi expertize, întrucât el şi moştenitorii sunt interesaţi de a obţine adevăratele coordonate ale parcelelor existente.

Reclamantul la data de 28.11.2017 a depus obiecţiuni.

Instanţa, faţă de obiecţiunile formulate de către reclamant, a dispus solicitarea de precizări de către dnul expert, înaintându-se relaţiile solicitate la data de 06.02.2018 (f.84-89 vol. III).

La data de 06.02.2018, reclamantul a depus un înscris prin care a solicitat efectuarea unei noi expertize care să fie asistat de alt expert.

Instanţa la termenul din data de 07.02.2018, a respins solicitarea reclamantului privind audierea expertului şi a dispus efectuarea unei adrese către Comisia Comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor H pentru a preciza dacă a fost emis un titlu provizoriu pe numele petentului.

La data de 27.03.2018 reclamantul a depus un alt înscris prin care a solicitat efectuarea unei expertize de mai mulţi experţi, întrucât expertiza efectuată este falsă nu reflectă realitatea.

Reclamantul a depus înscrisuri (f.119-153 vol. III).

La data de 17.05.2018, Curtea de Apel Craiova a admis cererea de strămutare  şi s-a dispus strămutarea dosarului la Judecătoria Slatina.

La data de 27.06.2018, dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Slatina, judeţul Olt.

La data de 17.10.2018, reclamantul a depus precizări prin care a arătat că solicită reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenurile pe care le-a posedat în continuu, în mod paşnic şi public, în baza sentinţei civile nr.X/28.11.1994 în dosarul nr.X/1994 pronunţat de către Judecătoria Craiova şi a sentinţei civile nr.X/17.05.2004 pronunţată în dosarul nr.X/2004 de către Judecătoria D T S.

De asemenea, reclamantul a precizat că solicită o nouă expertiză şi a depus înscrisuri (f.4-44 vol. IV).

Instanţa, la termenul din data de 23.10.2018, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi solicitarea de a se dispune efectuarea unei noi expertize, apreciind că raportul de expertiză completat cu precizările şi înscrisurile de la dosar sunt utile pentru a putea soluţiona cauza.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, a apărărilor expuse şi a probelor administrate, instanţa  de fond a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat reconstituirea suprafeţelor de 16,50 teren agricol şi 0,98 fond forestier, terenuri ce se află situate în perimetru comunei H, judeţul M, pe care le-a posedat în continuu, în mod paşnic şi public, în baza sentinţei civile nr.X/28.11.1994 în dosarul nr.X/1994 pronunţat de către Judecătoria Craiova şi a sentinţei civile nr.X/17.05.2004 pronunţată în dosarul nr.X/2004 de către Judecătoria D T S.

Reconstituirea dreptului de proprietate este reglementată de legislaţia fondului funciar ca fiind o reîmproprietărire a anumitor categorii de persoane ale căror terenuri au intrat în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie, indiferent de titlu, prin cooperativizare sau prin alte căi. Se tinde prin această modalitate juridică la o adevărată restabilire a situaţiei anterioare luării acelor măsuri antinaţionale începând cu reforma agrară din 1945 şi următoarele legi care au desfiinţat proprietatea privată asupra terenurilor agricole, înfiinţând în schimb proprietatea cooperatistă.

Instanţa reţine că la data de 28.11.1994 a fost pronunţată sentinţa civilă nr. X de către Judecătoria Craiova, în dosarul nr. X/1994, prin care s-a dispus admiterea plângerii formulate de către petentul Z P I şi a cererilor de intervenţie formulate de către intervenienţii Z G V şi D I, a desfiinţat hotărârea de validare a Comisiei comunale şi a  dispus reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moştenitorii ai autorilor Z P şi Z E pentru suprafaţa de 9 ha în echivalent arabil şi 1 ha pădure pe numele tuturor moştenitorilor, conform raportului de expertiză (f.63-69 vol.I).

Sentinţa civilă nr. X/28.11.1994 a rămas definitivă la data de 19.03.2012.

Prin sentinţa civilă nr.X din data de 17.05.2005 pronunţată de către Judecătoria D T S, a admis plângerea formulată de către reclamant  şi s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa pentru suprafaţa de 0,25 ha teren vegetaţie forestieră şi a suprafeţei de 0,0644 ha teren păşune situat în intravilan, ambele terenuri situate pe raza comunei H.

Instanţa reţine, atât din cererile depuse de către reclamant, cât şi din conţinutul raportului de expertiză efectuat în cauză (f.40-62 vol. III), că suprafeţele de teren pentru care se cere reconstituirea în prezenta cauză sunt aceleaşi pentru care s-a dispus reconstituirea prin sentinţa civilă nr.X/28.11.1994 în dosarul nr.X/1994 pronunţat de către Judecătoria Craiova şi sentinţa civilă nr.X/17.05.2004 pronunţată în dosarul nr.X/2004 de către Judecătoria D T S.

Prin urmare, reclamantul nu poate să solicite din nou reconstituirea aceloraşi suprafeţe,  întrucât deja i s-a recunoscut dreptului de proprietate, fiind în derulare procedura de eliberare a actelor premergătoare şi a titlurilor de proprietate, conform

Astfel, nu este necesară o nouă cerere de reconstituire numai pentru individualizarea terenurilor prin efectuarea unei expertize (aşa cum a fost înştiinţat prin adresa nr.2010 din data de 25.06.2014-f.76 vol. I), întrucât stabilirea coordonatelor tarla, parcela şi vecinii suprafeţelor de teren se poate realiza, în cursul procedurii în faţa autorităţilor (Comisia Locală etc.).

Ca atare, devin incidente dispoziţiile art. 5 din HG nr.890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor potrivit cărora ”Comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale au următoarele atribuţii principale: […] f) întocmesc situaţii definitive, potrivit competentelor ce le revin, privind persoanele fizice şi juridice îndreptăţite să li se atribuie teren, cu suprafaţa şi amplasamentele stabilite, conform planului de delimitare şi parcelare întocmit;  h) înaintează şi prezintă spre aprobare şi validare comisiei judeţene situaţiile definitive, împreună cu documentaţia necesară, precum şi divergenţele produse şi consemnate la nivelul acestor comisii;  i) pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptăţite să primească terenul, completează fişele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia judeţeană a propunerilor făcute, şi le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competentelor ce le revin […]”.

Potrivit art. 27  din Legea nr.18/1991: alin.1 „Punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptăţiţi, nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăţilor pe temeiul schiţei, amplasamentului stabilit şi întocmirea documentelor constatatoare prealabile” şi alin.2 „În toate cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, cu ocazia măsurătorilor comisia locală ia act de recunoaşterea reciprocă a limitelor proprietăţii de către vecini, le consemnează în documentele constatatoare, întocmind planurile parcelare şi înaintează documentaţia comisiei judeţene sau prefectului pentru validare şi, respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate”.

În raport de aceste  dispoziţiile legale,  comisiei locale îi revine atribuţia de a întocmi şi înainta comisiei judeţene de fond funciar documentaţia necesară emiterii titlului de proprietate.

De asemenea, în cauză nu este incidentă instituţia prescripţiei dreptului de executare a sentinţelor civile, menţionate mai sus (aspect care nici măcar nu a fost invocat de către pârâte), întrucât, pe de o parte, reclamantul se află în posesia anumitor suprafeţe de teren (aspect la care a făcut referire în cererile sale reclamantul), iar, pe de altă parte, din înscrisurile depuse la dosar (f.79,82, 84 vol. I, f.111-112, 172-191 vol. II) rezultă că procedura de punere în posesie şi de eliberare a titlurilor de proprietate este în curs de derulare, conform adresei nr.2694/13.10.2016 la care a ataşat înscrisurile (f.172-190 vol. II).

Astfel, din conţinutul adresei rezultă că:

- pentru cererea nr.X/18.08.2005 s-a dat hotărârea nr.X/03.10.2015;

- pentru cererea nr.X din data de 22.09.2005 s-a dat hotărârea nr.X/23.11.2005;

- a fost emis titlul de proprietate provizoriu pentru suprafaţa de 9 ha, dar reclamantul nu a fost de acord;

- a fost emis titlul de proprietate nr.X/08.05.2007 pentru suprafaţa de 1 ha pădure (f.173-174  vol. II);

- s-a emis titlul de proprietate nr.X/02.11.2000 (f.175-176 vol. II).

De asemenea, s-a precizat de către pârâtă că pentru celelalte suprafeţe de teren este necesară stabilirea coordonatelor cu tarla, parcelă, vecinii şi planuri de amplasament.

De fapt, instanţa reţine că şi pârâta Comisia Locală, prin întâmpinarea îi recunoaşte reclamantului dreptul la reconstituire a terenurilor, arătând că reclamantul a solicitat şi a primit adeverinţă pentru obţinerea fondurilor băneşti de la APIA M pentru aceste terenuri din sentinţe.

Astfel, instanţa reţine că prin sentinţele civile nr.X/28.11.1994 în dosarul nr.X/1994 pronunţat de către Judecătoria Craiova şi nr.X/17.05.2004 pronunţată în dosarul nr.X/2004 de către Judecătoria D T S s-a statuat în mod definitiv asupra împrejurărilor privind reconstituirea dreptului de proprietate al moştenitorilor Z P I, Z G V şi D I de pe urma autorilor Z P şi Z E.

Un alt aspect, pe care-l reţine instanţa este faptul că reclamantul a solicitat reconstituirea numai pe numele său şi numitei D I, deşi  dreptul de reconstituire prin sentinţa civilă nr.X/28.11.1994 în dosarul nr.X/1994 pronunţat de către Judecătoria Craiova, a fost recunoscut pe numele tuturor moştenitorilor.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 51-53 din Legea nr. 18/1991 cu modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, măsura stabilită de Comisia Locala  pentru aplicarea Legii nr.18/1991, în soluţionarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, poate fi contestată la Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr.18/1991, comisie  care poate să valideze sau să invalideze măsura stabilită de Comisia Locală şi numai  împotriva hotărârii Comisiei Judeţene Olt, pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 putându-se face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Aşadar, pentru a asigura stabilitatea circuitului civil şi a se evita incertitudinile viitoare, a fost prevăzută o procedură specială de contestare conform art. 53 al. 2 din Legea 18/1991.

Având în vedere argumentele de drept şi de fapt expuse instanţa a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant, aşa cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

De asemenea, instanţa a constatat ca definitiv onorariu de expert în sumă de 1000 lei, privind expertiza specialitate topografie efectuată de către d-nul expert I C V.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelantul Z I, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinţei pronunţata de instanţa de fond in sensul admiterii acţiunii formulate privind reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, emiterea titlului de proprietate si punerea in posesie.

Precizează că prin sentinţa pronunţata de Judecătoria Slatina s-a respins cererea formulata in contradictoriu cu Comisia locala de fond funciar H si Comisia judeţeană de fond funciar M, precum si administrarea probei cu expertiza tehnica de specialitate, fara ca instanţa sa motiveze de ce a dispus aceasta soluţie.

In fapt, arată că a solicitat instanţei de judecata reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorilor săi, emiterea titlului de proprietate si punere in posesie pe vechile amplasamente, așa cum acesta posedă in prezent respectivele suprafeţe de teren, iar autorii săi Z N. G si Z I, Z E si Z G, bunicii săi, le-au deţinut in proprietate inca din anul 1916. Terenul ce face obiectul prezentei cauze se compune din următoarele suprafețe: 0,70 ha de teren situat in locul ,,la Biserica"';  l,23 ha pasune situat „la Făget"; l,42 ha pasune situata in salistea satului C (Școala Veche), in punctul „la Popa"; 0,61ha pasune in punctul „la Popa"; o suprafaţa de 3,52ha pasune situata in punctul ,,Fata Mare", o suprafaţa de pasune de 3,67ha in acelaşi punct si inca o fasie de l,10ha pasune; 3,27ha pasune in punctul „la Telini"; 0,36ha pasune in salistea satului C in punctul „la Pluti";o fasie de teren de 0,22 ha in punctul „la Nuci".

Potrivit art.14 alin.2din Legea 18/91 atribuirea efectiva a terenurilor se face, in zona colinara, de regula, pe vechile amplasamente, iar in zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie si nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietăţii, in cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producţie".

Precizează ca, de la apariţia legii nr.18/91 privind fondul funciar si pana in prezent s-a adresat organelor administrative competente cu cereri si memorii privind reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, deoarece terenul este situat in zona colinara, insa cererile nu au fost soluţionate pozitiv (nr.3, nr.999/2006, 316/2006/ 8480/2006, 617/2006, 2914/TN/2006, 2082/2012, 4768/2012. 1795/2014, 2010/2014, 853/2015, 987/2015).

Parata Comisia Locala de fond funciar H nu i-a reconstituit dreptul de proprietate pe vechile amplasamente așa cum prevăd dispoziţiile legale mai sus-menționate, ci i-a atribuit teren in echivalent fara sa respecte raportul de echivalenta privind categoria de folosința, propunându-i o suprafaţa de teren mai mica si de o calitate inferioara decât terenul la care era îndreptăţit. Precizează că este așa rezulta si din expertiza tehnica in dos. nr.X/1994; întocmita de expertul tehnic S C inginer specialist pedolog, care a constatat ca terenul este in cea mai mare parte neproductiv. Acesta a arătat ca „am studiat lucrările de cartare pedologica a zonei elaborate de Academia de Ştiinţe Agricole si ICPA, fapt ce mă îndreptățește sa afirm ca terenurile in litigiu se afla in zona solurilor Brune acide, cu mari restricţii pentru culturile agricole, fiind situate in zona premontana sunt dispuse cu preponderenta pe versanti cu diverse orientări ce prezintă eroziuni puternice, solurile acestora fiind complexe de regosoluri pe alunecări active sau stabilizate, clasa de fertilitate a acestora fiind clasa a IV-a; pe suprafeţe mai mici, pe firul vaii sau la baza pantelor se afla coluvisoluri si soluri aluviale mai fertile, cu inclinare mai mica si care se pretează cultivării de plante agricole, dar care, datorita acidităţii solurilor nu dau garanţia realizării unor producţii importante, fiind încadrate in clasa a III-a de fertilitate."

In concluzie, terenul identificat de expert are alta categorie de folosinţa iar acesta a optat deja pentru a păstrarea categoriei de folosinţa „pasune" asa cum a deținut-o dintotdeauna (3,17 ha teren arabil, 0,20 ha fanete si 14,27 ha pasune, l ha padure, 0,13 ha neproductiv).

Cu toate acestea, paratele Comisia Locala de fond funciar H si Comisia Judeţeană de fond funciar M au refuzat in mod nejustificat punerea in posesie si eliberarea titlului de proprietate pe vechiul amplasament, fara sa motiveze refuzul atribuirii vechiului amplasament. Potrivit art.5 alin.1 lit. c-i din HG nr.890/2005 comisia locala este obligata „să stabilească mărimea si amplasamentul suprafeţei de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie conform legii, propune alte amplasamente si consemnează in scris acceptul fostului proprietar sau al moştenitorilor acestuia pentru punerea in posesie pe un alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit in mod legal altor persoane; sa pună in posesie persoanele îndreptăţite sa înmâneze titlurile de proprietate" obligaţii nerespectate de parate.

Prin neîndeplinirea obligaţiilor ce le revin, autoritățile parate aduc o evidenta atingere noţiunii de „bun" si a obligaţiei statului roman de a proteja bunurile, obligaţie asumata de statul roman prin Protocolul adițional nr. l la Convenţia Europeana a Drepturilor Omului; nesoluționarea sau soluţionarea defectuoasa a cererii formulata de reclamant echivalează cu o vătămare a sa în dreptul consacrat de lege privind repararea injustiţiilor si abuzurilor din legislaţia trecuta. Prin Decizia nr.724/1.06.2010 Curtea Constituţionala a reţinut in considerente ca: „prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor si libertaţilor fundamentale ale omului fac parte din ordinea juridica interna a statelor semnatare, acest aspect implicând obligaţia pentru judecătorul naţional de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminenta fata de orice alta prevedere contrară din legislaţia naţională"; iar în art.20 al.2 din Constituţia României se arata că „ori de cate ori se constata o neconcordanta intre legislaţia romana si cea internaţionala se aplica legislaţia internaţionala".

În concluzie, apreciază că, atâta vreme cat i s-a recunoscut calitatea de proprietar, printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva (sent.civ.nr. X/1994 Judecătoria Craiova) si s-a dispus restituirea bunului, însa paratele refuza sa-l pună in posesie si sa emită titlu de proprietate pe terenurile ce i se cuvin, pe vechiul amplasament, beneficiază de garanţiile oferite de art. l din Protocolul adiţional nr. l la Convenţie conform jurisprudenței CEDO.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului si obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.

În dovedire, solicită proba cu înscrisuri si expertiza tehnica de specialitate pentru identificarea si punerea in posesie pe vechiul amplasament.

În drept invocă art. 466 si urm. C.pr.civ rap. la art. 8-64 din Lg. nr.18/91, HG 890/2005.

Intimaţii nu au depus întâmpinare la cererea de apel.

La termenul din data de 05.03.2019 apelantul-reclamant a arătat că a formulat acţiunea în temeiul disp. art. 64 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 (f. 240 vol. I ds. apel).

Tribunalul a administrat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiza în specialitatea topografie-cadastru-geodezie, fiind depus raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar F M E, neavizat de OCPI M - aşa cum s-a solicitat de instanţă, motiv pentru care a fost numit expertul tehnic judiciar G M, care a întocmit şi a depus la dosar, la data de 28 martie 2022, raportul de expertiză, cu anexe, avizat de OCPI M (f. 4-88 vol. VI ds. apel).

Analizând  sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:

Apelantul-reclamant Z I a criticat Sentinţa civilă nr.X/30.10.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.X/225/2015, prin care s-a respins acţiunea sa, astfel cum a fost precizată şi modificată, ca neîntemeiată. A solicitat schimbarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii formulate privind reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, emiterea titlului de proprietate si punerea în posesie.

În drept, se reţin dispoziţiile din Legea fondului funciar nr. 18/1991, apelantul-reclamant indicând aceste prevederi în faţa primei instanţe şi precizând la solicitarea tribunalului, conform celor consemnate în Încheierea de la termenul din data de 05.03.2019 (f. 240 vol. I ds. apel), că invocă în primul rând disp. art. 64 din această lege.

Astfel, potrivit art. 64 - (1) În cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia judeţeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulţumită poate face plângere la instanţa în a cărei rază teritorială este situat terenul. (2) Dacă instanţa admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancţiunea plăţii de penalităţi în condiţiile prevăzute la art. 894 din Codul de procedură civilă.

Aşa cum s-a reţinut în doctrină şi în practica judecătorească, ipoteza legală menţionată se aplică pentru identitate de raţiune – ubi eadem est ratio, ibi solutio esse debet - şi în cazul în care se refuză, în mod nejustificat, emiterea titlului de proprietate de către Comisia Judeţeană de fond funciar, conform art. 116 din Legea fondului funciar nr. 18/1991. În cazul în care prin hotărâre judecătorească se dispune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unei persoane, iar comisia judeţeană de fond funciar refuză emiterea titlului de proprietate în baza acestei hotărâri judecătoreşti, fiind vorba despre executarea unei astfel de hotărâri, sunt incidente garanţiile prevăzute de art. 6 CEDO. 

De asemenea, în ipoteza prevăzută de lege se înscrie şi situaţia în care se refuză de către comisiile locale de fond funciar emiterea documentaţiei prevăzută de lege, premergătoare emiterii titlului de proprietate sau se refuză, în mod nejustificat, înaintarea unei asemenea documentaţii către comisia judeţeană de fond funciar în vederea emiterii titlului de proprietate.

În acest sens, potrivit art. 27 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi art. 75 din HG nr. 890/2005, emiterea titlurilor de proprietate are loc numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăţilor pe temeiul schiţei, amplasamentului stabilit şi întocmirea documentelor constatatoare prealabile, operaţiuni ce se efectuează de comisiile locale.

Potrivit art. 36 din HG nr. 890/2005, pe baza documentaţiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie şi schiţele terenului, comisia judeţeană emite titlurile de proprietate.

Tribunalul reţine şi faptul că poate fi asimilată cu ipoteza unui refuz nejustificat şi situaţia în care comisia locală de fond funciar a realizat doar o punere în posesie parţială şi refuză punerea în posesie pentru suprafaţa rămasă. Astfel, potrivit art. 64 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, punerea în posesie trebuie să fie efectivă, realizată cu respectarea condiţiilor legale şi să privească întreaga suprafaţă de teren pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate şi punerea în posesie.

Însă, refuzul de punere în posesie este justificat, în situaţia în care fostul amplasament, solicitat de reclamant, a făcut obiectul unor acte anterioare de reconstituire a dreptului de proprietate. Din interpretarea art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificat implicit prin art. 2 alin. 1 din Legea nr. 1/2001, reconstituirea dreptului şi punerea în posesie trebuie să se realizeze, în toate cazurile, pe fostul amplasament, atunci când este posibil acest lucru, anume dacă terenurile nu au fost atribuite legal altor persoane şi există deja acte de reconstituire în favoarea unor terţe persoane, acte emise cu respectarea dispoziţiilor legilor fondului funciar.

Tribunalul reţine că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 64 din Legea 18/1991, astfel interpretate, în cauză existând un refuz nejustificat al celor două comisii, potrivit atribuţiilor ce le revin, anume Comisia Locală de Fond Funciar H să îndeplinească formalităţile premergătoare, inclusiv să emită Procesul-verbal de punere în posesie şi, respectiv, Comisia Judeţeană  de Fond Funciar M să elibereze Titlul de proprietate pe numele reclamantului Z P I şi al tuturor moştenitorilor autorilor Z G. P şi Z P. E, cu privire la cea mai mare parte din suprafeţele ce au făcut obiectul Sentinţei civile nr. X/28.11.1994 pronunţată de către Judecătoria Craiova în dosarul nr.X/1994 şi al Sentinţei civile nr.X/17.05.2004 pronunţată de către Judecătoria Drobeta Turnu-Severin în dosarul nr.X/2004.

Astfel, la data de 28.11.1994 a fost pronunţată sentinţa civilă nr. X de către Judecătoria Craiova, în dosarul nr. X/1994, prin care s-a dispus admiterea plângerii formulate de către petentul Z P I şi a cererilor de intervenţie formulate de către intervenienţii Z G V şi D I, a desfiinţat hotărârea de validare a Comisiei comunale şi a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moştenitori ai autorilor Z P şi Z E pentru suprafaţa de 9 ha în echivalent arabil şi 1 ha pădure pe numele tuturor moştenitorilor, conform raportului de expertiză (f.63-69 vol. I ds. fond). Sentinţa civilă nr. X/28.11.1994 a rămas definitivă la data de 19.03.2012. În raportul de expertiză întocmit de expertul S C, la care se face referire în această sentinţă, au fost identificate suprafeţele de teren solicitate de reclamant pe vechiul amplasament, fiind precizat cât reprezintă aceste suprafeţe în echivalent teren arabil, anume 9,07 ha, la care se adaugă 1 ha teren pădure  (depus în copie la f. 66-68 vol. I ds. fond).

Prin sentinţa civilă nr.X din data de 17.05.2005 pronunţată de către Judecătoria D T S, a admis plângerea formulată de către reclamant şi s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa pentru suprafaţa de 0,25 ha teren vegetaţie forestieră şi a suprafeţei de 0,0644 ha teren păşune situat în intravilan, ambele terenuri situate pe raza comunei H (f. 70-71 ds. fond).

Cu privire la suprafeţele de teren menţionate în cererea introductivă, prin cererea modificatoare reclamantul a arătat că  renunţă la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la parcelele cuprinse la pct. 4 şi 12 (f. 151 vol. I ds. fond). Însă, instanţa nu a luat act de această renunţare, iar prin cererile precizatoare depuse ulterior (inclusiv la f.1-3 vol. III ds. fond), reclamantul a solicitat completarea suprafeţelor de teren, reiterând cererea iniţială şi adăugând alte suprafeţe. Prin urmare, tribunalul are în vedere, cu respectarea principiului disponibilităţii, toate suprafeţele arătate de reclamant, prin raportare la sentinţele judecătoreşti invocate de acesta.

Prima instanţă a reţinut în mod corect, raportat la cererile reclamantului însuşi şi la probele administrate – înscrisuri şi raportul de expertiză efectuat în cauză (f.40-62 vol. III ds. fond) - că suprafeţele de teren pentru care se cere reconstituirea în prezenta cauză sunt aceleaşi pentru care s-a dispus reconstituirea prin sentinţa civilă nr.X/28.11.1994 în dosarul nr.X/1994 pronunţat de către Judecătoria Craiova şi sentinţa civilă nr.X/17.05.2004 pronunţată în dosarul nr.X/2004 de către Judecătoria D T S.

De asemenea, prin expertiza efectuată în apel s-a confirmat acest aspect, cu menţiunea că expertul tehnic judiciar G M a arătat că sunt diferenţe cu privire la suprafeţele care au fost identificate pe vechiul amplasament (raport de expertiză, cu anexe, avizat de OCPI M, depus la f. 4-88 vol. VI ds. apel).

Prin urmare, reclamantul nu poate să solicite din nou reconstituirea aceloraşi suprafeţe,  întrucât deja i s-a recunoscut dreptul de proprietate, prin sentinţele menţionate, care au putere de lucru judecat cu privire la dreptul recunoscut, chiar dacă nu ar mai putea fi puse în executare silită, aşa cum pretinde reclamantul.

Verificând acest aspect, tribunalul reţine că aspectele dezlegate prin cele două sentințe civile au putere de lucru judecat în prezentul litigiu, fiind aplicabile dispoziţiile  art. 1200 pct. 4 C.civ. 1864 şi art. 166 V.Cproc.civ., prin raportare la data pronunţării hotărârilor respective.

Se reţine şi faptul că un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, include dreptul de a obţine în executarea hotărârii respective.

Or, în cazul reclamantului hotărârile judecătoreşti nu au fost puse în executare integral de către instituţiile statului, fiind emis titlu de proprietate doar pentru: suprafaţa de 1800 mp, teren situat în T 78, P 2043/2, categoria de folosinţă pădure (pct. „Fata Mare II”), înscrisă în TP nr. X/08.05.2007, emis pe numele reclamantului; precum şi cu privire la suprafaţa de 8200 mp,  teren situat în T 19, P 539/2, categoria de folosinţă pădure (pct. „Fata Mare II”), înscrisă în TP nr. X/08.05.2007, emis pe numele reclamantului.

Astfel, contrar celor reţinute de judecătorie, tribunalul nu poate reţine că sunt puse în executare sentinţele menţionate şi nici că este în derulare procedura de eliberare a actelor premergătoare şi a titlurilor de proprietate.

Prin întâmpinarea depusă la data de 25.01.2016, pârâta Comisia Locală de fond funciar H a arătat că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate, însă acesta insistă  ca reconstituirea să se realizeze pe vechiul amplasament. A menţionat că s-a discutat de mai multe ori cu reclamantul pentru clarificarea situaţiei, în sensul că nu i se poate atribui vechiul amplasament, întrucât, în aprecierea pârâtei, prin sentinţele menţionate nu i s-a atribuit vechiul amplasament, ci i s-a acordat 9 ha echivalent arabil, iar punerea în posesie nu se poate realiza decât în rezerva primăriei unde există teren disponibil. A arătat pârâta că a procedat la identificarea terenurilor disponibile, dar reclamantul refuză amplasamentul, dar şi faptul că a solicitat şi a primit adeverinţă pentru obţinerea fondurilor băneşti de la APIA M pentru aceste terenuri din sentinţe.

Or, faţă de aceste susţineri ale pârâtei, rezultă în mod clar că sentinţele judecătoreşti, în primul rând Sentinţa civilă nr. X pronunţată de către Judecătoria Craiova, în dosarul nr. X/1994, nu a fost pusă în executare, nefiind pus în posesie reclamantul şi nici emis titlu de proprietate cu privire la aceste terenuri, emiterea unei adeverinţe pentru obţinerea fondurilor băneşti de la APIA M nesemnificând acest fapt.

 Mai mult, prin Sentinţa civilă nr. X pronunţată de către Judecătoria Craiova, în dosarul nr. X/1994 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moştenitori ai autorilor Z P şi Z E pentru suprafaţa de 9 ha în echivalent arabil şi 1 ha pădure pe numele tuturor moştenitorilor, conform raportului de expertiză. În considerentele hotărârii se face referire clară la  raportul de expertiză întocmit de expertul S C, raport prin care au fost identificate suprafeţele de teren solicitate de reclamant pe vechiul amplasament, fiind precizat cât reprezintă aceste suprafeţe în echivalent teren arabil, anume 9,07 ha, la care se adaugă 1 ha teren pădure. În sentinţa judecătorească se menţionează expres suprafaţa de 9 ha în echivalent arabil, pentru a se face aplicarea art. 9 din Legea nr. 18/1991, cu privire la limita de teren pentru care se poate reconstitui dreptul de proprietate, iar nu pentru a se acorda teren în echivalent arabil, astfel cum a înţeles în mod eronat şi a susţinut prin întâmpinarea depusă pârâta Comisia Locală de fond funciar H. În dispozitivul hotărârii se face referire expresă la reconstituirea dreptului conform raportului de expertiză în care terenurile au fost identificate conform vechiului amplasament.

Prin urmare, argumentele pârâtei nu au niciun fundament, iar în cazul în care aprecia că dispozitivul hotărârii este neclar putea să solicite lămurirea acestuia, iar nu să refuze punerea în executare, solicitarea reclamantului privind reconstituirea pe vechiul amplasament fiind bazată atât pe dispozitivul, cât şi pe considerentele sentinţei.

 De asemenea, tribunalul apreciază că prima instanţă nu a analizat toate susţinerile reclamantului, care a invocat şi faptul că, prin neîndeplinirea obligaţiilor ce le revin, autoritățile pârâte aduc o evidentă atingere noţiunii de „bun" si a obligaţiei statului roman de a proteja bunurile, obligaţie asumata de statul roman prin Protocolul adițional nr. l la Convenţia Europeana a Drepturilor Omului.

În sensul art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului este şi dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate susţinerile lor de către instanţa sesizată, ceea ce presupune obligaţia instanţei de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt (hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 28.04.2005 în cauza Albina c. României).

De asemenea, Curtea a reamintit în jurisprudenţa sa că executarea unei hotărâri definitive pronunțate de orice instanță trebuie considerată ca parte integrală din „proces” în sensul art. 6 din Convenție (a se vedea Hornsby împotriva Greciei, 19 martie 1997). Statul are obligația pozitivă de a organiza un sistem pentru executarea hotărârilor judecătorești, care să fie eficient atât în drept, cât și în practică, și să asigure executarea acestora fără întârzieri nejustificate (a se vedea Ruianu împotriva României, nr. 34647/97, pct. 66, 7 iunie 2005). Atunci când autoritățile sunt obligate să acționeze pentru executarea unei hotărâri și nu fac acest lucru, inacțiunea lor poate angaja răspunderea statului în raport cu art. 6 § 1 din Convenție (Scollo împotriva Italiei, 28 septembrie 1995, pct. 44 și Bushati și alții împotriva Albaniei, nr. 6397/04, pct. 79, 8 decembrie 2009).

Aplicând dispoziţiile legale arătate, precum şi jurisprudenţa obligatorie a Curţii Europene a Drepturilor Omului la speţa dedusă judecăţii, se constată că prima instanţă nu a făcut o analiză corespunzătoare a tuturor aspectelor invocate de reclamantul care a invocat în dovedirea dreptului său de proprietate hotărârile judecătoreşti definitive prin care i s-a recunoscut acest drept.

Prima instanţă s-a limitat în analizarea faptului că nu este necesară o nouă cerere de reconstituire numai pentru individualizarea terenurilor prin efectuarea unei expertize (aşa cum a fost înştiinţat prin adresa nr.2010 din data de 25.06.2014-f.76 vol. I), întrucât stabilirea coordonatelor tarla, parcela şi vecinii suprafeţelor de teren se poate realiza în cursul procedurii în faţa autorităţilor (Comisia Locală etc.).

Însă, nu a analizat în ansamblu procedura care a urmat pronunţării hotărârilor judecătoreşti rămase definitive, hotărâri care nu au fost puse în executare de către instituţiile statului, fiind excesiv a se solicita reclamantului demararea unor proceduri de executare silită, în cadrul cărora ar putea fi invocată şi prescripţia dreptului de a cere executarea silită la care a făcut referire reclamantul însuşi şi pe care prima instanţă a analizat-o, deşi nu făcea obiectul cauzei.

Prin urmare, tribunalul reţine că fiind vorba despre executarea unor astfel de hotărâri judecătoreşti, sunt incidente garanţiile prevăzute de art. 6 CEDO, întrucât se refuză, în mod nejustificat, de către comisiile locale de fond funciar emiterea documentaţiei prevăzută de lege, premergătoare emiterii titlului de proprietate, iar de către Comisia Judeţeană de fond funciar, emiterea titlului de proprietate pe numele reclamantului pe vechiul amplasament, care a fost identificat şi individualizat prin expertiza întocmită în apel de expertul tehnic judiciar G M, urmând a fi obligate pârâtele în acest sens, cu privire la suprafeţe de teren situate în Comuna H, jud. M şi menţionate în dispozitivul hotărârii.

Expertul tehnic judiciar G M a precizat că există identitate între terenurile reţinute prin cele două hotărâri judecătoreşti - Sentinţa civilă nr. X pronunţată de către Judecătoria Craiova în dosarul nr. X/1994 şi raportul de expertiză întocmit în acest dosar de expertul S C, respectiv, Sentinţa civilă nr. 2377 din data de 17.05.2005 pronunţată de către Judecătoria D T S - şi terenurile solicitate prin cererea de chemare în judecată, cu menţiunea că sunt diferenţe cu privire la suprafeţele care au fost identificate pe vechiul amplasament. De asemenea, expertul a precizat că suprafaţa de 0,0644 ha reţinută prin Sentinţa civilă nr. 2377 din data de 17.05.2005 şi raportul de expertiză întocmit în dosarul respectiv este inclusă în terenul identificat în punctul „La Popa”.

Tribunalul are în vedere la soluţionarea cauzei acest raport de expertiză, avizat de OCPI M, care reflectă situaţia actuală a terenurilor, astfel cum au fost identificate pe vechiul amplasament.

Însă, cererea reclamantului, astfel cum a fost precizată şi modificată, urmează a fi admisă în parte, întrucât vor fi obligate pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar H să îndeplinească formalităţile premergătoare, inclusiv să emită Procesul-verbal de punere în posesie şi, respectiv, Comisia Judeţeană  de Fond Funciar M să elibereze Titlul de proprietate pe numele reclamantului Z P I, precum şi al tuturor moştenitorilor autorilor Z Gh. P şi Z P. E, întrucât reclamantul nu a dovedit un drept de proprietate exclusiv cu privire la suprafeţele arătate. În sentinţele judecătoreşti invocate de reclamant se menţionează reconstituirea dreptului de proprietate pe numele tuturor moştenitorilor autorilor Z P şi Z E, astfel încât, tribunalul, reţinând puterea de lucru judecat a hotărârilor respective, va dispune în acest sens.

Totodată, cererea va fi admisă în parte, doar cu privire la suprafeţele arătate mai sus, şi nu pentru toate terenurile indicate în cererea iniţială, precizată ulterior, întrucât emiterea titlului şi punerea în posesie se va realiza cu privire la suprafeţele identificate prin raportul de expertiză întocmit în apel de expertul tehnic judiciar G M, acest amplasament fiind liber în prezent. În situaţia în care reclamantul apreciază că trebuie să primească şi alte suprafeţe de teren în baza hotărârilor judecătoreşti, are la dispoziţie alte căi procedurale, eventual acordarea de teren în echivalent sau de despăgubiri materiale, potrivit dispoziţiilor legale, în prezenta cauză nefiind solicitat acest fapt.

De asemenea, tribunalul constată că reclamantul a solicitat iniţial, prin cererea de chemare în judecată,  o parcelă de teren de păşune situată în punctul numit „în Ţelini” în suprafaţă de 3,27 ha. Ulterior, a precizat că solicită suprafaţa de 5,35 ha situată în pct. numit „în Ţelini”.

Expertul tehnic judiciar G M a identificat terenul situat în pct. "La Ţelini", în extravilanul com. H, jud. M, T91, P34  categoria de folosinţă păşune, cu suprafaţa din măsurători de 52518 mp determinata de conturul punctelor 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10¬11-12-13-14-15-16-1 pe planul de amplasament si delimitare a imobilului anexa 17, avizat cu procesul-verbal de recepţie nr.X/22.03.2022, amplasamentul prezentat fiind corespunzător expertizei întocmite de expertul S C şi celor indicate în teren de către reclamant. Expertul a precizat, însă, că terenul identificat se suprapune cu următoarele terenuri (plan de situaţie Anexa 24): suprafaţa de 5016 mp, ce face parte din T91, P32, 32/1, înscris în TP nr. X/30.08.1996, emis pe numele C S; suprafaţa de 7633 mp, ce face parte din T91, P31, 31/1, înscris în TP nr. X/25.04.1994, emis pe numele A C; suprafaţa de 6073 mp, ce face parte din T91, P31, 31/1, înscris în TP nr. X/02.03.1995, emis pe numele B N; suprafaţa de 6878 mp, ce face parte din T91, P28, 28/1, 28/2 înscris în TP nr. X/30.08.1996, emis pe numele G V; suprafaţa de 459 mp, ce face parte din T91, P26, 26/1, 26/2 înscris în TP nr. X/10.05.2001, emis pe numele P T.

Astfel, în urma verificărilor realizate de expert, a rezultat că pentru o parte din suprafaţa solicitată s-au emis titluri de proprietate, iar reclamantului i s-a rezervat în pct. "La Ţelini" suprafaţa de 30.707 mp determinata de conturul punctelor 23-4-5-6-7-8-17-18-19-10-23, teren situat în extravilan, T91, P34, categoria de folosinţa păşune (situaţie Anexa 24, cu vecinătăţile din aceasta anexă).

Reclamantul a solicitat iniţial şi anularea unor titluri de proprietate emise în favoarea unor terţe persoane, fără a preciza expres titlurile de proprietate menţionate mai sus. Totodată, la termenul din data de 01.06.2016, instanţa a luat de precizarea reclamantului că înţelege să se judece numai în contradictoriu cu pârâtele Comisia Comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor H şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M, nu şi cu persoanele pe numele cărora au fost emise titluri de proprietate.

Prin urmare, pentru o parte din fostul amplasament solicitat de reclamant există acte de proprietate emise în favoarea unor terţe persoane, cele indicate mai sus, care nu au fost chemate în judecată în prezentul dosar, iar cu privire la titlurile de proprietate reclamantul nu a insistat în cererea privind anularea acestora. În prezentul apel, nu a formulat critici cu privire la aspectele reţinute de judecătorie şi nici nu a solicitat completarea hotărârii în faţa primei instanţe, în cazul în care aprecia că nu a fost soluţionat acest capăt din cererea iniţial formulată.

Astfel, nefiind depuse dovezi privind contestarea sau anularea titlurilor de proprietate arătate, la această dată, apar ca fiind emise cu respectarea dispoziţiilor legii fondului funciar, cu atât mai mult cu cât unele dintre ele au dată anterioară sentinţelor judecătoreşti invocate de reclamant în dovedirea dreptului său.

Pentru aceste motive, tribunalul apreciază ca fiind justificat refuzul pârâtelor de punere în posesie şi de emitere a titlului de proprietate pe fostul amplasament, anume pentru toată suprafaţa solicitată de reclamant, care a făcut obiectul unor acte anterioare de reconstituire a dreptului de proprietate, care nu au fost anulate până la această dată. În cazul în care reclamantul - care nici nu a solicitat iniţial prin cererea de chemare în judecată toată suprafaţa de 52518 mp, ci doar  suprafaţă de 3,27 ha - apreciază ca i-a fost lezat dreptul său, are la dispoziţie alte căi procedurale pentru apărarea acestuia, nefiind întemeiată cererea sa privind emiterea titlului de proprietate şi cu privire la terenurile arătate, fapt care ar putea genera, la acest moment, doar alte litigii cu persoanele care nici nu au fost părţi în cauza de faţă.

De asemenea, este neîntemeiată cererea reclamantului privind suprafaţa de 1800 mp, teren situat în T 78, P 2043/2, categoria de folosinţă pădure (pct. „Fata Mare II”), înscrisă în TP nr. X/08.05.2007, emis pe numele reclamantului; precum şi cu privire la suprafaţa de 8200 mp,  teren situat în T 19, P 539/2, categoria de folosinţă pădure (pct. „Fata Mare II”), înscrisă în TP nr. X/08.05.2007, emis pe numele reclamantului.

Astfel, pentru aceste suprafeţe de teren s-a emis TP nr. X/08.05.2007, fapt care nu a precizat de reclamant iniţial. Totodată, tribunalul reţine că titlul de proprietate nu a fost emis pentru toată suprafaţa cuvenită, motiv pentru care în dispozitivul prezentei a fost menţionat restul de suprafaţă pentru cele două parcele identificate în raportul de expertiză.

Cu privire la acest raport de expertiză au fost respinse obiecţiunile formulate de apelantul-reclamant care a susţinut, cu privire la anexele 11, 14 şi 15, că expertul nu a măsurat bine, iar măsurătorile nu reflectă starea de fapt constatată de reclamantul care a măsurat cu ruleta terenurile împreună cu fiul său; la interpelarea tribunalului, apelantul a susţinut că expertul a pus mai multă lungime, acolo fiind o pânză freatică, un izvor, care se vrea a rămâne părţilor adverse. Obiecţiunile au fost respinse, având în vedere că expertul a măsurat cu aparatură de specialitate suprafeţele, a ţinut cont la efectuarea expertizei de actele de la dosar, inclusiv de raportul de expertiza întocmit de expertul S C.

De asemenea, a fost respinsă cererea apelantului-reclamant de efectuare a unei noi expertize, nefiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 338 Cod procedură civilă, expertiza aflată la dosar fiind lămuritoare, raportul de expertiză, cu anexele sale fiind avizat la OCPI, conform dovezilor ataşate de expert.

Tribunalul reţine că apelantul-reclamant nu a avut şi alte obiecţiuni la raportul de expertiză, cu excepţia poziţionării suprafeţelor din anexele menţionate, argumentele privind măsurătorile realizate cu ruleta de reclamant neputând fi avute în vedere.

 Prin urmare, având în vedere dispoziţiile legale arătate şi probele administrate, tribunalul apreciază ca fiind întemeiată în parte acţiunea reclamantului în ceea ce priveşte obligarea celor două comisii, potrivit competenţelor ce le revin, la întocmirea documentaţiei prealabile şi, respectiv, la emiterea titlului de proprietate cu privire la suprafeţele identificate în raportul de expertiză, menţionate în dispozitivul prezentei, pe vechiul amplasament.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 Cpc, tribunalul va admite apelul declarat de apelantul-reclamant Z I, va schimba în totalitate sentinţa apelată, în sensul că va admite în parte cererea principală, astfel cum a fost precizată şi modificată.

Va obliga Comisia Locală de Fond Funciar H să îndeplinească formalităţile premergătoare, inclusiv să emită Procesul-verbal de punere în posesie şi, respectiv, Comisia Judeţeană  de Fond Funciar M să elibereze Titlul de proprietate pe numele reclamantului Z P I şi al tuturor moştenitorilor autorilor Z Gh. P şi Z P. E, pentru suprafeţele de teren situate în Comuna H, jud. M, identificate de expertul tehnic judiciar G M, conform raportului de expertiză tehnică în specialitatea topografie-cadastru-geodezie, avizat de OCPI M, terenurile fiind individualizate în dispozitivul prezentei hotărâri.

Se va respinge în rest cererea, ca neîntemeiată, conform celor arătate mai sus.

Cu privire la cheltuielile de judecată, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată (art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă), iar partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei (art. 452 din Codul de procedură civilă).

Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului (art. 451 alin. 1 din Codul de procedură civilă).

În cauză, reclamantul a suportat cheltuielile reprezentând onorariu expert în faţa instanţei de fond, motiv pentru care vor fi obligate intimatele la plata către reclamant a sumei de 1000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.

De asemenea, tribunalul va obliga intimatele la plata către apelantul-reclamant a sumei de 7500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentate de onorariu avocaţial în cuantum de 1500 de lei (chitanţa f. 28 vol. I ds. apel) şi de onorariu expert, în cuantum de 6000 de lei.

Data publicarii pe portal : 29.09.2022

Domenii speta

Spete similare