Acţiune în stabilirea paternităţii. Dovezi. Administrarea acestora

C. pr. civ.:  art. 209 al. 1;

Ordinul nr. 1134/C/25.05.2000 al Ministerului Justiţiei.

În ceea ce priveşte utilitatea şi pertinenţa administrării unei alte expertize, potrivit art. 31 alin. 2 din Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale nr.1134/C/25.05.2000 al Ministerului Justiţiei, expertiza filiaţiei parcurge mai multe etape succesive, şi anume: serologică, HLA, ADN. Lucrarea efectuată în prima fază procesuală fiind un examen ADN, constituie cea mai completă expertizare din materia stabilirii paternităţii, având cel mai ridicat grad de precizie, prin urmare nu se impunea efectuarea concomitentă sau ulterior şi a expertizelor serologice şi HLA.

De asemenea, în ceea ce priveşte prelevarea probelor biologice care au fost analizate în cadrul examenului ADN, s-a constatat aceasta s-a efectuat cu respectarea procedurilor, fiind recoltate câte trei tampoane bucale de la fiecare persoană expertizată, reprezentând probe de salivă recoltată de pe faţa internă a obrazului pe suport de vată bumbac steril în tub închis, care potrivit Hot. CSML nr. 4 din 26.02.2010 au fost depuse sigilat spre arhivare pe 5 ani. Reclamanta nu a indicat în mod concret de ce această prelevare nu ar fi corespunzătoare, prin urmare nu a existat un motiv concret şi determinant pentru administrarea contraexpertizei de specialitate.

Pe de altă parte, cererea de efectuare a noii lucrări nu se impune nici în raport de concluziile categorice rezultate în urma comparării profilelor genetice ale părţilor şi minorului D. D.,  intimatul fiind exclus de la filiaţia biologică a minorului.

Prin sentinţa civilă nr. 1482 din 30.11.2010 a Judecătoriei Sighişoara s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta XX, în calitate de reprezentant legal al minorului C. D. D., născut la data de 01.08.2004, în contradictoriu cu pârâtul XX şi-n consecinţă:

S-a constatat că pârâtul este tatăl minorului C. D. D., născut la data de 01.08.2004, în Sighişoara.

Dispunându-se înscrierea în Registrul de naşteri şi-n certificatul de naştere al minorului la rubrica „numele şi prenumele tatălui”, numele şi prenumele pârâtului.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei, în favoarea minorului, o pensie de întreţinere în valoare de 350 euro lunar, începând cu data de 21.05.2010 şi până la majoratul minorului.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 363, 85 lei, cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 139 din 03.04.2014 a Tribunalului Mureş s-a admis apelul declarat de apelantul XX, împotriva sentinţei civile nr. 1482 din 30 noiembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Sighişoara şi în consecinţă :

S-a anulat hotărârea apelată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sighişoara.

In rejudecare s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1527 din 21.11.2014 a Judecătoriei Sighişoara, prin care s-a respins acţiunea

formulată de reclamata  XX  în contradictoriu cu pârâtul XX.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele :

În anul 2003 pârâtul XX care este cetăţean german a venit în România în interes de serviciu.

Conform răspunsului la interogatoriu reclamanta pretinde că în toamna acelui an l-a întâlnit pe pârât, că între ei a început o relaţie din care a rezultat minorul C. D. D., născut la data 1 august 2004. Despre faptul că a rămas însărcinată l-a anunţat la doi ani de la naşterea copilului.

Răspunzând  la interogatoriu, pârâtul a susţinut că nu a existat o relaţie între el şi reclamantă, că nu a fost înştiinţat despre naşterea minorului şi nu s-a acordat întreţinere acestuia.

Judecătoria Sighişoara în rejudecare a reţinu că pârâtul i-a trimis bani reclamantei să vină în Germania cu copilul, lucru pe care aceasta l-a făcut. În Germania s-a efectuat o expertiză extrajudiciară ADN, care a stabilit că pârâtul nu este tatăl copilului.

Reclamanta nu a fost de acord cu acest rezultat susţinând că analizele s-au efectuat într-un birou de avocatură.

Martora L. M. a declarat că nu i-a văzut împreună pe reclamanta şi pe pârât, ci doar pe reclamantă intrând în hotelul din Sighişoara unde era cazat pârâtul, lucru pe care îl făcea aproape zi dezi, că reclamanta i-a spus că are o relaţie cu o persoană din Germania care lucrează în Sighişoara, că a văzut-o pe reclamantă scoţând bani pentru copil de la  o bancă,  despre care a susţinut că i-au fost trimişi de pârât. De asemenea, martora a precizat că reclamanta a fost de două ori în Germania la pârât.

Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că s-a procedat la un examen ADN fiind prelevate câte trei tampoane bucale reprezentând probe de salivă de pe faţa internă a obrazului de la minor şi de la pârât. Probele au fost prelevate în tub închis care au fost depuse într-un plic semnat şi sigilat prin lipire în prezenţa tuturor părţilor în vederea arhivării pe o perioadă de 5 ani.

Au fost supuse analizei câte o probă recoltată de la fiecare dintre cele trei persoane iar restul probelor au fost conservate în laborator conform recomandărilor metrologice privitoare la conservarea probelor biologice în vederea examenului ADN.

Analiza comparativă a profilelor ADN determinate pornind de la eşantioanele de salivă aparţinând reclamantei, minorului şi pârâtului excluse de la paternitate pe pârâtul XX în ce priveşte minorul C. D. D. la nivelul locilor  ADN: D3S1358, TH01, D18S51, Penta_E, D16S539, Penta_D, TPOX şi FGA.

În concluzie, din conţinutul raportului de expertiză medico-legală rezultă că pârâtul XX nu este tatăl biologic al minorului C. D. D..

Or, aceasta este proba hotărâtoare în cauză, afirmaţiile reclamantei în sensul că pârâtul este tatăl minorului fiind aşadar neîntemeiate.

Din declaraţia martorei ascultată la propunerea reclamantei, nu rezultă în mod clar dacă  între părţi au existat sau nu relaţii intime.

Pentru considerentele expuse mai sus, în rejudecare Judecătoria Sighişoara a respins acţiunea formulată de reclamantă.

Prin Decizia civilă nr. 334 din 2 iunie 2015 a Tribunalului Mureş s-a respins apelul declarat de reclamanta XX, împotriva sentinţei civile nr. 1527 din 21.11.2014, pronunţată de Judecătoria Sighişoara în dosar nr. 1485/308/2010*.

In considerentele hotărârii s-au reţinut următoarele :

Din actele şi lucrările dosarului de fond rezultă că raportul de expertiză medico – legală a fost înregistrat la Judecătoria Sighişoara la data de 11.11.2014, fiind ataşat la dosar, prin urmare acesta putea fi studiat de părţi până la termenul fixat în cauză la data de 21.11.2014, lucrarea a fost depusă în termenul stabilit prin art. 209 alin. 1 Cod procedură civilă, anume acela de 5 zile anterior termenului de judecată, astfel că cererea de amânare formulată pentru reclamantă în vederea studierii acestuia a fost în mod corect respinsă de către prima instanţă, reclamantei apelante nefiindu-i încălcat dreptul la apărare.

În al doilea rând, în ceea ce priveşte utilitatea şi pertinenţa administrării unei alte expertize, instanţa de control judiciar a apreciat că prima instanţă a respins corect cererea reclamantei. S-a reţinut astfel că, potrivit art. 31 alin. 2 din Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale nr.1134/C/25.05.2000 al Ministerului Justiţiei, expertiza filiaţiei parcurge mai multe etape succesive, şi anume: serologică, HLA, ADN. Lucrarea efectuată în prima fază procesuală fiind un examen ADN, constituie cea mai completă expertizare din materia stabilirii paternităţii, având cel mai ridicat grad de precizie, prin urmare nu se impunea efectuarea concomitentă sau ulterior şi a expertizelor serologice şi HLA.

De asemenea, în ceea ce priveşte prelevarea probelor biologice care au fost analizate în cadrul examenului ADN, instanţa constată că aceasta s-a efectuat cu respectarea procedurilor, fiind recoltate câte trei tampoane bucale de la fiecare persoană expertizată, reprezentând probe de salivă recoltată de pe faţa internă a obrazului pe suport de vată bumbac steril în tub închis, care potrivit Hot. CSML nr. 4 din 26.02.2010 au fost depuse sigilat spre arhivare pe 5 ani. Reclamanta nu a indicat în mod concret de ce această prelevare nu ar fi corespunzătoare, prin urmare nu a existat un motiv concret şi determinant pentru administrarea contraexpertizei de specialitate.

Pe de altă parte cererea de efectuare a noii lucrări nu se impune nici în raport de concluziile categorice rezultate în urma comparării profilelor genetice ale părţilor şi minorului D. D.,  intimatul fiind exclus de la filiaţia biologică a minorului.

Instanţa de fond a fost în măsură să aprecieze că intimatul nu este tatăl minorului doar prin raportare la concluziile lucrării medico –legale administrate în prima fază procesuală, nefiind posibilă a coroborare a acestor concluzii cu restul probelor administrate.

Instanţa de apel a considerat astfel că este lipsită de relevanţă atât mărturia numitei L. M., cât şi răspunsurile intimatului la interogator ori dovada de trimitere a sumelor de bani destinate minorului, întrucât în condiţiile în care prin cel mai complex examen ADN s-a stabilit excluderea intimatului de la filiaţia minorului, nu poate fi stabilit nici un indiciu care să fie în măsură a răsturna aceste concluzii.

În opinia instanţei de apel, concluziile examenului ADN care stabilesc că intimatul nu este tatăl biologic al minorului D. D., au cea mai puternică forţă probatorie, fiind de neînlăturat.

Faţă de cele ce preced, potrivit art. 296 Cod procedură civilă, apelul declarat de reclamanta XX a fost respins.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal reclamanta XX, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate şi reţinerea sau trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în urma rejudecării să se constate că pârâtul este tatăl minorului, înscrierea pârâtului în registrul de naşteri şi în certificatul de naştere al minorului, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea cererii s-a arătat că raportul de expertiză a fost înregistrat la 11.11.2014 la Judecătoria Sighişoara, însă raportul de expertiză nu a fost ataşat la dosar la data de 11.11.2014 ci doar la data de 21.11.2014, astfel că nu a luat la cunoştinţă de conţinutul raportului decât la termenul de judecată din 21.11.2014 chiar dacă se reţine că lucrarea a fost depusă în termenul stabilit de art. 209 al.1 Cod pr. civ. iar expertiza nu s-a aflat la dosar în momentul studierii dosarului de apărător.

S-a considerat că i-a fost încălcat dreptul la apărare în sensul că nu a putut să depună obiecţiuni în scris în faţa instanţei de fond.

S-a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză atât în faţa instanţei de fond cât şi în faţa instanţei de apel, încă ambele instanţe au respins această cerere.

S-a solicitat efectuarea unei expertize medico-judiciare serologice între expertiza ADN efectuată în cauză şi cea efectuată în Germania există diferenţe majore în ceea ce priveşte rezultatele.

Această expertiză serologică este o metodă de cercetare a filiaţiei iar nu etape prealabile în admiterea probei cu expertiza ADN şi care trebuie coroborată cu celelalte expertize existente la dosar.

In drept s-au invocat prevederile art.304 al.1 pct. 7,8,9 C. pr. civ.

Prin întâmpinarea depusă la data de 18 septembrie 2015 pârâtul XX a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

In motivarea cererii s-a arătat că recursul reclamantei nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1- 9 Cod pr. civ., deoarece criticile se referă la netemeinicia hotărârilor pronunţate, solicitându-se reaprecierea probelor,ceea ce nu este admisibil.

Deşi recurenta reclamantă îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7,8 şi 9 din Cod pr. civ., criticile formulate nu se încadrează în nici unul din aceste motive.

Dreptul la apărare a reclamantei nu a fost încălcat, expertiza fiind depusă în termen legal.

De asemenea în mod corect s-a respins proba pentru efectuarea unei alte expertize, având în vedere că s-au efectuat două expertize de cercetare a paternităţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate instanţa a constatat că recursul declarat este nefondat, din următoarele considerente :

In cursul procesului în faţa primei instanţe s-a efectuat un raport de expertiză medico-legală – examen ADN la Institutul  Naţional de Medicină Legală prin care s-a concluzionat că numitul H. N. nu este tatăl biologic al minorului C. D. D..

Testele ADN de paternitate permit examinarea directă a materialului genetic moştenit de o persoană de la părinţii săi biologici.

Comparând profilul ADN al unui copil cu profilul ADN al mamei se poate identifica cu precizie că o proporţie de 50 % din caracteristicile genetice sunt moştenite de la mama biologică iar restul caracteristicilor ADN din profilul copilului provin de la tatăl biologic.

In situaţia în care un bărbat este testat în calitate de prezumtiv tată biologic şi caracteristicile din profilul său ADN nu corespund cu caracteristicile paternale din profilul ADN al copilului, respectiva persoană este exclus în mod neîndoielnic de la paternitate, concluzia de excludere fiind de 100 %.

Evaluând caracteristicile genetice ale pârâtului şi caracteristicile paternale din profilul ADN al minorului, raportul întocmit de Institutul  Naţional de Medicină Legală Bucureşti evidenţiază faptul că caracteristicile de origine paternă din componenţa profilului minorului nu se regăsesc în profilul prezumtivului tată biologic.

Analiza de stabilire a profilului genetic este relevantă şi concludentă, testarea a fost efectuată la standarde corespunzătoare, în conformitate cu Ordinul privind Aprobarea Normelor Procedurale privind efectuarea expertizelor nr. 1134/C/25.05.2000 a Ministerului Justiţiei şi nr. 254/04.04.2000 a Ministerului Sănătăţii, iar Institutul  Naţional de Medicină Legală „M. M.” este autorizat şi îndeplineşte aceste standarde.

Nu rezultă că s-ar fi formulat vreo obiecţie în momentul recoltării probelor biologice.

Raportul de expertiză a fost înregistrat la data de 11.11.2014 la Judecătoria Sighişoara, termenul de judecată fiind 21.11.2014, iar susţinerea că nu a fost ataşat la dosar la aceeaşi dată nu a fost dovedită.

Dacă raportul de expertiză a fost depus în termen, părţile nu sunt îndreptăţite să obţină o amânare în vederea studierii lui.

Ulterior, în faţa instanţei de apel, obiecţiunile au fost respinse, ţinând seama de faptul că a fost respectată procedura care reglementează efectuarea testului ADN şi de valoarea probatorie şi concludenţa acestui test.

Criticile recurentei s-au considerat a fi neîntemeiate ţinând seama şi de faptul că s-a  efectuat şi o expertiză extrajudiciară care de asemenea exclude pârâtul de la paternitatea minorului iar declaraţiile de martori nu sunt definitorii în procedura stabilirii paternităţii.

Aşadar, nu s-a putut reţine că s-ar fi încălcat prevederile legale privind administrarea probelor sau că s-ar fi încălcat dreptul părţii la apărare.

In drept reclamanta recurentă a invocat prevederile art. 304 pct. 7,8,9 Cod pr. civ., însă s-a reţinut că hotărârile cuprind motivele pe care se sprijină, actul juridic a fost corect interpretat iar hotărârea pronunţată a fost dată potrivit legii.

Faţă de cele ce preced, ţinând seama şi de prevederile art. 312 al.1 Cod pr. civ. s-a respins ca nefondat recursul declarat.

Domenii speta

Spete similare