Infracţiuni de corupţie. Instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă. Lipsa unui element constitutiv al infracţiunii. Achitare.

V. A. Analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

1. Prin procesul verbal din data de 23.04.2008 înregistrat la DGA-Biroul Anticorupţie Dîmboviţa sub. nr.874905(f.28-32 vol.2), ofiţerii acestei direcţii s-au sesizat din oficiu despre săvârşirea de către col.(rez.) D.N.C. a unor pretinse fapte penale, pentru care urmărirea penală era dată în competenţa exclusivă a procurorilor militari din cadrul DNA. Unul din aspectele de natura infracţională reţinut, avea la baza evitarea procedurilor legale obligatorii în cadrul achiziţiilor publice efectuate în ceea ce priveşte înzestrarea cadrelor militare ale ISU Dîmboviţa cu echipament, respectiv uniforme de serviciu şi de gala.

2. În baza procesului verbal de sesizare din oficiu s-a format dosarul nr.32/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia  de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari.

3. La data de 27.06.2008 Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia  de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari a emis o adresă către IGSU, înregistrată la această din urmă instituţie  sub nr. 58976/02.07.2008, prin care informează despre existenţa acestui dosar, în care se efectuează cercetări în faza actelor premergătoare împotriva col. D.N.C. ş.a. pentru săvârşirea unor pretinse fapte de corupţie sau asimilate acestora; de asemenea, faţă de obiectul cercetărilor, organul de urmărire penală constată că, în cauză, se impune efectuarea unui control intern, prin compartimentul specializat al IGSU, concluziile acestui control urmând a fi cuprinse într-un act de constatare ce urmează să fie înaintat împreună cu întreg materialul de cercetare; cu privire la obiectivele ce urmează a fi avute în vedere cu prilejul controlului, organul de urmărire penală a înaintat IGSU, în copie, procesul verbal de sesizare din oficiu întocmit de DGA-Biroul Anticorupţie Dâmboviţa.

4. După înregistrare, adresa a fost direcţionată la Serviciul Control din aceeaşi instituţie, inculpatul c-dor A.D., în calitate de ofiţer specialist principal II, întocmind planul de verificare nr.58976/21.07.2008(f.33-35 vol.2), document semnat şi aprobat de şeful Serviciului Control.

5. În baza planului, verificările urmau să se desfăşoare în perioada 21-25.07.2008 la sediul ISU Dâmboviţa de către ofiţer specialist principal II c-dor A.D., ofiţer specialist principal III cpt. T.I.,  şi ofiţer specialist I lt. C.A..

6. Chiar dacă se poate presupune că, având gradul militar şi cel de ofiţer specialist cel mai mare, potrivit ierarhiei militare, inculpatul c-dor A.D. ar fi fost şeful acestei comisii de control, din niciun document emis de către Serviciul Control ori de către comisia de control nu rezultă, în mod expres, acest lucru; ca atare, această susţinere din rechizitoriu, neprobată cu înscrisuri, ci, în parte, doar cu declaraţii de martori, nu poate fi reţinută.

7. Prin plan au fost stabilite activităţile de executat pentru verificarea celor sesizate, astfel: 1. prezentarea la inspectorul şef, discuţii şi raport preliminar din partea ofiţerului; 2. deplasarea la Oficiul Registrului Comerţului şi verificarea documentelor SC S.P.P. SRL Filiala Valea Voievozilor în scopul identificării administratorului şi asociaţilor şi a obiectului de activitate; 3. solicitarea de rapoarte personale din partea cadrelor care fac obiectul verificărilor, respectiv: plt. D.D.G. şi comandanţii de detaşamente; 4. verificarea la compartimentul financiar-contabil, dacă începând cu anul 2006 s-au reţinut sume de bani cadrelor pentru întreţinerea spaţiilor şi sectoarelor unităţii, pe stat de plată separat şi a documentelor justificative privind modul în care au fost cheltuite; 5.verificarea la Serviciul Logistic a procedurilor legale în cazul achiziţiilor publice pentru echiparea efectivelor, respectiv a contractelor încheiate cu Cooperativa de Consum din localitatea F. şi cu SC Ş.A.S.P. SRL Găeşti; 6. verificarea dosarelor şi a documentelor de evidenţă (concurs) ale numiţilor Ş.G. şi Ş.C.M.; 7 discuţii şi solicitarea de rapoarte din partea sefului serviciului logistic, contabilului-şef, a comenzii subunităţilor de pompieri, a personalului inspecţiei de prevenire şi a tuturor cadrelor care au implicare în desfăşurarea activităţilor sesizate în memoriu; 8. solicitarea de documente şi xeroxarea celor care fac obiectul verificărilor; 9. prezentarea concluziilor inspectorului şef (şi celor nominalizaţi în lucrare).

8. Studiind documentul oficial în baza căruia comisia de control constituită din cei trei ofiţeri şi-a desfăşurat activitatea la ISU Dîmboviţa între 21-23.07.2008, respectiv planul de verificare nr.58976/21.07.2008, aprobat de şeful Serviciului Control al IGSU, nu rezultă o împărţire a sarcinilor între cei trei ofiţeri, cu privire la activităţile de executat pentru verificarea celor semnalate, astfel că nici această susţinere din rechizitoriu, neprobată cu înscrisuri, ci, în parte, doar cu martori, nu poate fi reţinută.

9. În prima zi de control, inculpatul col.(rez.) D.N.C. a redactat un raport preliminar către inspectorul şef al IGSU cu privire la presupusele fapte de corupţie (f.42-45 vol. 2), în prezenţa inculpatului c-dor A.D., iar lt.col F.V. a redactat un raport către inspectorul şef al IGSU cu privire la eliberarea de avize/autorizaţii pentru SC Ş.A.S.P. SRL Găeşti, SC C.C. Fieni şi SC S.P.P. SRL Târgovişte(f.49 vol. 2); de asemenea, în 22.07.2008, 10 cadre militare din Detaşamentul Târgovişte (…) au redactat rapoarte scrise către inspectorul şef al IGSU cu privire la întrebările puse de către cpt. T.I., iar 15 cadre militare din Detaşamentul Pucioasa (…) au redactat rapoarte scrise către inspectorul şef al IGSU cu privire la întrebările puse de către inc. c-dor A.D. (vol. 1, fil. 179-203).

10. În 23.07.2008, la sediul ISU Dîmboviţa, inculpatul c-dor A.D., cpt. T.I. şi lt. C.A., au prezentat inculpatului col.(rez.) D.N.C., rezultatul verificărilor efectuate, procesul verbal încheiat cu această ocazie fiind semnat de toţi cei patru ofiţeri( vol.2 f.39-41).

11. Concluziile verificărilor efectuate de către comisia constituită din cei trei ofiţeri au fost înserate în documentul Serviciului Control al IGSU nr.58976/24.07.2008, semnat de şeful serviciului de control, col. B.Ş. şi de ofiţer specialist principal II c-dor A.D., document intitulat Raport cu principalele concluzii rezultate în urma verificării aspectelor sesizate la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Dîmboviţa (vol. 1, f. 176-177).

12. Astfel, nu poate fi reţinută nici susţinerea din rechizitoriu, în sensul că raportul îi aparţine inc. c-dor A.D., care a înserat, cu ştiinţă, în acest document, mai multe aspecte ce nu corespundeau adevărului, câtă vreme, în fapt, concluziile din raport sunt cele din procesul verbal din 23.07.2008, iar documentul emană de la Serviciului Control al IGSU, al cărui şeful era col. B.Ş..

B. Cu privire la cele 10 infracţiuni de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art.25 rap. la art.260 C.pen, toate cu aplic. art.33 lit.a) C.pen, reţinute în sarcina inculpatul col.(rez.) D.N.C. şi la cele 15 infracţiuni de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art.25 rap. la art.260 C.pen, toate cu aplic. art.33 lit.a) C.pen reţinute în sarcina inculpatului c-dor A.D.

1.Infracţiunea de mărturie mincinoasă este incriminată de art. 260 C.pen., care face parte din capitolul II – Infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei al titlului VI din partea specială a Codului penal. În raport cu legea penală, noţiunea de justiţie are un sens larg, incluzând, în afara activităţii de jurisdicţie înfăptuită de instanţele judecătoreşti şi activitatea unor organe care, deşi nu sunt instanţe judecătoreşti, au atribuţii de jurisdicţie (de ex. Curtea de Conturi), ca şi activitatea organelor care concură la înfăptuirea justiţiei (organele de executare a hotărârilor judecătoreşti şi a măsurilor judiciare).

În primul alineat al art. 260 C.pen, infracţiunea de mărturie mincinoasă este prevăzută în forma sa tipică, iar în ultimul alineat, infracţiunea este prevăzută într-o formă asimilată celei dintâi, care prezintă două variante diferenţiate în raport cu calitatea specială a făptuitorului şi modului de realizare a acţiunii.

În opera de înfăptuire a justiţiei, organele judiciare recurg, pentru stabilirea adevărului la diferite mijloace de probă, printre care depoziţiile martorilor şi rapoarte efectuate de experţi, ori la serviciile unor interpreţi.

Potrivit art. 260 alin. 1 C.pen, mărturia mincinoasă reprezintă fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase, ori nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat.

2. Din punct de vedere al subiectului, infracţiunea de mărturie mincinoasă nu poate fi săvârşită decât de un martor, expert sau interpret. Calitatea de martor, expert sau interpret este determinată de existenţa unui raport juridic procesual între organul judiciar şi persoana ascultată ca martor ori folosită ca expert sau interpret. Persoana care nu se află faţă de organul judiciar într-un astfel de raport juridic, nu are calitatea procesuală de martor, expert sau interpret şi, în consecinţă, nu poate fi subiect al infracţiunii de mărturie mincinoasă.

3. Din punct de vedere al laturii obiective a infracţiunii, în ceea ce priveşte martorul, este necesar ca acesta să fi fost ascultat într-o cauză penală, civilă, disciplinară, sau în orice altă cauză în care se ascultă martori. Prin cauză penală se înţelege orice cauză având ca obiect săvârşirea unei infracţiuni care se află în curs de urmărire penală sau de judecată, iar cauza civilă este un proces civil care se desfăşoară în faţa unei instanţe judecătoreşti. Cauza disciplinară este acea cauză aflată în curs de soluţionare la un organ jurisdicţional cu caracter disciplinar, iar prin orice altă cauză în care se ascultă martori se înţelege acea cauză care nu este penală, civilă sau disciplinară, dar în care se ascultă martori, cauza fiind dată în competenţa altui organ de jurisdicţie.

4. În speţă, în baza procesului verbal de sesizare din oficiu din data de 23.04.2008 înregistrat la DGA-Biroul Anticorupţie Dîmboviţa sub. nr.874905 s-a format dosarul penal nr.32/P/2008 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ – Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia  de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari.

5. Conform art.2 alin.1 C.pr.pen, procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege. Art.224 C.pr.pen reglementează posibilitatea efectuării unor acte premergătoare începerii procesului penal. Faza actelor premergătoare nu este parte componentă a procesului penal, iar potrivit  art.224 alin.1 C.pr.pen. actele premergătoare se efectuează în vederea începerii urmăririi penale. Totodată, alin.3 al art.224 C.pr.pen. prevede că procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă. Prin decizia nr.126/26.04.2001 Curtea Constituţională a statuat că, în această fază, cu excepţia procesului-verbal menţionat în alin.3 al art.224 C.pr.pen, nu pot fi efectuate acte de procedură care să constituie mijloace de probă în sensul prevederilor art.64 C.pr.pen şi care să vizeze o anumită persoană bănuită ca fiind autorul infracţiunii.

6. Din adresa emisă la data de 27.06.2008 de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari către IGSU, înregistrată la această din urmă instituţie  sub nr. 58976/02.07.2008, rezultă, neîndoielnic, faptul că în dosarul penal nr.32/P/2008 se efectuează cercetări în faza actelor premergătoare împotriva col. D.N.C. ş.a. pentru săvârşirea unor pretinse fapte de corupţie sau asimilate acestora.

7. Aşadar, deşi cauza ce formează obiectul dosarului nr.32/P/2008 era una penală, controlul intern solicitat a se efectua la ISU Dîmboviţa a fost dispus în faza actelor premergătoare, fază care nu face parte din procesul penal şi în care nu se puteau audia martori; nefiind începută urmărirea penală, cauza nu poate fi considerată a fi un penală în sensul art. 260 alin. 1 C.pr.pen.

8. Pe de altă parte, procurorul nu putea dispune efectuarea de acte premergătoare de către ofiţerii din Serviciul Control al IGSU, aceştia nefiind organe de cercetare penală.

9. Nici înscrisurile aflate la filele 179-203 din vol. 1 nu pot fi considerate declaraţii de martori, acestea fiind rapoarte către inspectorul general al IGSU, ce conţin răspunsuri la întrebările adresate de către cpt. T.I. şi inculpatul c-dor A.D.. Astfel, în afară de nume şi prenume acestea nu conţin alte date de identificare ale cadrelor, nu rezultă că aceştia au depus un jurământ specific martorilor ori că li s-a adus la cunoştinţă care sunt consecinţele mărturiei mincinoase.

10. În concluzie, cele 25 de cadre militare din cadrul ISU Dâmboviţa, menţionate mai sus, nu s-au aflat, la data de 22.07.2008, într-un raport juridic cerut de norma incriminatoare pentru a putea săvârşi infracţiunea de mărturie mincinoasă: aceştia nu au avut calitatea de martori, iar cpt. T.I. şi inculpatul c-dor A.D. nu au avut calitatea de organe judiciare.

11. Pe de altă parte, nu poate fi reţinută nici susţinerea procurorului că am fi în prezenţa unei alte cauze în care se ascultă martori întrucât şi în această situaţie cauza este dată în competenţa altui organ de jurisdicţie, altul decât unul penal, civil sau disciplinar; or, la 22.07.2008, cpt. T.I. şi inculpatul c-dor A.D. nu îndeplineau exigenţele cerute de lege pentru a fi consideraţi organe de jurisdicţie.

Astfel, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă.

12. Potrivit art. 25 C.pen., instigatorul este persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală; or, câtă vreme cele 10 cadre militare din Detaşamentul Târgovişte care au redactat rapoarte scrise către inspectorul şef al IGSU cu privire la întrebările puse de către cpt. T.I. şi cele 15 cadre militare din Detaşamentul Pucioasa care au redactat rapoarte scrise către inspectorul şef al IGSU cu privire la întrebările puse de către inculpatul c-dor A.D., nu s-au aflat, la data de 22.07.2008, într-un raport juridic cerut de norma incriminatoare pentru a putea săvârşi infracţiunea de mărturie mincinoasă, este evident că nu se poate reţine în sarcina inculpatului col.(rez.) D.N.C., săvârşirea a 10 infracţiuni de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art.25 rap. la art.260 C.pen, toate cu aplic. art.33 lit.a) C.pen şi nici în sarcina inculpatului c-dor A.D. săvârşirea a 15 infracţiuni de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art.25 rap. la art.260 C.pen, toate cu aplic. art.33 lit.a) C.pen. Mai mult, deşi în sarcina inculpatului col.(rez.) D.N.C. au fost reţinute 10 infracţiuni de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art.25 rap. la art.260 C.pen, toate cu aplic. art.33 lit.a) C.pen, din probele administrate în faza cercetării judecătoreşti rezultă că inculpatul a purtat discuţii, anterior prezentării militarilor în faţa cpt. T.I., doar cu doi dintre aceştia, respectiv mr. M.G. şi lt. I.M.C.. 

13. În legătură cu cele 10 cadre militare din Detaşamentul Târgovişte (…) care, la 22.07.2008, au redactat rapoarte scrise către inspectorul şef al IGSU cu privire la întrebările puse de către cpt. T.I. şi cu cele 15 cadre militare din Detaşamentul Pucioasa (…) care, la aceeaşi dată au redactat rapoarte scrise către inspectorul şef al IGSU cu privire la întrebările puse de către inculpatul c-dor A.D., audiaţi ca martori în cursul cercetării judecătoreşti, se impun anumite precizări.

13.1. Astfel, chiar procurorul arată că, primele declaraţii ale acestor persoane au fost date în 11 şi 12.03.2009, respectiv în 13.03.2009, în faţa procurorului militar ce efectua ancheta în dosarul penal nr.32/P/2008, în care au arătat că se şi constituie părţi civile în procesul penal, considerând că au suferit un prejudiciu ca urmare a activităţii infracţionale a inspectorului şef. În cauza disjunsă, care a primit numărul de dosar 26/P/2009, în care a fost emis rechizitoriul care a constituit actul de sesizare în acesată cauză penală, primele declaraţii ale acestor 25 de cadre militare au constituit prime declaraţii de făptuitori. Cu ocazia reaudierilor, aceştia au avut succesiv calităţile de: făptuitori, învinuiţi şi apoi, după scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, pe cea de martori.

13.2. Analizând însă rezoluţia de începere a urmăririi penale cu privire la cele 25 cadre militare şi ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a primilor 10 şi aplicarea unor sancţiuni cu caracter administrativ, se constată că ambele acte ale procurorului sunt date în aceeaşi zi, 13.11.2009, prima la ora 0900, iar cea de-a doua la ora 1000 (vol.3 f.27-34, 78-86), iar ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a ultimilor 15 şi aplicarea unor sancţiuni cu caracter administrativ este dată după trei zile, respectiv la 16.11.2009 (vol.3 f.162-170). Ca atare, în 13.07.2010, la ora 0900, cele 10 cadre militare din Detaşamentul Târgovişte (…), au fost puse sub învinuire cu privire la infracţiunea de mărturie mincinoasă, iar mr.M.G. şi cu privire la complicitate la instigare la mărturie mincinoasă, între orele 0900 şi 1000 au dat declaraţii de învinuiţi, atât olografe, cât şi pe formular (vol. 3 f.42-77), la ora 1000 au fost scoşi de sub urmărire penală şi li s-a aplicat câte o sancţiune cu caracter administrativ, iar între orele 1000 şi 1030 (mai puţin lt. I.M.I. pentru care se menţionează orele 1030 şi 1045 au dat declaraţii de martor(vol. 3 f.87-103).

13.3. Or, această modalitate de instrumentare a unei cauze penale este cel puţin surprinzătoare, ridicând mari semne de întrebare cu privire la obiectivitatea persoanelor audiate, în aceeaşi zi, în două calităţi procesuale care se exclud reciproc, persoane cu privire la care, deşi scoase de sub urmărirea penală, planează spectrul infirmării ordonanţei şi redeschiderii urmăririi penale, cf. art. 273 alin. 1 C.pr.pen. De asemenea, menţionându-se pe declaraţiile a nouă martori, date în faţa aceluiaşi procuror militar, că au fost luate între orele 1000 şi 1030, rezultă că toate au fost luate în acelaşi timp (a se vedea infra. pct.13.5), procurorul procedând în aceeaşi manieră ca cea reproşată inculpatului c-dor A.D., cu privire la care, în rechizitoriu, se arată că, în mod procedural şi dacă şi-ar fi respectat deontologia profesională, ar fi trebuit să audieze pe rând cadrele de la Detaşamentul Pucioasa.

13.4. De asemenea, potrivit procesului verbal din 16.11.2009(vol.3 f.104-110), celor 15 cadre militare din Detaşamentul Pucioasa (…) li s-au adus la cunoştinţă faptele pentru care sunt învinuiţi şi încadrarea juridică, înmânându-li-se, în copie, rezoluţia de începere a urmăririi penale. Între orele 1000 şi 1115 aceştia au fost audiaţi în calitate de învinuiţi, dând declaraţii atât olografe, cât şi pe formular ( vol. 3 f-112- 161), la ora 1120 au fost scoşi de sub urmărire penală şi li s-a aplicat câte o sancţiune cu caracter administrativ, iar între orele 1130 şi 1245  au dat declaraţii de martor (vol. 3 f.171-186).

13.5. Ceea ce frapează în toate aceste 15 declaraţii de martor, date în aceeaşi zi cu cele date în calitate de învinuit, este că, după ce aproape toţi motivează scrierea acelui raportului personal după dictarea impusă de inculpatul c-dor A.D., raportul fiind perceput ca un ordin de la superior la inferior, se menţionează şi constituirea de parte civilă în procesul penal. Or, deşi aceşti martori apar ca părţi civile în cauza ce formează obiectul dosarului nr.14/753/2009, în care actul de sesizare conţine nu mai puţin de 506 părţi civile persoane fizice, dosar soluţionat de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti prin sentinţa  nr. 55/13.10.2010, menţionată mai sus (a se vedea pentru tot dispozitivul pe latură penală pct. V.D.4), cvasitotalitatea acestor părţi civile au declarat în instanţă, în şedinţă publică, faptul că nu doresc să se constituie părţi civile în cauză şi nici nu doresc să participe ca părţi vătămate în proces; astfel, potrivit sentinţei penale nr. 55/13.10.2010, pronunţată Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în dosarul nr.14/753/2009, din cele 506 părţi civile persoane fizice constituite în faza de urmărire penală, doar 10 au declarat în faţa instanţei că doresc să participe în procesul penal în această calitate, pe fond, acţiunile civile ale acestor părţi civile, ca şi ale părţilor civile IGSU şi Fondul de Ajutor Social din cadrul ISU Dîmboviţa, fiind respinse, ca neîntemeiate; pe parcursul cercetării judecătoreşti în dosarul nr.14/753/2009, unele cadre militare care în faza de urmărire penală se constituiseră părţi civile au declarat că nu se consideră prejudiciate nici pentru echipament şi nici pentru sumele achitate, că nu li s-a explicat şi dacă ar fi înţeles noţiunea de parte civilă nu s-ar mai fi constituit parte civilă, că declaraţiile fuseseră date în prezenţa altor 9-19 persoane, declaraţiile fiind dictate, scriind ce li s-a sugerat (a se vedea supra pct.13.3.), spunându-li-se că dacă nu se constituie părţi civile, vor merge la proces la Bucureşti (a se vedea declaraţiile depuse la dosar, în copie, de către inculpatul col.rez. D.N.C., aflate la f. 64-83, 181, 186-189, 191, 193, 195, 197 vol.1 ds. TMB şi cele depuse odată cu concluziile scrise la termenul din 13.01.2011)

14. Toate cele 25 de cadre militare din Detaşamentele Tîrgovişte şi Pucioasa, care au prezentat rapoarte personale în faţa cpt. T.I., respectiv în faţa inculpatului c-dor A.D., au fost audiate în calitate de martori în cadrul cercetării judecătoreşti desfăşurate în acest  dosar, declaraţiile fiind însă mai nuanţate decât cele date în cursul urmăririi penale.

14.1 Astfel, martorul mr. M.G. (f.28-30 vol.1 ds. TMB),a declarat că, deşi a fost de acord să declare cele indicate de către inculpatul col. rez. D.N.C., singurul aspect nereal a fost acela că a achitat plt. Nica sumele de bani pentru achiziţionarea echipamentului, în loc să spună că i-au fost oprite la casierie, arătând însă că pe fluturaşul primit la încasarea drepturilor salariale nu erau evidenţiate acele reţineri; de asemenea a arătat că a primit, ulterior, sumele de bani pe care le-a achitat pentru achiziţionarea echipamentului; în ceea ce priveşte celelalte cadre din Detaşamentul Tîrgovişte care au dat rapoarte în aceeaşi zi, a arătat că le-a spus răspunsurile pe care le dăduse la întrebările puse de cpt. Trache, însă nu le-a cerut explicit să dea aceleaşi răspunsuri.

Martorul sg. maj. B.L.C.(f.31-32 vol.1 ds. TMB) a arătat că i-a întrebat pe colegii care dăduseră deja raport în faţa cpt. Trache cum este mi bine să declare, însă şi în prezent îşi menţine declaraţiile pe care le-a dat în acel raport, iar în anul 2006 a primit echivalentul în bani al ţinutei militare care trebuia să i se asigure de către unitate ; martorul sg.maj. C.I.V. (f.33-34 vol.1 ds. TMB) a declarat că banii pentru ţinută au fost opriţi de la casierie în 3 rate, arătând în mod nereal în raport doar că ar fi achitat banii subofiţerului administrativ Nica de la care a primi chitanţă, însă banii i-au fost restituiţi în anii următori; a mai declarat că răspunsurile pe care urma să le dea echipei de control i-au fost transmise prin intermediul colegilor; de asemenea, martorul plt. adj. C.R.(f.35-36 vol.1 ds. TMB) a declarat că a discutat cu colegii săi care răspunseseră deja la întrebările puse, însă nu ştie dacă aspectele relatate corespundeau adevărului; şi martorul plt. M.S. (f.38-39 vol.1 ds. TMB) a declarat că din spirit de solidaritate cu colegii care făcuseră aceeaşi afirmaţie, respectiv că banii pentru ţinută au fost opriţi de la casierie în 3 rate colegi cu care a discutat înainte de a întocmi raportul în faţa cpt. T., a făcut acelaşi lucru; martorul plt.adj. C.V. (f.40-41 vol.1 ds. TMB) a declarat că, în raportul în care a consemnat răspunsurile la întrebările puse de cpt. T., consideră că a spus adevărul, singurul neadevăr fiind că banii ar fi fost daţi sg. maj. N., când în realitate banii au fost opriţi la casieria unităţii, însă nu a avut reprezentarea vreunui ordin cu privire la răspunsurile pe care trebuia să le dea, pur şi simplu cei ce aşteptau să intre s-au luat după răspunsurile date de ce cei chestionaţi anterior.

Martorul lt. I.M.C. (f.32-34 vol.2 ds. TMB) a declarat că rapoartele au fost luate de către cpt. Trache în biroul său, iar când a întocmit propriu raport, l-a avut în faţa ochilor pe cel dat de martorul mr. M.G. şi că nu poate preciza că sugestia inspectorului şef, inculpatul col.rez. D.N.C., în sensul că ţinuta era de calitate bună, a considerat-o ca pe un ordin de a consemna ce a spus acesta, pentru că el consideră că ţinuta era bună; de asemenea, a declarat că a comunicat şi celorlalţi colegi care urmau să intre pentru a da rapoarte în faţa cpt. T. răspunsurile pe care le dăduse la întrebările puse de acesta; martorul sg.maj. R.M.(f.35-36 vol.2 ds. TMB) a declarat că a considerat că lt. I.M. doar i-a relatat ce a declarat el şi alţi colegi şi că a răspuns ca şi toţi colegii, în sensul că a făcut plata la ofiţerul administrativ, ceea ce nu corespunde întru-totul adevărului, întrucât pentru unele articole banii au fost reţinuţi la casieria unităţii; martorul plt. M.C.(f.37 vol.2 ds. TMB) a declarat că a discutat cu colegii în legătură cu răspunsurile date la întrebări şi a considerat, la acel moment, că trebuie să dea cu toţii aceleaşi răspunsuri; şi martorul sg.maj. V.I.A.(f.38-39 vol.2 ds. TMB) a declarat că a discutat cu cei ce intraseră înaintea sa şi a reţinut că dădeau aceleaşi răspunsuri puse în legătură cu ţinuta primită în anul 2006

14.2. Martorul mr. D.M. (f.40-42 vol.2 ds. TMB), ofiţer la Detaşamentul Pucioasa, a declarat că răspunsurile consemnate la dictarea inculpatului c-dor A.D. erau în parte adevărate şi că dictarea raportului s-a făcut după ce au avut o discuţie pe tema echipamentului şi în care nu i-a spus ofiţerului din comisia de control că banii au fost opriţi prin casieria unităţii; inculpatul c-dor A.D. însă nu i-a cerut să menţioneze că ar trebui să-l scoată ”basma curată” pe inculpatul col.rez. D.N.C. şi nici să transmită celorlalţi militari să scrie ce li se va dicta;

De asemenea, martorul plt. maj. S.C.A. (f.43-44 vol.2 ds. TMB)a declarat că a întocmit raportul în acelaşi timp cu alţi 12 colegi, că inculpatul c-dor A.D. nu le-a spus că inspectorul şef inculpatul c-dor A.D. ar avea probleme şi ar trebui să-l ajute să scape prin rapoartele date şi că, înainte să le dicteze întrebările şi răspunsurile i-a întrebat dacă sunt mulţumiţi de calitatea echipamentului; a consemnat în raport că banii au fost strânşi de ofiţerul administrativ, în loc să arate că au fost reţinuţi prin casieria unităţii şi că niciuna din celelalte persoane nu au spus că banii au fost reţinuţi la casierie; şi martorul C.C.C.(f.61-62 vol.2 ds. TMB) a declarat că înainte de a dicta rapoartele inculpatul c-dor A.D. i-a întrebat dacă echipamentul este de bună calitate, însă nimeni din ceilalţi 12 colegi nu i-a spus acestuia că banii au fost opriţi la casierie şi nu s-a vorbit despre vreun tabel pe care l-au semnat în legătură cu reţinerea banilor din salariu.

Martorul T.D.L. (f.63-64 vol.2 ds. TMB) a declarat că banii au fost opriţi la casieria unităţii, nu de către el pe bază de tabel, aşa cum a consemnat în mod neadevărat în raport şi că nu i s-a spus de către inculpatul c-dor A.D. că acele rapoarte l-ar ajuta pe inspectorul şef.

Martorul N.A.(f.65-66 vol.2 ds. TMB) a declarat că pentru noua uniformă banii i-au fost opriţi la casieria unităţii, după care venea cineva cu un tabel pentru semnături; inculpatul c-dor A.D. a adunat în club 10-12 persoane, spunându-le că trebuie să dea un raport cu privire la calitatea şi modul de echipare din anul 2006; nu a prea dat mare importanţă acelui raport, practic toţi scriind ca şi după o dictare, însă nimeni nu i-a spus inculpatului c-dor A.D. că banii au fost reţinuţi la casierie; martorul D.G.M. (f.67-68 vol.2 ds. TMB) a declarat că banii pentru echipament i-au fost opriţi la casieria unităţii, după care venea cineva cu un tabel pentru semnături; în vara anului 2008, în clubul unităţii au fost strânse 13 cadre militare de către inculpatul c-dor A.D., unde toţi au scris un raport în acelaşi timp şi după dictarea acestuia, în legătură cu modul de echipare, preţul şi calitatea uniformei, consemnând lucruri neadevărate.

Şi martorul D.N. (f.69-70 vol.2 ds. TMB) a declarat că a dat un raport în legătură cu achiziţionarea ţinutei, în acelaşi timp cu alţi colegi, la dictarea inculpatului c-dor A.D., iar afirmaţia că banii au fost strânşi de către ofiţerul administrativ pe bază de semnătură nu corespunde adevărului, banii fiind opriţi la casierie, însă nu i-a spus nimic inculpatului în legătură cu această neconcordanţă, iar acesta nu le-a spus că rapoartele ar avea legătură cu inspectorul şef; în acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorilor T.G. (f.86-87 vol.2 ds. TMB), P.I.(f.92-93 vol.2 ds. TMB), C.A. (f.94-95 vol.2 ds. TMB) şi B.V.A. (f.121-122 vol.2 ds. TMB),

Martorul I.N.C.(f.88-89 vol.2 ds. TMB) a declarat că la sosirea inculpatul c-dor A.D. au fost strânşi cu toţii în clubul subunităţii şi au dat rapoarte în acelaşi timp, cu inculpatul a discutat cu ei despre fiecare lucru în parte şi le-a sugerat răspunsurile şi că a dedus că aceste rapoarte urmau să-l ajute pe inspectorul şef; martorul S.A.F.(f.90-91 vol.2 ds. TMB) a declarat că, la primirea banilor, aceştia reprezentau numai diferenţa dintre salariu şi suma ce fusese reţinută ca tranşă lunară pentru achitarea uniformelor noi, care nu erau prea bune, însă semna cu acea ocazie nişte tabele, dar nu-şi mai aminteşte dacă în acestea erau trecute sumele reprezentând salariul sau tranşele lunare pentru plata uniformelor; în legătură cu rapoartele date la Pucioasa, a arătat, la fel ca ceilalţi, că au fost date în acelaşi timp cu ceilalţi colegi, la dictarea inculpatului c-dor A.D.; martorul G.M. (f.96 vol.2 ds. TMB) a declarat că inculpatul c-dor A.D. le-a spus că e bine să scrie aceste rapoarte ca să scape uşor şi să-şi recupereze mai uşor banii, însă nu le-a spus nimic despre inspectorul şef; martorul M.M.(f.120 vol.2 ds. TMB) a declarat că nu poate să facă aprecieri cu privire la ţinută, pentru că nu avea cu ce să o compare şi că în vara anului 2008 a mers în clubul unităţii împreună cu alţi 13-14 colegi, unde inculpatul c-dor A.D. a purtat o discuţie cu ei, întrebându-i dacă sunt nemulţumiţi de calitatea echipamentului şi le-a cerut să dea un raport, dictându-le ce să scrie în raport.

15. În generat, toţi aceşti martori au declarat că au perceput cercetările efectuate de către echipa de la IGSU ca un control de rutină pe linia ţinutei, că nu li s-a comunicat că ar avea calitatea de martori şi nici nu au avut această reprezentare; de asemenea, au arătat că nu li s-a spus că rapoartele ar avea legătură cu inspectorul şef, inculpatul col.rez. D.N.C., ori că ar trebui să-l favorizeze (doar martorul I.N.C. declarând că a dedus că aceste rapoarte urmau să-l ajute pe inspectorul şef) şi că, deşi au relatat aceleaşi aspecte din solidaritate, ori la dictarea inculpatului c-dor A.D., singurul aspect cu adevărat nereal a fost acela că sumele de bani pentru achiziţionarea echipamentului au fost strânse de personalul administrativ, când în realitate au fost oprite la casieria unităţii; martorii au declarat însă că aveau nevoie de noile ţinute, că nimeni nu i-ar fi spus inculpatului c-dor A.D. că banii au fost opriţi la casieria unităţii, iar unii dintre ei au arătat că, anterior sau ulterior, au primit contravaloarea drepturilor de echipament aferente anilor 2006-2007. Or, în condiţiile în care toate cadrele militare beneficiază de ţinută militară în mod gratuit sau de contravaloarea în lei a acesteia, atunci când posedă toate elementele de echipament, precum şi în situaţia în care costul echipamentului solicitat şi distribuit este mai mic decât cota anuală în lei la care au dreptul, este fără relevanţă faptul că echipamentul pentru anii 2006-2007, când s-a trecut la un nou model de uniformă, a fost achitat iniţial din bani proprii, câtă vreme contravaloarea drepturilor de echipament pe acel an a fost achitată în totalitate în lei. De asemenea, potrivit declaraţiei martorului lt. C.A.(f.123-124 vol. 2 dr. TMB), component al comisiei de control, militarii nu au avut reţineri ilegale pe statul de plată, primind drepturile conform legii, astfel că a fost probleme lor cum să-şi cheltuiască banii; acelaşi martor a arătat că nu s-a confirmat sesizarea referitoare la emiterea unor fluturaşi de salarii în care apăreau reţineri pentru articole de echipament, precum şi state în care apăreau reţineri pentru plata unor articole de echipament, fluturaţii de salarii având o formă standard rezultată dintr-un program informatic elaborat de minister şi că i-a raportat inculpatului c-dor A.D. că nu a constatat încălcări ale dispoziţiilor legale la serviciul financiar.

16. Pentru aceste considerente, în baza art.11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. 1 lit. d) C.pr.pen, va achita pe inculpatul  col. rez. D.N.C. şi pe inculpatul  comandor A.D. pentru 10, respectiv 15 infracţiuni de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art.25 rap. la art.260 C.pen, toate cu aplic. art.33 lit.a) C.pen.

C. Cu privire la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art.289 C.pen. rap. la art.17 alin.1 lit.c) din Legea 78/2000, pentru infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C.pen. rap. la art. 17 alin.1 lit.c) din Legea 78/2000, cu aplic art. 33 lit. a) C.pen.

1. Conţinutul unui înscris oficial poate fi denaturat chiar în momentul întocmirii acestuia de către un funcţionar care se află în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu şi care este competent, potrivit legii, de a emite acel înscris. Datorită modului specific în care se realizează falsificarea în acest caz, înscrisul oficial nu poartă, ca în cazul falsului material, urme materiale constatabile; din punct de vedere al condiţiilor legale de formă şi al competenţei celui ce la emis, înscrisul este valabil, alterarea adevărului privind numai conţinutul său, adică faptele, datele sau împrejurările pe care este chemat să le probeze.

Fapta de fals intelectual constă, potrivit art. 289 alin. 1 C.pen, în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări.

Falsul intelectual presupune, din punct de vedere al elementului material al laturii obiective, o activitate de falsificare a unui înscris oficial în conţinutul său, adică o alterare a adevărului cu privire la faptele sau împrejurările despre care înscrisul este destinat să facă probă; această activitate se poate realiza fie prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, fie prin omisiunea de a însera unele date sau împrejurări.

Pentru a realiza elementul material al infracţiunii, falsificarea înscrisului oficial, trebuie să se producă cu prilejul întocmirii înscrisului de către un funcţionar afla în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. Includerea în textul art. 298 C.pen. a cerinţei ca falsificarea înscrisului oficial să fie de natură a produce consecinţe juridice ar fi fost de prisos, din moment ce înscrisul, din punct de vedere al condiţiilor de formă şi al competenţei celui care l-a emis este un înscris valabil, iar conţinutul său nu corespunde realităţii.

2. Deşi unele înscrisuri false, cum sunt cele oficiale, produc consecinţe juridice de îndată ce au fost întocmite, totuşi, în mod obişnuit, un înscris fals produce astfel de consecinţe atunci când este folosit.

Fapta de uz de fals constă, potrivit art. 291 C.pen, în folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, uzul de fals se realizează prin acţiunea de folosire a unui înscris fals, adică prin depunerea, folosirea ori chiar invocarea ori referirea la un înscris fals, care are aptitudinea de a produce consecinţe juridice.

3. Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de fals intelectual se poate săvârşi cu intenţie directă sau indirectă, iar infracţiunea de uz de fals numai cu intenţie directă. 

4. Potrivit actului de sesizare, infracţiunea de fals intelectual şi infracţiunea de uz de fals au fost săvârşite cu prilejul întocmirii şi înaintării Raportului nr. 58976/24.07.2008 de prezentare a principalelor concluzii rezultate în  urma verificării aspectelor sesizate la ISU Dîmboviţa, în care inculpatul c-dor A.D. a înserat, cu ştiinţă, mai multe aspecte ce nu corespundeau adevărului, raport ce a fost adresat inspectorului general al IGSU şi a fost înaintat, în copie, către D.N.A. - Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari.

5. Deşi cauza ce formează obiectul dosarului nr.32/P/2008 era una penală, controlul intern solicitat de către DNA a se efectua la ISU Dîmboviţa a fost dispus în faza actelor premergătoare, fază care nu face parte din procesul penal, iar procurorul nu putea dispune efectuarea de acte premergătoare de către ofiţerii din Serviciul Control al IGSU, aceşti ofiţeri nefiind organe de cercetare penală.

6. Aşa cum s-a arătat mai sus (a se vedea supra pct. V.A.10-12) raportul final de control nu îi aparţine inculpatului c-dor A.D., astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile cu privire la competenţa acestuia de a-l emite în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi nici condiţia de a-l folosi în vederea producerii unor consecinţe juridice.

Astfel, rezultatul verificărilor efectuate la sediul ISU Dîmboviţa, de către inculpatul c-dor A.D., cpt. T.I. şi lt. C.A., au fost prezentate inculpatului col.(rez.) D.N.C., la data de 23.07.2008, procesul verbal încheiat cu această ocazie fiind semnat de toţi cei trei ofiţeri ai echipei de control cât şi de inspectorul şef inculpatul col.rez. D.N.C. (vol.2 f.39-41). Documentul intitulat Raport cu principalele concluzii rezultate în urma verificării aspectelor sesizate la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Dîmboviţa (vol. 1, f. 176-177) nu este un act întocmit de către inculpatului c-dor A.D., funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, ci de către Serviciul Control al IGSU, al cărui şef, martorul col. B.Ş., l-a şi semnat şi l-a prezentat inspectorului şef spre aprobare. Este adevărat că acest document a valorificat concluziile din procesul verbal menţionat mai sus, dar acele concluzii nu sunt doar ale inculpatului c-dor A.D., ci şi ale cpt. T.I. şi lt. C.A.; cu privire la rapoartele personale date de cele 25 de cadre militare în faţa cpt. T.I., respectiv în faţa inculpatul c-dor A.D., a se vedea mai sus concluziile de la pct.V.B.15; de asemenea, este adevărat că inculpatul c-dor A.D. a semnat raportul alături de şeful Serviciului Control al IGSU, martorul col. B.Ş., însă acest fapt nu-l transformă în autor al raportului.

7. Pe de altă parte, întocmirea şi trimiterea către DNA a raportului şi documentelor ce au făcut obiectul cercetărilor, s-au produs în faza actelor premergătoare, fază care nu face parte din procesul penal şi în care, cu excepţia procesului-verbal menţionat în alin.3 al art.224 C.pr.pen, nu pot fi efectuate, de către organele de urmărire penală, acte de procedură care să constituie mijloace de probă în sensul prevederilor art.64 din Codul de procedură penală; cu atât mai mult în faza actelor premergătoare nu puteau fi efectuate acte urmărire penală nici de către ofiţerii din comisia de control, nici de către şeful Serviciului Control al IGSU, nici de către inspectorul şef al IGSU.

Ca atare, raportul nu era apt să producă niciun fel de consecinţe juridice în dosarul penal nr.32/P/2008.

8. În concluzie, nefiind în prezenţa unui înscris oficial întocmit în exercitarea atribuţiilor de serviciu, inculpatul c-dor A.D. nefiind organ de urmărire penală şi nici în prezenţa unui înscris oficial folosit de către inculpat în vederea producerii unor consecinţe juridice, nu există elementul material al laturii obiective al infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals.

9. Pentru aceste considerente, în baza art.11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. 1 lit. d) C.pr.pen, va achita pe inculpatul comandor A.D. pentru infracţiunea de fals intelectual, prev. de art.289 C.pen. rap. la art.17 alin.1 lit.c) din Legea 78/2000 şi pentru infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C.pen. rap. la art. 17 alin.1 lit.c) din Legea 78/2000, cu aplic art. 33 lit. a) C.pen.

D. Cu privire la infracţiunea de favorizarea infractorului, prev. de art.264 C.pen. rap. la art.17 alin.1 lit.a) din Legea 78/2000.

1. Infracţiunea de favorizarea infractorului este incriminată de art. 264 C.pen., care face parte tot din capitolul II – Infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei al titlului VI din partea specială a Codului penal. Ajutorul dat unui infractor după comiterea infracţiunii, fără o înţelegere stabilită anterior sau în timpul săvârşirii infracţiunii, nu constituie o formă a participaţiei penale, ci o activitate autonomă, prin care se împiedică înfăptuirea justiţiei. Sub denumirea de favorizarea infractorului Codul penal incriminează ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii. Spre deosebire de alte infracţiuni pe care legea penală le-a incriminat separat sub diverse denumiri, ca infracţiuni de sine stătătoare, incriminarea din art. 264 C.pen are în vedere ajutorul dat unui infractor după comiterea faptei în general şi nu aspectele particulare ale acestui ajutor, ca de pildă instigarea la infracţiunea de mărturie mincinoasă analizată la pct.V.B., ori infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals analizate la pct.V.C. Presupunând un infractor căruia i se dă ajutor, infracţiunea de favorizarea infractorului, ca infracţiune de sine stătătoare, nu poate fi concepută fără o infracţiune anterior săvârşită de către o altă persoană.

2. Sub aspectul laturii obiective, pentru existenţa infracţiunii este necesar, în primul rând, să se dea un ajutor, care poate fi material sau moral. Ajutorul trebuie dat, în al doilea rând, unui infractor, adică unei persoane care a săvârşit anterior o infracţiune; dacă ajutorul a fost dat unei persoane care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală care nu constituie infracţiune, elementul material al infracţiunii de favorizare a infractorului nu este realizat. În al treilea rând, ajutorul trebuie dat infractorului fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, iar în al patrulea rând, ajutorul trebuie dat infractorului pentru a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a-i asigura acestuia folosul sau produsul infracţiunii. 

3. În speţă, procurorul a reţinut că fapta de favorizare a infracţiunii prev. de art.264 C.pen. rap. la art.17 alin.1 lit.a) din Legea 78/2000, a fost săvârşită cu ocazia controlului efectuat între 21-23.07.2008 la ISU Dîmboviţa, scopul fiind de a-1 ajuta pe fostul inspector şef să scape de răspundere penală pentru infracţiuni de corupţie sau conexe infracţiunilor de corupţie, fapte penale deja săvârşite, pentru care col. rez. D.N.C. a şi fost trimis in judecată. Astfel, se reţine că infractorul pretins favorizat de către inculpatul c-dor A.D. este inculpatul col. rez. D.N.C.

4. Or, prin sentinţa  nr. 55/13.10.2010, pronunţată în dosarul nr.14/753/2009, depusă la dosar de către inculpatul col. rez. D.N.C., Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, l-a achitat pe inculpat pentru toate infracţiunile, astfel:

În baza art.334 C.pr.pen. a schimbat încadrarea juridică din trei infracţiuni din rechizitoriu de luare de mită, prev. şi ped. de art.254 al. 2 C.p., cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. şi ref. la art. 7 din Legea nr. 78/2000  fiecare în trei infracţiuni de primirea de foloase necuvenite, prev. de art.256 al.1 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. şi ref. la art. 7 din Legea nr. 78/2000.

 În baza art.10 lit.”a” C.pr.pen. rap. la art.11 pct.(2) lit.”b” C.p.p. a achitat pe inculpatul col. (r) D.N.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii  de  primire de foloase necuvenite, prev. de art.256 al.1 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. şi ref. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 – în privinţa martorului denunţător Ştefan Ion ;

În baza art.10 lit.”a” C.pr.pen. rap. la art.11 pct.(2) lit.”b” C.p.p. a achitat pe inculpatul col. (r) D.N.C.  sub aspectul săvârşirii infracţiunii  de  primire de foloase necuvenite, prev. de art.256 al.1 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. şi ref. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 – în privinţa martorului denunţător Mitrea George Cristian;

În baza art.10 lit.”d” C.pr.pen. rap. la art.11 pct.(2) lit.”b” C.p.p. a achitat pe inculpatul col. (r) D.N.C.  sub aspectul săvârşirii infracţiunii  de  primire de foloase necuvenite, prev. de art.256 al.1 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. şi ref. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 – în privinţa martorului denunţător Roşoiu  Constantin;

În baza art.10 lit.”d” C.pr.pen. rap. la art.11 pct.(2) lit.”b” C.p.p. a achitat pe inculpatul col. (r) D.N.C.  sub aspectul săvârşirii infracţiunii  de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. şi ped. de art.132 din Legea nr.78/2000 cu ref. la art. 246 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. (punctul 1. din rechizitoriu);

În baza art.10 lit.”d” C.pr.pen. rap. la art.11 pct.(2) lit.”b” C.p.p. a achitat pe inculpatul col. (r) D.N.C.  sub aspectul săvârşirii infracţiunii  de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă (5 fapte), prev. şi ped. de art.25 rap. la art.260 C.p., cu aplic. art. 29 alin. 1 C.p. (prin schimbarea încadrării juridice – punctul 5. din rechizitoriu) şi art. 33 lit. a C.p. pentru toate faptele;

În baza art.10 lit.”b” C.pr.pen. rap. la art.11 pct.(2) lit.”b” C.p.p. a achitat pe inculpatul col. (r) D.N.C.  sub aspectul săvârşirii infracţiunii  de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. şi ped. de art. 132  din Legea nr. 78/2000, ref. la art. 246 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. (punctul 2. din rechizitoriu);

În baza art.10 lit.”d” C.pr.pen. rap. la art.11 pct.(2) lit.”b” C.p.p. a achitat pe inculpatul col. (r) D.N.C.  sub aspectul săvârşirii infracţiunii  de fals intelectual şi uz de fals, prev. şi ped. de art. 289 C.p. şi art. 291 C.p. (punctul 3. din rechizitoriu);

În baza art.10 lit.”a” C.pr.pen. rap. la art.11 pct.(2) lit.”b” C.p.p.a achitat pe inculpatul col. (r) D.N.C.  sub aspectul săvârşirii infracţiunii  de fals intelectual (săvârşit în condiţii de participaţie improprie) şi uz de fals, prev. şi ped. de art. 289 C.p., cu aplic. art. 31 alin. 2 C.p. şi art. 291 C.p.(punctul 4. din rechizitoriu);

În baza art.10 lit.”d” C.pr.pen. rap. la art.11 pct.(2) lit.”b” C.p.p. a achitat pe inculpatul col. (r) D.N.C.  sub aspectul săvârşirii infracţiunii  de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 alin. 2 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.(punctul 2. din rechizitoriu);

În baza art.10 lit.”d” C.pr.pen. rap. la art.11 pct.(2) lit.”b” C.p.p.a achitat pe inculpatul col. (r) D.N.C.  sub aspectul săvârşirii infracţiunii  de delapidare, prev. şi ped. de art. 2151 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.. (punctul 2. din rechizitoriu);  cu aplic art 33 lit.a C.p., pentru toate aceste fapte.

5. Pe de altă parte nu s-a făcut dovada că inculpatul col. rez. D.N.C., încă de la începutul controlului, ar fi intrat în posesia copiei procesului verbal de sesizare din oficiu, copie primită chiar de la inculpatul c-dor A.D.; susţinerea procurorului, în sensul că, imediat după efectuarea acelui control, martorului B.C.M. ofiţer al DGA Dâmboviţa, aflat în incinta inspectoratului, inculpatul col. rez. D.N.C. i-ar fi fluturat în faţă copia actului de sesizare din oficiu, nu poate fi reţinută, câtă vreme martorul a declarat că a văzut doar antetul unui document emis de DGA ce conţinea numele a doi colegi de-ai săi(f.25).

6. De asemenea, nu poate fi reţinută nici susţinerea din rechizitoriu, în sensul că este cert că singura persoană care putea să-i remită inculpatului col. rez. D.N.C. documentul respectiv era inculpatul c-dor A.D., câtă vreme acest document s-a aflat în ordine cronologică, după cum susţine şi probează chiar procurorul la următoarele persoane: cei doi ofiţeri DGA Dâmboviţa care au întocmit acel proces verbal, persoana de la DGA Dâmboviţa care a înregistrat documentul sub nr.874905/23.04.2009, procurorul militar şef al Secţiei de combatere a acţiunilor de corupţie care primit procesul verbal şi care a semnat adresa nr.32/P/2008 din 27.06.2008 către inspectorul şef al IGSU, procurorul de caz, persoana de la DNA care a făcut o copie xerox a documentului, astfel cum rezultă  din adresa nr.32/P/2008 din 27.06.2008; persoana de la IGSU care a pus rezoluţie pe adresa nr.32/P/2008 din 27.06.2008; col. B.Ş., şeful Serviciului Control al IGSU, inculpatul c-dor A.D., cpt. T.I. şi lt. C.A., componenţi ai comisiei de control şi, din nou, procurorul de caz; or, toate aceste persoane, (inclusiv ofiţerii DGA şi procurorii – chiar dacă această ipoteză este pur teoretică), puteau să-i transmită procesul verbal de sesizare din oficiu inculpatului col. rez. D.N.C..

7. Nu poate fi reţinută nici susţinerea procurorului că, din conţinutul raportului dat de inculpatul col.rez. D.N.C. la data de 21.07.2008, rezultă în mod clar că acesta s-a aflat în posesia procesului verbal de sesizare din oficiu şi că este interzis din punct de vedere al deontologiei profesionale, în materia unor astfel de activităţi, de a pune, ab initio, la dispoziţia persoanelor cercetate, materialul de sesizare din oficiu, chiar şi în condiţiile în care documentul respectiv nu este unul clasificat.

Or, atunci când un anumit organ, fie judiciar, fie de control, ca în speţă, cercetează o anumită persoană, nu numai că nu este interzis, dar chiar este obligatoriu ca persoana în cauză să fie încunoştinţată, de îndată şi mai înainte de a se efectua orice act de cercetare, despre fapta pentru care este cercetată.

8. Aşa cum s-a arătat mai sus (a se vedea pct.V.A.6 şi 8) nu pot fi reţinute susţinerile din rechizitoriu, în sensul că inculpatul c-dor A.D. ar fi fost şeful comisiei de control care a efectuat verificări la ISU Dîmboviţa între 21-23.07.2008 şi că ar fi existat o împărţire a sarcinilor între cei trei ofiţeri, cu privire la activităţile de executat pentru verificarea celor semnalate. Ca atare, inculpatul c-dor A.D. a putut, în calitatea sa de membru al comisiei de control să solicite rapoarte personale celor 15 cadre militare din Detaşamentul Pucioasa, în condiţiile în care cpt. T.I. solicita, în acelaşi timp, rapoarte personale unui număr de 10 cadre militare din Detaşamentul Târgovişte, iar acesta a fost de acord. De asemenea, inculpatul c-dor A.D. a putut să iniţieze discuţii cu personalul de la casieria inspectoratului şi, dacă ar fi considerat necesar, nimic nu a împiedicat-o pe d-na lt. C.A. să poarte, ulterior, o discuţie cu casierul, neexistând nicio probă din care să rezulte această împiedicare.

Mai mult, potrivit declaraţiei sale, martorului lt. C.A.(f.123-124 vol. 2 dr. TMB) a verificat documentele serviciului financiar contabil, discutând cu contabilul şef, care era mulţumită de ţinuta cumpărată; a arătat că militarii nu au avut reţineri ilegale pe statul de plată, primind drepturile conform legii, astfel că a fost probleme lor cum să-şi cheltuiască banii şi că nu s-a confirmat sesizarea referitoare la emiterea unor fluturaşi de salarii în care apăreau reţineri pentru articole de echipament, ori state în care apăreau reţineri pentru plata unor articole de echipament, raportându-i inculpatului că nu a constat încălcări ale normelor legale la serviciul financiar.

De asemenea, nu are nicio relevanţă declaraţia martorului plt. adj. şef G.V., casierul inspectoratului, în sensul că a fost surprins că nu i s-a solicitat, de către inculpatul c-dor A.D. să dea declaraţie sau raport scris, mulţumindu-se cu unele copii xerox puse la dispoziţia sa, câtă vreme modalitatea de control nu este stabilită de către persoanele cu privire la care se fac anumite verificări, ci de către cei care efectuează controlul.

9. Aspectele particulare ale favorizării inculpatului col.(rez.) D.N.C., care, aşa cum am arătat (a se vedea supra pct.V.D.1), nu pot constitui temei pentru reţinerea în sarcina inculpatului c-dor A.D. a infracţiunii de favorizarea infractorului, incriminarea din art.264 C.pen având în vedere ajutorul dat unui infractor după comiterea faptei în general şi nu aspectele particulare ale acestui ajutor, au fost analizate la punctele V.B şi V.C

Cu privire la rapoartele date de către cei 25 de ofiţeri şi subofiţeri din Detaşamentele Tîrgovişte şi Pucioasa a se vedea concluziile de la  pct.V.B.15.

Cu privire la cele 15 infracţiuni de instigare la mărturie mincinoasă, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii (a se vedea pct.V.B)

Aşa cum s-a arătat mai sus (a se vedea supra pct. V.A.10-12 şi V.C.6.) nu poate fi reţinută nici susţinerea din rechizitoriu, în sensul că raportul final de control îi aparţine inc. c-dor A.D., martorii cpt. T.I. şi lt. C.A. (f.123-126 vol.2 ds. TMB) declarând că în materialul final se regăsesc şi constările lor.

De asemenea, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals (a se vedea pct.V.C.)

10. În concluzie, faţă de toate motivele expuse mai sus şi nefiind în prezenţa unui ajutor dat de către inculpatul c-dor A.D. unui infractor pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a-i asigura acestuia folosul sau produsul infracţiunii, prin sentinţa  nr. 55/13.10.2010, pronunţată în dosarul nr.14/753/2009, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti achitându-l pe inculpatul col. rez. D.N.C. cu privire la toate infracţiunile deduse judecăţii, nu există elementul material al laturii obiective a infracţiunii de favorizare infractorului.

11.Pentru aceste considerente, în baza art.11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. 1 lit. d) C.pr.pen, va achita pe inculpatul comandor A.D. pentru infracţiunea de favorizarea infractorului, prev de art. 264 C.pen rap. la art.17 alin.1 lit.a) din Legea 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C.pen.

VI. În baza art.192 alin.3 din C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza art.11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. 1 lit. d) C.pr.pen, achită pe inculpatul  col. rez. D.N.C., (…), pentru 10 infracţiuni de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art.25 rap. la art.260 C.pen, toate cu aplic. art.33 lit.a) C.pen.

În baza art.11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. 1 lit. d) C.pr.pen, achită pe inculpatul  comandor A.D., (…), pentru 15 infracţiuni de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art.25 rap. la art.260 C.pen, cu aplic. art.33 lit.a) C.pen, pentru infracţiunea de fals intelectual, prev. de art.289 C.pen. rap. la art.17 alin.1 lit.c) din Legea 78/2000, pentru infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C.pen. rap. la art. 17 alin.1 lit.c) din Legea 78/2000 şi pentru infracţiunea de favorizarea infractorului, prev. de art.264 C.pen. rap. la art.17 alin.1 lit.a) din Legea 78/2000, toate cu aplic.art.33 lit.a) C.pen.

În baza art.192 alin.3 din C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu apel în termen de 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi pentru părţile prezente şi de la comunicare pentru cele lipsă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26.01.2011.

Domenii speta

Spete similare