Penal - contestaţie la executare (art.461 C.p.p.) - revizuire

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată:

Prezenta cauză se află în faţa acestei instanţe ca urmare a rezolvării de către Curtea de Apel Târgu Mureş a conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Târgu Mureş şi Tribunalul Mureş.

Astfel, prin sentinţa penală nr. 143/4.2.2oo9 pronunţată în dosarul nr. 6o66/32o/2oo8 Judecătoria Târgu Mureş a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe revizuenta SV în favoarea Tribunalului Mureş.

Prin sentinţa penală nr. 191/3.7.2oo9 pronunţată în dosarul nr. 6o66.1/32o/2oo8 Tribunalul Mureş a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat către Judecătoria Târgu Mureş competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de către petenta SV. De asemenea, Tribunalul Mureş a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Mureş şi Judecătoria Târgu Mureş şi a sesizat Curtea de Apel Târgu Mureş pentru soluţionarea acestui conflict.

Prin decizia penală nr. 397/R/26.8.2oo9 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 43 alin. 1 C.p.p. şi s-a stabilit în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de către petenta SV. De asemenea, în considerentele aceste hotărâri, instanţa care a soluţionat conflictul negativ de competenţă sus menţionat a analizat şi interpretat precizările formulate în scris şi oral de către revizuientă şi a stabilit că cererea de revizuire a fost formulată de către dna. SV împotriva sentinţei penale nr. 456/21.3.2oo5 a Judecătoriei Târgu Mureş şi nu împotriva deciziei penale nr. 27/R/22.1.2oo8 a Tribunalului Mureş.

În consecinţă, Judecătoria Târgu Mureş a fost astfel învestită cu soluţionarea cererii de revizuire formulate de către dna. SV împotriva sentinţei penale nr. 456/21.3.2oo5 a Judecătoriei Târgu Mureş.

Prin sentinţa penală nr. 1o5o/3o.9.2oo9 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş s-a constatat că la dosarul nr. 6o66/32o/2oo8 – aflat iniţial pe rolul instanţei şi în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 143/4.2.2oo9 – se află depuse concluziile procurorului cu privire la actele de cercetare efectuate [f. 2 dosar 6o66/32o/2oo8]. Aceste concluzii sunt înregistrate sub nr. 111/VIII/III/6/2oo8, însă ele privesc decizia penală nr. 27/R/22.1.2oo8 pronunţată în dosarul cu nr. 23o9/1o2/2oo7 [nr. vechi 3566/2oo7].

Ca efect a rezolvării conflictului negativ de competenţă, astfel cum s-a făcut vorbire în cele ce preced, instanţa a fost învestită cu soluţionarea cererii de revizuire formulate de către dna. SV împotriva sentinţei penale nr. 456/21.3.2oo5 a Judecătoriei Târgu Mureş.

Ori, sentinţa penală nr. 456/21.3.2oo5 a Judecătoriei Târgu Mureş a fost pronunţată în dosarul nr. 8513/2oo4 şi nu în dosarul cu nr. 23o9/1o2/2oo7 [nr. vechi 3566/2oo7].

Ca atare instanţa a constatat că, în legătură cu cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 456/21.3.2oo5 a Judecătoriei Târgu Mureş, nu au fost efectuate de procuror actele de cercetare prevăzute de art. 399 C.p.p., care reprezintă o condiţie esenţială pentru a se putea păşi la soluţionarea problemei admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire. În consecinţă, prin sentinţa penală nr. 1o5o/3o.9.2oo9, instanţa a scos de pe rol cauza şi a dispus trimiterea cererii de revizuire formulate de către dna. SV la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş, pentru efectuarea actelor de cercetare prevăzute de art. 399 C.p.p.

După efectuarea actelor de cercetare Parchetul a sesizat din nou instanţa, înaintând totodată la dosar concluziile sale în legătură cu admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, precum şi celelalte înscrisuri depuse de către revizuientă şi de care înţelege să se servească.

Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul acestei instanţe, sub numărul de dosar 6o66.1./32o/2oo8, la data de 17.11.2oo9.

Instanţa a ataşat prezentului dosar şi dosarul nr. 8513/2oo4 al Judecătoriei Târgu Mureş în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 456/21.3.2oo5.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Motivele de fapt expuse în scris de către revizuientă în memoriile depuse la dosar şi cele susţinute oral cu ocazia audierii ei la Parchet la data de 2.11.2oo9 [f. 4], nu se înscriu în nici unul dintre motivele de revizuire expuse în art. 394 alin. 1 lit. a – e C.p.p.

Astfel, chiar revizuienta a afirmat faptul că ştie că nu se încadrează în nici unul dintre motivele de revizuire, dar a învederat că doreşte rejudecarea dosarului fiindcă nu este vina sa că avocatul pe care l-a plătit nu a făcut la termen declaraţia de recurs.

În continuare, revizuienta a mai menţionat că, astfel cum a susţinut şi în faţa Tribunalului Mureş, în perioada în care putea să exercite calea de atac a recursului, a fost în necunoştinţă de cauză, bolnavă la domiciliu, cu fiica de asemenea bolnavă, iar ea a înţeles greşit ce i s-a spus atunci de către judecătorul de fond, ea înţelegând că este vorba de o amânare a judecării cauzei şi nu de o amânare de pronunţare.

Potrivit Deciziei 6o/2oo7 pronunţată de Secţiile unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C.p.p. este inadmisibilă.

Ca atare, cererea formulată de către revizuientă nu are a fi analizată din perspectiva altor texte de lege eventual incidente în cauză, ci strict din perspectiva dispoziţiilor art. 394 C.p.p. şi a interpretării obligatorii date de către Înalta Curte. Întrucât motivele expuse de către revizuientă relevă faptul că aceasta urmăreşte, de fapt, o eventuală repunere în termenul de exercitare a căii de atac a recursului, reiese că cererea formulată de aceasta şi susţinută cu aceste argumente este inadmisibilă.

În fine, revizuienta a mai opinat şi în sensul că apreciază declaraţiile martorilor Pop Valeriu şi Varo Iuliu, audiaţi în dosarul nr. 8513/2oo4, ca nefiind adevărate întrucât nu au fost martori oculari. Revizuienta a înţeles să dovedească faptul că martorii au declarat mincinos prin prezentarea sentinţei penale nr. 68o/2o.5.2oo8 a Judecătoriei Târgu Mureş.

Ori, acest argument s-ar putea încadra în cazul prevăzut de art. 394 lit. b C.p.p., potrivit căruia revizuirea poate fi cerută când […] un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.

Acest argument este nefondat. Cazul de revizuire se referă la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, ceea ce presupune condamnarea prin hotărâre judecătorească definitivă a martorului, expertului sau interpretului pentru această infracţiune. Simplele afirmaţii ale unei persoane sau simplele aprecieri făcute de către parte cu privire la caracterul mincinos a declaraţiilor martorului nu satisfac această cerinţă. Nu se poate proceda la revizuirea unei hotărâri judecătoreşti doar pentru că există posibilitatea ca unul sau mai muţi martori să fi declarat mincinos, ci este necesar ca acest lucru să fie constatat pe căile legale, abia apoi putând fi promovată acţiunea penală având ca obiect revizuirea, întemeiată pe această situaţie. În acest sens se exprimă art. 395 alin. 1 C.p.p. care stabileşte că situaţiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b, c, şi d se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei. Iar în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 395 alin. 2 C.p.p., instanţa constată că acestea nu sunt incidente în cauză, neexistând nici un impediment pentru care organele arătate la alin. 1 să nu poată examina această situaţie învederată de către revizuientă.

Pe de altă parte, instanţa observă că în susţinerea afirmaţiei că declaraţiile martorilor Pop Valeriu şi Varo Iuliu sunt mincinoase, revizuienta a înţeles să depună la dosar copia sentinţei penale nr. 68o/2o.5.2oo8 a Judecătoriei Târgu Mureş, pronunţată în dosarul nr. 7669/32o/2oo7, precum şi copiile declaraţiilor celor doi martori, declaraţii date în dosarele nr. 1346/32o/2oo7 respectiv 8513/2oo4. Ori, în această situaţie, trebuie mai întâi stabilit că declaraţiile celor doi martori, declaraţii date în trei dosare diferite, se referă, în primul rând, la aceiaşi faptă şi, în al doilea rând, că sunt neconcordante. Chiar dacă s-ar ajunge la concluzia că declaraţiile acestora nu sunt concordante între ele şi ar rezulta, deci, că cel puţin una dintre ele este mincinoasă, totuşi se pune problema stabilirii care dintre aceste declaraţii sunt mincinoase. Acest lucru este necesar deoarece este posibil ca eventualele declaraţii mincinoase să nu fi fost făcute în dosarul nr. 8513/2oo4, ci în celelalte dosare. Ori, dacă declaraţiile pretins mincinoase nu au fost date în tocmai cauza a cărei revizuire se cere, atunci cererea de revizuire întemeiată pe acest motiv nu are a fi admisă.

Rămâne deschisă, deci, părţii interesate posibilitatea efectuării demersurilor legale pentru constatarea infracţiunii de mărturie mincinoasă a cărei existenţă o pretinde, urmând ca după aceea, eventual, să se promoveze o nouă cerere de revizuire.

Faţă de cele ce preced, în baza art. 4o3 alin. 3 C.p.p. instanţa va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 456/21.3.2oo5 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în dosarul 8513/2oo4, cerere formulată de către revizuienta SV.

În baza art. 349 raportat la art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga revizuienta la plata sumei de 3o de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Domenii speta

Spete similare