Eliberare cauţiune consemnată conform art. 104 din Legea nr. 85/2006. Debitor aflat în faliment.

- art. 104 din Legea nr. 85/2006;

- art. 38 din Legea nr. 85/2006;

- art. 64 alin.6 din Legea nr. 85/2006.

Asupra recursului de faţă:

Prin  Încheierea Şedinţei publice de  judecată din 03.07.2015, pronunţată de Tribunalul Braşov, s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de creditorul G.S.E.R. S.A., având ca obiect obligarea administratorului judiciar C. S.P.R.L. la eliberarea cauţiunii în sumă de 112235 lei.

A reţinut judecătorul sindic că prin încheierea din data de 22.11.2012, pronunţată de Tribunalul Braşov în prezentul dosar, astfel cum a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 894/17.09.2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. 3836/62/2009/a15, s-a stabilit în sarcina debitorului S.C. H. S.A. – în reorganizare obligaţia de a depune la o bancă autorizată o cauţiune în valoare de 112235 lei, reprezentând 20% din creanţa curentă a creditorului G.S.E.R. S.A. la data pronunţării hotărârii instanţei de fond.

Judecătorul sindic a constatat că, prin sentinţa civilă nr.1016/SIND/25.04.2012, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr.3836/62/2009, a fost confirmat planul de reorganizare a activităţii debitorului S.C. H. S.A., iar, prin sentinţa civilă nr. 681/SIND/17.04.2015, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. 3836/62/2009, a fost deschisă procedura generală de faliment a debitorului S.C. H. S.A..

Judecătorul sindic a constatat că, prin prezenta cerere, înregistrată la data de 15.01.2015, deci în timpul desfăşurării procedurii reorganizării judiciare, creditorul G.S.E.R. S.A. a solicitat să se dispună obligarea administratorului judiciar C. S.P.R.L. la eliberarea cauţiunii în cuantum de 112235 lei, reprezentând 20% din creanţa curentă a creditorului G.S.E.R. S.A. la data de 22.11.2012.

De asemenea, judecătorul sindic a constatat că, până la închiderea dezbaterilor, această cerere nu a fost modificată.

Potrivit art. 104 din Legea nr. 85/2006, prin excepţie de la dispoziţiile art. 38, judecătorul-sindic poate, la cererea furnizorului, să dispună ca debitorul să depună o cauţiune la o bancă, drept condiţie pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale în timpul desfăşurării procedurii reorganizării judiciare.

Rezultă că, dacă debitorul depune cauţiunea solicitată de furnizor, atunci furnizorul este obligat să presteze serviciile sale pe întreaga desfăşurare a procedurii reorganizării judiciare şi, astfel, cauţiunea îndeplineşte un dublu rol, pe de-o parte asigurându-l pe furnizor că va încasa ca preţ al serviciilor sale cel puţin suma consemnată cu titlu de cauţiune, iar, pe de altă parte asigurându-l pe debitor că furnizorul va presta serviciile sale în tot timpul desfăşurării procedurii reorganizării judiciare.

Astfel, judecătorul sindic a constatat că respectiva cauţiune trebuie să fie în fiinţă în tot timpul desfăşurării procedurii reorganizării judiciare, depunerea ei garantându-i debitorului că furnizorul va presta serviciile sale în tot acest timp.

În aceste condiţii, judecătorul sindic a constatat că cererea creditorului G.S.E.R. S.A., având ca obiect obligarea administratorului judiciar C. S.P.R.L. la eliberarea cauţiunii în sumă de 112235 lei, într-un moment în care procedura reorganizării judiciare nu se încheiase, apare ca inadmisibilă, motiv pentru care a fost respinsă.

 Împotriva acestei  soluţii  a  declarat recurs creditoarea G.S.E.R. S.A.  aducându-i  critici  pentru  nelegalitate  şi netemeinicie  solicitând  admiterea  recursului şi  modificarea în  tot  a sentinţei  recurate  în  sensul admiterii cererii formulate şi obligării administratorului  judiciar la  eliberarea  cauţiunii în cuantum de 112.235  lei. Se  solicita  cheltuieli de  judecată.

În expunerea  motivelor  de  recurs  se  arată că în  mod  nelegal a fost  admisă  excepţia  inadmisibilităţii, întrucât  măsura  contravine scopului  legii, acela  de  a menţine  un echilibru între  interesele  debitorului  şi interesele furnizorului de utilităţi obligat  prin  lege  să nu întrerupă  furnizarea de utilităţi. Se continuă  că au  fost  încălcate art. 38  şi art. 64  alin. 6 şi art. 104 din Legea nr. 85/2006 din care rezultă că titularul creanţelor curente are prioritate  desăvârşită faţă de orice alt creditor, chiar şi garantat, în vederea recuperării acestora, prin raportare la orice sume obţinute în procedura de reorganizare şi/sau faliment. Astfel, garanţia are  un singur rol, garanţie pentru situaţia în care debitorul nu ar fi în măsura să  plătească serviciile  prestate de furnizor, ea fiind reglementată exclusiv în favoarea furnizorului, în favoarea debitorului  fiind instituită  norma  prevăzuta de art. 38 din Legea nr. 85/2006. Se continuă  că instanţa nu s-a raportat la situaţia de fapt şi de drept a debitoarei, în condiţiile în care la  momentul judecăţii, procedura falimentului era deschisă la debitoare, din data de 17.04.2015, raţionamentul potrivit cu care cauţiunea ar putea fi eliberată doar ulterior momentului intrării în faliment  nesubzistând.

În drept, recursul este întemeiat pe Legea nr. 85/2006.

Recursul  este  întemeiat.

Prin Decizia nr. 894/R/2014 pronunţată de Curtea de Apel  Braşov s-a stabilit în sarcina debitoarei S.C. H. S.A. – în reorganizare judiciară obligaţia de a depune la o bancă autorizată o cauţiune în valoare de 112.235 lei, reprezentând 20% din creanţa curentă a creditoarei drept condiţie pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale în timpul desfăşurării procedurii reorganizării, conform  art. 104 din Legea nr. 85/2006, sensul obligării debitorului la plata unei cauţiuni fiind acela de a acorda furnizorului de servicii, obligat să nu întrerupă furnizarea serviciului, o garanţie pentru situaţia în care debitorul nu ar fi în măsură să plătească aceste servicii.

Rezultă deci că legiuitorul a consacrat cauţiunii un singur rol, asigurarea furnizorului că  va  încasa ca preţ al serviciilor sale suma consemnată cu titlu cauţiune şi nu asigurarea debitorului că furnizorul va presta serviciile sale pe toată perioada desfăşurării procedurii reorganizării, care  rezultă  ex lege,  prin  instituirea obligaţiei prevăzute de art. 38 din Legea nr. 85/2006. Interpretarea judecătorului sindic este contrară legii, întrucât cauţiunea nu este  indisolubil  legată de desfăşurarea procedurii de insolentă, ca o condiţie  necesară  potrivit  legii, ci este o instituţie care operează la cererea furnizorului, pentru  plata serviciilor prestate după  deschiderea procedurii de insolenţă şi nu a creanţelor născute anterior deschiderii procedurii  insolvenţei.

Pe acest raţionament, faţă de împrejurarea că la data de 17.04.2015 a fost deschisă  procedura falimentului debitoarei, anterior pronunţării hotărârii recurate motivarea  judecătorului  sindic nu mai subzistă. Aceasta  dintr-un  îndoit punct de vedere, întrucât  furnizorul cu privire  la creanţele rezultate în timpul procedurii reorganizării, va avea prioritate la masa credală  din  faliment, iar  cauţiunea, în  modul  reglementat de către  legiuitor garantează riscul de  neplată  al  debitorului, faţă  de ipoteza prevăzută de art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, o interpretare  contrară  lipsind de conţinut dreptul furnizorului de a i se asigura plata. Formularea unei cereri întemeiate pe drept comun în condiţiile răspunderii civile delictuale, pentru recuperarea  creanţelor curente neachitate este inadmisibilă, întrucât dispoziţiile legii speciale se completează  doar în măsura compatibilităţii cu cele ale dreptului comun, o astfel de cerere urmând să fie  suspendată până la închiderea procedurii falimentului debitoarei.

Pentru  aceste  raţiuni de  fapt  şi de  drept, Curtea conform art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, întrucât excepţiile prematurităţii şi a inadmisibilităţii nu se susţin, va admite prezentul recurs modificând în tot încheierea recurată, în sensul admiteri cererii creditoarei  furnizoare G.S.E.R. S.A. şi obligării administratorului judiciar C. S.P.R.L. să elibereze creditoarei G.S.E.R. S.A. cauţiunea în cuantum de 112.235 lei, a cărei depunere a fost dispusă prin Încheierea Şedinţei Publice de judecată din 22.1l.2012 pronunţată în dosar nr. 3836/62/2009 al Tribunalul Braşov - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal,  rămasă  irevocabilă  prin Decizia nr. 849/R/17.09.2014  pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosar nr. 3836/62/2009/a15.

Domenii speta

Spete similare