Acţiune în constatare

Prin decizia civilă nr. 158 R tribunalul a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul M C. M, în contradictoriu cu intimatul M I

Pentru a hotărî astfel , tribunalul a reţinut :

Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1322/329 din 27 aprilie 2009 reclamantul M C M a chemat în judecată pe pârâtul M I solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că i-a dat pârâtului  suma de 2000 lei acordată cu titlu de împrumut.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 10.12.2008 a restituit pârâtului suma de 1800 lei din împrumutul acordat în baza contractului nr. 2513/30.10.2008 autentificat la Biroul Notarului Public R M.

A mai arătat că la data de 8 noiembrie 2008 pârâtul a venit la locuinţa sa pentru a-i solicita restituirea împrumutului acordat, înainte de termen, întrucât are nunta fiicei sale şi cu acea ocazie i-a dat doi curcani în valoare de 100 lei bucata.

Reclamantul a mai menţionat că a solicitat pârâtului să meargă la notar pentru întocmirea formalităţilor care să ateste restituirea unei părţi a împrumutului acordat, însă acesta a refuzat pe motiv că nu are timp, iar în prezent nu mai recunoaşte primirea sumei respective de bani.

În dovedirea acţiunii reclamantul a depus în xerocopie extras bancar din 10.12.2008 emis de Agenţia CEC T M şi contractul de împrumut nr. 2513/30.10.2008 autentificat la Biroul Notarului Public R M.

Pârâtul deşi legal citat nu a depus întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 1893/18.12.2009 pronunţată de Judecătoria T M a fost anulată ca netimbrată acţiunea formulată de reclamant, acesta fiind obligat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârât.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că deşi reclamantul a fost citat cu menţiunea timbrării acţiunii cu suma de 165,96 lei taxă judiciară de timbru şi 0,30 lei timbru judiciar, acesta nu s-a conformat neîndeplinirea obligaţiei de plată la termenul stabilit sancţionându-se cu anularea cererii conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen reclamantul solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul înlăturării obligării la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A motivat că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal deoarece instanţa nu a ţinut seama de  cererea sa de renunţare la judecată formulată la data de 17.09.2009.

Recurentul a mai motivat că deşi a formulat cerere de ajutor public judiciar, instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9, art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă.

În dovedirea susţinerilor sale, recurentul a depus în xerocopie, cererea de ajutor public judiciar şi încheierea din 4 decembrie 2009 dată de Judecătoria T Me, iar la data de 26.02.2010 note scrise.

Intimatul pârât nu a depus întâmpinare.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în raport de criticile formulate, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat pentru considerentele care vor succede.

În ce priveşte primul motiv de recurs, recurentul a invocat că acţiunea formulată a fost în mod greşit anulată ca netimbrată şi obligat la plata cheltuielilor de judecată, deşi prin cererea depusă la data de 17.09.2009 a renunţat la judecată.

Art. 246 alin. 1 Cod procedură civilă stabileşte că reclamantul îşi poate manifesta voinţa de a renunţa la judecată oricând, deci atât în cursul judecăţii la prima instanţă cât şi în căile de atac.

Potrivit art. 20 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal la momentul înregistrării acţiunii, instanţa va pune în vedere petentului  să achite suma datorată  până la primul termen de judecată, sub sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. 3.

Întrucât taxa judiciară de timbru trebuie achitată anticipat, sau cel mai târziu la primul termen de judecată, reclamantul nu putea să renunţe în mod valabil la acţiune, cerinţa timbrării acţiunii primând.

Prin urmare, în mod corect prima instanţă a anulat ca netimbrată acţiunea, şi nu a luat act de cererea de renunţare la judecată formulată de reclamant. Neîntemeiat este şi cel de-al doilea motiv de recurs.

Cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant a fost respinsă de judecătorie prin încheierea din 4 decembrie 2009, întrucât acesta nu a indicat C.N.P. şi nu a depus dovezi privind starea materială a familiei sale, precum şi declaraţia pe proprie răspundere că nu a mai beneficiat în ultimele 12 luni de ajutor public judiciar, cerinţe prevăzute de art. 14 alin. 1 din OUG nr. 5/2008.

Recurentul reclamant nu a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii respective.

Nefiind admisă cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru, în mod just a fost anulată acţiunea ca netimbrată, iar conform art. 274 Cod procedură civilă, reclamantul obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei reprezentând onorariu avocat către pârât.

Faţă de considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat.

Domenii speta

Spete similare