Contestaţie împotriva deciziei de confirmare a măsurii carantinării

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2021:004.000554

Dosar nr. 

DECIZIA CIVILĂ  Nr. 554/2021

Şedinţa publică de la 01 Octombrie 2021

Completul compus din:

PREŞEDINTE ...

Judecător ..

Grefier ..

Pe rol judecarea apelului formulat de petenta .., cu domiciliul în Tg-Mureș, str. .. nr. .. ap. .. și domiciliul procesual ales în .., str. ..nr.. jud. .., la Cab. av. ..., CNP .,) împotriva Sentinţei civile nr. 3557 din 29 septembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Tîrgu-Mureş în dosarul nr. ....

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă apelanta (prin intermediul videoconferinţei) asistată de d-na avocat ..., lipsă fiind reprezentantul legal al instituţiei intimate.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Se constată depusă întâmpinare din partea instituţiei intimate, un exemplar al acesteia fiind comunicat reprezentantei apelantei.

Se constată că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, calea de atac exercitată împotriva hotărârii fiind formulată în termen, instanţa declarându-se competentă din punct de vedere general, material şi teritorial să judece pricina.

Se constată că în apel nu au fost formulate cereri de probe noi, la cererea de apel fiind ataşată practică judiciară.

Nemaifiind alte cereri care să ducă la amânarea cauzei, instanţa declară încheiată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul în dezbateri. 

Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 3557 pronunţată de către Judecătoria Târgu Mureș pe care o consideră nelegală şi netemeinică, să se dispună pe cale de consecinţă admiterea contestaţiei formulate, cu consecinţa anulării deciziei prin care s-a instituit carantina clientei sale, să se dispună înlăturarea acestei măsuri. Cu privire la motivele apelului formulat, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a DSP Mureş nu va mai reveni asupra acesteia, a explicitat de ce consideră că ar avea calitate procesuală pasivă. arată în continuare că îşi menţine punctul de vedere cu privire la decizia atacată, în sensul că aceasta este lovită de nulitate absolută, pe considerentul că nu îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă, absolut obligatorii, prevăzute de art. 265 şi 268 din Codul de procedură civilă cu menţiunea că Legea nr. 136/2020 cât şi Ordinul Ministrului 1309/2020 nu conţine şi nu poate să conţină vreo derogare cu privire la modul în care trebuie să fie întocmite actele, indiferent de forma pe care o îmbracă, că are o formă electronică sau este reprodusă pe un suport de hârtie, conţinutul de fond şi de formă, pentru a produce efecte juridice este unic şi nimeni nu poate să se prevaleze de faptul că lipsurile dintr-un anumit formular ar fi acoperite de prevederile celor două acte, nu există nicio menţiune în acest sens, nu există norme metodologice care să spună în situaţia de criză în care ne aflăm, nu este absolut obligatoriu, trebuie să fie trecut numele persoanei şi la revedere. Susţine că decizia care a fost comunicată, după patru zile de la incidentul produs pe Aeroportul Otopeni, ocazie cu care clienta sa s-a întors de la un seminar internaţional de medicină, alături de alţi 50 de medici din ţară, deci nu a fost singura persoană, bănuiește că nici nu a fost singura persoană doamna doctor, care să nu fi fost vaccinată din acest grup. Nu cunoaşte ce s-a întâmplat cu celelalte persoane, pentru că au fost selectate în funcţie de dovada vaccinului sau nu şi pe cale de consecinţă fiecare a mers mai departe, nu au mai avut contact pentru a ști ce s-a întâmplat cu celelalte persoane. Apreciază că aşa cum se poate vedea din decizia atacată, această decizie este informă, pentru că se spune că este decizie de confirmare, confirmare a ce?, cine a emis prima decizie de carantină? Nu se ştie. Ori ca să se confirme o decizie a cuiva, trebuie arătat cine a decis şi care sunt considerentele pentru care s-a decis acest lucru. Formularul care i-a intrat în posesie apelantei lipsea, este greu vizibilă şi instanţa de fond a spus că este suficient să poarte o semnătură electronică. Solicită a se observa la dosar ce măscăriciune de semnătură electronică se poate să fie aceea, cine şi-a asumat emiterea acestei decizii pentru că nu vede niciun nume, acolo se spune data, semnătură digitală, data de 17 septembrie şi corona forms, atât, ori în program nu poate să fie substituit persoanei fizice care este cel care aptitudinea de a întocmi un act, această decizie de confirmare trebuia să spună actul pe baza căruia a fost identificat prezumtivul cetăţean, carte de identitate şi număr de paşaport, mai conţine ceea ce este relevant numărul de telefon al doamnei doctor, nu spune locaţia în care urmează să fie carantinată, nu spune cine este reprezentantul DSP de la cine a emis această decizie. Pe cale procedurală, arată că indiferent că persoana va trebui să fie izolată sau carantinată, acest model în momentul în care a fost conceput, a fost conceput în maniera în care să fie respectate toate rubricile şi să fie completate în mod legal ca şi organele judiciare să aibă posibilitatea de a verifica dacă sunt reale menţiunile precum şi persoana împotriva căreia s-a emis această decizie. Susţine că nu există aceste elemente, dar, în schimb, doamna judecător în sentinţă vine şi spune că potrivit art. 3 alin. 2 şi 3 generarea acestor decizii se face automat şi  după ce a fost generată, decizia trebuie comunicată persoanei pentru care s-a emis, această decizie nu i-a fost înmânată doamnei doctor, există o lacună de procedură din nou, există o restricţie dar nu se ştie cui şi cum şi în ce temei a fost emisă această. Apreciază că această decizie este lovită de nulitate absolută pentru argumentele pe care le-a expus în faţa instanţei. Consideră netemeinică şi nelegală decizia şi de asemenea a criticat în motivele de apel motivaţia pe care a iterat-o doamna judecător şi nu poate fi de acord cu motivarea că România nu este obligată să respecte, respectiv recomandarea 2020 a Consiliului Europei, care a fost emisă tocmai pentru a avea o practică unitară ţările din comunitatea europeană cu privire la gestionarea acestor situaţii şi, din punctul său de vedere, articolul 19  litera a şi d prevăd că doamna doctor putea să fie exceptată de la această măsură pentru simplul fapt că şi dacă ar fi fost un simplu muncitor în sistemul de sănătate puteau să îi fie aplicabile prevederile cu privire la această excepţie. Doamna nu este un simplu muncitor în cadrul Ministerului Sănătăţii ci este o persoană cu atribuţii deosebit de importante, chiar la nivelul judeţului Mureş. Arată că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 7 din Legea 136/2020 pentru că aceasta spune în ce condiţii persoanele pot să fie plasate în carantină, în primul rând trebuia să fie o persoană susceptibilă de a fi contaminată sau de a fi purtătoare de agenţi patogeni, această prezumţie fiind răsturnată prin cele două teste repetate la un interval foarte scurt de timp pe care d-na doctor le avea, această presupunere că este o persoană prezumtivă este înlăturată şi, mai mult decât atât, motivarea d-nei judecător nu stă în picioare pentru că aceasta spune faptul că o persoană este vaccinată plasează în dreptul acelei persoane o prezumție că aceasta deţine anticorpi etc. apreciază că această prezumţie este infirmată de situaţia halucinantă în care trăim şi pe care o vedem pe toate rețelele media în sensul în care persoane vaccinate ajung să fie din nou spitalizate, ajung să fie răpuse din nou de această boală şi la rândul lor pot să fie purtătoare. În concluzie, învederează că în ţara noastră în prezent ne confruntăm cu o situaţie în care nenumărate oraşe şi localităţi au depăşit incidenţa minimă stabilită de minister. Dacă o persoană se deplasează în zonele respective, că au afaceri sau treabă, se află în acea postură că revine dintr-o zonă în care incindenţa a depăşit limita? Aceste persoane sunt carantinate sau nu? I se pare o situaţie cu totul şi cu totul specială şi lasă la aprecierea instanţei modalitatea de soluţionare a apelului.

La interpelarea instanţei, respectiv ca doamna avocat să detalieze legat de invocarea nulităţii absolute a actului atacat, în sensul că s-au invocat nulitatea dispoziţiilor art. 265 şi 268 Cod procedură civilă, să detalieze unde anume consideră că s-ar face referire în normele procesuale civile pe care le-a invocat despre necesitatea elementelor de validitate la care s-a referit, respectiv la numele împuternicitului şi la semnătura acestuia, reprezentanta apelantei învederează instanţei că orice act juridic pentru a crea efecte trebuie să îmbrace o anumită formă, de fond şi de formă, respectiv acesta trebuie să conţină menţiunile cu privire la persoana pentru care vizează actul respectiv, persoana care o completează şi semnătura persoanei de la care derivă acest act juridic, iar în lipsa acestor elemente, orice act indiferent de natura actului respectiv nu poate să producă efecte juridice şi consideră că această decizie este exact în această situaţie.

Instanța reține cauza în pronunțare, care va avea loc prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor.

TRIBUNALUL

Prin sentinţa atacată s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Direcția de Sănătate Publică Mureș, invocată din oficiu. A fost respinsă  contestația formulată de petenta ..., în contradictoriu cu intimata Direcția de Sănătate Publică Mureș, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de petenta ... în contradictoriu cu intimata Direcția de Sănătate Publică București,  împotriva Deciziei de confirmare a Carantinării nr. 1250721/23.09.2021. S-a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Direcția de Sănătate Publică Mureș, invocată din oficiu, constatându-se că Decizia de carantinare nr. 1250721/23.09.2021 a fost emisă de Direcția de Sănătate Publică București, acesta fiind emitentul actului.

Au fost resţinute dispoziţiile art. 36 Cod procedură civilă, în cazul de față subiectul raportului juridic litigios, pe latură pasivă fiind emitentul actului administrativ individual atacat, în speță Direcția de Sănătate Publică București și nu Direcția de Sănătate Publică Mureș.

Astfel, au fost reţinute dispoziţiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 136/2020 din care reiese că cel care se consideră vătămat într-un drept un interes interes legitim printr-un act administrativ individual emis potrivit art. 7 sau art. 8 alin. (4) poate introduce, în termen de cel mult 24 de ore de la data comunicării deciziei direcției de sănătate publică, acțiune la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are reședința ori la judecătoria în a cărei circumscripție este situat spațiul sau unitatea sanitară în care este carantinată sau, după caz, izolată potrivit art. 7 sau art. 8 alin. (4), solicitând anularea actului administrativ contestat, revizuirea sau încetarea măsurii […]”. Or, potrivit art. 7 alin. (2) din același act normativ, actul administrativ cu caracter individual este decizia de confirmare a măsurii carantinării emisă de direcțiile județene de sănătate publică sau, după caz, direcția de sănătate publică a municipiului București.

Analizând ansamblul probatoriului, prima instanţă a reținut că la data de 23.09.2021, petenta ... s-a deplasat dinspre Turcia spre România, iar după intrarea în țară, D.S.P. București a emis Decizia de confirmare a carantinării nr. 1250721/23.09.2021 prin care s-a confirmat măsura carantinării doamnei ..., pe o durată de 14 zile, din data de 23.09.2021 și până la data de 06.10.2021, în spațiul special desemnat aflat la adresa din ... ..

Din cuprinsul Buletinului de Analize de la fila 26 rezultă că la data de 22.09.2021, anterior intrării în România, petenta și-a efectuat un test RT-PCR pentru detectarea infecției SARS-CoV-2, rezultatul fiind negativ.

În drept, au fost reţinute dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic, art. 17 din același act normativ, art. 2 din Ordinul nr. 1309/21.07.2020 privind modalitatea de aplicare a măsurilor de prevenire și limitare a îmbolnăvirilor cu SARS-CoV-2.

Referitor la caracterul inform al deciziei pentru lipsa numelui împuternicitului și pentru lipsa semnăturii și ștampilei, instanța de fond a avut în vedere că potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 136/2020, „Decizia va conține mențiuni cu privire la data și emitentul actului, numele și datele de identificare ale persoanei carantinate, durata măsurii și calea de atac prevăzută de lege”.

Prima instanță a constatat că Decizia de confirmare a carantinării nr. 1250721/23.09.2021 conține data „..”, numele persoanei carantinate „...”, CNP-ul acesteia „...” și nr. pașaportului „...”, date verificabile și atribuite petentei. Aceste date sunt suficiente pentru identificarea persoanei carantinate, iar dispozițiile legale prevăd condiția menționării datelor de identificare a persoanei, fără a le particulariza. De asemenea, conține numele emitentului „Direcția de Sănătate Publică București”, durata măsurii, precum și calea de atac.

S-a avut în vedere că numele împuternicitului DSP nu este obligatorie potrivit dispozițiilor Legii nr. 136/2020, iar modelul aprobat la Anexa 1 din Ordinul nr. 1309/2020 nu instituie o astfel de obligație prin simpla instituire unei rubrici dedicate semnăturii.

S-a avut în vedere că prin Anexa la Ordinul comun al Ministrului Afacerilor interne, Ministrului Sănătății și Ministrului Serviciului de Telecomunicații speciale pentru aprobarea fluxului de lucru privind comunicarea interinstituțională a datelor și informațiilor referitoare la persoanele față de care s-a instituit măsura carantinei și izolării, s-a stabilit o procedură automatizată de luare a măsurii carantinării, prin intermediul unor echipe mixte formate din reprezentanți ai Poliției de Frontieră Române și reprezentanți ai DSP județean/ai municipiului București, ce vor dispune identificarea persoanelor și instituirea, potrivit legii, prin decizie individuală motivată, a măsurii carantinei sau izolării (art. 3 alin. (1) lit. a) și b) ).

În continuare, au fost reținute dispozițiile art. 3 alin. (2) și (3).

Totodată, prima instanță a apreciat că Decizia de confirmare a carantinării nr. 1250721/23.09.2021 a fost emisă în format electronic în conformitate cu dispozițiile sus-arătate, purtând semnătură electronică, valabilă în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată. Acest lucru reiese din cuprinsul deciziei, ce poartă în colțul stânga sus a mențiunii și a codului unic generat.

Așadar, s-a apreciat că Decizia de confirmare a carantinării nr. 1250721/23.09.2021 respectă toate prevederile legale, fiind însușită prin semnătură electronică de emitent și cuprinzând toate datele impuse de Legea nr. 136/2020.

Referitor la împrejurarea că potrivit art. 2 alin. (7) din Ordinul nr. 1309/2020, „Decizia prevăzută la alin. (5) se emite în cel mult 8 ore de la informarea făcută de medicul curant sau, după caz, organele de control și se comunică de îndată persoanei în cauză, personal sau prin mijloace de comunicare electronică”, instanța va avea în vedere că potrivit art. 3 alin. (3) din Ordinul comun, decizia de carantinare se comunică în format electronic sau letric exclusiv la cerere ori în situația contestării, astfel că în mod legal intimata DSP București a procedat la comunicarea deciziei cu mai mult de 8 ore de la data emiterii ei, fiind comunicată ulterior solicitării exprese formulate de către petentă.

Nici împrejurarea că decizia poartă data de 23.09.2021 nu constituie un element de nelegalitate a deciziei. Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) din Anexa la Ordinul Comun, instituirea măsurii carantinei are loc de îndată ce persoana este identificată la frontieră și sunt îndeplinite cerințele impuse de lege pentru carantina persoanelor. Or, conform celor arătate de petentă, aceasta a aterizat pe aeroportul Otopeni în data de 23.09.2021 și nu adus nici un mijloc de probă în sensul că verificarea efectuată de organele competente ar fi avut loc după ora 23.59.

În al doilea rând, prima instanțe a reținut că petenta susține că Regulamentul (UE) nr. 2021/953 prevede că statele membre au obligația informării Comisiei despre restricțiile suplimentare privind dreptul de liberă circulație, însă România nu a procedat în acest fel. Efectul direct al regulamentelor europene nu are nimic de a face cu nerespectarea de către statul membru a obligațiilor impuse prin actul normativ în cauză. În cazul de față, legislația europeană permite statelor luarea de măsuri restrictive suplimentare, iar neaducerea la cunoștință nu semnifică aplicarea restricțiilor prevăzute de Regulament prin efectul direct al acestuia, ci ar putea ridica eventuale probleme de legalitate ale actelor normative secundare, însă chestiunea depășește obiectul prezentei cereri, unde instanța este învestită cu verificarea legalității actului administrativ individual, și nu a eventualelor acte normative ce ar contraveni legislației europene. Instanța este chemată astfel să examineze legalitatea deciziei de confirmare a carantinării în raport de actele normative în vigoare interne și suprastatale și, cât timp actul normativ intern este în vigoare, instanța învestită să soluționeze contestația împotriva măsurii carantinării este obligată să îl aplice.

Așadar, contrar susținerilor petentei, efectul direct al Regulamentului nu poate fi interpretat în sensul înlăturării de la aplicare a unor norme interne ce nu contravin normelor europene, dar care nu au fost aduse la cunoștința forului european. Astfel, împrejurarea că dispozițiile regulamentelor sunt aplicabile direct nu înlătură de la aplicare prevederi legale necomunicate statelor, cât timp Regulamentul per se permite adoptarea de măsuri de restricții suplimentare.

Referitor la caracterul discriminatoriu al actelor normative interne, în prezenta procedură, prima instanță nu a putut analiza legalitatea actelor administrative normative din prisma eventualei discriminări pe care legislația internă le creează între persoanele vaccinate și cele nevaccinate. Astfel, împrejurarea că prevederile legale naționale acceptă emiterea certificatelor verzi (certificate ce vizează atât persoanele vaccinate, cât și persoanele care au trecut prin boală ori s-au testat), însă impun măsura carantinării tuturor persoanelor nevaccinate, ar putea fi invocat ca motiv de nelegalitate a legislației, însă nu poate avea drept consecință ignorarea legislației interne în vigoare de către instanță cu consecința anulării actului administrativ individual.

Referitor la încălcarea dreptului la libertate, s-a observat de către prima instanță că acest drept nu este unul absolut, putând fi restrâns atunci când restrângerea este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim, și este proporțională scopului urmărit. Față de petentă s-a luat măsura carantinării în temeiul art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 136/2020, astfel că prima condiție este îndeplinită. Măsura instituită de Legea nr. 136/2020 urmărește un scop legitim, respectiv prevenirea răspândirii infecției SARS Cov-2, în contextul existenței unei pandemii. Cât privește proporționalitatea măsurii carantinării, instanța observă că numai persoanele nevaccinate cu unul dintre vaccinurile autorizate la nivel european sunt supuse restrângerii dreptului la liberă circulație pentru o perioadă de 14 zile, cu dreptul ca în a 8-a zi, în cazul în care prezintă un test negativ RT-PCR să înceteze măsura carantinării.

S-a apreciat că măsura este proporțională scopului urmărit în contextul pandemic actual, întrucât rezultatul negativ al unui test RT-PCR din momentul revenirii în țară dintr-o zonă catalogată drept „zonă roșie” nu certifică faptul că în următoarele 8 zile persoana respectivă, nefiind vaccinată și intrând în contact cu o persoană infectată, nu va dezvolta boala, tocmai datorită perioadei medii de incubație. În privința persoanelor vaccinate funcționează o prezumție în sensul existenței unei protecții împotriva virusului, prezumție generată de producția de anticorpi apți să combată infecția, astfel că în ipoteza acestor persoane, riscul epidemiologic este semnificativ scăzut, măsură ce nu ar justifica carantinarea acestora la revenirea în țară.

Din cuprinsul Hotărârii CNSU nr. 71/16.09.2021 privind aprobarea clasificării țărilor/teritoriilor în funcție de rata de incidență cumulată, publicată în M. Of. nr. 892/17.09.2021, în vigoare la data de 23.09.2021 (data intrării în țară a petentei și data Deciziei de confirmare a carantinării nr. 1250721/23.09.2021) rezultă că Turcia avea la data de 23.09.2021 o rată de incidență de 3,7 la 1.000 de locuitori, fiind clasificată ca Zonă Roșie.

Petenta a revenit în țară din Turcia la data de 23.09.2021, fapt ce atrage aplicarea art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 136/2020.

În continuare, s-a reținut de către prima instanță că petenta nu se regăsește în niciuna dintre situațiile de excepție recomandate prin pct. 19 din Recomandarea (UE) 2020/1475 privind o abordare coordonată a restricționării liberei circulații ca răspuns la pandemia de COVID-19 întrucât deplasarea la o conferință internațională, chiar în domeniul medical, nu constituie o deplasare imperativă sau critică în sensul actului sus-arătat, cât timp aceasta are loc în scopul realizării obligației medicilor de formare profesională continuă. De altfel, recomandările europene reprezintă acte neobligatorii, prin care instituțiile UE sugerează sau recomandă direcții de acțiune, fără a impune obligații destinatarilor.

Astfel, s-a apreciat că instituirea măsurii carantinei în condițiile art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 136/2020 în cazul de față este legală și temeinică.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta ... solicitând admiterea apelului, modificarea integrală a sentinţei atacate cu consecinţa anulării deciziei atacate.

În susținerea cererii, aceasta arată că în data de 28.09.2021, sub nr. .., a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tg-Mureş o contestaţie împotriva deciziei de Carantină nr. 1250721/23.09.2021, solicitând instanţei să se dispună admiterea contestaţiei, anularea actului administrativ contestat, încetarea măsurii, iar în motivare a arătat că este ... În perioada 19-23 sept ac. a participat la un seminar medical internaţional desfăşurat în Turcia, alături de alţi 50 medici din România. A arătat faptul că nu este vaccinată iar la intrarea în Turcia a prezentat un test PCR negativ în privinţa virusului SARS COV 2 test care a fost repetat în data de 22 sept., având acelaşi rezultat. La intrarea pe aeroportul Otopeni a prezentat Certificatul digital privind COVID, dar în ciuda acestui fapt, persoanele care nu erau vaccinate au fost separate de celelalte. Personalul de la frontiera română nu a ținut cont de atestarea care o conferă Certificatul digital al UE privind COVID, respectiv aceea că persoana deţinătoare se află în una din cele 3 ipostaze; a fost vaccinată împotriva COVID- 19; s-a testat şi, are un rezultat negativ; sau a avut COVID-19 şi s-a vindecat. Cu toate acestea, a fost informată că dacă nu este vaccinată, va fi obligată să stea în carantină 14 zile. A revenit în Târgu-Mureş în cursul zilei de 24. Sept. a informat medicul de familie despre situaţie şi a fost îndrumată să trimit o informare către DSP Mureş, sens în care a trimis o adresă prin care a solicitat infirmarea măsurii de carantinare. În data de 27 sept. ac ora 12 a primit pe adresa de e-mail Decizia nr. 1250721 emisă de către DSP Bucureşti.

Înțelege să critice soluţia instanţei de fond, deoarece aceasta este nelegală, netemeinică şi profund subiectivă. Referitor la capacitatea procesuală pasivă a intimatei DSP Mureş, susţine punctul său de vedere, în sensul că aceasta are calitate procesuală pasivă, câtă vreme solicitarea de a i se comunica decizia de carantină a fost nevoită să o solicită acesteia şi tot DSP Mureş, va hotăra după perioada de 14 zile dacă se mai impune carantina sau nu, pe baza evaluării medicale la care va fi supusă, în ipoteza în care şi apelul va fi respins. Din denumirea actului administrativ contestat rezultă că acesta este o Decizie de confirmare a măsurii de carantină, ceea ce presupune ca iniţial o altă entitate să fi dispus iar ulterior DSP Bucureşti să fi confirmat măsura. Nu cunoaște cine ar fi putut dispune carantina sa deoarece nu a primit nici un act în acest sens. Raportat la aceste aspecte, apreciază că DSP Mureş are calitate procesuală pasivă iar instanţa în mod eronat a stabilit că nu are.

Referitor la invocarea nulităţii absolute a deciziei atacate, apreciază că instanţa trebuia să se pronunţe iniţial asupra ei şi abia ulterior să procedeze mai departe la chestiunile ce ţin de fondul cauzei, potrivit art. 247, 248 C.p.civ. Norma juridică privind însuşirea actului prin semnătură ocroteşte atât un interes public, cât şi un interes privat iar sancţiunea încălcării acesteia o constituie nulitatea absolută, neputându-se da eficienţă unui înscris a cărei autenticitate este afectată de lipsa semnăturii funcţionarului competent, cu consecinţele ce decurg din dispoziţiile art. 17 din Legea 136/2020.

Trecând peste acest aspect, susține că instanţa a motivat respingerea excepţiei nulităţii absolute a deciziei atacate, cu motivarea că “numele împuternicitului DSP nu este obligatoriu potrivit dispoziţiilor Legii nr. 136/2020, iar modelul aprobat la Anexa 1 din Ordinul nr. 1309/2020 nu instituie o astfel de obligaţie prin simpla instituire unei rubrici dedicate semnăturii. ”

Susține în continuare că Decizia contestată nu îndeplineşte condiţiile de formă, cât şi condiţiile de fond necesar a fi respectate pentru a fi valabilă, a produce efecte juridice prevederile art. 265 şi 268 C.p.civ fiind obligatorii, indiferent de suportul actului. Dispoziţiile citate de instanţă, nu sunt de natură a conduce la concluzia că decizia de confirmare a carantinării produce efecte juridice fără să conţină şi semnătura reprezentantului/împuternicitului instituţiei emitente, pe lângă menţiunile prevăzute de art. 4 alin. 6 din Ordinul 1309/21.07.2020 al Ministerului Sănătăţii.

Având în vedere că norma juridică privind însuşirea actului prin semnătură ocroteşte atât un interes public, cât şi un interes privat, sancţiunea încălcării acesteia o constituie nulitatea absolută, neputându-se da eficienţă unui înscris a cărei autenticitate este afectată de lipsa semnăturii funcţionarului competent, cu consecinţele ce decurg din dispoziţiile art. 17 din Legea 136/2020.

Arată în continuare că la dosar nu a parvenit nici un document care să infirme susţinerile acesteia, nu există nici o dovadă care să fi justificat măsura carantinării, de vreme ce testul efectuat a relevat lipsa oricărui agent patogen în corpul său, împrejurare care justifică invocarea prevederilor L 136/2020.

Prin întâmpinarea formulată, Direcția de Sănătate Publică a Județului Mureș, a solicitat respingerea apelului în contradictoriu cu Direcția de Sănătate Publică a Județului Mureș și menținerea Sentinței civile nr..., pronunțată de Judecătoria Tg. Mureș, în dosarul nr. ..., ca fiind corectă și legală.

Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor art. 477-480 Cod proc. civ., tribunalul îl constată nefondat, astfel cum se va arăta în continuare.

Instanţa de apel reţine că sunt neîntemeiate susţinerile apelantei că intimata Direcția de Sănătate Publică Mureș are calitate procesuală pasivă, câtă vreme solicitarea de a i se comunica decizia de carantină apelanta a fost nevoită să o solicită acesteia şi tot DSP Mureş, va hotărâ după perioada de 14 zile dacă se mai impune carantina sau nu, pe baza evaluării medicale la care apelanta va fi supusă, în ipoteza în care şi apelul va fi respins. De asemenea mai susţine apelanta că din denumirea actului administrativ contestat rezultă că acesta este o decizie de confirmare a măsurii de carantină, ceea ce presupune ca iniţial o altă entitate să fi dispus iar ulterior DSP Bucureşti să fi confirmat măsura.

Tribunalul reţine că prin cererea adresată primei instanţe apelanta a contestat decizia de confirmare a carantinării nr. 1250721/23.09.2021 emisă de Direcția de Sănătate Publică București, astfel că în mod legal şi temeinic a apreciat prima instanţă prin prisma dispoziţiilor art. 36 Cod procedură civilă că emitentului actului administrativ individual atacat, Direcția de Sănătate Publică București, îi revine calitatea procesuală pasivă.

Nu există la dosarul cauzei vreo probă din care să rezulte că Direcția de Sănătate Publică Mureş ar fi avut vreun rol la emiterea deciziei contestate. Cu privire la susţinerile apelantei  că din denumirea actului administrativ contestat rezultă că acesta este o decizie de confirmare a măsurii de carantină, ceea ce presupune ca iniţial o altă entitate să fi dispus iar ulterior DSP Bucureşti să fi confirmat măsura, tribunalul constată că reiese foarte clar din art.7 din Legea nr. 136/2020 că prin decizia contestată a fost confirmată măsura carantinării dispusă la efectuarea controlului cu ocazia  întoarcerii apelantei din Turcia în România.

Astfel conform art.7 al.1 şi 2 din Legea nr. 136/2020 „(1) Carantina persoanelor se instituie pe baza informaţiilor ştiinţifice oficiale şi a definiţiei de caz, la domiciliul persoanei, la o locaţie declarată de aceasta sau, după caz, într-un spaţiu special desemnat de autorităţi, cu privire la persoanele suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen care:

a) sosesc din zone în care riscul epidemiologic este ridicat, pe baza datelor epidemiologice transmise la nivel naţional, european şi internaţional de către organismele competente în domeniu;

b) au intrat în contact direct cu cel puţin o persoană confirmată cu o boală infectocontagioasă.

(2) În situaţia în care persoanele menţionate la alin. (1) refuză măsura carantinării la domiciliu sau la locaţia declarată de acestea, precum şi atunci când persoanele în cauză încalcă măsura carantinei pe durata acesteia, deşi au consimţit-o anterior, medicul sau, după caz, organele de control recomandă, iar reprezentantul direcţiei de sănătate publică decide carantinarea persoanei în spaţiul special desemnat de autorităţi, dacă aceştia constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară. Medicul sau, după caz, organele de control vor informa de îndată direcţia de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti, care confirmă sau infirmă, după caz, măsura carantinării persoanei în spaţiul special desemnat de autorităţi, printr-o decizie cu caracter individual. Decizia va conţine menţiuni cu privire la data şi emitentul actului, numele şi datele de identificare ale persoanei carantinate, durata măsurii şi calea de atac prevăzută de lege. Decizia se emite în cel mult 8 ore de la informarea făcută de medic sau de organele de control, după caz, şi se comunică de îndată persoanei în cauză. În scopul prevenirii răspândirii bolii infectocontagioase, până la comunicarea deciziei direcţiei de sănătate publică prin care se infirmă măsura carantinei recomandate în spaţiul special desemnat de autorităţi sau, după caz, până la comunicarea hotărârii primei instanţe, persoana în cauză nu poate părăsi domiciliul, locaţia declarată pentru carantină sau, după caz, spaţiul special desemnat de autorităţi, fără încuviinţarea medicului sau a reprezentantului direcţiei de sănătate publică.”

De asemenea tribunalul reţine că sunt nefondate şi criticile apelantei vizând nulitatea absolută a deciziei atacate, invocând apelanta că însuşirea actului prin semnătură ocroteşte atât un interes public, cât şi un interes privat iar sancţiunea încălcării acesteia o constituie nulitatea absolută, neputându-se da eficienţă unui înscris a cărei autenticitate este afectată de lipsa semnăturii funcţionarului competent, cu consecinţele ce decurg din dispoziţiile art. 17 din Legea 136/2020. Apelanta a mai arătat că decizia contestată nu îndeplineşte condiţiile de formă, cât şi condiţiile de fond necesar a fi respectate pentru a fi valabilă, a produce efecte juridice, prevederile art. 265 şi 268 C.pr.civ fiind obligatorii, indiferent de suportul actului, în opinia apelantei dispoziţiile citate de prima  instanţă nu sunt de natură a conduce la concluzia că decizia de confirmare a carantinării produce efecte juridice fără să conţină şi semnătura reprezentantului/împuternicitului instituţiei emitente, pe lângă menţiunile prevăzute de art. 4 alin. 6 din Ordinul 1309/21.07.2020 al Ministerului Sănătăţii.

Tribunalul reţine, aşa cum am arătat, că potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic „Decizia va conține mențiuni cu privire la data și emitentul actului, numele și datele de identificare ale persoanei carantinate, durata măsurii și calea de atac prevăzută de lege”.

Decizia contestată cuprinde toate menţiunile prevăzute de legea care guvernează emiterea şi condiţiile de valabilitate ale acesteia.

Trebuie observat că atunci când legiuitorul a dorit ca un act administrativ să cuprindă şi numele şi semnătura funcţionarului care l-a emis, a prevăzut această cerinţă expres, de exemplu în situaţia actului administrativ fiscal, cu privire la care art.46 al.1-3 din legea nr.207/2015 dispune că „(1) Actul administrativ fiscal se emite în scris, pe suport hârtie sau în formă electronică.

(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie cuprinde următoarele elemente:

a) denumirea organului fiscal emitent;

b) data la care a fost emis şi data de la care îşi produce efectele;

c) datele de identificare a contribuabilului/plătitorului şi, dacă este cazul, datele de identificare a persoanei împuternicite de contribuabil/plătitor;

d) obiectul actului administrativ fiscal;

e) motivele de fapt;

f) temeiul de drept;

g) numele şi calitatea persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;

h) semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum şi ştampila organului fiscal emitent;

i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia;

j) menţiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului.

(3) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică cuprinde elementele prevăzute la alin. (2), cu excepţia elementelor prevăzute la lit. h).”

Prin urmare prima instanţă a reţinut bine că decizia contestată conține data „...”, numele persoanei carantinate „...”, CNP-ul acesteia „...” și nr. pașaportului „...”, date verificabile și atribuite petentei, date care sunt suficiente pentru identificarea persoanei carantinate, iar dispozițiile legale prevăd condiția menționării datelor de identificare a persoanei, fără a le particulariza.

De asemenea, conține numele emitentului „Direcția de Sănătate Publică București”, durata măsurii, precum și calea de atac.

S-a reţinut corect de către prima instanţă aplicabilitatea art. 2 din Ordinul nr. 1309/21.07.2020 privind modalitatea de aplicare a măsurilor de prevenire și limitare a îmbolnăvirilor cu SARS-CoV-2, „(1)Carantina persoanelor se impune în condițiile pandemiei de COVID-19 declarată de Organizația Mondială a Sănătății la data de 11 martie 2020 și certificată în condițiile art. 6 lit. c) din Legea nr. 136/2020 din cauza riscului înalt de contagiozitate al virusului SARS-CoV-2, pentru:

a)persoanele care au intrat în contact direct cu persoane sau cel puțin cu o persoană confirmată cu SARS-CoV-2, prin testare cu metoda RT-PCR;

b)persoanele care sosesc din țări și/sau zone cu risc epidemiologic ridicat, țări și/sau zone stabilite de către INSP în condițiile legii;

(2)Carantina persoanelor prevăzute la alin. (1) se realizează, după caz, la domiciliul persoanei carantinate, la o locație declarată de aceasta sau în spații special desemnate de către autoritățile competențe”.

La data la care petenta s-a întors din Turcia, 23.09.2021, această ţară avea o rată de incidență de 3,7 la 1.000 de locuitori, fiind clasificată ca Zonă Roșie, conform Hotărârii CNSU nr. 71/16.09.2021 privind aprobarea clasificării țărilor/teritoriilor în funcție de rata de incidență cumulată.

De asemenea tribunalul constată neîntemeiate criticile apelantei vizând considerentele reţinute de prima instanţă că decizia contestată a fost emisă în format electronic în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (2) și (3) din Anexa la Ordinul comun al Ministrului Afacerilor interne, Ministrului Sănătății și Ministrului Serviciului de Telecomunicații speciale pentru aprobarea fluxului de lucru privind comunicarea interinstituțională a datelor și informațiilor referitoare la persoanele față de care s-a instituit măsura carantinei și izolării, conform cărora „datele privind instituirea măsurii se transferă automat din Sistemul Informatic al Poliției de Frontieră în aplicația informatică „Corona-forms”, care va genera automat un mesaj de tip SMS prin care se comunică persoanei decizia și perioada instituirii măsurii de carantină/izolare precum și un mesaj de tip email către medicul de familie al acestuia, în situația în care acesta poate fi identificat. (3) În situația în care persoana solicită eliberarea deciziei sau contestă măsura dispusă, reprezentantul DSP va elibera și înmâna acesteia decizia individuală de carantină/izolare în format electronic sau letric, din aplicația informatică „Corona-forms”. Apelanta arată că această procedură nu a fost respectată, ei i-a fost comunicată decizia contestată după 4 zile, după ce a solicitat să-i fie comunicat un act în baza căruia este nevoită să stea în carantină.

Ori, aşa cum a arătat şi prima instanţă, după cum prevăd normele citate anterior, decizia de carantinare se comunică în format electronic sau letric exclusiv la cerere ori în situația contestării, astfel că în mod legal intimata DSP București a procedat la comunicarea deciziei ca urmare a solicitării exprese formulate de către petentă.

Sunt de asemenea total neîntemeiate criticile apelantei referitoare la considerentele reţinute de prima instanţă privind proporţionalitatea măsurii carantinării cu scopul urmărit, în contextul pandemic actual, întrucât rezultatul negativ al unui test RT-PCR din momentul revenirii în țară dintr-o zonă clasificată drept „zonă roșie” nu certifică faptul că în următoarele 8 zile persoana nevaccinată nu va dezvolta boala. În privința persoanelor vaccinate funcționează o prezumție în sensul existenței unei protecții împotriva virusului, prezumție generată de producția de anticorpi apți să combată infecția, în cazul acestor persoane riscul epidemiologic este semnificativ scăzut, astfel că nu s-ar justifica carantinarea acestora la revenirea în țară.

Apelanta susţine că opinia primei instanţe este contrazisă de realitatea cotidiană la nivel global, vaccinurile nu prezintă o veritabilă garanţie, nici măcar temporară, că persoana care l-a primit este la adăpost de pericolul de a se infecta din nou sau de a fi purtătoare a virusului.

Ori prima instanţă nu a reţinut că persoanele vaccinate beneficiază de o protecţie absolută împotriva virusului, ci a reţinut, în acord cu toate datele ştiinţifice de notorietate publică, că acestea sunt beneficiarele unei protecții ridicate împotriva virusului, ca urmare a producției de anticorpi, generată de vaccinare, astfel că în ipoteza acestor persoane riscul epidemiologic este semnificativ scăzut, în consecinţă nu s-ar justifica carantinarea acestora la revenirea în țară.

Prin urmare tribunalul constată că decizia contestată a fost emisă cu respectarea strictă a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 136/2020 şi ale art. 2 al.1 lit.b din Ordinul nr. 1309/21.07.2020 privind modalitatea de aplicare a măsurilor de prevenire și limitare a îmbolnăvirilor cu virusul SARS-CoV-2, citate anterior.

Faţă de cele reţinute anterior urmează ca tribunalul să respingă conform art.480 al.1 din Codul de procedură civilă ca nefondat apelul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de petenta ..., cu domiciliul în .... str. ... nr. ..., ap.... și domiciliul procesual ales în ..., str. .. nr. .., jud. .., la Cab. av. ... CNP ..,) împotriva Sentinţei civile nr. 3557 din 29 septembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Tîrgu-Mureş în dosarul nr. ..

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei la data de 1 octombrie 2021.

PREŞEDINTEJUDECĂTOR

GREFIER

Domenii speta

Spete similare