ROMÂNIA
DOSAR NR. ................
JUDECĂTORIA SECTOR 4 BUCUREŞTI - SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ NR. ..................
ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA ............
INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN
PREŞEDINTE - ................
GREFIER - ............................
Pe rol soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii
.............. şi ................ în contradictoriu cu pârâtul ..................., având ca obiect -
pretenţii.
La apelul făcut în şedinţă publică au răspuns reclamanţii prin avocat ..............
cu împuternicire avocaţială la dosar (f. 2), lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei
că reclamanţii au depus, în 2 exemplare, o cerere precizatoare a cererii de chemare în
judecată cu privire la cuantumul sumei solicitate, fără înscrisuri doveditoare.
Instanţa ia act de precizarea cererii de chemare în judecată sub aspectul
cuantumului pretenţiilor solicitate şi, nemaifiind alte cereri de formulat, acordă
cuvântul pe probe.
Apărătorul reclamanţilor solicită proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu şi
proba cu expertiza judiciară.
Instanţa, faţă de probele solicitate în cauză, în temeiul art. 167 Cod de
procedură civilă, încuviinţează pentru reclamanţi proba cu înscrisuri, apreciind că
aceasta poate duce la soluţionarea cauzei şi respinge proba cu interogatoriu şi expertiza
ca neutile cauzei şi, nemaifiind alte probe de administrat, constată cauza în stare de
judecată şi acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi
precizată la data de ......................., în temeiul garanţiei pentru evicţiune pentru fapta
unui terţ. În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, arată că, înţelege să le solicite pe
cale separată.
Instanţa, în temeiul art. 150 Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise
şi reţine cauza spre soluţionare.
INSTANŢA
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. de mai sus la data de
............., reclamanţii ............. şi ................. au chemat în judecată pe pârâtul
.................., prin Primarul General, solicitând obligarea pârâtului la pla sumei de
.................. (echivalentul în lei a sumei de ......... lei).
În motivare, reclamanţii au arătat în esenţă că prin dec.civ. nr. .............. a fost
constatată nulitatea actului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanţi în anul ..........,
în calitate de cumpărători ai imobilul din .................. în temeiul Legii nr. 112/1995.
Se arată că prin sent.civ. nr. ................ pron. de Judecătoria sectorului .......,
Ministerul Finanţelor Publice a fost obligat să restituie reclamanţilor contravaloarea
preţului actualizat, în funcţie de rata inflaţiei, iar în urma executării silite, reclamanţii
au primit suma de ................ lei.
Suma pretinsă prin acţiunea dedusă judecăţii reprezintă diferenţa dintre preţul
actualizat şi valoarea de circulaţie a imobilului.
În dovedirea cererii, întemeiată în drept pe disp. art. 1337 - 1351 C.civ.,
reclamanţii au solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu şi expertiză.
Pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, legal citat, nu s-a prezentat
în faţa instanţei şi nu a depus întâmpinare.
În temeiul art. 167 C.pr.civ., instanţa a încuviinţat pentru reclamanţi proba cu
înscrisuri, considerând-o concludentă şi utilă.
În raport de obiectul şi cauza acţiunii, precum şi de înscrisurile depuse la dosar,
a respins ca neconcludente probele cu interogatoriu şi cu expertiză în construcţii,
pentru motivele ce se vor expune pe larg în cuprinsul prezentei hotărâri.
La dosar au fost depuse înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat, instanţa constată că acţiunea
nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. ................, reclamanţii ............... şi
............... au cumpărat de la ..............., prin mandatar ...................., imobilul situat în
..................., compus din 5 camere şi dependinţe, pentru un preţ de ............. lei vechi.
Prin decizia civilă nr. ................ pronunţată de C.A. Bucureşti - secţia a IV-a
civilă, soluţionându-se în fond acţiunea dedusă judecăţii, s-a constatat nulitatea
contractului de vânzare-cumpărare nr. ................., încheiat între Primăria Municipiului
Bucureşti, în calitate de vânzătoare, şi ............... şi ............., în calitate de cumpărători.
Curtea de apel a reţinut că chiriaşii (reclamanţii din prezenta cauză) au
cumpărat fără a verifica situaţia imobilului la Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995
- singura instituţie abilitată să dea informaţii cu privire la eventuale cereri de restituire
- ocazie cu care ar fi fost încunoştinţaţi despre existenţa cererii de restituire în natură a
imobilului, fiind astfel obligaţi să aştepte soluţionarea acestei cereri. Această conduită
era impusă de art. 9 din Legea nr. 112/1995, care permite perfectarea vânzării numai
dacă imobilul nu se restituie în natură fostului proprietar (vânzarea fiind astfel
condiţionată de pronunţarea unei soluţii de nerestituire a imobilului).
Ca atare, s-a reţinut în decizia citată, încheind contractul de vânzare-cumpărare
cu nesocotirea acestei prevederi, ei nu se pot prevala de încălcarea legii pentru a-şi
susţine buna-credinţă, ambele părţi contractante fiind de rea-credinţă la încheierea
contractului, întrucât nu şi-au îndeplinit obligaţia de verificare a cererii de restituire în
natură, formulate de fostul proprietar, şi nu au aşteptat soluţionarea acestei cereri.
Aceste considerente esenţiale, care explică şi justifică soluţia adoptată prin
dispozitiv, au intrat deopotrivă în puterea lucrului judecat şi nu mai pot fi puse în
discuţie de părţi într-un litigiu ulterior (art. 1201 C.civ., art. 166 C.pr.civ.),
prezumându-se în mod absolut că hotărârea pronunţată, precum şi considerentele
esenţiale pe care se sprijină, reflectă adevărul (res judicata pro veritate habetur),
conform art. 1200 pct. 4 C.civ.
Având în vedere că reclamanţii au fost de rea-credinţă la încheierea contractului
de vânzare-cumpărare, nu sunt îndeplinite condiţiile garanţiei pentru evicţiune,
prevăzute de art. 1336 pct.1 şi art. 1337 C.civ.
Din aceste texte de lege, precum şi dintr-o jurisprudenţă şi o doctrină constante,
rezultă că pentru a funcţiona garanţia vânzătorului pentru evicţiunea decurgând din
fapta unui terţ, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii:
1)să fie vorba de o tulburare de drept;
2)cauza evicţiunii să fie anterioară vânzării;
3)cauza evicţiunii să nu fi fost cunoscută de cumpărător.
Primele două condiţii nu comportă discuţii, fiind evident că acţiunea în nulitate
formulată de proprietarii imobilului constituie o tulburare de drept tinzând la
evicţiunea cumpărătorilor, iar cauza evicţiunii (dreptul de proprietate al acestora) era
anterioară vânzării, fiind vorba despre un imobil preluat de stat fără titlu valabil şi
vândut în mod nelegal în temeiul Legii nr. 112/1995.
Nu este însă îndeplinită a treia condiţie, întrucât cumpărătorii au fost de rea-
credinţă, neefectuând verificările minime la care erau obligaţi prin lege, caz în care ar
fi aflat, în orice caz, despre cererea de restituire formulată de proprietari, potrivit Legii
nr. 112/1995. Ignoranţa vădit culpabilă a cumpărătorilor, echivalând cu reaua credinţă,
potrivit celor statuate irevocabil de curtea de apel, face ca ultima condiţie să nu fie
îndeplinită, întrucât ignorarea cauzei de evicţiune nu trebuie să fie imputabilă
cumpărătorului (sau, cel puţin, să fie vorba despre o neglijenţă uşoară, nicidecum
despre o culpă gravă, asimilată relei-credinţe). La această concluzie duce şi principiul
potrivit cu care nimeni nu-şi poate invoca propria turpitudine pentru a obţine un
beneficiu legal.
În raport de considerentele ce preced, nu sunt îndeplinite condiţiile garanţiei
pentru evicţiunea decurgând din fapta unui terţ, motiv pentru care nu sunt aplicabile
nici prevederile art. 1341 pct. 4 şi art. 1344 C.civ., potrivit cu care vânzătorul trebuie
să restituie cumpărătorului evins sporul de valoare al imobilului, mai precis, diferenţa
dintre preţul plătit şi valoarea de circulaţie la data evingerii.
În situaţia cumpărătorului care a cunoscut (ori trebuia să cunoască) cauza
evicţiunii, nu se pune decât (cel mult) problema restituirii preţului plătit, acesta fiind
deţinut fără cauză, ca urmare a evicţiunii.
De altfel, art. 50 alin.3 din Legea nr. 10/2001, normă specială care înlătură
aplicarea dreptului comun, dispune că restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşii
ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.
112/1995, cu modificările şi completările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri
judecătoreşti definitive şi irevocabile se face de către Ministerul Finanţelor Publice din
fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu
modificările ulterioare.
În temeiul acestei dispoziţii legale, reclamanţii au obţinut restituirea preţului
actualizat, întrucât prin sent.civ. nr. ........, pron. de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti -
secţia civilă, a fost obligat Ministerul Finanţelor Publice să restituie reclamanţilor
preţul actualizat. Potrivit susţinerilor necontestate ale reclamanţilor înşişi, aceştia au
încasat preţul actualizat, în cuantum de ..... lei. Această despăgubire este singura
legală, şi proporţională cu prejudiciul suferit, în raport de circumstanţele cauzei
(îndeosebi reaua-credinţă a cumpărătorilor).
Soluţia expusă, impusă de aplicarea regulilor de drept intern, este conformă cu
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în aplicarea art. 1 Protocolul nr. 1
adiţional la Convenţie.
Astfel, cauza ..............., în care Curtea a obligat statul la restituirea valorii de
circulaţie a imobilului către cumpărătorul evins se deosebeşte de prezenta cauză în
două puncte esenţiale: 1) cumpărătoarea, dna. ................., a fost de bună-credinţă, titlul
său de proprietate nefiind anulat; 2) reclamanta din acea cauză câştigase deja
irevocabil procesul cu evingătorii, fiind evinsă doar ca urmare a admiterii unui recurs
în anulare. Prin urmare, cauza ........ nu face altceva decât să reia principiile constant
statuate de Curte începând cu cauza ............., întrucât hotărârea judecătorească
irevocabilă prin care reclamanta ............ obţinuse câştig de cauză reprezenta un bun în
sensul art.1 din Protocolul nr. 1, lipsirea sa de proprietate ca urmare a admiterii
recursului în anulare fiind o încălcare atât a acestui articol, cât şi a art. 6 par.1 din
Convenţie, privitor la dreptul la un proces echitabil.
În cauza de faţă, este profund discutabil dacă cumpărătorii, care au cumpărat un
imobil ce nu intra în câmpul de aplicare a Legii nr. 112/1995 (care avea ca obiect doar
imobile preluate cu titlu valabil) şi care nu au respectat dispoziţii procedurale
elementare, fiind de rea-credinţă (după cum s-a statuat în mod irevocabil), ar fi avut
vreun "bun" în sensul dispoziţiei convenţionale menţionate. Instanţa apreciază că nu
este cazul.
Chiar dacă s-ar admite, teoretic, că reclamanţii ar fi avut vreun "bun", din
jurisprudenţa relevantă a Curţii nu poate fi desprinsă o obligaţie generală de
indemnizare a cumpărătorului evins, la valoarea de circulaţie a imobilului.
Dimpotrivă, în cauza .................., Curtea a statuat la data de ............ printr-o
hotărâre amplu argumentată, având valoare de principiu, că poate fi considerată
suficientă, prin raportare la exigenţa proporţionalităţii dintre interesul general care a
dus la privarea de bun (repararea nedreptăţilor comise de regimul comunist) şi
interesul particular, al celui privat de bun, şi o despăgubire care nu se ridică la valoarea
de circulaţie a bunului în cauză.
Curtea a decis asupra mai multor cauze în care cetăţeni bulgari achiziţionaseră,
de regulă cu bună-credinţă, proprietăţi naţionalizate în decursul anilor ...............
contractele lor de vânzare-cumpărare fiind anulate, multe decenii mai târziu, în temeiul
unui articol din legea bulgară a restituirii proprietăţilor imobiliare.
Analizând proporţionalitatea ingerinţei în dreptul de proprietate al
reclamanţilor, Curtea a amintit întru început criteriile folosite într-o cauză de referinţă
anterioară (........................):
a)dacă reclamanţii au cumpărat proprietatea cu bună-credinţă şi fără a
putea influenţa termenii tranzacţiei;
b)valoarea compensaţiei, prin raportare la valoarea proprietăţii;
c)alţi factori sociali, cum ar fi disponibilitatea altei locuinţe, ori şansele
de a cumpăra altă locuinţă.
În cauza ........................, Curtea a întrebuinţat următoarele criterii:
a)în ce măsură cauzele care au determinat anularea contractelor
reclamanţilor se încadrau în mod evident în scopul urmărit de
reclamanţi (abuz de putere ori de poziţia în partidul comunist,
încălcări substanţiale ale legii) ori se datorau unor omisiuni minore
ale administraţiei, care nu erau imputabile reclamanţilor (cum ar fi
semnarea contractului de către viceprimar, în loc de primar);
b)greutatea sarcinii suportate de reclamanţi, evaluată în special prin
caracterul adecvat al compensaţiei primite, ori care putea fi primită
conform procedurilor în vigoare, precum şi posibilitatea de a obţine o
nouă locuinţă;
Astfel, în anumite cazuri, s-a reţinut că a existat abuz de putere
(................invocarea titlului de "luptător anti-fascist şi anticapitalist" pentru a exclude
pe alţii de la beneficiul locuinţei vizate; ........), cu consecinţa că art. 1 din Protocolul
adiţional nr. 1 la Convenţie nu a fost încălcat.
Într-o a doua categorie s-a reţinut încălcarea Convenţiei, întrucât anularea
contractelor a fost determinată de omisiuni formale, imputabile exclusiv administraţiei,
iar cumpărătorii au fost de bună-credinţă (..................), Curtea a reţinut încălcarea
Convenţiei acolo unde compensaţia nu s-a apropiat, în mod rezonabil, de valoarea de
circulaţie a bunului, reţinând însă că nu a fost încălcată Convenţia într-o situaţie în
care compensaţia primită era doar sensibil inferioară valorii reale a bunului.
În fine, în alte cazuri (......................) s-a reţinut că au existat încălcări
substanţiale ale legii cum ar fi cumpărarea unui număr superior de camere celui permis
de lege, astfel încât privarea de proprietate nu a dus la încălcarea Convenţiei, chiar
dacă despăgubirea nu a depăşit 30 % din valoarea imobilului (............) ori nici nu a
fost solicitată, dar indemnizaţia putea fi de cel mult 25 % din aceeaşi valoare
(.....................).
Această grupă de cauze şi statuările Curţii sunt deosebit de relevante în pricina
dedusă judecăţii, întrucât se poate reţine că, în situaţia în care au existat încălcări
esenţiale ale legii (iar nu doar simple erori formale, imputabile administraţiei),
privarea de proprietate va fi socotită proporţională şi conformă Convenţiei, chiar dacă
despăgubirea este net inferioară valorii imobilului.
În cauză, au existat două încălcări esenţiale ale Legii nr. 112/1995 la vânzarea
imobilului către reclamanţi: a) vânzarea unui imobil preluat fără titlu valabil, care nu
intra în câmpul de aplicare a legii, vânzarea fiind nulă şi pentru caracterul ilicit al
obiectului; b) reaua-credinţă a reclamanţilor şi a vânzătorului, care nu au luat în
considerare că proprietarii formulaseră cereri de restituire, nesoluţionate la data
vânzării.
Ca atare, într-o asemenea situaţie, restituirea preţului actualizat (soluţie
prevăzută de legea internă şi în cazul cumpărătorilor de rea-credinţă) este o măsură de
indemnizare suficientă şi conformă Convenţiei.
Sintetizând, jurisprudenţa relevantă a Curţii nu impune o obligaţie generală de
indemnizare a foştilor chiriaşi, evinşi în urma unor acţiuni în revendicare ori în
nulitate, la valoarea de circulaţie a imobilului. Dimpotrivă, în acele cazuri în care
cumpărătorii au fost de rea-credinţă, sau/şi au existat încălcări de substanţă ale legii,
restituirea preţului actualizat constituie o indemnizare suficientă.
În cazurile în care anularea s-a datorat unor omisiuni de ordin formal,
imputabile exclusiv administraţiei, iar reclamanţii au fost de bună-credinţă, se pune
problema unei indemnizări care să aibă valoare rezonabilă în raport de valoarea de
circulaţie actuală (fără a fi neapărat egală nici în aceste cazuri). Această ipoteză nu se
regăseşte în cauză, astfel încât nu este necesar a fi dezvoltată.
În raport de considerentele expuse, proba cu expertiză în construcţii, propusă
de reclamanţi, pentru dovedirea valorii de circulaţie a imobilului, este în întregime
neconcludentă pentru soluţionarea acţiunii în revendicare, întrucât reclamanţii nu au
dreptul decât la restituirea preţului actualizat, iar nu la o despăgubire raportată la
valoarea de circulaţie; este totodată neconcludentă proba cu interogatoriu, în raport de
înscrisurile de puse la dosar şi considerentele în drept reţinute, iar potrivit art. 167
C.pr.civ., instanţa este datoare să administreze numai probele care pot duce la
dezlegarea pricinii. Această dispoziţie este raţională şi este menită să asigure
celeritatea judecăţii şi să protejeze drepturile părţilor, nefiind administrate probe care
nu influenţează soluţia pe fond, dar care implică cheltuieli suplimentare, dovedite
ulterior a fi inutile.
În consecinţă, în temeiul art. 1336 pct. 1 şi art. 1337 C.civ., al art. 1 Protocolul
nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum acesta a fost
interpretat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, acţiunea formulată
urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 129 alin.6 C.pr.civ., va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de
judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii .................,
ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în ................., str.
............................ în contradictoriu cu pârâtul ............................ u sediul în ..................,
B-dl. ...................., având ca obiect - pretenţii, ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, ................
PREŞEDINTE, GREFIER,
Curtea de Apel Galați
Obligarea la plata c/val echipamentului – uniforme şi echipamente specifice – pentru funcţionarii publici cu statut special din cadrul penitenciarelor. Aplicarea Leg. nr. 293/2004 şi HG nr. 1997/2004 şi OMJ nr. 972/2006.
Curtea de Apel Oradea
Răspundere civilă delictuală. Calitate procesuală pasivă. Culpă concurentă. Stabilire despăgubiri
Curtea de Apel București
Compensatii acordate cetatenilor români pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar, in urma tratatului dintre România si Bulgaria. Solicitarea reactualizarii sumei stabilite cu titlu de despagubiri fara contestarea ordinului de validare ...
Curtea de Apel Constanța
Legalitatea deciziei de imputare prin care AJOFM a imputat reclamantului indemnizatia de somaj primita necuvenit.
Tribunalul Comercial Argeș
Înţelesul noţiunii de despăgubire OUG. 88/1997