Tribunalul apreciază că, procedând astfel, prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 6 din Legea 1/2000, anterior invocat

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată că prin sentinţa civilă nr. 4819 din 24 iunie 2015 pronunţată de Judecătoria Baia Mare s-a admis în parte cererea reclamantei A N,  s-a admis în tot cererea conexată a Prefectului jud. Suceava şi s-a admis în parte cererea de intervenţie accesorie cererii Prefectului jud. Suceava formulată de  A N  în contradictoriu cu pârâţii: U I, U V, U C I, L N, L Ion, L C C,  L M, D A, U R, L M, M I, I O, S D P, L G Ş, C O F, P D I, N V, Comisia Locală Moldova Suliţa De Aplicare A Legilor Fondului Funciar, Comisia Judeţeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor Suceava, Regia Naţională A Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava, D R A, Prefectul Judeţului Suceava, L A, B I, Comisia Locală Cârlibaba De Aplicare A Legilor Fondului Funciar, Comisia Locală Breaza de aplicare a Legilor Fon¬dului Funciar, P D A, U V, H M A Şi U Z şi, în consecinţă, s-a constatat nulitatea absolută totală, adică cu privire la întreaga suprafaţă validată pârâţilor,

- a Hotărârii Comisiei Judeţene Suceava nr. 1149/24.05.2007, poziţia nr. 2 din anexa 37-16, referitoare la pârâţi şi a procesului verbal de punere în posesie nr. 302 din 16.02.2007 referitor la punerea în posesie a pârâţilor,

- a Hotărârii Comisiei Judeţene Suceava nr. 1841/31.07.2007, poziţia nr. 2 anexa 37-17, referitoare la pârâţi şi a procesului verbal de punere în posesie nr. 218 din 13.09.2007 referitor la punerea în posesie a pârâţilor,

- a Hotărârii Comisiei Judeţene Suceava nr. 5/23.01.2008, poziţia nr. 10 din anexa 37-19, referitoare la pârâţi şi a procesului verbal de punere în posesie nr. 267 din 23.04.2009 referitor la punerea în posesie a pârâţilor,

- a Hotărârii Comisiei Judeţene Suceava nr. 121/2009 şi a Hotărârii Comisiei Judeţene Suceava nr. 122/2009 şi a procesului verbal de punere în posesie nr. 276/2009,

- a Titlului de proprietate nr. 453/18.11.2009 eliberat pârâţilor de Comisia Jud. Suceava.

S-a dispus emiterea de către Comisia Jud. Suceava a unei hotărâri în favoarea pârâţilor prin care să li se reconstituie dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 28,081 ha din C.F. 759 Fundu Moldovei, C.F. 2686 Fundu Moldovei, C.F. 3015 Fundu Moldovei.

Pârâţii persoane fizice au fost obligaţi la plata către reclamantă a sumei de 14900 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin cererea introdusă la data de 01.02.2010 şi precizată la termenele din 03.03.2010 şi 20.04.2011 reclamanţii A N, Brunello Stanca, A G şi Pintea N A, în contradictoriu cu pârâţii U I, U V, U O, L N, L Ion, L Ilie, L C C, L M, D A, U R, L E, M I, I O, S D P, L G Ş, Cl O F, P E, N V, precum şi în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Fond Funciar a Comunei Moldova Suliţa, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Suceava şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva – Direcţia Silvică Suceava au solicitat constatarea nulităţii absolute a Hotărârilor nr. 1841/31.07.2007, nr. 5/23.01.2008, nr. 1149/24.05.2007, nr. 121/2009 şi 122/2009 ale Comisiei Judeţene Suceava, a Titlului de proprietate nr. 453/18.11.2009 şi a proceselor-verbale de punere în posesie nr. 218/2007, nr. 267/2009, nr. 302/2007 şi nr. 276/2009, cu  cheltuieli de judecată.

Reclamanta a precizat că pârâţilor le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă mai mare decât cea la care erau îndreptăţiţi, după cum urmează:

- prin Hotărârea Comisiei Judeţene Suceava nr. 1841/31.07.2007–33,36 ha pădure;

- prin Hotărârea Comisiei Judeţene Suceava nr. 5/23.01.2008 – 8,65 ha pădure;

- prin Hotărârea Comisiei Judeţene Suceava nr. 1149/24.05.2007 – 83,0487 ha.

S-a arătat că, potrivit Procesului-verbal de punere în posesie nr. 302/06.09.2007 şi nr. 218/13.09.2007, pârâţii au fost puşi în posesie pentru suprafaţa de 100 ha (66,0487 ha şi, respectiv, 33,3620 ha), în acelaşi loc, numit „Tatarca”, la care se adaugă cele 4 ha cu privire la care exercită posesia, în baza Legii nr. 18/1991, pârâţii Cl O F, P E, N V, D Ma prin moştenitorul D A, astfel că în posesia pârâţilor se află o suprafaţă totală de 104 ha, ce excede cu 19 ha suprafaţa de 85 ha înscrisă în Tabelul pădurilor întocmit de Ocolul Silvic Breaza în 1949 şi care reprezintă întinderea cea mai mare a suprafeţei predate la naţionalizare, cu concluzia expusă de reclamanţi în sensul că, dat fiind acest excedent, nu se mai justifică reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâţilor pentru suprafaţa de 17 ha la care se referă cererea lor iniţială, subliniindu-se că dreptul de proprietate s-a reconstituit succesiv, în baza hotărârilor menţionate, după aceeaşi autori (U Ion a V şi soţia U Parasca) şi în baza aceloraşi acte doveditoare.

Părţile din proces sunt urmaşi ai succesorilor unui autor comun, U V a Toader, aşa cum rezultă din arborele genealogic depus în dosarul nr. 302/206/2010 (f. 42), astfel încât, în anul 1950, succesorii acestuia stăpâneau amplasamente individual determinate din pădurea înscrisă în cărţile funciare după acest autor, părţile fiind, la rândul lor, succesori ai acestora din urmă, denumiţi de reclamanţi proprietari deposedaţi.

Reclamantei, în baza Legii nr. 1/2000, i-au fost eliberate titlurile de proprietate nr. 521-522/2004, prin H.C.J. Suceava nr. 1203/2004, pentru suprafaţa de 17 ha teren pădure (8 ha, după autorul deposedat Valach P, zisă Parasca a Ghe., bunică maternă şi 9 ha după autorul deposedat A Teodor, zis şi Toader, tatăl reclamantei.

S-au ataşat extrase de carte funciară (f. 154-165), Hotărârea Comisiei Judeţene Suceava nr. 1203/15.07.2004 şi anexa acestuia, Hotărârea Comisiei Judeţene Suceava nr. 5/23.01.2008 şi anexa acestuia, Certificatul nr. 39/10.01.1996, Adresa nr. 3535/2008, Nota de propuneri nr. 3755/2009, adresa nr. 1269/2010, împreună cu tabelul la care se referă, Extrase din Borderoul populaţiei, proprietăţilor şi exploataţiilor agricole din comuna Breaza, plasa Câmpulung, Judeţul Câmpulung, întocmit conform Recensământului agricol şi al populaţiei din ianuarie 1948.

La termenul din 07.09.2011 s-a dispus conexarea la prezenta cauză a cauzei trimise de Judecătoria Miercurea-Ciuc sub nr. 654/206/2010 şi înregistrate la Judecătoria Baia Mare sub nr. 9805/182/2011.

În dosar nr. 654/206/2010, conexat, Instituţia Prefectului Suceava a chemat în judecată persoanele ce figurează în calitate de pârâţi şi în cauza la care s-a conexat, alături de Comisia Locală Cârlibaba şi a solicitat constatarea nulităţii absolute cu privire la următoarele acte, pentru suprafeţele cu privire la care pârâţii nu erau îndreptăţiţi:

- Hotărârea Comisiei Judeţene Suceava nr. 1841/2007 – poziţia 2 din anexa 37-17, cu suprafaţa de 33,3620 ha teren cu vegetaţie forestieră, reconstituită moştenitorilor autorilor U I şi P;

- Hotărârea Comisiei Judeţene Suceava nr. 5/2008 – poziţia 10 din anexa 37-19, cu suprafaţa de 6,65 ha teren cu vegetaţie forestieră, reconstituită aceleiaşi persoane, după aceiaşi autori;

- Hotărârea Comisiei Judeţene Suceava nr. 1149/2007 – poziţia 2 din anexa 37-16, cu suprafaţa de 83,0478 ha teren cu vegetaţie forestieră, reconstituită aceleiaşi persoane, după aceiaşi autori, din care 66,0487 ha cu amplasament şi 17 ha numai cu drept de proprietate;

- Fişă proces-verbal de punere în posesie nr. 267/2009, întocmită de Comisia Locală Cârlibaba, pentru suprafaţa de 6,65 ha teren cu vegetaţie forestieră;

- Fişă proces-verbal de punere în posesie nr. 218/2007, întocmită de Comisia Locală Cârlibaba, pentru suprafaţa de 33,3620 ha teren cu vegetaţie forestieră;

- Fişă proces-verbal de punere în posesie nr. 302/2007, întocmită de Comisia Locală Moldova Suliţa, pentru suprafaţa de 66,0487 ha teren cu vegetaţie forestieră;

- Titlul de proprietate nr. 453/18.11.2009 emis pentru moştenitorii aceloraşi autori.

În motivarea cererii conexate s-a arătat, în esenţă, că prin Hotărârea Comisiei Judeţene Suceava nr. 1149/2007; nr. 1841/2007 şi nr. 5/2008, pe raza Comunei Moldova Suliţa şi a Comunei Cârlibaba, s-a reconstituit pârâţilor persoane fizice dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 123,0598 ha teren cu vegetaţie forestieră.

Astfel, moştenitorilor autoarei U P (P) le-a fost reconstituită proprietatea prin H.C.J. Suceava nr. 1841/2007 şi nr. 5/2008 pe vechiul amplasament, situat pe raza Comunei Cârlibaba (Ocolul Silvic Cârlibaba şi Iacobeni), suprafaţa reconstituită depăşind suprafaţa avută în proprietate de această autoare la data naţionalizării „în contextul în care U I a V era decedat în anul 1948 şi nu putea avea calitate de proprietar deposedat”.

Moştenitorii cărora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate au beneficiat de suprafeţe ce exced cotelor avute de fiecare dintre autorii după care au solicitat reconstituirea, fără să se facă dovada vocaţiei succesorale pentru întreaga suprafaţă reconstituită.

Astfel, moştenitorii defunctei U P au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 123,0598 ha, ce excede suprafeţelor de 62 ha sau 85 ha, cu care acesta a figurat în Registrul agricol, respectiv în Tabloul Pădurilor, în anul 1948.

S-a afirmat că urmează a se revalida dreptul de proprietate în mod corect, cu solicitarea ca instanţa să ia în calcul „şi suprafeţele de teren cu vegetaţie forestieră pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate după autorii U P (P) şi U Ion în contextul în care suprafaţa (...) reconstituită după aceşti autori este de 134,0587 ha teren cu vegetaţie forestieră”.

S-au ataşat la cerere actele a căror anulare s-a cerut şi documentaţia ce a stat la baza emiterii acestora (f. 11-399).

Reclamanţii din cauza nr. 13066/182/2010 au formulat în dosarul nr. 654/206/2010 cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând anularea Hotărârii Comisiei Judeţene Suceava nr. 1149/24.05.2007 şi a Fişei proces-verbal de punere în posesie nr. 302/16.11.2007 întocmită de Comisia Locală Moldova Suliţa în favoarea moştenitorilor autoarei U P (f. 427). Cu acelaşi obiect şi în contradictoriu cu aceleaşi părţi, aceleaşi persoane au formulat cerere de intervenţie „în numele altuia” (f. 427).

La termenul din 11.05.2010 cererea intervenienţilor a fost calificată ca fiind una accesorie, în interesul reclamantei şi s-a dispus admiterea ei în principiu (f. 588).

Prin Încheierea civilă nr. 4369/24.05.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr.2205/1/2011 al acestei instanţe, s-a dispus strămutarea cauzei înregistrate la Judecătoria Miercurea-Ciuc (f. 992-993), cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite şi ulterior s-a conexat cu dosarul nr. 13066/182/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Baia Mare.

Pârâtul U I a depus întâmpinare (f. 87-89), formulând, în esenţă, următoarele apărări:

Reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi să solicite anularea HCJ Suceava nr. 1149/24.05.2007, indiferent de întinderea reconstituirii dreptului de proprietate dispuse prin această hotărâre, cu motivarea că reclamanţii sau autorii lor nu au avut teren situat pe acel amplasament, iar titlurile de proprietate ce le-au fost eliberate au fost anulate prin hotărârile pronunţate în Dosarul nr. 2883/206/2007 de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc şi Tribunalul Suceava.

A reţinut prima instanţă că acelaşi pârât a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, a lipsei interesului legitim, a tardivităţii cererii reclamanţilor, precum şi apărări de fond privind întinderea proprietăţii preluate de la autorii săi, sens în care s-a referit la autorii săi şi la terenurile avute de aceştia în proprietate: U T a lui V (20 ha), U P a lui Ion (85 ha) şi U V (35 ha), evocându-se, în susţinerea apărărilor formulate, Tabloul Pădurilor Ocolului Silvic Breaza din 1949, calitatea de proprietar tabular a numitului U I a lui V, conform CF nr. 9200 şi CF nr. 759, precum şi actele în baza cărora acesta din urmă a dovedit această calitate (Decretele de transmitere a succesiunii, Contractul de vânzare-cumpărare din 14.04.1934 şi cele cu nr. 24/27.11.1930; nr. 811/1925 şi nr. 292/19.12.1999).

La termenul din 02.11.2011, pârâţii U I, U V şi U O, au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a Instituţiei Prefectului Suceava în cauza conexată, ataşând la cerere înscrisurile la care se face referire în cuprinsul acesteia (f. 597-648).

Pârâtul U I, a solicitat respingerea cererii formulate de Prefectul Judeţului Suceava. În apărare a arătat că autoarea sa, U P, a avut în anul deposedării (1948) o suprafaţă de 178 ha, din care 62 ha pădure şi 75 ha teren neproductiv, care s-a împădurit natural, astfel încât el şi ceilalţi pârâţi erau îndreptăţiţi la reconstituire pentru suprafaţa de 137 ha, fiindu-le reconstituit dreptul de proprietate, prin hotărârile a căror nulitate s-a solicitat, pentru suprafaţa de 123 ha, la care dacă se adaugă reconstituirile anterioare pentru suprafaţa de 10 ha, devine 133 ha.

După învederarea decesului pârâtei D Ma şi introducerea în cauză a moştenitorilor acesteia, s-a depus întâmpinare de către moştenitoarea D R A (f. 583-585) care a arătat că Hotărârea Comisiei Judeţene Suceava nr. 1841/31.07.2007 şi Hotărârea Comisiei Judeţene Suceava nr. 5/23.01.2008 au fost modificate prin Hotărârea Comisiei Judeţene Suceava nr. 121/15.01.2009 şi nr. 122/15.01.2009, în sensul includerii şi a altor moştenitori.

De asemenea, a fost anulat Procesul-verbal de punere în posesie nr. 218/13.09.2007 (pentru suprafaţa de 33,3620 ha pădure), conform Sentinţei civile nr. 742/27.05.2009 a Judecătoriei Vatra Dornei, fiind întocmit Procesul-verbal nr. 276/02.07.2009, iar pentru punerea în posesie a Hotărârea Comisiei Judeţene Suceava nr. 122 s-a emis Procesul-verbal nr. 267/2009.

Raportat la aceste împrejurări s-a invocat inadmisibilitatea cererii cu privire la hotărârile modificatoare şi procesele-verbale anulate, iar cu privire la Procesul-verbal nr. 267/2009 şi a TP nr. 453/2009, s-a învederat că a solicitat şi această pârâtă anularea, cererea sa fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei, sub nr. 114/334/2010.

Reclamanţii intervenienţi în cererea conexată au solicitat respingerea excepţiilor (f. 1002-1003), motivând în sensul că, prin reconstituirea dreptului de proprietate al pârâţilor cu privire la întreaga suprafaţă înscrisă în cărţile funciare ale autorilor comuni ai părţilor, cererile lor formulate în baza Legii nr. 247/2005 nu pot fi validate, aşa cum rezultă din adresele emise de Consiliul Local Cârlibaba (f. 628-629, vol. II, Dosarul nr. 654/206/2010).

Trecând la soluţionarea cauzei în raport de actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut că excepţiile invocate au fost tranşate definitiv de  Tribunalul Maramureş prin Decizia civilă nr. 477 pronunţată la data de 05 noiembrie 2014.

Potrivit tabelului centralizator privind suprafeţele de teren cu vegetaţie forestieră pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moştenitorilor defunctului V U, existent la filele 25-27 din primul volum, moştenitorilor lui U I căsătorit cu U P (pârâţii din prezentul litigiu), li s-a reconstituit dreptul de proprietate astfel:

În baza propunerii Comisiei Locale Moldova Suliţa:

- în temeiul Legii 18/1991, o suprafaţă de teren forestier de 3 ha, validată de Comisia Judeţeană Suceava prin hotărârea 282/1991 (pentru 1 ha s-a eliberat titlul de proprietate 23/1992 în favoarea lui U V; pentru 1 ha s-a eliberat titlul de proprietate 24/1992 în favoarea lui Soflan Aglaia, pentru 1 ha s-a eliberat titlul de proprietate 60/1993 în favoarea lui U I)

- în temeiul Legii 1/2000 s-a validat prin Hotărârea Comisiei Judeţene Suceava nr. 1549/2003 o suprafaţă de teren cu vegetaţie forestieră de 7 ha, eliberându-se în favoarea lui U I şi U V titlul de proprietate 705/2005.

- în temeiul Legii 247/2005 s-a validat prin Hotărârea Comisiei Judeţene Suceava nr. 1149/2007, o suprafaţă de 83,0487 ha teren cu vegetaţie forestieră eliberându-se titlu de proprietate.

Pentru a formula propunerile de reconstituire a dreptului de proprietate, Comisia locală Moldova Suliţa, respectiv pentru a valida aceste propuneri, Comisia Judeţeană Suceava, a avut în vedere, ca acte doveditoare:

- registrul agricol din anii 1948-1950 al lui U P, cuprins în cerificatul 39 din 10.01.1996 eliberat de Filiala Arhivelor Statului Judeţul Suceava (fila 48 din primul volum), registru agricol unde antecesoarea pârâţilor figura cu 62 ha pădure.

- tabloul pădurilor din 1949, în care U P figura cu 85 ha pădure (fila 45-47 primul volum).

Ambele înscrisuri cu valoare declarativă au fost avute în vedere ca acte doveditoare pentru reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâţilor, în baza Legii 18/1991 şi Legii 1/2000.

- cărţi funciare, luate în considerare pentru reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâţilor în baza Legii nr. 247/2005.

Deşi în tabelul centralizator nu se face referire la numărul cărţilor funciare ce au fost avute în vedere de Comisia locală Moldova Suliţa şi Comisia Judeţeană Suceava, raportat la cele depuse o dată cu formularea în anul 2005 a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de către C O, P E, N V, acestea sunt: CF 759 Fundu Moldovei, CF 762 FM, CF 3015 FM, CF 2686 FM, CF 11 Breaza, CF 483 Breaza.

Prima instanţă a reţinut că totalul suprafeţei de pădure reconstituită în favoarea moştenitorilor lui U I şi ai soţiei sale U P, pârâţii din prezentul dosar, în temeiul Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/200, Legii nr. 247/2005, de Comisia Judeţeană Suceava la propunerea Comisiei locale Moldova Suliţa, este de  93,0487 ha.

În baza propunerii Comisiei locale Cîrlibaba, pârâţilor, în calitate de moştenitori ai lui U I şi ai soţiei lui U P, li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991, emiţându-se hotărârea Comisiei Judeţene Suceava 1022/1996, pentru o suprafaţă de 1 ha teren cu vegetaţie forestieră, eliberându-se şi titlul de proprietate nr. 197/1997. S-a avut în vedere acelaşi registru agricol al lui U P din perioada 1948-1950 cu 62 ha pădure. 

În temeiul Legii nr. 1/2000, pârâţii nu au depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurii la Comisia locală Cîrlibaba.

În baza cererilor de reconstituire depuse de pârâţi în calitate de moştenitori ai lui U I şi P în temeiul Legii nr. 247/2005, Comisia locală Cîrlibaba a propus reconstituirea dreptului de proprietate acestora asupra unei suprafeţe de 33,36 ha pădure, validată de Comisia Judeţeană Suceava prin hotărârea nr. 1841/2007 şi asupra unei suprafeţe de 6,65 ha pădure, validată prin hotărârea Comisiei Judeţene Suceava nr. 5/2008.

Pentru a emite aceste hotărâri, s-au avut în vedere, ca acte doveditoare cărţi funciare.

Total reconstituit în favoarea pârâţilor în calitate de moştenitori ai lui U I şi P în temeiul Legii nr.18/1991 şi Legii nr. 247/2005, la propunerea Comisiei locale Cîrlibaba, 41,01 ha teren cu vegetaţie forestieră.

Prima instanţă a observant că pârâţilor, în calitate de moştenitori ai lui U I şi P, li s-a reconstituit dreptul de proprietate, la propunerea a două comisii locale de fond funciar, Moldova Suliţa şi Cîrlibaba, în baza aceloraşi acte doveditoare: registrul agricol al lui U P din perioada 1948-1950, tabloul pădurilor din anul 1949 şi cărţi funciare.

Prin precizările depuse pentru şedinţa publică din 09.10.2013 (fila 1492, volumul V), pârâţii au arătat că, în ceea ce priveşte cărţile funciare, cele de care înţeleg să se folosească în probaţiune, sunt C.F. 483, C.F. 84, C.F. 2686, C.F. 3015, C.F. 759, C.F. 762, C.F. 111, coala de posesie 845. În afară acestor cărţi funciare, pârâţii s-au prevalat şi de tabloul pădurilor din 1949, registrul agricol din 1948-1950, ambele deţinute de U P, soţia lui U I şi de contractele de vânzare-cumpărare din 1925 şi 1929, prin care fraţii lui U I au transmis cotele lor părţi acestuia din urmă.

Art. 33 alin. 2 din Legea nr. 1/2000 permite să se alinieze ca probe nu numai cele ce au fost depuse odată cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, ci şi altele depuse după depunerea acestora.

Prima instanţă a reţinut, potrivit aceluiaşi tabel cuprinzând situaţia terenurilor cu vegetaţie forestieră reconstituite în favoarea moştenitorilor lui U V, în baza Legii nr.18/1991, la propunerea Comisiei locale Moldova Suliţa şi prin hotărârile Comisiei Judeţene Suceava nr. 381/2003 şi nr. 679/2004, că reclamantei,în calitate de moştenitor a lui U P, i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra a unui  hectar de teren cu vegetaţie forestieră, în baza registrului agricol deţinut în anul 1949 de U P, bunica reclamantei şi fiica lui V U. La propunerea Comisiei locale Breaza, reclamantei i s-a reconstituit, în calitate de moştenitoare a lui Valah P şi a lui A Teodor, tatăl său, în baza registrului agricol, în temeiul Legii nr. 18/1991, 2 ha teren vegetaţie forestieră (cererea de reconstituire se regăseşte la fila 612) şi în temeiul Legii nr. 1/2000, 17 ha teren cu vegetaţie forestieră, pentru acesta din urmă eliberându-i-se şi titlurile de proprietate 521/2004 şi 552/2004. Aceste două titluri de proprietate 521/2004 şi 522/2004, prin care reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 17 ha, au format obiectul unor litigii, U I, U V, U O cerând să se constate nulitatea absolută a acestor titluri, cerere admisă prin sentinţa civilă 425/2009 a Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc, pronunţată în dosarul 2883/206/2007.

Recursul declarat împotriva acestei sentinţe a fost respins prin decizia 2138/2009 a Tribunalului Suceava, pronunţată în dosar 2883/206/2007.

Împotriva acestei decizii a Tribunalului Suceava s-a formulat contestaţie în anulare, admisă prin decizia 116/R/2011 a Tribunalului Bistriţa Nasăud (fila 556), prin aceasta anulându-se decizia 2138/2009 a Tribunalului Suceava şi reţinându-se cauza pentru judecarea recursului.

Prin decizia 263/2010 a Tribunalului Bistriţa Năsăud pronunţată în dosar 8925/112/2010 (fila 591) s-a respins cererea lui U I, U V şi U O privind anularea titlurilor de proprietate 521 şi 522/2004. Pentru a pronunţa decizia 263/2010, Tribunalul a reţinut că terenul reconstituit prin cele două titluri de proprietate, aferent nr. topo 4395/9 din CF 759 Fundu Moldovei, a fost deţinut în coproprietate de autorii rereclamanţilor U şi ai pârâtei A Niculuina, iar la data formulării cererii de reconstituire de către U V, U O şi U I, adică în anul 2005, în baza Legii nr. 247, imobilul (cel de sub nr. Topo 4395/9) nu era liber, fiind deja reconstituit în favoarea lui A N ca urmare a cererii acesteia depuse în baza Legii nr. 1/2000.

Prin urmare, există autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte persoana îndreptăţită să fie pusă în posesie asupra terenului de 17 ha de sub nr. topo 4395/9 din CF 759 Fundu Moldovei, respectiv titularii titlurilor de proprietate 521/2004 şi 522/2004, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestui teren.

Instanţa de fond a reţinut totodată că că reclamantei, în calitate de moştenitoare a bunicii sale, Valah P şi a tatălui său, A Teodor, i s-a reconstituit o suprafaţă de 20 ha teren cu vegetaţie forestieră în baza Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000, iar în calitate de moştenitoare a lui U Ghe. o suprafaţă de 10 ha (titlul de proprietate 146/1994 şi titlul de proprietate 492/2004).

Pârâţii, în calitate de moştenitori ai lui U I şi ai soţiei acestuia U P, nepoţi şi strănepoţi ai acestora, au solicitat şi în temeiul Legii nr. 247/2005 reconstituirea dreptului de proprietate fie asupra unei suprafeţe de 62 ha teren cu vegetaţie forestieră, fie asupra unei suprafeţe de 85 ha pădure, fie asupra unei suprafeţe de pădure neprecizată (L Cornelia), unuia dintre aceştia (C O F, Presăcariu E, N V), arătând şi actele în baza cărora au cerut acest lucru, respectiv C.F. 759, C.F. 762, C.F. 3015, C.F. 2686, registrul agricol de la Valah P (filele 252-285).

În urma acestor cereri s-au eliberat de către Comisia Judeţeană Suceava hotărârile nr. 1149/2007, nr. 1841/2007, nr. 5/2008, a căror nulitate s-a solicitat prin prezenta cerere.

Hotărârile Comisiei Judeţene Suceava 1841/2007 şi 5/2008 au fost modificate prin hotărârile 121/2009 şi respectiv 122/2009, în sensul includerii printre moştenitorii lui U I şi ai soţiei sale P şi a pârâţilor D A şi Sofronei D.

Reclamanta, la rândul său, a solicitat în temeiul Legii 247/2005, prin cererile înregistrate sub nr. 9 din 18,08,2005, nr. 214 din 17.08.2005, în calitate de moştenitoare a bunicii Valah P, şi nr. 215 din 17.08.2005, în calitate de moştenitoare a tatălui său, A Teodor, reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 10 ha pădure, 25,83 ha pădure şi respectiv 31,50 ha pădure (filele 1261-1263).

Reclamanta a invocat ca şi acte doveditoare registrul agricol al Primăriei Moldova Suliţa din perioada 1948-1950 al lui Valah P, în care aceasta figura cu 10 ha (1950), respectiv 9 ha (1951), existent la fila 1234 de la dosar, registrul agricol al comunei Breaza, deţinut de aceeaşi Valah P în perioada 1948-1951, în care apare înscrisă o suprafaţă de 35,83 ha pădure (fila 1235) şi registrul agricol al comunei Breaza, deţinut de A T în perioada 1948-1951, în care apare înscrisă o suprafaţă de 31,50 ha pădure (fila 1237).

Reclamanta a menţionat, de asemenea, în cererile 9/2005 şi 214/2005 şi C.F. 759.

În cererea 215/2005, reclamanta a arătat că A Teodor a fost înzestrat de către Valah P, la căsătoria cu fiica acesteia, Valah Elisabeta, cu o suprafaţă de 31,50 ha pădure.

Aşadar, suprafaţa de teren pădure, care figurează în registrul agricol al lui A Teodor nu poate fi privită distinct faţă de cea a lui Valah P, în sensul că trebuie privită ca provenind de la aceasta. Atât registrele agricole ale lui Valah P, bunica reclamantei, cât şi cel al lui U P, soţia lui U I cât şi tabloul pădurilor din 1949 în care era înscrisă U P, soţia lui U I, sunt înscrisuri care au valoare declarativă, ceea ce înseamnă că atâta timp cât nu se depun înscrisuri din care să reiasă că suprafeţele înscrise în registrele agricole şi tabloul pădurilor au fost dobândite în modalităţile prevăzute de lege, nu se vor lua în considerare, prevalând carţile funciare (art. 6 alin 12) din Legea 1/2000, modificată prin Legea 247/2005).

Dintre cărţile funciare, cele care au relevanţă în speţă, în sensul că fac dovada dreptului de proprietate a autorilor părţilor asupra unor terenuri cu vegetaţie forestieră, sunt C.F. 2686 Fundu Moldovei şi C.F. 3015 Fundu Moldovei.

În cuprinsul acestor cărţi funciare se regăsesc şi contractele de vânzare-cumpărare încheiate în anii 1925, 1929, 1928, 1927, 1930, invocate de pârâţi, prin care autorul lor a dobândit anumite cote de proprietate de la fraţii săi. Aceasta înseamnă că aceste contracte de vânzare-cumpărare nu fac dovada vreunui drept de proprietate distinct de cel ce reiese din cărţile funciare menţionate.

Restul cărţilor funciare invocate de pârâţi ca şi temei al dovedirii dreptului de proprietate (fila 1492), fie nu se referă la suprafeţe de teren cu vegetaţie forestieră (C.F. 762, C.F. 111), fie au fost distruse C.F. 483, C.F. 84, C.F. 762).

Judecătoria a apreciat că nici coala de posesie 845 nu face dovada dreptului de proprietate, nefiind echivalentă unei cărţi funciare. Mai mult, în a doua completare la expertiză – ianuarie 2014, dl expert a precizat că imobilele din C.F. 762, C.F. 483, C.F. 84 (topo 658, 4410/1, 1329, 1330/1, 1330/3, 1136/1, 1137/2, 1339/2, 1137/8) nu au avut categoria de folosinţă pădure şi nu au în prezent această categorie de folosinţă şi, prin urmare, aceste terenuri nu formează obiectul dedus judecăţii.

Coroborând conţinutul C.F. 759, C.F. 2686 şi C.F. 3015 cu expertiza efectuată în cauză, a reieşit că autorii părţilor, U I şi Valah P, care sunt fii lui U V, au deţinut în proprietate, anterior naţionalizării, următoarele suprafeţe cu vegetaţie forestieră:

1. Conform C.F. 759 Fundu Moldovei:

- din terenul de sub nr. topo 4335/1, cu suprafaţa totală de 1170688 mp, U I, antecesorul pârâţilor a deţinut o suprafaţă de 28,2729 ha;

- Valah P, bunica reclamantei, a deţinut din acelaşi teren de sub nr. topo 4335/1 o suprafaţă de 27,7265 ha, iar soţul ei Valah G o suprafaţă de 6,7568 ha;

- din terenul de sub nr. topo 4336, cu suprafaţă totală 10.063 mp, U I a deţinut o suprafaţă de 2430 mp;

- din acelaşi teren de sub nr. topo 4336, Valah P a deţinut o suprafaţă de 2384 mp, adică 0,2430 ha, iar soţul ei Valah G o suprafaţă de 0,0581 ha;

- din terenul de sub nr. topo 4395/9, cu suprafaţa totală de 18.2041 mp, U I a deţinut o suprafaţă de 4,3964 ha, Valah P a deţinut o suprafaţă de 4,3115 ha, iar G Valah o suprafaţă de 1,0507 ha;

- din terenul de sub nr. topo 4395/11, în suprafaţă totală de 34038 mp, U I a deţinut o suprafaţă de 0,8220 ha, iar Valah P o suprafaţă de 0,8063 ha şi G Valah o suprafaţă de 0,1965 ha.

Valah P, ce a fost căsătorită şi cu Bodruc Teodor, a mai deţinut în proprietate, conform înscrierii în C.F. 759 şi suprafaţa de 5708 mp (0,5708 ha) (4784 mp aferent nr. topo 4335/1, 41 mp aferent nr. topo 4336, 744 mp aferent nr. topo 4395/9 şi 139 mp aferent nr. topo 4395/11.

Total suprafaţă de pădure deţinută de U I, autorul pârâţilor, anterior naţionalizării, din terenul înscris în C.F. 759, de sub nr. topo 4335/1, 4336, 4395/9, 4395/11, este de 33,7343 ha.

Valah P a deţinut anterior naţionalizării din terenul înscris în C.F. 759 de sub nr. topo 4335/1, 4336, 4395/9, 4395/11, o suprafaţă totală de 33,6581 ha pădure.

Valah G, ultimul soţ al lui Valah P a deţinut anterior naţionalizării, din terenul înscris în C.F. 759, de sub nr. topo 4335, 4336, 4395/9 şi 4395/11 o suprafaţă totală de pădure de 8,0621 ha.

Potrivit completării raportului de expertiză depusă pentru termenul din 09.10.2013, prin Hotărârea Comisiei Judeţene Suceava 1149/2007 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului înscris în C.F. 759, nr. topo 4335, 4395/9, 4395/11.

Potrivit C.F. 2686 Fundu Moldovei:

- din terenul de sub nr. topo 4490/1 cu suprafaţa totală de 22047 mp:

- U I a deţinut o suprafaţă de 0,5541 ha pădure;

- Valah P a deţinut o suprafaţă de 0,5311 ha pădure;

- Valah G a deţinut o suprafaţă de 0,1272 ha pădure;

- din terenul de sub nr. topo 4610/2 cu suprafaţa de 60640 mp:

- U I a deţinut o suprafaţă de 1,4645 ha de pădure;

- Valah P a deţinut o suprafaţă de 1,461 ha pădure;

- Valah G a deţinut o suprafaţă de 0,3500 ha pădure;

- din terenul de sub nr. topo 4615/2 în suprafaţă totală de 60640 mp

- U I a deţinut o suprafaţă de 1,6542 ha pădure;

- Valah P a deţinut o suprafaţă de 1,6502 ha pădure;

- Valah G a deţinut o suprafaţă de 0,3953 ha pădure;

- din terenul de sub nr. topo 4486/33 în suprafaţă de 27943 mp:

- U I a deţinut o suprafaţă de 0,7023 ha pădure;

- Valah P a deţinut o suprafaţă de 0,6733 ha pădure;

- Valah G a deţinut o suprafaţă de 0,1613 ha pădure;

- din terenul de sub nr. topo 4607/2 în suprafaţă de 27943 mp:

- U I a deţinut o suprafaţă de 0,7667 ha pădure;

- Valah P a deţinut o suprafaţă de 0,7648 ha pădure;

- Valah G a deţinut o suprafaţă de 0,1832 ha pădure.

Total suprafaţă de pădure deţinută anterior naţionalizării, din C.F. 2686, de sub nr. topo 4490/1, 4610/2, 4615/2, 4486/33, 4607/2:

- U I 5,1418 ha;

- Valah P 5,0804 ha;

- Valah G 1,2170 ha.

Potrivit completării a doua rapoarte de expertiză – ianuarie 2014 – prin hotărârea Comisiei Judeţene Suceava nr. 5/2008, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră de sub nr. topo 4610/2 şi 4490/2 din C.F. 2686, emiţându-se şi dreptul de proprietate 453/2009 pentru aceste terenuri.

3. Conform C.F. 3015 Fundu Moldovei:

- din terenul de sub nr. topo 3600/21 în suprafaţă de 242659 mp:

- U I o suprafaţă de 0,1838 ha pădure;

- Valah P o suprafaţă de 0,2298 ha pădure;

- Valah G a deţinut o suprafaţă de 0,0460 ha pădure.

- din terenul de sub nr. topo 3827/2 în suprafaţă de 27856 mp:

- U I a deţinut o suprafaţă de 0,0211 ha pădure;

- Valah P a deţinut o suprafaţă de 0,0264 ha pădure;

- G Valah a deţinut o suprafaţă de 0,0053 ha pădure.

Aşadar, din terenurile – pădure – înscrise în C.F. 3015 sub nr. topo 3600/21 şi 3827, anterior naţionalizării, U I deţinea o suprafaţă de 0,2049 ha, Valah P deţinea o suprafaţă de 0,2562 ha şi Valah G deţinea o suprafaţă de 0,0513 ha pădure.

Concluzionând, Valah P a deţinut anterior naţionalizării, potrivit C.F. 759, C.F. 2686 şi C.F. 3015, o suprafaţă de 38,9947 ha pădure, Valah G a deţinut anterior naţionalizării potrivit aceloraşi cărţi funciare o suprafaţă de 9,3304 ha şi U I a deţinut anterior naţionalizării, potrivit aceloraşi cărţi funciare o suprafaţă de 39,081 ha.

Prin cea de-a doua completare a raportului de expertiză, din ianuarie 2014, dl. expert a arătat că „din actele depuse la dosar de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva – Direcţia Silvică Suceava, rezultă că împădurirea imobilelor altele decât cele de tip pădure din C.F. 759, C.F. 2686, C.F. 3017 s-a făcut doar pe suprafaţa de 5,1545 ha şi 0,5397 ha, astfel că împădurirea păşunilor în mod natural se răsfrânge doar asupra unei suprafeţe de 5,6942 ha din totalul imobilelor pentru care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate”.

Cu alte cuvinte, nu există suprafeţe de teren din altă categorie de folosinţă, înscrise în cărţile funciare analizate, care, prin împădurire, să poată fi retrocedată, ca şi teren cu vegetaţie forestieră părţilor.

Cum pârâţilor, în calitate de moştenitori ai lui U I şi ai soţiei acestora, li s-a reconstituit în proprietate în temeiul Legii 18/1991, Legii 1/2000 şi Legii 247/24772005, o suprafaţă totală de pădure de 134,0587 ha, din care în temeiul Legii 247/2005, prin hotărârile a căror anulare se solicită prin prezenta, o suprafaţă de 123,0587 ha, depăşindu-se suprafaţa la care erau îndreptăţiţi, potrivit cărţilor funciare analizate de 39,081 ha (CF 759, CF 2686, CF 3015) şi întrucât şi reclamanta a formulat şi ea în temeiul Legii 247/2005, cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în calitate de moştenitori a lui V P şi A T şi V G, pentru ca şi acesteia să i se poată reconstitui dreptul de proprietate asupra diferenţei rămasă nereconstituită, în temeiul acestei legi (Legea 247/2005) (în temeiul Legii 18/1991 şi Legea 1/2000, reclamantei fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate, după aceeaşi autori asupra unei suprafeţe de 30 ha (titlul de proprietate 381/1995 (1 ha), titlul de proprietate 357/1997 (1 ha), titlul de proprietate 355/1997 (1 ha), titlul de proprietate 492/2004 (9 ha), titlul de proprietate 521/2004, titlul de proprietate 522/2004 (17 ha în ambele) şi până la suprafaţa totală ce i se cuvine din cele trei cărţi funciare analizate, în calitate de moştenitor a lui V P, V G, de 48,3251 ha, urmează a se anula actele ce au format obiectul cererii.

În speţă, interesează numai diferenţa de suprafaţă ce se cuvine reclamantei în temeiul Legii 247/2005 şi ceea ce s-a reconstituit pârâţilor în calitate de moştenitori ai lui U I în temeiul aceleiaşi legi 247/2005, întrucât potrivit prevederilor art. 2 alin 2 din Legea 1/2000, modificată prin Legea 247/2005, „drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinţe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare.

Aşadar, titlurile de proprietate eliberate pârâţilor în temeiul Legii 18/1991 şi Legii 1/2000, în calitate de moştenitori ai lui U I, neatacate, rămân valabile, fiind prezumate legal emise până la proba contrarie.

Hotărârile Comisiei Judeţene Suceava, 1149/2007, 1841/2007, 5/2008, 121/2009, 122/2009, titlul de proprietate 453/2009 şi procesul verbal de punere în posesie a căror nulitate s-a solicitat vor fi anulate în limita interesului justificat de reclamantă, interes care constă în îndreptăţirea acesteia la reconstituire asupra diferenţei de suprafaţă rămasă neretrocedată prin Legea 18/1991 şi Legea 1/2000, diferenţa dintre ceea ce au deţinut în proprietate V P şi V G conform CF 759, CF 2686 şi CF 3015 şi ceea ce a primit reclamanta în temeiul Legii 18/1991 şi Legii 1/2000, după aceeaşi autori (1 ha prin titlul de proprietate 381/2003, 1 ha prin titlul 355/1997, 1 ha prin titlul 357/1997, 17 ha prin titlurile de proprietate 521/2004 şi 522/2004 (filele 25-27 de la dosar). Pentru considerentele expuse pe parcurs, nu s-a reţinut că A T, tatăl reclamantei, avea în proprietate vreo suprafaţă de teren distinctă, ci aceasta i-a fost transmisă în patrimoniu de către V P, cu ocazia căsătoriei cu fiica ei, or V P nu putea transmite o suprafaţă mai mare decât deţinea în proprietate, dreptul de proprietate al acesteia reieşind din cărţile funciare analizate.

Nu se poate stabili cu date de carte funciară ce suprafeţe de teren să rămână în proprietatea şi posesia pârâţilor din CF 759, CF 2686, CF 3015 şi ce suprafeţe de teren din aceleaşi cărţi funciare să revină reclamantei, întrucât atât autorii reclamantei (V P (Bodruc P) şi V G), cât şi cel al pârâţilor (U I) au înscrise în aceste cărţi funciare cote părţi ideale şi abstracte din dreptul de proprietate, astfel încât nu se cunoaşte care a fost vechiul amplasament, în materialitatea lor, ce le-a aparţinut.

Singurul teren asupra căruia s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că aparţine reclamantei este cel aferent nr. topo 4395/9 din CF 759, în suprafaţă de 17 ha, reconstituit prin titlul de proprietate 521/2004 şi 522/2004.

Cu privire la acest teren, pârâţii nu vor fi puşi în proprietate şi nici în posesie, el fiind deja reconstituit reclamantei prin titlurile menţionate şi nici nu va fi cuprins în suprafaţa ce îi va fi reconstituită reclamantei în temeiul Legii 247/2005, suprafaţă la care aceasta, în calitate de moştenitor a lui V P şi V G, mai este îndreptăţită a i se reconstitui, de 18,3251 ha.

Întrucât nu se cunoaşte ce suprafaţă din fiecare din cele trei cărţi funciare analizate s-a reconstituit prin fiecare din hotărârile Comisiei Judeţene Suceava şi prin titlul de proprietate ce formează obiectul prezentului litigiu, prima instanţă a constatat nulitatea totală a actelor de reconstituire prin care pârâţilor li s-au validat cererile de reconstituire, bineînţeles numai cu privire la poziţiile referitoare la pârâţi, urmând a se emite o hotărâre a Comisiei Judeţene Suceava cu privire la suprafaţa de 28,081 ha (diferenţa dintre suprafaţa deţinută de autorul pârâţilor U I, conform celor trei cărţi funciare (de 39,081 ha) şi ceea ce li s-a reconstituit pârâţilor în calitate de moştenitori ai acestuia în temeiul Legii 18/1991şi Legii 1/2000, adică, 11 ha, astfel încât şi reclamanta să beneficieze de reconstituirea suprafeţei la care e îndreptăţită de 18,3251 ha, din aceleaşi CF, în calitate de moştenitori a lui V P şi V G.

Temeiul de drept al constatării nulităţii de către instanţa este art. III alin 1 lit i Legea 169/1997.

În privinţa cheltuielilor de judecată, întrucât pârâţii persoane fizice au căzut parţial în pretenţii, au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, cheltuieli constând în onorariu de avocat, onorariu expert, reţinând şi culpa acestor pârâţi, care prin depunerea unor cereri întemeiate pe aceleaşi acte de proprietate la comisii locale diferite au generat situaţia de faţă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs: A N, în calitate de reclamantă – intervenientă, şi pârâţii U I, U V, U C I.

Recurenta A N a solicitat admiterea recursului şi modificarea  în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererilor de chemare în judecată aşa cum au fost modificate şi precizate.

În motivarea cereri sale recurenta A N a susţinut nelegalitatea hotărârii instanţei de fond, atât prin încălcarea normelor legale speciale incidente cât şi prin nerespectarea îndrumărilor instanţei de control judiciar.

Astfel, pentru a pronunţa constatarea nulitătii absolute totale a actelor de reconstituire deduse judecaţii „ adică cu privire la întreaga suprafaţă validată a pârâţilor" şi obligarea Comisiei Judeţene Suceava de Fond Funciar la adoptarea unei noi hotărâri „în favoarea pârâţilor prin care să li se reconstituie dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 28.081 ha” prima instanţă a argumentat că „nu se poate stabili cu date de carte funciară ce suprafeţe de teren să rămână în proprietatea şi posesia pârâţilor din CF 759, CF 2686, CF.3015 şi ce suprafeţe de teren din aceleaşi cărţi funciare să revină reclamantei, întrucât atât autorii reclamantei (V P (Bodruc P) şi V G), cât şi cel al pârâţilor (U I) au înscrise în aceste cărţi funciare cote părţi ideale şi abstracte din dreptul de proprietate, astfel încât nu se cunoaşte care a fost vechiul amplasament, în materialitatea lor, ce le-a aparţinut”.

Recurenta a susţinut că acest raţionament logico-juridic este greşit, iar hotărârea dată în baza lui este netemeinică şi nelegală pentru următoarele argumente. 

1.a. Judecătorul fondului a încălcat principiul disponibilitătii, potrivit căruia instanţa este ţinută să se pronunţe în limitele investirii numai asupra obiectului determinat al pricinii stabilit de reclamant prin cererea de chemare în judecată, deoarece nici o normă legală nu dă posibilitatea instanţei să se pronunţe asupra unei chestiuni ce nu a fost cerută de părţi. În speţă, cei doi reclamanţi prin cererile lor (modificate şi precizate) au cerut constatarea nulitătii absolute partiale a actelor atacate până la concurenţa suprafeţei  la care sunt îndreptăţiţi, potrivit legii, pârâţii.

1.b. Cu privire la limita învestirii, instanţa de fond a nesocotit statuările irevocabile ale instantei de recurs, care în considerentele hotărârii de casare cu trimitere (pag,35 - 37 din decizie) stabileste că prin cererea de chemare în judecată reclamantul, (Prefectul jud.Suceava) „a învestit instanţa cu o cerere de constatare a nulităţii absolute a actelor de reconstituire doar în limita a ceea ce depăşeşte dreptul efectiv al beneficiarilor actelor contestate, pârâţi în proces, conform prevederilor art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 16711997" şi critică soluţia instanţei de fond (în primul ciclu procesual) care ,,Apreciind că nu este învestită cu stabilirea întinderii dreptului de proprietate ce a aparţinut autorilor pârâţilor, prima instanţă s-a rezumat la o analiză a actelor de care s-au prevalat pârâţii, fără a statua, în concret, asupra limitelor în care se mai putea proceda la recunoaşterea vocaţiei lor la reconstituirea dreptului de proprietate în baza cererilor depuse conform Legii nr. 24712005, ţinând seama de reconstituirile efectuate deja în temeiul legilor de reparaţie anterioare, după acelaşi autor."

De asemenea, instanţa de casare cu trimitere reţine expresis verbis" că dacă prima instanţă a anulat actele contestate pentru întreaga suprafaţă relevată în cuprinsul acestora, fără o analiză concretă a dreptului la reconstituire invocat de persoanele fizice, înseamnă că a constatat o nulitate totală a tuturor acestor acte, dispoziţie ce excede limitelor învestirii sale prin cererile conexate. "

2. Prin constatarea nulităţii absolute totale a actelor atacate şi dispoziţia de adoptare a unei noi hotărâri a Comisiei judeţene Suceava de fond funciar în favoarea pârâţilor, instanţa încalcă principiul dreptului la un proces echitabil şi într-un termen rezonabil, deoarece prin această dispoziţie este amânată procedura de reconstituire pentru un termen nedefinit.

2.a. în respectul principiului soluţionării conflictului într-un termen rezonabil instanţa de casare consideră că: „Reluarea întregii proceduri administrative, creează o sarcina exorbitantă pentru părţile din proces, în contextul în care cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost depuse cu peste 9 ani în urmă, s-a procedat la sesizarea instanţei de judecată atât de către Prefectul judeţului Suceava, cât şi de către reclamanta A N care pretinde că i-au fost lezate drepturile prin emiterea actelor de reconstituire în beneficiul pârâţilor, iar eventuala culpă a autorităţilor administrative în neobservarea obligaţiilor legale nu poate atrage prelungirea duratei procedurii în detrimentul reclamantei, a cărei cerere proprie nu se poate soluţiona".

3. Hotărârea prin care se constată nulitatea absolută totală este nelegală si din perspectiva normelor speciale ce reglementează nulitatea actelor de reconstituire în procedura reconstituirii proprietăţii funciare- art.III alin.1 din Leg.169/1997.

Din interpretarea acestor norme rezultă că sunt lovite de nulitate (absolută totală) actele de reconstituire emise cu încălcarea legilor de restituire funciare „în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri".

Lipsa îndreptăţirii este sancţionată cu nulitatea totală, însă în cazul în care beneficiarul reconstituirii, legal, are un drept la restituirea proprietăţii, dar actul administrativ consemnează o suprafaţă mai mare decât cea înscrisă în actele cu care a făcut dovada proprietăţii, sancţiunea ce se va aplica este nulitate absolută partială, soluţie consacrată în mod unanim de practica judiciară în materie funciară. Această rezolvare, pe de o parte, este în concordanţă cu regula din dreptul civil a salvării clauzelor actului juridic care sunt conforme cu legea iar, pe de altă parte, rezultă din interpretarea „per a contrario" a art. III alin.1 din Leg.169/1997.

Ori, în speţă, pârâţii au dreptul la reconstituirea suprafeţei de pădure pe care o dovedesc că a avut-o autoarea lor în momentul naţionalizării (11 iunie 1948), însă actele de reconstituire consemnează o suprafaţă mult mai mare decât de 62ha pădure predată de autoare statului Român.

Deci soluţia legală este de nulitate absolută partialăpână la concurenţa la care - legal şi dovedit - constată instanţa că sunt îndreptaţiţi pârâţii. Chiar instanţa reţine că pârâţii sunt îndreptăţiţi, în temeiul Legii 247/2005, să li se reconstituie suprafaţa de 28,081ha.

4.a. Imposibilitatea - constatată de instanţă - de stabilire, pe de o parte, a suprafeţei ce a fost reconstituită pârâţilor, pe vechi amplasament din cele 3 carţi funciare, prin actele contestate iar, pe de altă parte, a suprafeţei de pădure ce urmează a rămâne în proprietatea şi posesia pârâţilor, nu corespunde realităţii şi actelor din dosar.

În speţă, cărţile funciare nr.759, 2686 şi 3015, au fost folosite pentru determinarea vechiului amplasament şi ca drept dovadă nu există la dosarele de reconstituire calculul cotelor indivize (aceste calcule au fost dispuse abia în ds.nr.2883/2007), iar întinderea dreptului de proprietate reconstituit s-a făcut pe baza evidenţelor declarative. Deoarece, prin reconstituirea în favoarea pârâţilor pe amplasamentul acestor cărţi funciare a unei suprafeţe mult mai mari decât cea la care aveau dreptul, nu a mai rămas teren pentru rezolvarea cererilor de reconstituire formulate de reclamanta - intervenientă în temeiul Legii 247/2005, s-a declanşat procesul care face obiectul prezentului dosar, aceste 3 cărţi funciare constituind doar izvorul conflictului şi nu temeiul reconstituirii.

Deci, cărţile funciare s-au folosit pentru identificarea vechiului amplasament, iar dovada proprietăţii s-a făcut cu evidenţele declarative.

4.b. Este greşită opinia instanţei potrivit căreia nu se cunoaşte amplasamentul reconstituit pârâţilor, pentru că suprafeţele din actele de reconstituire sunt individualizate prin codificare topografică (coală şi parcelă) şi codificare silvică.

De asemenea, pârâţii, prin fapta lor de exploatare (defrişare) a unor suprafeţe de pădure, au individualizat terenul care urmează să rămână în proprietatea lor, deoarece ar fi absurd ca după ce au exploatat aceste amplasamente să primească alte suprafeţe cu pădure.

Soluţia instanţei de constatare a nulitătii totale urmată de o nouă reconstituire este netemeinică şi din punctul de vedere al amplasamentelor pe care urmează a fi „revalidaţi" pârâţii.

Normal şi firesc este ca ei să rămână cu terenul de pe care au exploatat masa lemnoasă, situaţie prezentată prin concluzii scrise la fond după casare.

La aceeaşi concluzie ajunge şi instanţa de control judiciar, atunci când analizează obiectul cererii de chemare în judecată, precizând că face obiectul investirii instanţei inclusiv cererea reclamantei A N „ca amplasamentele de pe care pârâţii au defrişat pădure să rămână în proprietatea acestora" .(pag.35 decizie).

II. Netemeinicia şi nelegalitatea sentinţei în statuarea întinderii dreptului la reconstituire a reclamantei interveniente A N.

Este netemeinică şi nelegală sentinţa instanţei de fond şi cu privire la modul în care instanta stabileşte limitele interesului reclamantei - interveniente A N, de a cere nulitatea actelor emise în beneficiul pârâţilor şi implicit rezolvarea dată de instanţă cu privire la suprafaţa de teren cu vegetaţie forestieră la care este îndreptătită reclamanta - intervenientă în temeiul Legii 247/2005.

 Pentru a reţine că părţile din proces persoane fizice (pârâţii şi reclamanta) sunt îndreptăţite la reconstituirea suprafeţelor de pădure înscrise în cărţile funciare analizate (759, 2686 şi 3015) motivează instanţa că registrele agricole şi celelalte evidenţe neînsoţite de acte de proprietate „au valoare declarativă, ceea ce înseamnă că atâta timp cât nu se depun înscrisuri din care să reiasă că suprafeţele inscrise în registrele agricole şi tabloul pădurilor au fost dobândite în modalităţile prevăzute de lege, nu se vor lua în considerare, prevalând carţile funciare (art. 6 alin 12 din Legea 112000, modificată prin Legea 24712005)”.

Pe baza acestei reguli, constată instanţa că reclamanta intervenientă A N, este îndreptăţită la suprafaţa totală de 48,9947 ha cu care este înscrisă autoarea sa Valach P, în cele 3 cărţi funciare, din care i s-a reconstituit la legile anterioare suprafaţa de 30ha, astfel încât urmează „să beneficieze de reconstituirea suprafeţei la care e îndreptăţită de 18,3251 ha din aceleaşi CF-uri în calitate de moştenitoare a lui V P şi V G".

Este nelegală şi netemeinică dezlegarea dată de instantă dreptului reclamantei interveniente la reconstituirea terenului cu vegetaţie forestieră, pentru următoarele considerente:

1. Hotărârea, este nelegală deoarece instanţa adaugă la lege atunci când înlătură evidenţele declarative ca probă în dovedirea proprietăţii statuând (pag.12 sent.) „că atâta timp cât nu se depun înscrisuri din care să reiasă că suprafeţele înscrise în registrele agricole şi tabloul pădurilor au fost dobândite în modalităţile prevăzute de lege, nu se vor lua în considerare, prevalând carţile funciare (art. 6 alin 1/2 din Legea 1/2000, modificată prin Legea 247/2005)." Normele cuprinse în art.6 alin. 1/1 până la alin.1/4 inclusiv constituie o interpretare legală a art.9 şi 11 din Legea 18/1991 republicată, care reglementează probele cu care se face dovada proprietăţii în procedura reconstituirii proprietăţii funciare.

Astfel, legea stabileşte câteva reguli cu privire la interpretarea probelor:

a. Actele vechi de proprietate fac dovadă absolută a proprietăţii (alin.1/1) iar consemnările din registrele agricole, cererile de intrare în CAP, evidenţele existente în arhivele naţionale - neînsotite de titlurile de proprietate- au valoare declarativă cu privire la proprietate (alin.1/2).

Dacă legea dispune că proba proprietăţii se poate face cu evidenţele declarative, neînsotite de titluri de proprietate, este nelegală hotărârea care înlătură aceste probe pe considerentul că evidenţele declarative nu sunt însotite de acte din care să rezulte că suprafeţele consemnate în registre au fost dobândite în modalităţile prevăzute de lege (deci tot acte de proprietate).

b. Alin.1/4 stabileşte reguli de preferabilitate a probelor produse - dar numai în situatia tăgăduirii dreptului de proprietate pretins- dispunând că, în operaţiunea de comparare a titlurilor, orice probă care dovedeşte dreptul de proprietate al foştilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeaşi forţă, invocată de cei care contestă acest drept. Deci, această regulă se aplică NUMAI în situaţia contestării dreptului pretins.

În cauză, însă, nimeni nu a contestat valoarea probantă a registrelor agricole şi a evidenţei din Recensământul populaţiei şi exploataţiilor agricole din momentul deposedării- anul 1948.

Astfel reclamanta A N a cerut constant să fie desfiinţate actele emise în favoarea pârâţilor până la concurenţa suprafeţei de 62 ha care rezultă din actele declarative din momentul deposedării şi a susţinut propria sa vocaţie la reconstituire (şi implicit întinderea indreptăţirii de a cere nulitatea) tot în baza registrelor agricole din momentul naţionalizării.

Reclamantul Prefectul jud.Suceava, în acţiunea sa, a cerut ca actele emise pârâţilor să fie anulate până la suprafaţa pe care aceştia o dovedesc prin registrele agricole sau evidenţa numită „Tabloul pădurilor". În apărare, pârâţii îşi probează dreptul cu aceste evidenţe declarative şi alte probe cu valoare declarativă şi nu au tăgăduit valoarea probelor invocate de reclamanta-intervenientă A N.

Nimeni nu a contestat aceste probe şi nu a cerut ca suprafaţa revendicată să fie stabilită pe baza înscrierilor în CF-uri, aşa încât instanta a dat o hotărâre nelegală înlăturând o probă necontestată.

2.a. Este nelegală hotărârea instanţei de fond fiindcă nesocoteste principiul puterii de lucru judecat.

Prin notele scrise depuse la termenul din 8 aprilie 2015, (la f.3-4 din acestea) reclamanta- intervenientă a demonstrat că problema întinderii dreptului său la reconstituirea proprietăţii funciare a fost dezlegată în mod irevocabil prin sent.civ. nr.768/2006,menţinută prin decizia civ.nr.1910/2006 a Tribunalului Suceava.(f.1511-1513 voi. IV ds.fond) prin care Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a statornicit, cu putere de lucru judecat, că după autorii săi dovada dreptului de proprietate s-a făcut cu registrele agricole din anul 1948 (V P 35,83ha şi A T 31,5 ha) la care se adaugă 10 ha înscrise în registrul agricol al comunei Moldova Suliţa.

Ori, dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a statuat cu privire la existenţa sau inexistenţa unui drept, această chestiune nu mai poate fi pusă în discuţie intr-un alt proces, pentru că, astfel, s-ar încălca puterea de lucru judecat din prima hotărâre cât şi principiul siguranţei circuitului civil.

2.b. Nesocotind dreptul la reconstituire al reclamantei-interveniente A N stabilit cu putere de lucru judecat, hotărârea instanţei de fond este dată, totodată, cu nerespectarea îndrumărilor obligatorii stabilite de instanţa de control judiciar, Tribunalul Maramureş, prin hotărârea de casare cu trimitere a pus în vedere instanţei de fond ca, în rejudecare să pronunţe o sentinţă legală „cu observarea hotărârilor judecătoreşti cu relevanţă în cauză".

3. Este nelegală sentinţa pronunţată cu încălcarea principiului cuprins în art.3 alin.5 din Legea 1/2000 potrivit căruia reconstituirea proprietăţii se face după proprietarul deposedat, respectiv persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării.

În esenţă, în stabilirea întinderii dreptului părţilor persoane fizice din proces la reconstituirea terenului cu vegetaţie forestieră, instanţa de fond ia în considerare numai înscrierile din cele 3 CF-uri, motivând că atât U P cât şi A T (cu toate că potrivit evidenţelor declarative au calitatea de autori deposedaţi) sunt continuatorii în drepturi şi obligaţii a proprietarilor tabulari înscrişi în cărţile funciare analizate, (respectiv soţul şi soacra) care au forţă probantă superioară evidenţelor declarative.

Prin acest raţionament, instanţa a încălcat atât litera, cât şi spiritul legilor restituirii proprietăţii.

Pe lângă regula restituirii terenurilor după autor deposedat, proprietar în momentul deposedării, legea (art. 11 alin.1 din Legea 18/1991 republicată) stabileşte şi regula potrivit căreia reconstituirea se face pe baza actelor ce dovedesc proprietatea în momentul deposedării „registrul agricol de la data intrării în cooperativă".

Deci, esenţial este momentul deposedării, dată faţă de care este legată atât calitatea de autor deposedat cât şi a actelor cu care se probează dreptul de proprietate revendicat.

În cauză, U Ion, decedat în anul 1944, nu este autor deposedat şi, în consecinţă, nu se poate face restituirea după acest autor şi este nelegală reconstituirea făcută pe baza actelor în care acesta este proprietar.

De asemenea, cu privire la autorul A T, reclamanta- intervenientă dovedeşte atât că acesta este autor deposedat, cât şi faptul că la data deposedării autorul său avea în proprietate o suprafaţă de pădure. Aceste norme clare şi categorice au fost nesocotite şi, în locul lor, instanţa, printr-o prezumţie simplă, concluzionează că .suprafaţa de teren pădure cu care figurează în registru agricol A T nu poate fi primit distinct faţă de cea a lui V P în sensul că trebuie privită ca provenind de la aceasta".

Ori, este evident nelegală concluzia judecătorului trasă printr-o prezumţie dată cu încălcarea legii.

Reconstituirea făcută de instanţă după înscrierile în cele 3 CF-uri încalcă normele enumerate în precedent şi pentru motivul că din cei trei autori deposedaţi (U P, V P şi A T) numai unul este proprietar tabular (V P) ceilalţi îşi dovedesc proprietatea cu registrele agricole.

Recurenta A N a susţinut totodată că hotărârea atacată este netemeinică.

Este adevărat că pârâţii au fost validaţi şi puşi în posesie cu amplasamente din cele 3 cărţi funciare şi că acestia nu au putut dovedi - cu acte vechi de proprietate - că autorul lor tabular a avut şi alte terenuri înafara cotelor părţi înscrise în cărţile funciare analizate în cauză, însă instanţa de fond a limitat în mod nedrept şi fără suport probator dreptul ei la reconstituirea proprietăţii la cotele părţi ale autorilor mei V P şi V G în cărţile funciare 759, 2686 şi 3015 pentru următoarele argumente:

4.a. Prin notele scrise (şi actele doveditoare) depuse la dosar pentru termenul din 13 martie 2013 (f.1203 -1248 voi IV) şi în rejudecare la termenul din 10 iunie 2015 a făcut trimitere la probele existente la dosar privind autorii deposedaţi V P şi A T,  precum şi bunicul V G. Este adevărat că bunicul V G apare alături de bunica în cele 3 cărţi funciare din prezenta cauză cu contracte V/C, însă cele 10ha de pădure reconstituite pe numele lui sunt pe alte amplasamente avute de bunicul de dinaintea căsătoriei, prin împărţirea Obştei Breaza (înscrise în CF.554 proprietate în indiviziune), cât şi printr-un contract V/C din Obştea Breaza. Titlul de proprietate (nr.492/2004) pe numele bunicului consemnează ca vechi amplasament numai parcele înscrise în CF.554.

4.b. Tot în notele scrise din 13 martie 2013 a arătat (cu acte în suport) că bunica V P- în afara cotelor părţi din cele 3 CF-uri din litigiu, a mai avut pădure în proprietate şi în CF.2382 Fundul Moldovei, precum şi faptul că expertul desemnat (la cererea pârâţilor din prezenta cauză) în ds.nr.2883/206/2007, a demonstrat că potrivit evidenţelor de carte cadastrală şi coala de posesie cadastrală (existente la primăria corn.Moldova Suliţa) la nr.474 bunica apare înscrisă cu 18ha pădure la locul numit „Corhana" .

4.c. Anul 1873 este momentul înfiinţării Cărţilor Funciare în Bucovina, respectiv şi anul înfiinţării cărţilor funciare din speţă (759, 2686 şi 3015 pe numele antecesorului comun U V a T) în baza Codului civil austriac aşa cum relevă şi copiile registrelor aflate la dosar cu traducerea pasajelor cu interes în cauză. Literatura de specialitate consemnează că evidenţele cărţilor funciare în baza Codului civil austriac, după Marea Unire din 1918, erau lipsite de rigurozitate, incomplete şi neţinute la zi şi care în accepţiunea generală au fost catalogate „Cărţi Funciare omisive datorită neţinerii lor la zi".

Într-o speţă a Secţiei civile a Curţii de Apel Suceava - Secţia civilă Decizia nr. 554/1999, (citată de Pavel Perju în lucrarea, ,,Jurisprudenţă civilă comentată a ÎCCJ şi a altor instanţe judecătoreşti", Ed. CHB Bucureşti 2007, fila 129) s-a reţinut că nu poate constitui probă în revendicare o Carte Funciară omisivă. Cărţile funciare analizate în speţă prin neţinerea lor la zi în sensul omiterii înscrierii tuturor drepturilor şi sarcinilor cuprinse cu privire la imobilele din aceste CF-uri, zdruncină serios forţa lor probantă .

Exemple:

-la 12 iunie 1934 soţii P şi Ghe.V în calitate de cumpărători şi M a lui Ghe Tîmpău în calitate de vânzător, încheie un contract de V/C cu drept de răscumpărare cu privire la cote-părţi din mai multe CF-uri (act nou ataşat recursului) printre care şi cele trei din cauză, contract care nu este înscris în cartea funciară. De asemenea, nu este înscris nici actul de răscumpărare, şi nu se ştie dacă răscumpărarea a mai avut loc sau nu;

-în aceste CF-uri sunt înscrise mai multe contracte de ipotecă, la 22dec 1930; 17 ian.1931; 24 aprilie 1934; dar nu există nici o menţiune cu privire la executarea ipotecii şi dobândirea calităţii de proprietar tabular a creditorilor ipotecari, cum nu este înscrisă nici radierea acestor drepturi ipotecare.

Aceste exemple demonstrează faptul că situaţia înscrierilor nu mai corespunde realităţii şi că şi aceste cărţi funciare fac parte din cărţile funciare omisive.

În aceeaşi lucrare Pavel Perju (pag.128-130) ajunge la concluzia că în aceste situaţii „sunt aplicabile regulile consacrate privind dovada relativă a drepturilor de proprietate bazată pe prezumţii".

În consecinţă, în cauză, dovada prin prezumţii a înscrierilor din aceste cărţi funciare omisive înfiintate în urmă cu 150 de ani, nu poate înlătura dovada certă a întinderii dreptului de proprietate înscris în registrele agricole în momentul deposedării al autoriului deposedat şi preluată de statul român la naţionalizare.

5. Prin limitarea dreptului la reconstituirea proprietăţii a părţilor persoane fizice la suprafeţele înscrise în cele 3 CF-uri instanta de fond a încălcat principiul potrivit căruia în situatii identice se dau solutii identice.

Din centralizatorul reconstituirii proprietăţii după succesorii antecesorului comun V a T U ataşat acţiunii Prefectului jud.Suceava rezultă că restituirea după toţi autorii deposedaţi (nu numai după autorii pârâţilor) s-a făcut exclusiv pe baza evidenţelor din registrul agricol de la data trecerii pădurilor în proprietatea statului.  Această situaţie a fost prezentată de recurenta reclamanta- intervenientă prin „Completari privind cererea în probaţiune a pârâţilor", în rejudecare la termenul din 10 iunie 2015.

Cum, moştenitorii după autorii deposedaţi enumeraţi şi înscrişi în centralizator, care nu au fost părţi în prezentul proces rămân proprietari definitivi cu suprafeţele restituite potrivit registrului agricol, iar părţile în proces, moştenitorii celor trei autori din centralizator (U P, V P şi A T) urmează să primească, potrivit sentinţei, suprafeţe mult mai mici ce rezultă din cotele-părţi înscrise în cărţile funciare, demonstrează că instanţa de fond a nesocotit principiul simetriei „situaţii identice trebuie să aibă rezolvări identice”.

Soluţia instanţei este evident inechitabilă cu atât mai mult cu cât dacă s-ar realiza restituirea pentru părţile din proces, a suprafeţelor din registrele agricole ale autorilor părţilor, balanţa centralizatorului rămâne echilibrată în sensul că suprafaţa totală a vechiului amplasament nu este depăşită aşa cum am prezentat în scris la termenul din 10 iunie 2015.

Astfel, centralizatorul confirmă că dacă toate reconstituirile s-ar fi făcut după evidenţa din registrele agricole ale autorilor deposedaţi (total 204,6 ha) nu s-ar fi depăşit limitele din cele 3 CF-uri (205,7871ha) stabilite prin verificările făcute de instituţiile statului ( OCPI Suceava şi Direcţia Silvică Suceava).

Faţă de această realitate este profund netemeinică limitarea dreptului la reconstituire a părţilor din proces la suprafaţa ce rezultă din cotele-părţi din aceste cărţi funciare cu care sunt înscrişi autorii lor. În acelaşi sens s-a statornicit în practica judiciară “deoarece, starea de indiviziune, creată între anii 1904 -1960, privea un număr mare de persoane, cuprins într-un arbore genealogic foarte întins, caz în care este necesar ca, în contradictoriu cu aceste persoane, să se determine starea de indiviziune şi apoi, cota indiviză a fiecărui proprietar iar, totodată, să se ceară şi înscrierea dobândirilor succesive" (Pavel Perju - Practica judiciară civilă comentată şi adnotată" speţa 70, Ed.Continent XXI Bucureşti 1999).

Recurenta a critict şi rezolvarea cererii de cheltuieli de judecată, pe care a apreciat-o greşită. Motivarea instanţei că atâta vreme cât acţiunea este admisă în parte şi cheltuielile de judecată vor fi admise în parte reţinând şi culpa acestor pârâţi" care au generat promovarea acţiunii în nulitate nu ţine seama de faptul că acţiunea nu a fost admisă în parte, ci în totalitate. S-a cerut nulitatea absolută parţială şi instanţa a dispus nulitatea absolută totală. S-a dat mai mult decât s-a cerut şi nu mai puţin.

De asemenea, pentru a dispune admiterea în parte a acţiunii, instanţa trebuia să respingă un capăt de cerere sau să admită în parte pretenţiile reclamantului, situaţii care nu se regăsesc în dispozitivul sau considerentele sentinţei.

Stabilirea întinderii dreptului reclamantei-interveniente la reconstituirea proprietăţii este o chestiune incidentală legată de cuantificarea interesului în promovarea acţiunii şi nu un capăt de cerere distinct care să justifica admiterea în parte. Chiar dacă instanţa a stabilit că recurenta reclamanta- intervenientă are dreptul la o suprafaţă mai mică decât cea afirmată, culpa procesuală a pârâţilor rămâne tot exclusivă.

Procesul a pornit numai din vina pârâţilor. Dacă ei respectau legea, conflictul judiciar nu avea loc.

Pentru aceste considerente, recurenta A N a solicitat ca pârâţii să fie obligaţi, în totalitate, la cheltuieli de judecată din primul şi al doilea ciclu procesual. Onorariile de avocat sunt pe deplin justificate faţă de durata, complexitatea cauzei, numărului mare de lucrări constând în note scrise cu privire la excepţii, cererile solicitate de instanţă, obiective expertiză, obiecţiuni la expertiză cât şi motivarea căilor de atac şi întâmpinările la cererile pârâţilor.

Recurenţii pârâţi U I, U V şi U Cătălin I, cel din urmă în calitate de mostenitor al defunctului U O, au solicitat în principal, admiterea recursului, casarea hotaririi atacate si trimiterea cauzei spre o noua judecata instantei de fond motivat de împrejurarea ca aceasta a pronuntat o hotarâre fără a cerceta fondul cauzei, iar în subsidiar, admiterea recursului,  modificarea in totalitate a sentintei atacate si respingerea actiunii formulate de A N, respingerea cererii conexate a Prefectului Judetului Suceava precum si respingerea cererii de interventie accesorie a intervenientei A N cu consecinţa înlăturării obligaţiei de plată stabilite in sarcina pârâţilor recurenti; obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de dezbaterea cauzei în recurs.

În motivarea recursului, recurenţii U I, U V, U C I, au învederat că, în opinia lor, prima instanţă a solutionat cererea fara a intra in cercetarea fondului, motivat de împrejurarea ca instanta isi argumenteaza solutia prin prisma a doua aspecte si anume retinerea ca proba doar a înscrierilor din cartea funciara în ceea ce priveste dovada dreptului de proprietate si a întinderii lui, respectiv acele mentiuni care atesta categoria de folosinta padure, înscrisa in cartea funciara, dând astfel veridicitate maximă expertizei întocmite de expert.

Lucrarea de expertiza efectuată si completata contine greseli de identificare a terenurilor, greseli care au decurs din faptul ca expertul nu a parcurs în teren întreaga suprafata in litigiu, acesta multumindu-se sa "citeasca" continutul cartilor funciare, fara a le corobora însa cu datele din teren. Astfel au rezultat erori de identificare in conditiile in care o serie de terenuri înscrise în cartea funciara cu alta categorie de folosinta decât pădure si-au schimbat categoria de folosintă de la data înscrierii în cartea funciara si pâna la momentul retrocedarii fiind in prezent terenuri impadurite.  Astfel s-au formulat obiectiuni la expertiza topografica, depuse in data de 19.02.2014, solicitindu-se efectuarea unei noi expertise, însa instanta a respins cererile formulate dând veridicitate maxima concluziilor expertului, deşi lucrarea contine greşeli de calcul, omisiuni ale calculării unor cote legale înscrise in cartea funciara ale a autorului recurentilor si greseli de identificare ale ramurii de folosinta a terenurilor în prezent.

Astfel expertul:

- nu a aratat modul de calcul al suprafetelor de teren si cotele avute in vedere pentru părti, împrejurare care face imposibil un control al instantei asupra calculelor efectuate de acesta; 

- nu identifica terenurile in litigiu având în vedere si alte înscrisuri ( declaratii de intrare in CAP, Registrul agricol, declaratii de martori, coala de posesie cadastrala a lui U V a lui T înregistrata sub nr. 92/1933 din 4 iulie 1933, care are date de referinta - CF si numere topografice mentionate in cuprinsul acesteia, toate având ramura de folosinta pădure

- nu identifica toate topograficele din CF 759 cu ramura de folosinta padure si nu indica categoria de folosinta actuală în teren a tuturor topograficelor, astfel acesta indica 4 numere topografice la fila 4 din expertiză ca având ramura de folosinta padure cind in realitate sunt 10 topografice respectiv 4335/1, 4336, 4395/9, 4395/11, 4333/8, 4333/10, 4335/4, 4335/7, 2116,2115 toate avind ramura de folosinta padure

- topograficele mentionate la fila 4 din raportul de expertiza poz.5,6,7,8,9, 10,11,17,18,20,21 în prezent, în teren, au categoria de folosinta pădure, însă expertul arata doar 4 topografice( poz.7,8, 11, 18) cu aceasta categorie de folosinta. Aceste aspecte rezultă din suprapunerea hărţilor cadastrale si silvice cu imaginile din stelit precum si faptul ca aceste topografice sunt incluse în amenajamente silvice. Astfel din CF 759 topo. 4330/1, topo.4395/5 , topo. 4333/1, 4344/2, 4344/4, 4337, 4338/1 si 4338/3 sunt terenuri afectate de vegetatie forestiera dar în CF sunt înscrise cu altă ramură de folosinţă. De asemena in CF 2686, topo 4609/6 este teren finat, în realitate acesta este teren cu vegetatie forestiere, iar întinderea lui este semnificativa respectiv 34 ha 4334 mp. Expertul îl mentioneaza ca fiind finat si nu il are in vedere la calculul total al suprafetei de padure detinute de parti si in raport de care au fost calculate drepturile părţilor( fila 7 expertiza din 23 ian 2013).

- calculul suprafetelor de teren aferente cotelor de proprietate ale partilor sunt gresite, iar unele cote nu sunt incluse de expert in calcul astfel ca expertiza nu poate sta la baza stabilirii întinderii dreptului de proprietate al partilor pe de o parte, iar pe de alta parte, raportarea numai la unele suprafete de padure respectiv cele înscrise cu acesta ramura de folosinta in CF, in conditiile in care nu au fost identificate toate , nu poate duce dlecât la un calcul al deptului de proprietate gresit.

Recurenţii au evidentiat în acest sens următoarele: In CF 759 Fundu Moldovei U I a lui V detine cota de 3014/12480 parte, înscrisa sub B2, lit c. Dacă se are in vedere întregul mentionat de expert ca fiind 1396830 mp padure, suprafata aferenta cotei de teren al acestuia este de 337343,399038 mp, respectiv 33, 7343 Ha. U I detine si cota de 2/11 din 675/12480, înscrisa sub B10, căreia îi corespunde suprafata de 13736,309 mp respectiv 1,373 Ha.

Expertul cuantifică în rezumat la fila 7 din lucrarea de expertiza că suprafaţa totala de padure detinuta de U I în CF 759 este de 33,7343 ha, în concluzie acesta a omis să ia în calcul cota de de sub B10, iar instanţa de fond a preluat această suprafaţă, neputând verifica expertul asupra modului de calcul.

Situaţia este identică şi în ce priveşte CF2686. Expertul menţionează o suprafaţă totală de pădure în acest CF de 210.870 mp, suprafaţa aferentă cotei de 3014/12480 parte a lui U I a lui V de sub B2c este de 50926,456mp, respectiv 5,0926 ha. U I detine si cota de 2/11 din 675/12480, înscrisa sub B10, căreia îi corespunde suprafata de 2073 mp respectiv 0,2073 ha.

Expertul cuantifică în rezumat la fila 10 din lucrarea de expertiza că suprafaţa totala de padure detinuta de U I în CF 2686 de 5,1418 ha, în concluzie acesta a greşit calculul suprafaţelor, lui U revenindu-I din CF2686 suprafaţa de 5,2999 ha pădure.

În ce priveşte CF 3015 U I este înscris sub B13 cu cota de 2/11 din 675/12480, iar prin raportare la suprafaţa de 27 ha şi 515 mp teren pădure, cota acestuia reprezintă 0,2049 mp. Expertul indică 211mp, dar instanţa calculează corect suprafaţa.

Recurenţii au susţinut că întinderea terenurilor deposedate de la titularii din CF sau succesorii acestora ( U P ) a fost diferita, in functie de partajul efectuat între coindivizari în natură, acest lucru fiind evidentiat în actele declarative ulterioare înscrierilor din Cf  si a partajului efectuat.

A retine astfel in baza unor mentiuni in Cf o serie de suprafete pe care autorii părtilor nu le-au avut niciodata si nu le-au cumparat niciodata ar însemna pe de o parte a reconstitui greşit aceste suprafete succesorilor, iar pe de alta parte, a nesocoti partajul realizat intre coproprietari, ulterior înscrierilor din CF, partaj care se evidentiaza în evidenţele declarative ale părtilor ulterioare inscrierilor din CF.

Fata de cele de mai sus, recurenţii au apreciat că instanta de fond a solutionat cauza fără a cerceta aspectele învederate, numai prin prisma înscrierilor din cartea funciară,  care nu se coroboreaza cu mentiunile din actele înscrise in cuprinsul cărţii funciare.

In ceea ce priveste petitul subsidiar , recurenţii pârâţi au opinat că instanta de fond a admis gresit cererea intervenientilor in nume propriu prin prisma interesului in reconstituirea dreptului de proprietate de care ar trebui sa beneficieze intrucit interesul in cauză trebuie să fie actual.

Reconstituirea viitoare de care ar putea beneficia intervenienta in nume propriu nu are relevanţă atâta timp cit nu are un drept reconstituit, iar interesul justificat in limita dreptului de 17 ha reconstituit, nu indeplineste cerinta de actualitate intrucit terenul este vândut prin act autentic de către A N. Pe de alta parte, intervenienta in nume propriu a invocat drept limita de reconstituire si indreptatire al piritilor la reconstituire pina la intinderea de 62 respectiv 68 ha padure, instanta depăşind această solicitare expresă a intervenientei.

In ceea ce priveste cererea principala si de interventie accesorie formulate, instanta le-a admis in mod gresit apreciind gresit probele administrate in cauza, dând forţă probantă absolută numai înscrierii în cartea funciară, deşi dispozitiile legii 18/1991 modificata arata care sunt înscrisurile acceptate ca fiind doveditoare ale dreptului de proprietate. De asemena instanta nesocoteste alte înscrisuri care completeaza pe cele din cartea funciara in conditiile în care cartea funciara garanteaza numai proprietatea si nu întinderea ei .

Reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile cu vegetatie forestiera realizata pe numele paratilor in calitate de mostenitori ai autorului deposedat U P casatorita cu U I ( fiul lui U V al lui T), a avut in vedere suprafata totala de teren detinuta de catre autorul deposedat care, conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, este evidentiata după cum urmeaza:

-conform extrasului nr.898/C emis de M.A.I.-Serviciul Judetean Suceava al Arhivelor Nationale se atesta ca in tabloul de locuitori din comuna Moldova Sulita care poseda pamânt peste 25 de hectare în anul 1938, la pozita 40 apare inregistrat U I cu suprafata totala de 218,20 ha teren din care , 79 hectare padure, 128 ha neproductiv.

-conform registrului agricol existent la nivelul anului 1943-1946, la pozitia familiei U I figura o suprafata totala de teren de peste 200 hectare din care 120 aveau ramura de folosinta padure. Eroarea materiala cu privire la ramura de folosinta a suprafetei de 120 ha care apare ca fiind de curti constructii, este inlaturata de extrasul din 14.04.2014 emis sub nr. 1530/C de catre Arhivele Nationale Suceava unde apare suprafata de 120 Ha padure specificata in mod distinct, la nivelul anului 1947.

-Extrasul nr 1901/2010 emis de M.A.I.-Serviciul Judetean Suceava al Arhivelor Nationale, atesta la nivelul lunii ianuarie a anului 1948 ca in conformitate cu borderoul populatiei proprietatilor si exploatatiilor agricole din comuna Moldova Sulita, întocmit conform recensamantului agricol si al populatiei, U P alaturi de paratii din prezenta cauza U I, U O si U V, detinea suprafata totala de 178 hectare, 3970 metri patrati de teren din care paduri 62 hectare, alte terenuri si neproductive 75 hectare, din care in hotarul satului se aflau 118 ha si 978 de mp, iar in hotarul altor sate suprafata de 60 ha si 3000 mp.

Pornind de la aceasta suprafata totala evidentiata in inscrisuri pe numele lui U P casatorita cu U I, succesorilor acestora li s-au retrocedat suprafetele de teren care fac obiectul celor 3 hotarari ale Comisiei Judetene Suceava atacate.

Articolul 11 aliniatul 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 enumera mijloacele de proba pentru dovada dreptului de proprietate, respectiv actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de inscriere in cooperativa, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaratii de martori. Prin prisma acestor aspecte retinerea instantei ca proba absoluta a mentiunilor din CF, desi sunt acte primare in sensul legii, procedând la inlaturarea altor înscrisuri este contrara legii .

Recurenţii pârâţi au susţinut că înscrisurile la care au facut referire mai sus, respectiv copia extrasului din 1938, din 1949, dar si copia registrului agricol de la data intrarii in cooperativa fac dovada faptului ca tatal intimatilor, respectiv mama lor, detineau in proprietate si posesie suprafata de padure mentionata si ulterior preluata de Statul Roman.

Aceste înscrisuri coroborate cu existenta unor acte primare de proprietate respectiv înscrierea din cartea funciara pe baza transmiterii succesiunii si a contractelor de vinzare cumparare, genereaza in favoarea intimatilor o prezumtie absoluta de proprietate care nu poate fi rasturnată de către comisiile de fond funciar decât în cazuri speciale (de exemplu, daca persoana titulara a dreptului de proprietate conform actului primar, ulterior, până la momentul deposedarii a instrainat o parte din teren, ceea ce nu este cazul pârâtilor intimati. Acestia nu au instrainat teren, au achizitionat ).

In sensul celor de mai sus, aliniatul 1 indice 1 al articolului 6 al Legii 1/2000, modificat prin Legea nr. 247/2005 statueaza ca „ titlurile de proprietate obtinute anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991 si existenta libera a vechilor amplasamente fac dovada absoluta a proprietatii, obligand comisiile de fond funciar sa procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate" .

Recurenţii U I, U V, U C I au învederat că, în ceea ce-i priveste, sunt întrunite cumulativ cele doua conditii ale textului de lege respectiv existenta unui act primar de proprietate si existenta libera a amplasamentelor la data solicitarii, astfel încat in mod corect li s-a reconstituit dreptul de proprietate având in vedere mentiunile privind întinderea dreptului de proprietate relevată în registrul agricol si evidentele de la Arhivele Nationale de la nivelul anilor 1946-1948. Au apreciat că diferenta care exista intre acte primare( inscrierea in carte funciara ) si dreptul reconstituit conform celorlate inscrisuri probatorii, nu justifica anularea dreptului de proprietate reconstituit intimatilor intrucat actele primare sunt anterioare înscrieri in registrul agricol, urmand a se acorda preferinta acestora din urma intrucit dau nastere unei prezumtii potrivit careia la data înscrierii in registru agricol persoana solicitanta era proprietarul acelei suprafete.

In acest sens sunt si dispozitiile art. 6 al.(2^2) din Legea 1/2000 care arata că diferenţele între suprafeţele înscrise în titlurile de proprietate, în registrele agricole, în cererile de intrare în cooperativă, în actele de donaţie către stat, în arhivele statului din perioada 1945 - 1990 şi situaţia de fapt la data punerii în posesie se corectează în favoarea foştilor proprietari.

Recurenţii au apreciat că în cauza au dovedit continuitatea detinerii suprafetelor de terenuri, in fapt si in drept, pâna la data preluarii, cele din actele primare regasindu-se cuprinse in cele declarative, diferentele justificandu-se prin preluarea faptica a unor suprafete determinate ca intindere, dar raportate la cota ideală. Vânzarile din contractele depuse au în vedere cote ideale, dar în fapt s-au predat suprafete determinate din anumite topografice si carti funciare ( a se vedea mentiunea din contractul de vânzare cumparare încheiat la data de 1.06.1929 intre Stefania a lui V U in nume propriu si in calitate de mostenitoare a lui V U, Filomena si Ghiorghi a lui V U. Intinderea terenurilor din CF 2686, instrainte în baza acestui contract este de 38 ha, 75 ari si 54 mp) care justifica un partaj voluntar al fratilor si o posesie efectivă a terenurilor cu ramura de folosinta padure peste cota ideala din CF si care au corespondent în suprafetele înscrise în actele emise de arhivele nationale si cele din registrul agricol si tabloul pădurilor.

Aceasta sustinere isi gaseste explicatie si în coala de posesie cadastrala la nivelul anului 1933 care evidentiaza in cuprinsul ei la pag nr. 2 o posesie faptica a lui U I a lui V asupra unei suprafete de 58 ha, 77 ari si 03 mp pădure. Aceasta suprafata depaseste cota aferenta cartilor funciare identificate, dar se coroboreaza cu mentiunile din registrul agricol fiind aferenta padurii detinute doar in Cirlibaba. Aceasta padure din Cirlibaba este mentionata ca suprafata" in hotarul alor sate - 60 ha „in extras din Borderoul Populatiei din 1948 al lui U P.

De altfel, cartea funciara garanteaza proprietatea si nu întinderea ei, astfel că este posibil ca întinderea dreptului intimatilor în discutie din punct de vedere al cartii funciare să nu fie la nivelul intinderii drepturilor mentionate in celelalte înscrisuri. Au apreciat recurenţii pârâţi că important este, din punct de vedere al justificarii dreptului, faptul că la data exproprierii suprafata reconstituita se afla in proprietatea si posesia autoarei intimatilor, deposedarea realizata in persoana acestora.

Ceea ce este important si se poate remarca în ceea ce priveste dreptul pârâţilor, este continuitatea înscrierilor referitoare la suprafetele de teren detinute inca din 1938 la nivelul întinderii totale de 218,20 ha, din care 79 ha padure , neproductiv 128 ha ( adeverinta extras din tabloul de locuitori din comuna Moldova Sulita emisa sub nr. 898/C in data de 20.01.2014). Aceasta suprafata nu se diminueaza, apare înregistrata si in RA la nivelul anilor 1942-1946, la capul gospodariei U I, suprafata totala depasind 200 ha teren. De asemena în 1947 la pozitia lui U Parsca figurau înregistrate 218.40 ha Teren din care 121 pădure, 40 ha neproductiv -păsune -45 ha si finat 12,20 Ha ( adeverinţă extras privind situatia proprietarilor cu suprafete de 25 ha teren si peste 25 ha teren întocmita de Ocolul Agricol Campulung la data de 18.02.1947).

Pozitia din 1948 a lui U P este modificata sub aspectul suprafetelor , aceasta figureaza cu suprafata de 178 ha si 3970 mp , diferenta fata de înscrierile anterioare se justifica prin aceea ca la nivelul anului 1948, cu diferenta de teren au fost înzestrate fiicele casatorite M, Aglaia si Elisaveta. Suprafata ceruta si retrocedată o cuprinde si pe a acestor fiice inzestrate astfel ca totalmente suprafata ceruta cu cea deposedată este identică.

Potrivit articolului 6 aliniatul 3 indice 1 din Legea nr. 1/2000 :

„ In situatia in care nu mai exista înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta in reconstituirea dreptului de proprietate, cand acesta se face pe vechile amplasamente si cand autorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau mostenitorii lor pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea."

Probele testimoniale administrate, respectiv declaratiile martorilor proprietari vecini, avute în vedere la reconstituirea dreptului de proprietate pe numele intimatilor confirma dreptul de proprietate al acestora la intinderea reconstituita.

Recurenţii au învederat că la dosarul cauzei a fost depus înscrisul intitulat „Tabel Nominal" cuprinzind cetatenii din Moldova Sulita care au detinut padure in perioada anilor 1948-1951 unde la pozitia 333 apare U P cu suprafata de 62 ha padure şi au mentionat că aceasta înscriere vizeaza doar padurea evidentiata in localitatea Moldova Sulita, nu si cea existenta in Cirlibaba sau locul Dadu Paltinis. Acesta este motivul pentru care suprafata de padure este diminuata fata de celelalte înscrisuri.

Referitor la acest inscris, recurenţii pârâţi au solicitat a se avea în vedere ca reclamanta intervenienta A N a cerut a fi avut in vedere in exclusivitate numai acesta în stabilirea întinderii drepturilor lui U P omitind sa aiba in vedere ca autoarea acesteia, V P este înscrisa la pozitia 348 din acelasi tabel cu suprafata de padure de 10 ha. Daca se acordă veridicitate totala acestui înscris probator pentru ambele parti, atunci reclamantei interveniente i-a fost reconstituit dreptul asupra 17 ha pădure, si inca se pretinde indreptatita si la alte suprafete de pădure, peste mentiunea din acest înscris. Prin urmare, solicitarea de a se avea în vedere numai acest acest inscris ca drept al autorilor pârâţilor este nelegala si discretionara, recurenţii susţinând că trebuie  corroborate toate probele care atesta întinderea dreptului părţilor la reconstituire.

Recurenţii au solicitat instanţei de recurs să aibă în vedere că autoarea recurentei A N, respectiv V P, figurează în cuprinsul Registrului Agricol al localitatii Moldova Sulita ca fiind posesoarea suprafetei de 21,15 ha de teren anterior cooperativizarii, din care doar 2 ha sunt terenuri cu ramura de folosinta padure. Acest înscris a fost depus in fata instantei de recurs astfel ca se poate concluziona ca suprafata reconstituită autoarei recurentei excede celei mentionate, fara a lua în calcul si pretentiile de reconstituire pe care le are încă.

Referitor la hotărârea Comisiei Judetene Suceava nr. 1149/24.05.2007, care a fost eliberata urmare a propunerii Comisiei locale de fond funciar Moldova -Sulita, paratilor li s-a validat conform Anexei nr. 37-16, pozitia nr. 2, dreptul de proprietate pentru suprafata de 83,0487 ha teren padure, situata pe raza Comunei Moldova-Sulita, Ocolul Silvic Breaza, la locul numit "Tatarca-Glodu" pe amplasamentul UA 155, 156 A , 156 B, 156 C, 157 A, 158 A-C, 160 C, 161 A B E, UP I.

Pentru suprafata de 66,0487 ha s-a validat si amplasametul, iar pentru diferenta de 17 hectare teren numai dreptul de proprietate intrucit amplasamentul este ocupat prin aplicarea Legii 1/2000 de mostenitorii autorilor reclamantilor intervenienti.

Acest teren apartine autorului deposedat U P, sotia lui U I a V, fiul lui U V a T. Terenul validat prin aceasta hotarire se afla ca amplasament in localitatea Moldova Sulita, in locul numit Tatarca Glodu .

Actele care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate sunt urmatoarele: Certificat nr. 39 din 10 ian 1996 emis de Directia Generala a Arhivelor Statului care arata ca in registrul agricol al „Fd . SFAT. POP. MOLDOVA SULTIA „ Registrul 3/1948 fila 15 pozitia 306 in anii 1948-1950 figureaza U P cap de gospodarie cu teren în posesie in suprafata totala de 116 ha, din care: paduri 62 ha, neproductiv 14,10 ha, pasuni si islazuri 30,59 ha;(parte din aceste suprafete sunt actualmente padure), Certificat tabular din anii 1924/1934, Ion a lui V U având cote parti si in Obstea Breaza; tabloul Pădurilor perioada 1948-1955, pozitia 69 B in locul „Paraul Glodului" , U P figureaza cu 85 hectare pădure pe raza localitatii Moldova Sulita; -Copie din registrul agricol fila 193 al Comunei Moldova-Sulita din anii 1942-1946 care confirma faptul ca U I a V (decedat in anul 1944) figureaza inscris cu o suprafata totala de 120 ha teren padure, cu declaratia de rectificare din care rezulta ca 120 de hectare este categoria de folosinta pentru paduri si nu terenuri ocupate de curti cladiri; Extrasul de carte funciara nr. 759, din care rezulta ca proprietar tabular in cota de 3.014 /12480 parti si 2/11 din 675/12480 parti din topograficele 4335, 4395/5,4395/9, 4995/11 si altele, figurau înscrise pe proprietarul Ion a lui V U; din cuprinsul acestui cf 759 Fondul Moldovei au fost solicitate a fi reconstituite si sunt cuprinse in hotararea de mai sus doar suprafete aferente topograficelor 4335, 4395/5, 4395/11, 4395/9 dobindite in baza Decretelor de Transmiterea Succesiunii din 27.05.1925 si in baza-Contract de vanzare-cumparare si schimb încheiat cu Casandra a lui Deonisie Leustean în nume propriu dar si ca mostenitoare a decedatului Spiridon a lui V U;datat 11.02.1929, contract de vanzare-cumparare din 10.11.1925 incheiat intre A a lui V U si I a lui V U; Planul de amplasament si delimitare semnat de toate organele competente care au identificat terenul in amenajamentul silvic, insusit de catre Ocolul Silvic Breaza si confirmat de reprezentantul Directiei Silvice Suceava; insotit de plasa foto aferenta topograficelor solicitate si reconstituite; Procesul-Verbal de stabilire a vecinatatilor încheiat în data de 04.09.2006, privind suprafata de 83,0483 hectare, alaturi de declaratiile de recunoastere a vecinatatilor semnate de catre Litu Ilie,U Gavril, U Margareta, Moisa V, Vouciuc D, Turtureanu M; adresa eliberata de Directia Silvica Suceava la data de 10.05.2010, prin care se adevereste ca, in Tabloul Padurilor, existent la O.S. Breaza, la nivelul anului 1949, apare înscris U P I, cu suprafata de 85 hectare, in locul numit Paraul Glodului; adresa eliberata de catre PriM Comunei Moldova Sulita la data de 07.12.2007, prin care se adevereste ca, in Tabloul Padurilor O.S. Breaza din anul 1949, figura suprafata de 140 hectare padure care era impartita la un numar de 3 mostenitori (copii), după cum urmeaza: U T - 20 hectare, U V- 35 hectare si U P, sotia lui U Ion a V -85 hectare; raport de expertiza in dosar nr. 394/1968, fila 5- confirma posesia asupra terenurilor din CF 759 a membrilor familiei U.

HOTARIREA COMISIEI JUDETENE SUCEAVA NR. 1841/31.07.2007 emisa LA PROPUNEREA COMISIEI LOCALE DE FOND FUNCIAR CIRLIBABA.

Prin HCJ nr. 1841/31.07.2007 s-a reconstituit paratilor, in calitate de mostenitori ai defunctilor U I proprietar tabular si U P, sotia sa, proprietar deposedat la nivelul anului 1948, dreptul de proprietate pentru suprafata de 33,36 ha teren padure ,in locul numit PALTINIS-DADU, pe raza Ocolului Silvic Cirlibaba. Dovada dreptului de proprietate:

-Conform Coalei de posesie cadastrala din 04.07.1933 fila 2- suprafata totala de teren de 58,77 ha se afla in posesia lui U I a lui V. Conform acestor mentiuni, top.4607 /2 in suprafata de 3 ha, 17 ari si 45 mp, top. 4610/2 cu ramura de folosinta padure in suprafata de 6 ha, 06 ari si 40 mp, top. 4615/2 cu ramura de folosinta padure, întindere de 6 ha, 84 de ari si 15 mp si topo. 4609/6 initial păşune si sehlete, actualmente padure in suprafata de 33 ha, 43 ai si 44 mp sunt in posesiunea lui U I a V sotul lui U P. Din totalul acestor suprafete de 58,7703 ha teren din care pădure 44,45 Ha, în baza hotaririi este reconstituita suprafata de 33,4184 teren padure la locul PALTINIS-DADU, pe raza OS Cirlibaba , aferenta topo. 4615/2, 4486/33, 4607/2 si 4609/6.

2. datele de mai sus se coroboreaza si cu Extrasul de Carte Funciara nr. 2686, topo. 4607/2, 4610/2, 4615/2, 4609/6 care au ramura de folosinta padure si initial pasune si sehlete, actualmente padure , sotul autoarei deposedate fiind înscris in cote parti asupra acestora, fiind solicitate numai aceste topografice a fi reconstituite

3. datele de mai sus se coroboreaza si cu contractul de vinzare cumparare încheiat între Stefania a lui V U in nume propriu si in calitate de mostenitoare a lui V U, Filomica si Ghiorghi a lui V U cu I a lui V U. Întinderea terenurilor din CF 2686, instrainte in baza acestui contract este de 38 ha, 75 arti 54 mp

-Conform Adeverintei emisa de O.S. Crilibaba din data de 19.05.2010, rezulta ca suprafata de 33,3620 ha teren padure cu care pârâţii sunt pusi in posesie in baza proceslui verbal de punere in posesie nr. 218/13.09.2007, figureaza ca fiind teren forestier.

Terenul sus mentionat a fost transmis si prin prin succesiune, la Uu I de la tatal acestuia si apoi de la U I a V , sotiei U P in anul 1944.

Procedindu-se la identificarea amplasamentului terenului care a apartinut proprietarului tabular U I a V, Comisia Locala de Fond Funciar Cirlibaba a constatat ca suprafata de 33,620 ha teren padure se afla situata pe raza Ocolului Silvic Cirlibaba, la locul"DADU".

In speta s-a întocmit si Procesul-Verbal de Vecinatati din 7.09.2006 semnat de organele competente si de vecinii care au certificat faptul ca amplasmentul propus spre validare coincide cu vechiul amplasament care a apartinut lui U I a V, pâna la data decesului in anul 1944, apoi sotiei sale U P.

Procesul verbal de vecinatate este sustinut de declaratia martorilor Herlea Traian care atesta suprafata de padure de aproximativ 30 ha in locul numit Dadu Paltinis si de declaratia martorului Bodnar A care stie ca pârâţii detineau aproximativ 50~60 ha padure, in locul numit Păltinis, padurea era bornata silvic si ingradita fiind in folosinta acestora.

Adresa nr. 1166/2010 emisa de PriM Comunei Fundu Moldovei prin care se atesta ca U I si P au detinut in locul numit Dadu Paltinis 58, 7703 Ha din care 33,4184 ha padure. Posesia este confirmata si de raportul de expertiza in dosar nr. 394/1968, fila 6, trupul 2 situat in Dadu avind ramura de folosinta padure si vegetatie forestiera, padure bornata silvic in suprafata de 322.350 mp aferenta topo. 4486/33, 4607/2, 4609/6 si 4615/2 7 mp. Interesant de retinut suprafata totala ca fiind in posesia mostenitorilor U de 110 ha.

Prin HCJ nr. 5/23.01.2008 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 6,65 ha teren padure situate pe raza Ocolului Silvic Iacobeni, in locul numit Paltinis Dadu, pe vechiul amplasament care apartinea defunctilor U I, proprietar tabular si U P proprietar deposedat in anul 1948 .

Terenul face parte din topo. 4610/2, din CF 2686, mentionat in folosinta lui U I a lui V in Coalei de posesie Cadastrala din 04.07.1933 fila 2, fiind înscris în CF 2686 cu suprafata de 6,0640 Ha , topo. 4611, in suprafata de 0,9243 ha si topo. 4490/1 in suprafata de 2,2047 ha (locul se mai numeste si Datu Tatarca)

Pentru aceasta suprafata de teren este emis Titlul de Proprietate.

Recurenţii au precizat faptul că în comuna Cirlibaba nu exista Registru Agricol si de aceea dovada proprietăţii a fost făcută cu înscrisurile de la comuna Moldova-Sulita, insă pentru terenuri diferite cu acte de proprietate diferite, situate in localitati diferite.

Comisiile Locale de Fond Funciar Moldova-Sulita si Cirlibaba au constatat ca terenurile neproductive au fost impadurite în mod natural, după anul 1948 si au reconstituit dreptul de proprietate in mod legal si justificat.

Recurenţii pârâţi au precizat faptul că anterior, în baza Legii 18/1991 si a Legii 1/2000 tuturor mostenitorilor autorului comun, li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 10ha. Instanta motiveaza mentinerea acestor suprafete reconstituite însă, în opinia recurenţilor, luarea lor în calcul si scaderea acestor suprafete din totalul indreptatit incalca dispozitia legala potrivit careia acestea ramin legal constituite, susţinând că suprafata care rezulta din Cf trebuia acordata separat de aceste titluri care nu au fost atacate.

 Instanta nu a fost sesizata cu cereri care vizeaza controlul acestor titluri astfel ca nici documentele in baza carora acestea au fost obtinute nu intereseaza.

Ingerinta instantei prin scaderea acestor suprafete din totalul calculat potrivit legii 247/2005 incalcă cadrul legal cu care a fost sesizata. Reconstituirile facute putind fi dovedite cu actele declarative astfel acestea au fost dovedite cu registre agricole, evidente de la arhivele statului si nu trebuiau luate în calcul. De altfel, este binecunoscut ca evidentele declarative erau net inferioare întinderii terenurilor preluate pentru ca proprietarii să evite opresiuni legate de declararea unor averi prea mari.

Recurenţii au apreciat că drepturile pârâţilor sunt dovedite la nivelul întinderii din înscrisurile depuse si justificate în probatiune astfel ca se impune respingerea cererii principale, conexe si a cerii de interventie .

Recurenţii au solicitat a se avea in vedere că au susţinut constant că persoana indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate in temeiul legilor fondului funciar este persoana deposedată la momentul trecerii terenurilor în patrimoniul statului sau al CAP- urilor. Nu numai autoarea reclamantei interveninete, V P, are aceasta calitate, ci şi U P,  soţia autorului pârâţilor înscris in cartea funciara, care a decedat însă pâna la data preluarii terenului de catre stat, preluarea efectiva realizindu-se de la sotia supravieţuitoare.

În aceste conditii, analizarea drepturilor partilor numai prin raportarea la cartile funciare existente in prezent, fara coroborarea lor cu celelalte înscrisuri nu poate duce decit la o gresita solutionare a fondului cauzei. Pe de alta parte, legea18/1991, nu stabileste o ierarhie a înscrisurilor probatorii, le exemplifica astfel ca instanta trebuie si poate sa aiba in vedere si evidentele declarative cu atit mai mult cu cât sunt ulterioare înscrierii in CF, mai apropiate ca data cu momentul preluării terenurilor de catre stat si au o constanta în suprafetele mentionate, in sensul majorarii acestora fata de înscrierile in CF.

Referitor la impadurirea suprafetelor de teren de la momentul deposedarii si pâna în present, recurenţii au mentionat că suprafata totala ce le-a fost reconstituită se afla actualmente in amenajament silvic, aspect care rezulta din fisele tehnice ale terenului forestier anexa la procesele verbale de punere in posesie.

Referitor la dreptul de proprietate al reclamantei interveniente, recurenţii U I, U V, U C I, au solicitat a se avea în vedere că autoarea reclamantei A N, respectiv V P apare înscrisa în Registrului Agricol al localitatii Moldova Sulita ca fiind posesoarea suprafetei de 21,15 ha de teren anterior cooperativizarii. Aceasta suprafata excede dreptului reconstituit acesteia si pretentiilor de reconstituire pe care le are încă.

Fata de Tabelul Proprietarilor de Padure de pe teritoriul comunei Moldova-Sulita, înaintat de Arhivele Statului Suceava prin adresa nr. 54090/03.04.1991, catre PriM Comunei Moldova-Sulita, cu cetatenii care detineau paduri în anul 1948-1955,la nr. Curent 348 apare înscrisa autoarea piritilor V P cu 10 ha teren padure la locul"Corhana". V G(sotul lui V P) sau Antonivici T(ginerele lui V P) nu apar inscrisi in aceste tabele.

În adresa OJCGC Suceava nr. 11758/23.10.2002 catre PriM Comunei Moldova-Sulita cu Tabelele recenzate sub nr. 1884 din anul 1943 la nr. 474 este înscrisa V P cu 18 ha teren la locul:"Corhana" împreuna cu U V a V si U P a I, ultimii doi avind parti cumparate nu se spune cu cât.

In localitatea Glodu-Tatarca,conform Tabloului Proprietarilor de Paduri ce se gaseste la Ocolul Silvic Breaza, întocmit pe baza amenajamentelor din anii 1948-1952, nu se regaseste înscrisa autoarea piritilor V P.Explicatia posibila poate fi înzestrarea facuta în 1946 de catre aceasta fiicei casatorite, A Elisabeta.

Recurenţii s-au întrebat cum au putut petentii sa-si reconstituie dreptul de proprietate tot pentru suprafata de 17 ha teren padure la locul “Glodu-Tatarca" cind autoarea lor V P a vândut parte din padurea ce-i revenea din C.F. nr. 759, din tarlaua "Glodu" cu act de vinzare-cumparare nr. 219/13.03.1928 numitului T a lui I Cosman care are intabulat dreptul de uzufruct asupra cotei de ¾ din 312/12480 parti in C.F. nr. 759.

Suprafetele de teren padure înscrise in Titlurile de Proprietate nr. 521 si 522/2004 nu s-au reconstituit pe vechiul amplasament. Parcela funciara nr. 4395/9 este in indiviziune pe mostenitorii lui U V a T, printre catre si tatal pârâţilor, iar inainte de nationalizare din anul 1948 nu a fost folosita de autoarea reclamantei Vlach P sau A Elisabeta si T.

In nici un înscris tabular sau cadastral nu rezulta faptul ca autorul petentilor A T ar fi avut teren padure la locul:"Tatarca-Glodu", parcela nr. 4395/9, nici nu avea cum, el fiind ginerele lui V P si din moment ce nici ea numai avea teren la Glodu, de unde putea sa aiba dânsul.

 S-a sustinut ca bunica reclamantei interveniente a înzestrat-o pe mama reclamantei, respectiv pe A Elisabeta, cu terenul avut şi astfel se justifica suprafata totala a familiei formata din V P, A Elisabeta si A T. Acestia in 1948 locuiau împreuna, figureaza in borderoul populatiei proprietatilor agricole din 1948 cu acelasi numar de casa 116, terenurile fiind folosite in comun. Suprafata totală de teren a acestora a fost de 31 ha si 5000 mp padure. Reclamanta a profitat de faptul ca după înzestrarea mamei sale de catre V P, suprafata înscrisa pe numele acesteia nu a fost radiata de la pozitia bunicii sale cu ocazia transferului de proprietate. Astfel că s-a sustinut si solicitat reconstituirea terenului si după bunica si după tatal reclamantei pentru aceleasi terenuri. Aceasta stare de fapt este sustinuta de doua argumente si anume, bunica reclamantei V P nu a avut aceeasi cota in CF ca si autorul intimatilor U Ion care, pe linga cota mostenita a mai cumparat cotele a patru frati, astfel ca a detinut 5/20 parte din suprafata in teren. V P a detinut cota de 1/20 parte pe care a vândut-o lui Cosman T, iar apoi cumpara de la fratii Gulii cota lor, astfel ca aceasta detine numai cota de 51/12480 parti (1/2 din 3/16 din 5/20 detinute de I a lui V U), faţa de cota autorului pârâţilor de 3014/12480 parte, cu mult mai putin decit cota cuvenita pârâtilor. V P nu a avut niciodata suprafata totatala de 62 ha padure pentru a o transfera fiicei sale Elisabeta. Sustinerea ca separat de V P, A T a avut teren, nu este dovedita cu nici un mijloc de proba si nici justificata faptic altfel decât cu registrul agricol care este înscris declarativ in conditiile in care nu este sustinut de acte de carte funciara sau un alt titlu anterior.

Nu s-a dovedit nici un moment ca A T ar fi mostenitor al proprietarului tabular U V a T.

Petentii A N şi fraţii, cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate s-au prevalat doar de o adeverinta de la PriM Breaza in care nu se specifica amplasamentul, fără a exista o identificare prealabila a terenului, procese-verbale semnate de vecinii terenului, avizate de reprezentantii Ocolului Silvic si Comisiile Locale competente.

Conform Adeverintei nr. 200/23.01.2008 emisa de PriM Comunei Breaza,la cererea numitei A N, se arata suprafetele cu care fiecare dintre petenti apar inscrisi in Registrul Agricol al Primariei Breaza.

Desi, intimatii au formulat Plingere la Comisia de Fond Funciar Breaza, pentru modul in care s-a reconstituit dreptul de proprietate petentilor A N,Brunello Stanca, Pintea Nicolaie si A G,aceasta a ramas nesolutionata intrucit la PriM Comunei Breaza se stia despre aceasta stare de lucruri si totusi s-a acceptat aceasta reconstituire pentru petenti, fiind de altfel si singurul caz din comună, desi competenta era Comisia Locala Moldova-Sulita.

Referitor la cheltuielile de judecata acordate, recurenţii au solicitat a fi inlaturate in principal, in subsidiar avute in vedere în limita interesului, iar accesoriu in limita cheltuielilor solicitate de titularul cererii principale ( Prefectul) a carui cerere principale o spijina si în interesul căruia a actionat intervenienta A N, coroborat cu faptul ca aceasta nu a solicitat cheltuieli.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţi şi a prevederilor art. 304¹ Cod procedură civilă, Tribunalul a reţinut faptul că solicitarea principală a recurenţilor U I, U V, U C I de casare a hotarârii atacate si trimitere a cauzei spre o noua judecata instantei de fond, motivată de împrejurarea că aceasta a solutionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, nu poate fi primită  atâta timp cât în considerente prima instanţă a analizat probele administrate, a stabilit circumstanţele de fapt  esenţiale în cauză şi şi-a motivat soluţia. Împrejurarea că raportul de expertiză topografică conţine erori de calcul sau  pretinse erori de identificare a terenurilor cu referire la categoria actuală de folosinţă a acestora, iar prima instanţă şi-a fundamentat soluţia şi pe această probă, nu atrage incidenţa dispoziţiilor art. 312 al.5 teza I Cod procedură civilă.

În ce privinţa celorlalte critici formulate, se reţine că prin decizia civilă nr.477/R/05.11.2014 pronunţată de Tribunalul Maramureş, prezenta cauză a fost trimisă instanţei de fond spre rejudecare, în considerentele acesteia stabilindu-se că reclamantul Prefectul Judeţului Suceava a învestit instanţa cu o cerere de constatare a nulităţii absolute a actelor de reconstituire eliberate pârâţilor doar în limita a ceea ce depăşeşte dreptul efectiv al acestora la reconstituire,  conform prevederilor art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 167/1997, motivată de faptul că moştenitorii autoarei U P au solicitat şi primit în proprietate o suprafaţă mai mare de teren cu vegetaţie forestieră decât cea predată la stat de autoarea lor, cu încălcarea prevederilor fondului funciar şi, în acest context este necesară determinarea întinderii dreptului de proprietate ce a aparţinut autorilor pârâţilor.

Totodată, instanţa de recurs, reţinând că şi reclamanta A N a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a actelor de reconstituire în măsura întinderii dreptului pârâţilor la reconstituire,  a  statuat -referitor strict la cererea de chemare în judecată a acesteia, că reclamanta justifică un interes legitim, dar se impune a se stabili întinderea interesului său de a critica legalitatea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea pârâţilor, prin raportare la propria vocaţie la reconstituire asupra aceloraşi terenuri, cât timp reclamanta a invocat lezarea dreptului personal urmare a emiterii actelor în litigiu şi a punerii în posesie a pârâţilor.

Prin sentinţa atacată, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în urma rejudecării cauzei, s-a reţinut că interesul justificat de reclamantă constă în îndreptăţirea acesteia la reconstituire asupra diferenţei de suprafaţă de 18,3251 ha teren forestier rămasă neretrocedată prin Legea 18/1991 şi Legea 1/2000, respectiv diferenţa dintre suprafaţa de 48,3251 ha pe care au deţinut-o în proprietate V P şi V G conform CF 759, CF 2686 şi CF 3015 şi cea de 30 ha ce i-a fost reconstituită în temeiul Legii 18/1991 şi Legii 1/2000, după aceeaşi autori.

Tot raportat exclusiv la înscrierile din cartea funciară a analizat prima instanţă şi întinderea îndreptăţirii pârâţilor–moştenitori ai defuncţilor U I  a lui V şi U P- la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere în baza Legilor fondului funciar, iar această opţiune a primei instanţe de a înlătura forţa probantă a tuturor celorlalte acte doveditoare de care părţile au înţeles a se prevala, a fost criticată atât de reclamanta A N, cât şi de pârâţii U I, U V, U C I.

În această privinţă, Tribunalul reţine că potrivit art. 6 din Legea 1/2000 cu modificările şi completările ulterioare, la stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole şi forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orăşeneşti, municipale şi comisiile judeţene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existenţa actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum şi pertinenţa, verosimilitatea, autenticitatea şi concludenţa acestor acte, ţinându-se seama şi de dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.

(1^1) Titlurile de proprietate obţinute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 şi existenţa liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietăţii, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.

(1^2) Consemnările efectuate între anii 1945 şi 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producţie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoţite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate.

(1^3) În situaţia în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente şi când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moştenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.

(1^4) Orice probă dovedind dreptul de proprietate al foştilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeaşi forţă produsă de către deţinătorul actual al terenului sau de către terţi, tăgăduind dreptul de proprietate.

Prima instanţă a constatat că atât reclamanta, cât şi pârâţii au înţeles să se folosească, pentru a-şi dovedi îndreptăţirea la reconstituirea dreptului de proprietate, de înscrisuri cu valoare declarativă (registre agricole, tabloul pădurilor din anul 1948), dar şi de cărţi funciare şi a apreciat că acestea din urmă prevalează, înlăturându-le pe cele dintâi cu motivarea că nu s-au depus alte înscrisuri din care să reiasă că suprafeţele atestate de registrele agricole şi tabloul pădurilor (mai mari decât cele din CF) au fost dobândite în modalităţile prevăzute de lege.

Tribunalul apreciază că, procedând astfel, prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 6 din Legea 1/2000, anterior invocat, deoarece, aşa cum reiese din al. 1^2  al acestui articol, legiuitorul a înţeles să acorde forţă probatorie acestor consemnări efectuate între anii 1945 şi 1990 în registrele agricole chiar dacă nu sunt însoţite de titluri de proprietate, respectiv le-a recunoscut valoare declarativă, iar prin sintagma “au valoare declarativă “ se consideră că s-a avut în vedere faptul că asemenea înscrisuri fac dovada proprietăţii terenului solicitat până la proba contrară. 

Or, în speţă, nici reclamanta A N, nici reclamantul Prefectul Judeţului Suceava nu au contestat dreptul de proprietate al autoarei pârâţilor, U P, asupra suprafeţei de 62 ha de pădure cu care aceasta figurează în Registrul Agricol al localităţii Moldova Suliţa din anii 1948-1950 şi nici forţa probatorie a acestui înscris, reclamanta recurentă indicând expres suprafaţa de 62ha ca fiind limita maximă a întinderii dreptului de proprietate de reconstituit pârâţilor, iar reclamantul Prefectul Judeţului Suceava referindu-se în cererile sale la registrul agricol menţionat ca la dovada suprafeţei de pădure predată la stat de autoarea pârâţilor.

De asemenea, nici pârâţii nu au contestat, ca mijloc de probă, consemnările din registrele agricole ale localităţii Breaza, respectiv Moldova Suliţa, din anii 1948-1950 de care s-a prevalat reclamanta recurentă A N în dovedirea îndreptăţirii sale la reconstituirea dreptului de proprietate, a cărei întindere a fost supusă examinării în prezentul cadru procesual exclusiv din perspectiva stabilirii limitei interesului legitim al acesteia de a ataca actele de reconstituire ale pârâţilor.

Ca atare, tribunalul reţine ca fiind fondată critica tuturor recurenţilor relativă la greşita aplicare a legii de către prima instanţă prin înlăturarea de plano a înscrisurilor cu valoare declarativă.

Referitor la dezlegarea dată de prima instanţă întinderii dreptului reclamantei recurente la reconstituire în justificarea cerinţei interesului de a acţiona în temeiul art. III al. 2 din Legea 169/1997, tribunalul constată că nemulţumirile acesteia sunt parţial întemeiate.

Prima instanţă a reţinut că reclamanta a solicitat în temeiul Legii 247/2005, prin cererile înregistrate sub nr. 9 din 18.08.2005, nr. 214 din 17.08.2005, în calitate de moştenitoare a bunicii V P, şi nr. 215 din 17.08.2005, în calitate de moştenitoare a tatălui său, A T, reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor suprafeţe de 10 ha pădure, 25,83 ha pădure şi respectiv 31,50 ha pădure  (filele 1261-1263) şi că a invocat ca acte doveditoare registrul agricol al Primăriei Moldova Suliţa din perioada 1948-1950 şi registrul agricol al comunei Breaza şi C.F. 759.

Apreciind în mod greşit că registrele agricole sunt lipsite de forţă probatorie, prima instanţă a stabilit, pe baza cărţilor funciare cu relevanţă în speţă (CF. 759, CF 2686, CF 3015 Fundu Moldovei), că bunica maternă a recurentei, V P, a deţinut, anterior naţionalizării, o suprafaţă de 38,9947 ha pădure şi bunicul matern, V G a deţinut o suprafaţă de 9,3304 ha, în total 48,3251 ha pădure.

Întrucât reclamantei recurente i-a fost reconstituit dreptul de proprietate după aceeaşi autori asupra unei suprafeţe de 30 ha (titlul de proprietate 381/1995 -1 ha, titlul de proprietate 357/1997 -1 ha, titlul de proprietate 355/1997-1 ha, titlul de proprietate 492/2004 -9 ha, titlul de proprietate 521/2004 şi  titlul de proprietate 522/2004 de 17 ha), prima instanţă a conchis că suprafaţa de pădure la care aceasta mai este îndreptăţită a i se reconstitui în temeiul Legii 247/2005 în calitate de moştenitor a lui V P şi V G este de 18,3251 ha.

Însă, potrivit înscrierilor din registrul agricol al localităţii Breaza din perioada 1948-1951, bunica maternă a recurentei, V P, figurează la poziţia 117  cu  o suprafaţă de 35,83 ha pădure în anul 1948 (fila 1235 şi 1238), iar tatăl recurentei, A T, tot în anul 1948, cu o suprafaţă de 31,50 ha pădure. V G nu figurează în acest registru agricol, întrucât a decedat la data de 08.08.1938, aşa cum reiese din copia certificatului de deces depusă la fila 100 dosar nr.13066/182/2010. Suprafeţele de 35,83 ha şi 31,50 ha pădure sunt înregistrate pe numele autorilor recurentei, V P şi  A T şi în Borderoul populaţiei proprietăţilor şi exploataţiilor agricole din comuna Breaza întocmit conform recensământului agricol şi al populaţiei din ianuarie 1948 (filele 189 şi 190 dosar nr.13066/182/2010).

Având în vedere că autoarea recurentei V P şi ginerele acesteia, A T, figurează fiecare cu câte o suprafaţă de pădure atât în registrul agricol din anii 1948-1951, cât şi în borderoul menţionat, în acelaşi an 1948, tribunalul apreciază, contrar celor susţinute de recurenţii U, că cele două suprafeţe de pădure de 35,83 ha şi 31,50 ha sunt distincte, chiar dacă A T a fost înzestrat cu suprafaţa de pădure de către V P la căsătoria cu fiica sa, V Elisabeta, la 01.12.1946 şi chiar dacă locuiau la acelaşi nr. administrativ 116. Prin cererea de recurs recurenţii U au susţinut că V P nu a avut niciodată suprafaţa totală de 62 ha pădure pentru a-i transfera ginerelui în proprietate 31,5 ha, căci şi-a înstrăinat cota de proprietate de 1/20 părţi moştenită de la tatăl ei, U V, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 219/13.03.1928, iar cotele părţi cumpărate ulterior din imobilele  din CF. 759, CF 2686, CF 3015 Fundu Moldovei sunt mult mai mici decât cota parte de 3014/12480 părţi a autorului lor U I.

Tribunalul reţine însă că transferul de proprietate intervenit între V P (la acel moment P cs. Fedor Bodriuc) şi T a lui Ivan Coşman la data de 16 martie 1928 la Câmpulung (f.115-dosar 302/206/2010) este reflectat în CF 759 şi CF 2686, în baza încheierii de carte funciară nr. 1133 din 21.11.1930, cota de proprietate de 51/12480 rămânându-i autoarei recurentei, V P, după această transmisiune. Pe de altă parte, bunicul patern al reclamantei recurente, V G, a decedat, după cum s-a mai arătat, la data de 08.08.1938, astfel că se poate prezuma(şi nu s-a dovedit contrariul) că terenurile acestuia, indiferent de categoria de folosinţă şi de forma de proprietate (exclusivă sau devălmaşă), au fost înregistrate în registrele agricole la poziţia soţiei supravieţuitoare.

De asemenea, din tabelul nominal cu cetăţenii din comuna Moldova Suliţa care au deţinut pădure în perioada anilor 1948-1951, conform registrelor  agricole, eliberat de Filiala Arhivelor Statului Suceava (f.627 dosar nr. 654/206/2010, f.156  dosar nr. 13066/182/2010 recurs) reiese că V P a mai deţinut 10 ha teren cu destinaţie forestieră distinct de cel declarat în R.A. din anii 1948-1951 al localităţii Breaza.

Aşadar, Tribunalul reţine că registrele agricole din anii 1948-1951 ale localităţii Breaza şi Moldova Suliţa atestă că la momentul naţionalizării pădurilor, autoarea recurentei, V P, deţinea 35,83ha+10ha=45,83ha teren cu destinaţie forestieră, iar ginerele acesteia, tatăl recurentei, A T, o suprafaţă de 31,5 ha asemenea terenuri.

Din suprafaţa totală de 77,33 ha de pădure recurentei i s-a retrocedat, în temeiul legilor fondului funciar anterioare Legii 247/2005, o suprafaţă totală de 30 ha, aşa cum, de altminteri,  corect a reţinut şi prima instanţă: 1 ha prin titlul de proprietate 381/2003, 1 ha prin titlul 355/1997, 1 ha prin titlul 357/1997, 17 ha prin titlurile de proprietate 521/2004 şi 522/2004 (filele 25-27 de la dosar), 1 ha prin titlul de proprietate 146/08.08.1994 şi 9 ha prin titlul de proprietate 492/25.03.2004 –după V G-filele 1188 şi 1189 ds.nr. 13066/182/2010).

Susţinerea recurentei că cele 10 ha pădure asupra cărora i s-a reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moştenitoare a defunctului V G trebuiesc privite distinct de suprafaţa de 77,33 ha pădure din registrele agricole înscrise la poziţiile autorilor V P şi A T, este lipsită de orice suport probator şi, ca atare,  nu poate fi primită.

V G a decedat la data de 08.08.1938, înaintea căsătoriei fiicei sale V Elisabeta cu A T, la 01.12.1946, astfel că, în mod firesc, terenurile din patrimoniul acestuia au fost înscrise în registrele agricole la poziţia soţiei supravieţuitoare V P, rămasă cap de gospodărie. Apoi, aşa cum însăşi recurenta arată în cererea sa de recurs, “esenţial este momentul deposedării, dată faţă de care este legată atât calitatea de autor deposedat, cât şi a actelor cu care se probează dreptul de proprietate revendicat”, iar momentul deposedării, în privinţa terenurilor forestiere, este anul 1948.

Recurenta a depus la dosar înscrisuri (filele 1221, 1222 şi 1224 dosar nr. 13066/182/2010) şi CF.554 Breaza (în recurs) din care reiese că bunicul V G a fost proprietarul unor porţiuni de pădure prin divizarea Obştei Breaza, însă, în condiţiile în care, în afara detaliului “suprafaţă”, registrele agricole din anii 1948-1950, de care reclamanta recurentă se prevalează pentru a-şi dovedi întinderea interesului legitim de a acţiona în temeiul art. III al. 2 din Legea 169/1997, nu cuprind alte date ca: toponimie, vecinătăţi sau număr de parcele, care să permită identificarea terenurilor –pădure, nu există argument pentru a exclude terenurile bunicului decedat în 1938 din registrul agricol al bunicii din 1948, mai ales că, potrivit CF 759,2686 şi 3015 “folosite pentru determinarea vechiului amplasament”( conform susţinerilor aceleiaşi recurente), nu a întinderii dreptului de proprietate, suprafaţa echivalentă cotelor părţi ideale ale autorilor  (48,3251 ha) este mai mică de 77,33 ha.

Pretinzând, în contextul expus anterior, că terenul cu destinaţie forestieră de 10 ha ce i s-a reconstituit în calitate de moştenitoare a autorului V G excede suprafeţei de 77,33 ha pădure cu care autorii săi figurează în registrele agricole 1948-1950, cu alte cuvinte că terenul pădure naţionalizat în 1948 de la familia sa este mai mare decât cel apare înscris în registrul agricol, recurenta reclamantă trebuia să facă dovada acestui fapt, or, în speţă, nu a făcut-o.

Irelevante sunt şi susţinerile recurentei reclamante potrivit cărora bunica sa maternă, V P a mai avut pădure şi în CF 2382 Fundu Moldovei, cât timp nu există nicio dovadă că acea pădure nu a fost cuprinsă în suprafaţa 77,33 ha cu care aceasta sau ginerele ei înzestrat la căsătorie  figurează în registrele agricole  din anii 1948-1951.

Ca atare, faţă de statuarea obligatorie a instanţei de recurs din decizia de casare şi faţă de probatoriul administrat, tribunalul reţine că reclamanta recurentă justifică interes legitim de a critica legalitatea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea pârâţilor în limita suprafeţei de 47,33 ha, reprezentând diferenţa dintre suprafaţa de 77,33 ha evidenţiată de registrele agricole din anii 1948-1950 şi cea de 30 ha retrocedată în temeiul Legilor fondului funciar anterioare Legii 247/2005.

În ce priveşte dreptul pârâţilor la reconstituire în temeiul Legii 247/2005, tribunalul constată că prima instanţă şi-a fundamentat soluţia exclusiv pe înscrierile din cărţile funciare CF 759, 2686 şi 3015 Fundu Moldovei, înlăturând evidenţele declarative, şi a stabilit că suprafaţa de teren forestier asupra cărora pârâţii erau  îndreptăţiţi a li se reconstitui dreptul de proprietate în baza Legii 247/2005, în calitate de moştenitori ai defunctei U P, soţia proprietarului de carte funciară U I,  era de 28,081 ha, iar nu de 123,0587 ha cum li s-a stabilit şi, ulterior retrocedat, prin actele administrative de reconstituire atacate în prezenta cauză.

Atât recurenţii pârâţi, cât şi recurenta reclamantă au criticat această statuare a primei instanţe, susţinându-se, în mod întemeiat în opinia tribunalului, încălcarea principiului disponibilităţii părţilor, principiu ce guvernează procesul civil.

Astfel, aşa cum s-a mai arătat, cât timp atât reclamanta A N, titulară a cererii de chemare în judecată din dosar nr. 302/206/2010-devenit ds. nr. 13066/182/2010, cât şi Prefectul Judeţului Suceava, titular al cererii de chemare în judecată din dosarul conexat  nr. 654/206/2010, au solicitat constatarea  nulităţii absolute parţiale a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate, emise în favoarea pârâţilor în temeiul Legii 247/2005, până la concurenţa suprafeţei la care sunt îndreptăţiţi, potrivit legii, respectiv cea de 62 ha pădure evidenţiată de registrul agricol, dar ţinându-se cont de retrocedările anterioare şi, astfel, au stabilit obiectul procesului potrivit propriilor lor aprecieri, statuarea primei instanţe că autorul pârâţilor a deţinut anterior naţionalizării o suprafaţă de doar 39,081 ha pădure, nesocoteşte libertatea  pe care legea o recunoaşte titularilor de drepturi civile de a determina limitele acţiunii lor.

Mai înainte de a proceda la analiza întinderii vocaţiei pârâţilor la reconstituirea dreptului de proprietate, tribunalul menţionează că potrivit art. 3 al. 5 din Legea 1/2000 cu modificările şi completările ulterioare “prin proprietar deposedat, în sensul prezentei legi, se înţelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării”, iar cum U I a lui V a decedat la 12.09.1944, anterior naţionalizării pădurilor(1948), acesta nu poate fi considerat “proprietar deposedat”, situaţie în care se va reţine, pe baza susţinerilor necontestate ale părţilor, că, după deces, patrimoniul acestuia i-a fost transmis soţiei sale, U P.

Prin cererile de reconstituire a dreptului de proprietate adresate primăriilor Moldova Suliţa şi Cîrlibaba după apariţia Legii 247/2005, pârâţii sau ascendenţii acestora, titulari ai cererilor, au solicitat diferenţa dintre suprafaţa primită prin aplicarea legilor fondului funciar şi cea avută în proprietate de autorii lor, ataşând în probaţiune tabloul de locuitori din comuna Moldova Suliţa care poseda pământ peste 25 de hectare în anul 1938, în care la poziţia 40 apare înregistrat U I cu suprafata totala de 218,20 ha teren din care: 79 hectare pădure, 128 ha neproductiv, registrului agricol existent la nivelul anului 1943-1946, la poziţia familiei U I figura o suprafata totala de teren de peste 200 hectare din care 120 aveau ramura de folosinţa pădure, contractele de vânzare-cumpărare din 1925 şi 1929, prin care fraţii lui U I i-au transmis cotele lor părţi de proprietate, coala de posesie cadastrală nr. 845 din 1933, tabloul pădurilor din 1949.

În cursul procesului, pârâţii recurenţi au făcut trimitere şi la C.F. 483, C.F.  84, C.F. 2686, C.F. 3015, C.F. 759, C.F. 762, C.F. 111, la alte evidenţe declarative.

În ceea ce priveşte consemnările efectuate în registrele agricole, tribunalul constată că în registrului agricol al localităţii Moldova Suliţa existent la nivelul anilor 1943-1946, familia U Ion figurează cu o suprafata totala de teren de 276 ha din care 120 ha –pădure.

În Extrasul din situaţia proprietarilor cu suprafaţa de 25 ha şi peste 25 ha teren întocmită de Ocolul Agricol Câmpulung la data de 18.II.1947 pentru comuna  Moldova Suliţa la data de 18.II.1947, proprietarul U P este înregistrată cu 121 ha pădure.

Apoi, în registrul agricol al localităţii Moldova Suliţa din anii 1948-1950, U  P figurează în anul 1948 cu o suprafaţă de 62 ha pădure (f.86 ds. nr. 654/206/2010).

În Borderoul populaţiei, proprietăţilor şi exploataţiilor agricole din comuna Moldova Suliţa întocmit conform recensământului agricol şi al populaţiei din ianuarie 1948 (fila 467,90 dosar nr. 654/206/2010), autoarea pârâţilor, U P, apare înscrisă cu o suprafaţă totală de teren de 178 ha şi 3970 mp, din care 62 ha pădure, 118 ha 0970 mp teren fiind situate în localitatea Moldova Suliţa, iar 60 ha 3000 mp, pe teritoriul altor sate.

Având în vedere că suprafeţele de pădure din evidenţele declarative diferă ca întindere (79 ha în anul 1938, 120 ha în anul 1986, 121 ha în anul 1947 şi 62 ha în anul 1948), tribunalul va lua în considerare suprafaţa menţionată în registrul agricol din anul deposedării -1948, având în vedere că, în mod firesc, ultima înscriere în registrul agricol reflectă modificările ce au intervenit în averea imobiliară a antecesorilor titularilor cererilor de reconstituire.

Recurenţii pârâţi U au justificat modificarea înscrierilor din registrul agricol sub aspectul suprafeţelor prin faptul că, la nivelul anului 1948, cu diferenţa de teren au fost înzestrate fiicele căsătorite M, Aglaia si Elisaveta şi au precizat că suprafaţa cerută si retrocedată o cuprinde şi pe cea a acestor fiice înzestrate. Aceste susţineri însă nu au fost probate, nefiind depuse nici măcar consemnări din registrele agricole care să evidenţieze pretinsele modificări ale rolurilor agricole în sensul măririi suprafeţelor din gospodăriile fiicelor înzestrate, concomitent cu micşorarea suprafeţei exploatate de mamă.

Recurenţii pârâţi nu şi-au dovedit nici susţinerea potrivit căreia înscrierea suprafeţei de 62 ha pădure în registrul agricol şi în borderoul  populaţiei, proprietăţilor şi exploataţiilor agricole vizează doar pădurea din localitatea Moldova Suliţa, nu si cea existenta in Cîrlibaba sau locul Dadu Paltiniş, căci potrivit adresei nr.1062/19.03.2015 (f.53 dosar nr. 13066/182/2010*)  eliberată de Primăria Cârlibaba, în arhiva acestei instituţii se regăsesc registrele agricole începând cu anul 1948, în care au fost înscrişi locuitorii din Cârlibaba, însă U P nu figurează în acestea, iar borderoul reflectă suprafaţa totală de pădure aflată în exploatare în 1948, fără a distinge în raport de locul situării ei.

În ce priveşte tabloul pădurilor din anul din 1949 în care U P figurează cu o suprafaţă de 85 ha pădure în locul denumit “pârâul Glodu”, tribunalul reţine că acest înscris a fost eliberat de Ocolul Silvic Breaza, unitate care l-a şi constituit, însă Direcţia Silvică Suceava, prin adresa nr. 1274/07.05.2010(f.738 ds.nr. 654/206/2010), a menţionat că tabloul nu a fost întocmit în baza unor lucrări de amenajări silvice sau în baza unor amenajamente silvice şi că nu poate preciza nici în baza cărei legi sau ordin a fost întocmit, nici de ce există numai la unele ocoale silvice. Faţă de aceste precizări, neavând posibilitatea de a verifica îndeplinirea cerinţelor art. 1171 Cod civil, respectiv dacă înscrisul “tablou al pădurilor” a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale de la data întocmirii lui, de către un funcţionar public având dreptul de a funcţiona în locul unde s-a întocmit - pentru a-i reţine valabilitatea ca înscris autentic, instanţa apreciază că acest înscris este lipsit de valoare juridică ca dovadă a dreptului de proprietate al autoarei U P.

Coala de posesie cadastrală nr. 845 din 4 iulie 1933 nu face dovada proprietăţii ascendentului pârâţilor, U I a lui V, ci a posesiei acestuia asupra suprafeţei de 58,77 ha, din care doar o suprafaţă de 16,0880 ha avea categoria pădure, respectiv imobilele cu nr. top. 4607/2, 4610/2 şi 4615/2, aceste parcele fiind înscrise în C.F. 2686 Fundu Moldovei. 

Potrivit datelor din C.F. 759 Fundu Moldovei, U I a lui V a fost proprietarul tabular al cotelor părţi de: 3014/12480, înscrisă sub B2 lit. c şi de 2/11 din 675/12480  înscrisă  sub B10, echivalentul cotelor sale raportate la suprafaţa totală a imobilelor –păduri- cu nr. top. 4395/11, 4335/1, 4336 şi 4395/9 fiind de 35,1079 ha, nu de 33,7343 ha cum eronat a reţinut prima instanţă.

În CF 2686 Fundu Moldovei U I lui V figurează la poziţia B2 lit. c cu o cotă de proprietate de  3014/12480 parte şi la poziţia B10 lit. e cu o cotă de proprietate de 2/11 din 675/12480. Potrivit înscrierilor din foaia A, imobilele cu categoria de folosinţă pădure sunt: top. 4490/1, 4610/2, 4615/2, 4486/33 şi 4607/2 cu o suprafaţă totală de 21,087 ha, suprafaţă evidenţiată de expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză de ing. Mocan I Marius, dar şi de coala de posesie cadastrală. Echivalentul cotelor de proprietate ale proprietarului tabular U I lui V din imobilele pădure menţionate, din CF2686 Fundu Moldovei, este de 5,3000 ha, iar nu de 5,1418 ha, cum a reţinut prima instanţă.

Apoi, cota de proprietate a lui U I din imobilele pădure cu nr. top. 3600/21 şi 3827 înscrise în  CF 3015 Fundu Moldovei, cu o  suprafaţă totală de 27 ha şi 515 mp, reprezintă 0,2049 mp .

Ca urmare, totalul suprafeţei de pădure echivalente deţinute corespunzător cotelor de proprietate de U I lui V potrivit înscrierilor din CF. 759, 2686 şi 3015 Fundu Moldovei  este de 40,6128 ha (35,1079+5,3000+0,2049).

De menţionat că, aşa cum rezultă din înscrierile din CF. 759 şi 2686 Fundu Moldovei, contractele de vânzare-cumpărare încheiate de I a lui V U la data de 10.11.1925- cu fratele A a lui V U, la data de 01.06.1929- cu sora Şia l. V U şi la data de 11.02.1929 -cu sora Casandra a lui Deonisie Leustean, în nume propriu, dar si ca moştenitoare a decedatului Spiridon a lui V U, au fost operate  în CF în baza încheierii de carte funciară nr. 1133 din 21.11.1930, cota de proprietate de 3014/12480 a autorului pârâţilor de sub B2 lit. c  încorporând şi cotele de proprietate cumpărate.

Recurenţii pârâţi au criticat faptul că prima instanţă nu a ţinut cont de terenurile împădurite de la momentul deposedării şi până la analiza cererilor de reconstituire.

În această privinţă, tribunalul reţine că prin completarea la raportul de verificare nr. 9112 din 27.07.2009 întocmit de O.C.P.I. Suceava la data de 16.11.2009 s-a concluzionat, în urma suprapunerii contururilor digitizate ale planşelor cadastrale scara 1:2880 Fundu Moldovei cu harta silvică 1:20000 că suprafaţa de pădure de pe unele parcele evidenţiate în CF. 759, 2686 şi 3015 Fundu Moldovei ca teren forestier s-a diminuat (ex. nr.top. 4335/1 cu  117,0688 ha pădure potrivit CF759 are actualmente o suprafaţă de pădure de 105,3893 ha; nr.top.4395/5 cu 18,2041 ha în CF are actualmente pădure pe 16,3234 ha), iar unele dintre parcelele înscrise cu categoria de folosinţă păşune, fâneaţă sau teren neproductiv  sunt actualmente împădurite.

Astfel, potrivit raportului menţionat necontestat de părţi, la momentul elaborării lui suprafaţa totală de pădure din CF 759 Fundu Moldovei era  de 153 ha 0529mp, cea din CF 2686 Fundu Moldovei -de 32ha 1257 mp, iar cea din CF 3015 Fundu Moldovei - de 20 ha 6085 mp, iar conform adresei nr. 29878/10.12.2009 a Direcţiei Silvice Suceava aceste suprafeţe erau cuprinse în amenajamente silvice.

Însă, această stare de fapt este lipsită de relevanţă din perspectiva îndrituirii pârâţilor la reconstituirea dreptului de proprietate supuse controlului judecătoresc în prezenta cauză, pe de o parte deoarece cererile de reconstituire ale acestora formulate după intrarea în vigoare a Legii 247/2005 au vizat  exclusiv pădurile preluate în 1948 de la autoarea lor U P, iar nu alte terenuri (neproductive, păşuni sau fâneţe), împrejurare care rezultă fără echivoc din trimiterea la suprafeţele de pădure cu care autoarea sau soţul ei, U I figurau actele doveditoare anexate cererilor: registrele agricole 1942- 1946, 1948-1951, tabloul pădurilor, etc. Pârâţii petenţi nu s-au referit în cererile de stabilire a dreptului de proprietate adresate comisiilor locale la terenuri împădurite sau la terenuri care şi-au schimbat destinaţia de folosinţă de la preluarea de către stat, această ipoteză fiind enunţată abia în cursul procesului.

Pe de altă parte, chiar aplicând cotele de proprietate ale defunctului U I din cf-urile menţionate la întinderile actuale de pădure din aceste cf-uri, suprafaţa de pădure rezultată este mai mică decât suprafaţa de 62ha înscrisă de soţia supravieţuitoare U P în registrul agricol  din anul 1948 [în CF 759 Fundu Moldovei,  (3014/12480 +2/11 X 675/12480) X 153 ha 0529mp= 38 ha 4717mp; în CF 2686 Fundu Moldovei, (3014/12480 +2/11 X 675/12480) X 32 ha 1257 mp=8 ha 0751mp; în CF 3015Fundu Moldovei, 2/11 X 675/12480 X 20ha 6085mp= o,2026ha, în total 46 ha 7494mp].

Recurenţii U I, U V, U C I au apreciat că, în ceea ce-i priveşte, sunt întrunite cumulativ cele două condiţii ale art. 6 al. (1^1) din Legea 1/2000 cu modificările ulterioare, respectiv existenta unui act primar de proprietate si existenta libera a amplasamentelor la data solicitării, astfel încât în mod corect li s-a reconstituit dreptul de proprietate având în vedere menţiunile privind întinderea dreptului de proprietate relevată în registrul agricol si evidentele de la Arhivele Naţionale de la nivelul anilor 1946-1948.

Or, registrul agricol si evidentele de la Arhivele Naţionale de la nivelul anilor 1946-1948 nu constituie acte primare de proprietate obţinute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 care, coroborate cu existenţa liberă a amplasamentelor, să conducă la prezumţia absolută de proprietate instituită prin art. 6 al. 1¹ din Legea 1/2000, aşa cum a fost modificată prin Legea 247/2005.

Recurenţii pârâţi nu au înfăţişat acte primare de proprietate decât pentru cotele de proprietate ale defunctului U Ion din cărţile funciare analizate şi nu şi-au probat afirmaţia potrivit căreia între coproprietari ar fi intervenit un partaj voluntar în urma căruia autorul lor ar fi dobândit în proprietate o suprafaţă de pădure  mai mare decât echivalentul cotei sale (de 40,6128 ha ).

Partajul voluntar se poate realiza de către coindivizari în oricare dintre modalităţile prevăzute de lege şi în orice formă, inclusiv verbală, art. 730 Cod civil stabilind că împărţeala se poate realiza “fără îndeplinirea vreunei formalităţi”, însă dovada încheierii unui partaj voluntar trebuie să fie neîndoielnică, iar în speţă o asemenea dovadă nu s-a făcut.

Raportul de expertiză din dosarul nr. 394/1968 de care se prevalează pârâţii nu confirmă existenţa unui partaj voluntar între coproprietarii înscrişi în C.F. 759 ,C.F. 2686 şi CF 3015 Fundu Moldovei, ci dimpotrivă, reţine că „terenurile identificate …restul CF 759…, 2682 Fundu Moldovei…sunt în posesia moştenitorilor ce fac obiectul masei succesorale „U” sau înstrăinate de aceştia diverşilor cetăţeni…”. Acest raport de expertiză întocmit la data de 14 martie 1971 atestă faptul că,  la momentul elaborării lui, anumite terenuri din C.F. 2686, C.F. 759 Fundu Moldovei se aflau în posesia unora dintre pârâţi sau antecesori ai pârâţilor, dar evidenţiază starea de coproprietate a proprietarilor tabulari asupra imobilelor înscrise în C.F. 759 Fundu Moldovei, C.F. 2686 Fundu Moldovei.

În concluzie, tribunalul reţine că suprafaţa de teren forestier de care a fost deposedată autoarea pârâţilor recurenţi, U P, este cea de 62 ha atestată de registrul agricol al localităţii Moldova Suliţa din anii 1948-1951, care este mai mare decât cea recunoscută de prima instanţă pe baza înscrierilor din cărţile funciare.

Deşi recurenţii pârâţi au afirmat că sunt îndreptăţiţi la întreaga suprafaţa de 123,0587 ha ce le-a fost reconstituită prin hotărârile a căror anulare se solicită în cauză, nu au putut dovedi că suprafaţa de pădure preluată de stat de la autoarea lor depăşeşte 62 ha.

Prima instanţă a mai stabilit că moştenitorilor defunctei U P li s-a reconstituit dreptul de proprietate, în această calitate, în baza Legilor nr. 18/1991, nr. 169/1997 şi nr.1/2000 pentru o suprafaţă de 11 ha teren forestier astfel: în temeiul Legii 18/1991, o suprafaţă de teren forestier de 3 ha, validată de Comisia Judeţeană Suceava prin hotărârea 282/1991 (pentru 1 ha s-a eliberat titlul de proprietate 23/1992 în favoarea lui U V; pentru 1 ha s-a eliberat titlul de proprietate 24/1992 în favoarea lui Soflan Aglaia, pentru 1 ha s-a eliberat titlul de proprietate 60/1993 în favoarea lui U I), respectiv o suprafaţă de 1 ha teren cu vegetaţie forestieră la propunerea Comisiei Locale Cîrlibaba, eliberându-se şi titlul de proprietate nr. 197/1997 în favoarea lui Prisecaru E şi N V(f.1191), iar în temeiul Legii 1/2000 s-a validat prin Hotărârea Comisiei Judeţene Suceava nr. 1549/2003 o suprafaţă de teren cu vegetaţie forestieră de 7 ha, eliberându-se în favoarea lui U I şi U V titlul de proprietate 705/2005. Aceste statuări nu au format obiect de critică în recurs, intrând în puterea lucrului judecat.

Ca urmare, conform art.24 al. 1 coroborat cu art. 33 al. 1 din Legea 1/2000 cu modificările şi completările aduse prin Legea 247/2005, pârâţii erau îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate, în calitate de moştenitori ai defunctei U P, asupra diferenţei de teren forestier dintre suprafaţa primită prin aplicarea legilor fondului funciar-de 11 ha şi cea de 62 ha avută în proprietate de autoarea lor, respectiv la o suprafaţă de 51 ha teren forestier.

Cum prin Hotărârile Comisiei Judeţene Suceava nr. 1149/24.05.2007, nr. 1841/31.07.2007, nr. 5/23.01.2008,  (ultimele modificate ulterior prin H.C.J Suceava nr. 121/15.01.2009, respectiv nr. 122/15.01.2009 în sensul includerii şi altor moştenitori), pârâţilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate  pentru o suprafaţă de 123,0587 ha (83,0487 ha + 33,36 ha+ 6,65 ha), iar ulterior au fost puşi în posesie şi li s-a eliberat titlu de proprietate cu încălcarea dispoziţiilor art. 24 al. 1 din Legea 1/2000,  prima instanţă a reţinut incidenţa art. III al. 1 lit. I din Legea 169/1997, însă a făcut o aplicare greşită a acestora constatând nulitatea absolută totală a actelor de reconstituire, cu privire la întreaga suprafaţă validată.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a apreciat că nu se poate stabili cu date de carte funciară ce suprafeţe de teren să rămână în proprietatea şi posesia pârâţilor, din CF 759, CF 2686, CF 3015 şi ce suprafeţe de teren din aceleaşi cărţi funciare să revină reclamantei, întrucât atât autorii reclamantei, cât şi cel al pârâţilor au înscrise în aceste cărţi funciare cote părţi ideale şi abstracte din dreptul de proprietate, “astfel încât nu se cunoaşte care a fost vechiul amplasament, în materialitatea lor, ce le-a aparţinut”.

Însă, conform adresei nr. 10284/15.01.2014 (f.2032) a Direcţiei Silvice Suceava, de pe suprafaţa de 66,046 ha teren forestier cu care au fost puşi în posesie prin procesul verbal nr. 302/2007( în baza H.C.J. Suceava nr. 1149/2007) pârâţii au pus în valoare o cantitate de 405 mc.

Apoi, după cum rezultă din adresa nr. 7668/26.04.2013 emisă de Direcţia Silvică Suceava, de la data punerii în posesie a pârâţilor pe suprafaţa de 33,362 ha teren cu vegetaţie forestieră pe prin procesul verbal de punere în posesie nr. 218/13.09.2007, modificat prin procesul verbal nr. 276/02.07.2009, aceştia au pus în valoare cantitatea de 4546 mc material lemnos.

Prin completarea raportului de expertiză tehnică judiciară din data de 20.01.2014 s-a evidenţiat faptul că terenul forestier de 6,65 ha retrocedat pârâţilor prin titlul de proprietate nr. 453/18.11.2009 emis în baza Hotărârii Comisiei Judeţene Suceava nr. 5/2008 şi pus în posesie prin procesul verbal nr. 267 din 23.04.2009  a fost exploatat prin tăierea vegetaţiei de tip pădure.

Ţinând cont că pârâţii au exploatat integral masa lemnoasă de pe suprafaţa de 6,65 ha şi, în marea ei majoritate, de pe suprafaţa de 33,36 ha, terenuri asupra cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la propunerea Comisiei Locale Cîrlibaba, dar şi faptul că cele două suprafeţe menţionate se identifică cu nr. top. 4610/2, 4611, 4607, 4609 şi 4490/1 din CF 2686 Fundu Moldovei despre care pârâţii recurenţi au invocat în mod constant că, înainte de naţionalizarea pădurilor, au fost în posesia antecesorului lor, U I lui V, aspect confirmat la nivelul anului 1933 de coala de posesiune cadastrală nr. 845 şi, având în vedere inclusiv considerente de echitate, tribunalul apreciază că se impune ca aceste terenuri să rămână în proprietatea pârâţilor, cu consecinţa menţinerii actelor administrative de reconstituire care le vizează.

Trebuie precizat că prin Hotărârii Comisiei Judeţene Suceava nr. 5/23.01.2008 s-a validat parţial propunerea Comisiei Locale Cîrlibaba de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea pârâţilor persoane fizice, doar pentru suprafaţa de 6,65 ha, fiind amânată validarea pentru diferenţa de 2 ha în vederea completării documentaţiei, după cum rezultă chiar din conţinutul art. 1 al hotărârii.

Astfel suprafaţa de 72,1478 ha pentru care pârâţii-moştenitori ai defunctei U P- nu erau îndreptăţiţi la reconstituire, întrucât depăşeşte diferenţa de 51 ha dintre suprafaţa primită prin aplicarea legilor fondului funciar şi cea de 62 ha avută în proprietate de aceasta, se va reduce din suprafaţa de teren forestier validată prin Hotărârea Comisiei Judeţene Suceava nr. 1149/24.05.2007, prin anularea parţială a acesteia în temeiul art. III al. 1 lit. a din Legea 169/1997.

Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 al. 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, tribunalul va admite în parte recursul declarat de recurenta reclamantă A N, precum şi recursul declarat de recurenţii pârâţi U I, U V şi U Cătălin I împotriva sentinţei civile nr. 4819/24 iunie 2015 a Judecătoriei Baia Mare, pe care o va modifica parţial în sensul că va admite în parte cererea formulată şi precizată de reclamanta A N, va constata nulitatea absolută parţială a Hotărârii Comisiei Judeţene de Aplicare a Legii Fondului Funciar Suceava nr. 1149/24.05.2007, poziţia nr. 2 din anexa 37-16, referitoare la pârâţi, în limita interesului legitim al acesteia de a acţiona, respectiv pentru suprafaţa de 47.33 ha teren cu vegetaţie forestieră şi va admite cererea conexată, formulată şi precizată de reclamantul Prefectul Judeţului Suceava constatând nulitatea absolută parţială a Hotărârii Comisiei Judeţene de Aplicare a Legii Fondului Funciar Suceava nr. 1149/24.05.2007, poziţia nr. 2 din anexa 37-16, pentru suprafaţa de 72,1478 ha teren cu destinaţie  forestieră care include suprafaţa de 47.33 ha pentru care se admite cererea formulată de reclamanta A N.

Cum prin H.C.J. Suceava nr. 1149/24.05.2007 s-a reconstituit dreptul de proprietate al pârâţilor pentru o suprafaţă de 83,0487 ha, din care 66, 0487 ha cu amplasament şi 17 ha “numai ca drept de proprietate”, suprafaţa de 72,1478 ha pentru care se anulează hotărârea va cuprinde cele 17 ha –fără amplasament- şi 55, 1487 ha din cele 66,0487 ha pentru care pârâţilor li s-a eliberat procesul verbal de punere în posesie nr. 302 din 16.12.2007.

Pentru a face posibilă această operaţiune, tribunalul va anula în tot procesul verbal de punere în posesie nr. 302 din 16.12.2007 şi va dispune efectuarea unei noi puneri în posesie a pârâţilor U I, U V, U C I, L N, L Ion, L C C, L M, D A, U R, L M, M I, I O,  Şofronie D P, L G Ş, C O F, P D I, N V, D R A, L A, B I, P D A, U V, H M A şi U Z, pentru suprafaţa de 10.9 ha teren forestier pentru care s-a păstrat valabilitatea Hotărârii C.J. Suceava nr. 1149/24.05.2007, poziţia nr. 2 din anexa 37-16, din fostul amplasament stabilit prin procesul verbal anulat, nr. 302/16.12.2007.

La efectuarea punerii în posesie,  Comisia Locală Moldova Suliţa va ţine seama şi de faptul că, potrivit a adresei nr. 10042/09.01.2014 (f.2033) a Ocolului Silvic Breaza, pârâţii recurenţi U I şi U V şi tatăl recurentului U Cătălin au exploatat masă lemnoasă de pe suprafaţa de 66,046 ha teren forestier cu care au fost puşi în posesie prin procesul verbal nr. 302/2007, respectiv: din u.a. 158, 161 B -92mc, din u.a. 158C -28mc, din u.a. 158,161A -108 mc, din u.a.161A- 33mc, din u.a.161BE -99mc, din u.a.157A,158A-17mc, din u.a.158A-28mc, suprafeţele exploatate urmând a fi atribuite, pe cât posibil, pârâţilor. 

Tribunalul va menţine Hotărârea Comisiei Judeţene Suceava nr. 1841/31.07.2007, poziţia nr. 2 anexa 37-17, modificată prin Hotărârea  Comisiei Judeţene Suceava nr. 121/15.01.2009, procesul verbal de punere în posesie nr. 276/02.07.2009 eliberat pârâţilor pentru suprafaţa de 33,3620 ha teren cu destinaţie forestieră, precum şi Hotărârea  Comisiei Judeţene Suceava nr. 5/23.01.2008, poziţia nr. 10 din anexa 37-19, modificată prin Hotărârea Comisiei Judeţene Suceava nr. 122/15.01.2009, procesul verbal de punere în posesie nr. 267 din 23.04.2009 şi Titlul de proprietate nr. 453/18.11.2009 emis pârâţilor pentru suprafaţa de 6,65 ha teren cu destinaţie forestieră, pentru considerentele expuse anterior.

De menţionat că procesul verbal de punere în posesie nr. 218/13.09.2007 eliberat în temeiul H.C.J. 1841/2007 pentru suprafaţa de 33,3620 ha pădure a fost anulat prin Sentinţa civilă nr. 742/27.05.2009 a Judecătoriei Vatra Dornei, fiind realizată o nouă punere în posesie, în baza aceleiaşi hotărâri şi pe aceeaşi suprafaţă, prin procesul verbal de punere în posesie nr. 276/02.07.2009 .

Cererea de intervenţie în interesul reclamantului Prefectul Judeţului Suceava, formulată de intervenienta A N, va fi admisă în parte, în limitele interesului justificat pentru invocarea nulităţii absolute a actelor de reconstituire, astfel cum a fost determinat prin prezenta decizie.

În ce priveşte cheltuielile de judecată ocazionate de judecata în etapele procesuale anterioare prezentului recurs, Tribunalul constată că reclamanta recurentă A N a solicitat obligarea pârâţilor persoane fizice la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 43.063 lei în primul ciclu procesual, de 5660 lei în primul recurs şi de 1910 lei în rejudecare.

Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată pretinse pentru prima judecată în faţa instanţei de fond, tribunalul reţine că din totalul de 43.063 lei reclamanta A N a dovedit cu înscrisurile justificative depuse la filele 2225 -2271 doar suma de 39.952 lei. 

Apoi, tribunalul reţine că la un termen anterior de judecată, din data de 09.10.2013, reclamanta A N a solicitat instanţei obligarea expertului Mocan I Marius să o despăgubească cu suma de 3852,87 lei reprezentând contravaloarea transportului şi a cazării pentru termenele de judecată din 13 martie, 10 aprilie, 8 mai, 5 iunie, 3 iulie şi 11 septembrie 2013, apreciind că acesta se face vinovat pentru amânarea judecăţii prin nedepunerea la termen a lucrării de expertiză ordonate în cauză.  Aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din data de 19.02.2014 reclamanta a stăruit la obligarea expertului la despăgubiri, însă nu a înţeles să timbreze cererea, motiv pentru care instanţa a anulat cererea în despăgubiri ca netimbrată.

Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părţii „care cade în pretenţii”. Întrucât această culpă procesuală este cea care trebuie să fundamenteze fiecare sumă la care va fi obligată partea care a căzut în pretenţii, cu titlu de cheltuieli de judecată, tribunalul apreciază că, atâta timp cât însăşi reclamanta a apreciat că expertul tehnic judiciar este culpabil pentru prejudiciul material cauzat prin deplasarea la termenele de judecată din 13 martie, 10 aprilie, 8 mai, 5 iunie, 3 iulie şi 11 septembrie 2013, când judecata s-a amânat pentru lipsa raportului de expertiză ordonat în cauză,  nu pot fi obligaţi pârâţii la repararea acestui prejudiciu.

Ca urmare, cu menţiunea că înscrisurile doveditoare ale sumei de 3852,87 lei solicitată expertului cu titlu de despăgubiri sunt ataşate şi ca probă a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, tribunalul va deduce din suma de 39.952 lei suma de 3852 lei,  apreciind cuantumul cheltuielilor de judecată dovedite de reclamanta A N în primul ciclu procesual, la nivelul sumei de 36.100 lei.

 Apoi, apreciind că cererea reclamantei a fost admisă în proporţie de 60%, în condiţiile în care a solicitat anularea actelor de reconstituire emise pârâţilor pentru o suprafaţă de 77,0607 ha, iar cererea sa a fost admisă, în limita interesului justificat,  pentru 47,33 ha  şi ţinând seama de faptul că autorităţile administrative implicate în procedura administrativă de stabilire a dreptului de proprietate supusă controlului judiciar în prezentul proces sunt culpabile, în egală măsură cu titularii cererilor de reconstituire, pentru generarea litigiului, în temeiul art. 274 şi 277 Cod procedură civilă, tribunalul îi va obliga pe pârâţii U I, U V, U C I, L N, L Ion, L C C, L M, D A, U R, L M, M I, I O,  Şofronie D P, L G Ş, C O F, P D I, N V, D R A, L A, B I, P D A, U V, H M A şi U Z să-i plătească reclamantei A N suma de 13.071 lei cheltuieli de judecată, calculată astfel: ½ din 60% din (36.100 lei+5560 lei + 1910 lei).

Tribunalul a reţinut că reclamanta a solicitat doar obligarea pârâţilor persoane fizice la cheltuieli de judecată, iar pârâţii au arătat că vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

În temeiul art. 56 Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 4819/2015 a Judecătoriei Baia Mare de recurenta A N în calitate de intervenientă în interesul reclamantului Prefectul Judeţului Suceava se va respinge ca neavenit, cât timp partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi  recurs.

Domenii speta

Spete similare