Decizia civila nr. 273/r

Dosar nr. 6/322/2007

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 273/R

Şedinţa publică de la 3 iulie  2008

Pe rol fiind pronunţarea asupra  recursului formulat de reclamanta B. M., domiciliată în … împotriva Sentinţei civile nr. 990/19.12.2007, pronunţată de Judecătoria Tg. Secuiesc în dosar  nr. 6/322/2007.

La apelul nominal, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care :

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din 24 iunie 2008, când  părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanţa în vederea deliberării a amânat pronunţarea cauzei pentru data de 1 iulie 2008 şi apoi pentru data de astăzi 3 iulie 2008.

T R I B U N A L U L

Constată că prin  sentinţa civilă nr. 990/2007 a Judecătoriei Tg. Secuiesc pronunţată în dos. 6/322/2007 instanţa de fond a respins atât excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţia nulităţii absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, cât şi acţiunea formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâtul V. I. şi pârâta Comuna Zăbala prin primar.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele: imobilul înscris în CF 173 Zăbala nr . cadastru 398/1 şi 399/1- casă şi grădină în suprafaţă de 402 mp formează proprietatea Comunei Zăbala, singură, cu titlu de comasare.

Potrivit art. 8 din Decretul - Lege 42/1990 terenul aferent casei de locuit şi anexele gospodăreşti, curtea şi grădina din jurul acesteia constituie proprietatea particulară a deţinătorilor dată de la care acestea putea fi înstrăinate şi lăsate moştenire. S-a mai arătat că înainte de 1990, potrivit prevederilor art. 30 din Legea 58/1974 şi art. 44 din Legea 59/1974, vânzarea-cumpărarea imobilelor se putea face numai în formă autentică, iar în speţă prin antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată se puteau  înstrăina numai construcţiile.

Referitor la acţiunile întemeiate pe prevederile art. 22 din D-L 115/1938 acestea sunt acţiuni personale şi imprescriptibile, în speţă neoperând prevederile art. 3 din Decretul 167/1958 privitor la termenul general de prescripţie, motiv pentru care instanţa a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, şi sancţiunea nulităţii absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare.

În ceea ce priveşte fondul cauzei instanţa a reţinut că la data de 7 noiembrie 1983 pârâtul V. I. a vândut reclamantei B. M. imobilul descris mai sus pentru suma de 30.000 lei,  dată de la care imobilul a  intrat în posesia reclamantei potrivit înscrisului de la dosar, deşi în răspunsurile la interogatoriile administrate părţilor reţine că după încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare imobilul a rămas în posesia pârâtului.

Chiar dacă pârâtul V. I. a contestat la interogatoriul luat semnătura de pe înscrisul de care partea adversă se prevalează, în urma expertizei întocmite în cauză nr. 179/2007 s-a stabilit că semnătura de la rubrica vânzător aparţine pârâtului.

Instanţa a mai reţinut că în actul original se face referire la imobilul situat sub nr. administrativ 246 şi nu cel de la  nr. 296, iar în cauză nu s-a făcut vreo dovadă că în anul 1989 numărul administrativ al imobilului era 246, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la  obiectul convenţiei.

Faţă de aceste considerente precum şi faţă de situaţia că înainte de 22.12.1989 imobilele nu se aflau în circuitul civil, neputându-se tranzacţiona asupra dreptului de proprietate instanţa a  respins acţiunea, cu aplicarea art. 274 C.p.civ.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta B. M. care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii, cu cheltuieli de judecată în ambele instanţe, pentru următoarele considerente: sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică întrucât s-a dovedit printr-un înscris sub semnătură privată vânzarea-cumpărarea imobilului proprietatea pârâtului, precum şi achitarea preţului în întregime, astfel încât instanţa de fond nu avea nici un motiv să respingă acţiunea.

Faptul că între timp casele de locuit din localitate au fost renumerotate, iar numărul administrativ al casei vândute nu corespunde numărului actual al casei, nu înseamnă că părţile au avut o reprezentare falsă asupra obiectului material al tranzacţiei.

Pe de altă parte s-a dovedit cu expertiză că actul tăgăduit  poarta semnătura pârâtului, semn că între părţi a intervenit contractul de vânzare-cumpărare.

Recursul este legal timbrat.

Examinând recursul declarat raportat la sentinţa pronunţată, la actele şi lucrările dosarului tribunalul reţine următoarele:

Reclamanta cheamă în judecată atât pe pârâtul V. I. pentru prestaţie tabulară, cât şi comuna Zăbala pentru „opozabilitate”, deşi menţionează în acţiune că imobilul --construcţiile se află în proprietatea comunei Zăbala.

Potrivit extrasului de CF 173 Zăbala, nr. top 398/1, 399/1, atât casa cât şi grădina se află în proprietatea Comunei.

Se recunoaşte de către Comisia Locală pentru Aplicarea Fondului funciar din cadrul comunei Zăbala că terenul (deci este vorba doar de teren) care iniţial avea nr. top 398 cu suprafaţa de 4830 m.p. a fost atribuit cu mulţi ani în urmă unor cetăţeni pentru construirea de locuinţe, printre care figurează şi V. I., singurul care după dezmembrarea nu şi-a înscris dreptul de proprietate în CF nici asupra terenului, nici asupra construcţiei.

Tot din  nota de şedinţă depusă la filele 22-23 (Comisia Locală de Aplicare a fonului funciar nu este parte în proces) reiese că reclamanta a fost concubina pârâtului V. I. în perioada 1989-1999 şi au locuit împreună la locuinţa numitului V. I., dar după data de mai sus  nu a mai locuit la acea adresă.

Instanţa de fond reţine că prestaţia tabulară este o acţiune personală dar imprescriptibilă motiv pentru care respinge excepţia prescripţiei.

Tribunalul apreciază ca fiind vorba de o obligaţie de a face prin care se tinde la dobândirea unui drept de proprietate, acţiunea este într-adevăr una personală, dar prescriptibilă şi acest aspect trebuie apreciat după cum partea interesată care promovează o astfel de acţiune a intrat sau nu în posesia imobilului, întrucât dacă a intrat în posesie se întrerupe cursul prescripţiei, iar dacă nu a intrat în posesie acţiunea se prescrie în 3 ani de la data naşterii  dreptului la o astfel de acţiune.

În speţa de faţă soluţia se întemeiază pe cele două interogatorii ale părţilor, fiecare susţinând contrariul, motiv pentru care se impunea administrarea probei testimoniale pentru a se dovedi de când a intrat reclamanta în posesie, dacă a părăsit imobilul, dacă este în posesie în prezent, şi alte aspecte care să fundamenteze corect şi legal o astfel de hotărâre.

Pe de altă parte, ţinând cont că imobilul potrivit extrasului de CF este în proprietatea statului, instanţa în virtutea rolului său activ trebuia să pună  în discuţie, conform art. 129 C.pr.civ. şi acest aspect, inclusiv dacă solicita mai întâi intabularea dreptului de proprietate al pârâtului V. I. în CF, ştiut fiind că numai o persoană care îşi înscrie dreptul poate dispune ulterior de el.

Prin urmare se impune a se clarifica mai întâi dacă acţiunea s-a prescris sau nu raportat la data întocmirii actului (chiar dacă în act se menţionează că s-a preluat imobilul la data întocmirii 7-11.1989), deoarece în situaţia în care reclamanta nu a fost în posesia imobilului decât o perioadă scurtă, cursul prescripţiei s-a întrerupt în acea perioadă, dar a curs după ce nu a mai avut posesia, aspect ce impune probe utile şi concludente, respectiv martori, care cunosc situaţia imobilului, cine locuieşte în imobile, de când, pe ce perioadă a locuit reclamanta, etc.

Văzând şi prevederile art. 304/1 C.pr.civ. tribunalul urmează a admite recursul declarat, va casa sentinţa raportat la cele reţinute mai sus, întrucât neadministrarea probelor concludente inclusiv neclarificarea celorlalte aspecte, reţinute mai sus, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, fără cheltuieli de judecată ce urmează a fi acordate sau nu în funcţie de soluţia ce se va pronunţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite  recursul  declarat de recurenta B. M.  împotriva  sentinţei civile nr. 990/2007 a Judecătoriei Tg. Secuiesc,  pronunţată în dosar nr. 6/322/2007, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă, Judecătoria Tg. Secuiesc.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 03.07.2008.

Domenii speta

Spete similare