Pretenţii

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU-C.

TG-C.

Sentinţa civilă nr. 94/2014

Şedinţa publică de la 20 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE: A.A.

Grefier: M.V.

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. G.G.,  domiciliat în comuna S. , sat B., nr. 270, judeţul G. şi pe pârâtul V.V., domiciliat în comuna S. , sat B., nr. 124, judeţul G. , având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns reclamantul asistat de avocat D.D.D., în substituire pentru avocat D.C., lipsă fiind pârâtul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că prin serviciul registratură, la data de 30.12.2013 a fost depus la dosar raportul de expertiză întocmit de expertul D.T..

Că la data de 09.01.2014 a fost depusă adresa nr. 10226 din 08.01.2014 emisă de Comuna S.  având ataşată o copie conformă cu originalul a registrului agricol 2010-2014.

Că acelaşi raport de expertiză a fost depus prin serviciul registratură şi la data de 15.01.2014 având ataşate şi în fotocopii tichetele recomandate.

Nemaifiind cereri de formulat şi alte incidente de soluţionat, instanţa deschide dezbaterile asupra fondului cauzei şi acordă cuvântul.

Avocat D.D.D., în substituire pentru avocat D.C. a solicitat admiterea acţiunii formulate de reclamant, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, conform notei depuse la dosar la care a ataşat chitanţa nr. 176/04.11.2013.

A arătat că din probele administrate în cauză (declaraţiile martorilor şi raportul de expertiză) rezultă că sunt dovedite condiţiile răspunderii civile delictuale.

Instanţa închide dezbaterile şi reţine cauza spre soluţionare.

INSTANŢA

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. C. la data de 18.07.2013, sub nr. …/317/2013, reclamantul S. G.G. a chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâtul V.V., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să fie obligat acesta să-i plătească suma de 700 lei, reprezentând contravaloarea culturii de porumb şi fasole distrusă de oile pârâtului.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ce la va face în acest dosar.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că, în fapt, în data de 28.05.2013, oile aflate sub paza pârâtului, nefiind supravegheate au pătruns pe terenul său situat în pct. „Lunca B.” (fântâna din P.), în suprafaţă de 0,2650 ha distrugându-i prin păşunare şi călcare, porumbul, fasolea şi dovlecii pe care, după arat, discuit şi semănat, le plantase pe terenul respectiv.

 A mai arătat reclamantul că a chemat la faţa locului organele abilitate din cadrul Primăriei S.  care au încheiat proces verbal şi a sesizat Poliţia S.  pentru a lua măsurile prevăzute de lege.

Că a evaluat prejudiciul produs de pârât la suma de 700 lei, în vederea stabilirii taxei de timbru.

A precizat că dovada acţiunii o va face cu acte: procesul verbal din 29.05.2013 al Comisiei Locale S. , adresa nr. 64218/28.05.2013 emisă de Postul de Poliţie S.  şi cu  martorii N.M.şi B.E., indicând şi adresa acestora.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1375 şi următoarele Cod Civil, art. 192 Cod procedură civilă, art. 451 şi următoarele Cod procedură civilă.

Prin rezoluţia din data de 27.08.2013 s-au comunicat reclamantului lipsurile cererii de chemare în judecată, în sensul de a indica codul numeric personal al pârâtului în măsura în care îi este cunoscut; să depună înscrisurile menţionate în copii certificate pentru conformitate cu originalul, câte un exemplar pentru a fi comunicate pârâtului; să timbreze cu suma de 54 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în valoare de 1,50 lei şi să depună dovada achitării.

La data de 06.09.2013 reclamantul a depus la dosar prin serviciul registratură din cadrul instanţei cu notă în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul şi în dublu exemplar următoarele înscrisuri: declaraţia de suprafaţă nr. 2376/01.10.2012, cerere unică de plată pe suprafaţă - 2012, eliberate de APIA G., procesul-verbal de punere în posesie din 31.08.2012 cu schiţa aferentă, adeverinţa nr. 73/03.09.2012 eliberată de Primăria S. . A depus chitanţa nr. 17089/06.09.2013 cu privire la suma de 54 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbre judiciare în sumă de 0,90 lei..

În conformitate cu dispoziţiile art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, prin rezoluţia  din 10.09.2013 s-a dispus comunicarea către pârâtul V.V. a cererii de chemare în judecată cu înscrisurile anexate şi s-a pus în vedere că are obligaţia de a depune întâmpinare, sub sancţiunea prevăzută de art. 208 Cod procedură civilă, constând în decăderea din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii (în afara  celor de ordine publică), în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii, calculat conform art. 165 Cod procedură civilă.

Pârâtul V.V. nu a depus întâmpinare la dosar.

Prin rezoluţia din 11.10.2013, instanţa a procedat la fixarea primului termen de judecată la data de 04.11.2013 pentru când au fost citate părţile, pârâtul la interogatoriu.

La termenul de judecată din data de 04.11.2013, din oficiu, instanţa a luat interogatoriu pârâtului, răspunsurile acestuia fiind consemnate în declaraţia ataşată la dosarul cauzei, pârâtul nefiind de acord cu acţiunea formulată de reclamant.

A arătat că a dat în pază 40 de oi ciobanului C.G.în primăvara anului 2013, iar acesta le păşuna în lunca B., la o distanţă de 800 m faţă de terenul reclamantului. Că acesta a cultivat terenul cu porumb, dar că nu a răsărit şi nu a fost chemat la constatare.

A fost încuviinţată proba testimonială solicitată de reclamant şi s-a dispus citarea martorilor N.M.şi B.E..

În şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2013, avocat D.C. a depus la dosar, în fotocopie cu menţiunea conform cu originalul procesul verbal încheiat la data de 29.05.2013, iar martorul B.E. a depus, în fotocopie adresa nr. 64234 din 13.08.2013 emisă de către Postul de Poliţie S. .

În temeiul art. 321 Cod procedură civilă, instanţa a procedat la audierea martorilor N.M.şi B.E., sub prestare de jurământ, potrivit art. 319 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

De asemenea, instanţa a pus în discuţie emiterea unei adrese către Primăria comunei S.  pentru a preciza dacă pârâtul figurează înregistrat cu ovine, în caz afirmativ să precizeze numărul acestora şi dacă se poate stabili prejudiciul conform procesului verbal din data de 29.05.2013, precum şi efectuarea unei expertize agricole.

La termenul de judecată din data de 02 decembrie 2013 a fost desemnat expertul D.T. pentru a efectua expertiza agricolă în cauză şi s-a fixat onorariul provizoriu de expert în cuantum de 500 lei în sarcina reclamantului, acesta achitând onorariul conform chitanţei nr. 3940956/1 din 05.12.2013 emisă de CEC B. - Agenţia Târgu C..

Prin serviciul registratură, la data de 30.12.2013 a fost depus la dosar raportul de expertiză întocmit de expertul D.T..

La data de 09.01.2014 a fost depusă adresa nr. 10226 din 08.01.2014 emisă de Comuna S.  având ataşată o copie conformă cu originalul a registrului agricol 2010-2014.

Prin serviciul registratură, la data de 15.01.2014 a fost depus acelaşi raport de expertiză având ataşate în fotocopii tichetele recomandate.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine că reclamantul S. G.G. a chemat în judecată pe pârâtul V.V., solicitând să fie obligat acesta să-i plătească suma de 700 lei, reprezentând contravaloarea culturii de porumb şi fasole distrusă de oile pârâtului.

Potrivit art. 1349 alin. 1 şi 3 Cod civil „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere prin acţiunile sau inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, în cazurile anume prevăzute de lege, o persoană fiind obligată să repare prejudiciul cauzat de … animalele aflate sub paza sa…”

Conform art. 1375 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.

Din aceste reglementări se reţine că, pentru angajarea răspunderii, este necesar a fi întrunite cumulativ condiţiile privind existenţa unui prejudiciu, iar prejudiciul să fie cauzat de animalul al cărui proprietar este cel de la care se solicită despăgubirile.

Sarcina probei revine reclamantului, conform art. 249 Cod procedură civilă potrivit căruia „cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească”, acesta fiind ţinut să dovedească că prejudiciul a fost cauzat de animale şi că la data cauzării prejudiciului, animalul se afla în paza juridică a pârâtului.

În cauza de faţă, reclamantul a fost pus în posesie, conform procesului-verbal încheiat la data de 31.08.2012 cu suprafaţa totală de 1,2652 ha situată pe teritoriul comunei S. , sat B., judeţul G. şi i-a fost eliberată adeverinţa de proprietate nr. 73/03.09.2012, având un teren şi în punctul „Luncă B.” (fântâna din P.) şi a dovedit că i-a fost produs un prejudiciu de către animale (ovine) cu procesul verbal de constatare întocmit la data de 29.05.2013 de reprezentanţi ai Primăriei comunei S. , în care se menţionează că pe o treime din suprafaţa de aproximativ 0,2650 ha, respectiv pe la mijlocul terenului semănat cu porumb şi fasole se puteau vedea urme de oi, iarba răsărită pe răstavurile de porumb fiind mâncată împreună cu acesta şi parţial fasolea.

Expertul a identificat în prezenţa părţilor conform procesului verbal de punere în posesie din 31.08.2012, terenul situat în extravilan, tarlaua 58, parcela 2396, categoria de folosinţă arabil, cu suprafaţa de 2720 mp şi vecinii: N- Ionici Virgil, E- DE 2371, S- B. P., C- CN Z., contravaloarea producţiei la cultura de porumb şi fasole boabe în anul agricol de pe terenul identificat fiind stabilită la suma de 642,90 lei.

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale revine întotdeauna, conform art. 1375 coroborat cu art. 1377 Cod Civil, persoanei care are paza juridică a animalului în momentul cauzării prejudiciului. Din economia acestor dispoziţii legale rezultă că paza juridică se prezumă că aparţine proprietarului animalului care a cauzat prejudiciul, până la proba contrară.

Nu pot fi obligate să răspundă în baza art. 1375 Cod Civil acele persoane care au şi exercită doar paza materială a animalului, cum este prepusul păzitorului juridic, indiferent că, în îndeplinirea atribuţiilor şi exercitarea funcţiilor sale, are obligaţia de a îngriji animalul sau dreptul de a-l folosi în interesul comitentului. Tot astfel, păstorul animalelor este un simplu păzitor material.

Răspunderea reglementată de art. 1375 Cod Civil se aplică numai în cazul prejudiciilor cauzate de animalele care se află în paza juridică a unei persoane fizice sau juridice, asupra lor putând fi exercitată, în mod independent, o putere de direcţie, control şi supraveghere. Fac parte din această categorie animalele domestice, indiferent de specie.

La interogatoriul luat în instanţă pârâtul a declarat că a dat în pază 40 de oi ciobanului C.G. în primăvara anului 2013, iar acesta le păşuna în lunca B. la o distanţă de 800 m faţă de terenul reclamantului.

Din adresa nr. 10226 din 08.01.2014 emisă de Comuna S.  rezultă că pârâtul figura înscris în anul 2013 cu un număr total de 97 ovine, martorii audiaţi în cauză declarând că au văzut oi pe terenul reclamantului cultivat cu porumb şi fasole, iar martorul  B.E. chiar a precizat că erau şi oile pârâtului.

Acest martor a susţinut că la data de 28.05.2013 s-a deplasat în punctul „Lunca B.” unde mama sa are un teren (la acea dată fiind fâneţe) şi care se învecinează cu terenul reclamantului, iar cultura de pe terenul acestuia era distrusă în proporţie de 99,8%, ambii martori confirmând existenţa unei stâne în apropiere.

Faţă de considerentele expuse, instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale, urmând să admită în parte acţiunea formulată de reclamantul S. G.G. şi va obliga pârâtul V.V. la plata sumei de 642,90 lei către reclamant, reprezentând despăgubiri civile.

În temeiul dispoziţiilor art. 451 Cod procedură civilă, potrivit cărora partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecata, instanţa având în vedere culpa procesuală a pârâtului, îl va obliga pe acesta la plata către reclamant a sumei de 1100 lei, constând în taxa judiciară de timbru corespunzătoare valorii pretenţiilor admise, onorariu de avocat şi onorariu de expert, conform chitanţelor depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul  S. G.G.,  domiciliat în comuna S. , sat B., nr. 270, judeţul G., CNP - …., în contradictoriu cu pârâtul V.V., domiciliat în comuna S. , sat B., nr. 124, judeţul G., CNP - …..

Obligă pârâtul la plata sumei de 642,90 lei către reclamant, reprezentând despăgubiri civile.

Obligă pârâtul la plata sumei de 1100 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere ce se va depune la Judecătoria Tg. C..

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20.01.2014. 

Preşedinte,

A.A.

Grefier,

M.V.

Domenii speta

Spete similare