Acţiune în constatare

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 8698/2014

Şedinţa publică de la 23 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE A P

Grefier N V

Pe rol se află  judecarea cauzei civile  privind pe reclamantul T.A şi pe pârâta SC C. D. SA C. - prin reprezentant zonal SC C. D. SA A, având ca obiect acţiune în constatare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică la prima strigare a răspuns pârâta – reclamanta prin avocat, lipsă fiind reclamantul pârât.

Procedura de citare este  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Instanţa lasă cauza la a doua strigare, pentru dezbateri în contradictoriu, conf. alin. 11-13, art. 104 din R.O.I. al inst. jud. (H.C.S.M. 387/2005).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică la a doua  strigare au răspuns reclamantul pârât prin avocat Tufeanu Ion şi pârâta – reclamanta prin avocat.

Procedura de citare este  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

În baza disp. art..131 alin1N.cod. proc.civ, constată că Judecătoria Piteşti este competentă material, general şi teritorial să soluţioneze prezenta cauza.

Instanţa invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active a  pârâtei reclamante pentru cererea reconvenţională şi o pune în discuţia părţilor.

Apărătorul reclamantului – pârât solicită instanţei admiterea excepţiei şi în subsidiar unirea acesteia cu fondul cauzei, cu susţinerea că este contestat dreptul de creanţă al pârâtei – reclamante. De asemenea învederează instanţei că este o acţiune standard, în anii trecuţi se insista pe declinarea cauzelor în favoarea Judecătoriei Craiova, mai nou  se insistă pe locul desfăşurării contractului.

Apărătorul pârâtei – reclamante solicită instanţei respingerea excepţiei, cu susţinerea că pârâta reclamanta are un drept de creanţă faţă de reclamantul – pârât, cu susţinerea că preţul energiei electrice este rezultat din preţul energiei plus preţul de transport, astfel că pârâta – reclamanta are un drept de creanţă faţă de reclamantul – pârât şi prin urmare are calitate procesuală în prezenta cauză.

Instanţa deliberând asupra excepţiei invocate, apreciază că pentru corecta soluţionare a acesteia  se impune administrarea aceloraşi probe ca şi pentru fondul cauzei, motiv pentru care în baza dispoziţiilor art. 248 Ncpc urmează a dispune unirea acesteia cu fondul cauzei.

Apărătorii părţilor având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat.

Apărătorul reclamantului – pârât solicită instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri cele de la dosar, altele nu deţin,  a probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiat un martor, a probei cu interogatoriul pârâtei , precum şi a probei cu expertiză în specialitatea energetică cu prorogarea discuţiei asupra încuviinţării acesteia după administrarea primelor categorii de probe.

Apărătorul pârâtei – reclamante arată că nu se opune probelor solicitate de reclamant, respectiv proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză în specialitatea energetica, solicitând verificarea metrologică a aparatului de măsurare,  însă se opune încuviinţării probei testimoniale pe teza probatoriu indicată, respectiv identificarea receptoarelor, acestea au fost identificate prin nota de constatare, care a fost semnată şi de reclamant şi solicită în apărare încuviinţarea probei cu înscrisurile de la dosar.

Apărătorul reclamantului – pârât arată că persoana care a semnat este persoana care a fost de faţă la momentul controlului, este o persoana de sex feminin. Receptoarele în funcţiune determină  un consum.

Apărătorul pârâtei arată că nota de constatare are o rubrică pentru martori, care nu este semnată.

Instanţa având în vedere dispoziţiile art.255 Cod procedură civilă încuviinţează pentru ambele părţi, proba cu înscrisuri, luând act ca este vorba de înscrisurile aflate la dosar, constatând  ca fiind utilă, concludentă şi pertinentă soluţionării litigiului.

Instanţa având în vedere proba testimonială solicitată de reclamant, precum şi proba cu interogatoriu şi proba cu expertiză în specialitatea energetică, în baza disp. art. 255 CPC, le respinge apreciind că nu sunt utile soluţionării cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi incidente de soluţionat, în temeiul art. 392 Cod Procedură Civilă, instanţa deschide dezbaterile asupra fondului.

Apărătorul reclamantului – pârât solicită instanţei admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu susţinerea că pârâta nu are nici un drept de creanţă faţă de reclamant,  cu susţinerea că un apartament care nu este locuit nu are nici consum. Acel NPL nu are un fundament legal.

Apărătorul pârâtei – reclamante solicită instanţei respingerea cererii principale ca neîntemeiată, admiterea cererii reconvenţionale şi obligarea reclamantului-pârât la plata facturilor enumerate, precum şi la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea învederează instanţei că nota de constatare este semnată, pretenţiile sunt întemeiate, iar cât priveşte suma aceasta a fost stabilită în baza unor norme legale. Prin nota de constatare s-a constat intervenţia neautorizată asupra aparatului, nota de constatare este semnată de reclamant, pretenţiile sunt întemeiate, iar calculul creanţei a fost stabilit în baza unor norme legale.

Apărătorul reclamantului solicită instanţei respingerea cererii reconvenţionale, cu susţinerea că acel apartament nu este locuit. De asemenea solicită instanţei amânarea pronunţării pentru a depune la dosar chitanţa reprezentând onorariul de avocat.

 Considerându-se lămurită, potrivit disp. art. 394 Cod procedură civilă, instanţa declară dezbaterile închise şi reţine cauza în pronunţare.

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată la data de 06.06.2013 pe rolul Judecătoriei Piteşti sub nr.11467/280/2013,  reclamantul T.A a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C. D. SA C., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate inexistenţa dreptului de creanţă al pârâtei în sumă de 11644,65 lei aferent facturii nr.1061292770/06.03.2013, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, a arătat că în luna martie 2013, pârâta a emis factura nr.1061292770, ca urmare a unei verificări efectuate la proprietatea sa, privind funcţionarea contorului electric, când s-ar fi constatat „intervenţia neautorizată asupra contorului”. Controlul a avut loc în prezenta unei alte persoane, C. L. E., iar nu în prezenţa sa, şi, întrucât, datorită specificului muncii, este în mare parte a timpului plecat, nu a contestat procesul-verbal de control sau factura; apartamentul era în renovare, iar în interior nu erau consumatori, cei menţionaţi în NTL fiind cei preconizaţi a se utiliza.; consumul calculat conform notei de constatare nu poate fi real pentru un apartament gol; în ziua de 06.03.2013 s-a întrerupt furnizarea energiei electrice, fără preaviz.

Mai arată că nu datorează nimic pârâtei, nici nota de constatare şi nici factura neconstituind titluri executorii.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.35, art.109, art.113 pct.3, pct.7, prct.8, pct.9 C.pr.civ., art.1345 şi urm.C.civ.

A solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză tehnică.

A ataşat, în copie, înscrisuri (filele 4-12).

La data de 30.12.2013, reclamantul a depus la dosar interogatoriul, lista cu numele şi adresa martorului, taxa de timbru, înscrisuri.

La data de 04.02.2014, pârâta SC C.D. SA C. a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională (filele 41-48).

Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, pe motiv că au fost constatate abateri de la normele legale privind consumul de energie electrică, fiind întocmită nota de constatare nr.727718/21.02.2013 între împuternicitul furnizorului şi soţia consumatorului; a fost emisă factura nr. 1061292770/06.03.2013, în valoare de 11644,65 lei, contestată de reclamant şi factura nr.1061292771/06.03.2013, în cuantum de 144,68 lei, necontestată. Reclamantul, având paza juridică a grupului de măsurare a energiei electrice de la data semnării contractului cu SC C. V. SA, este direct răspunzător de bunurile date în custodia acestuia, în raport de dispoziţiile art.87 lit.b şi art.110 din Regulament, iar pârâta, în calitate de proprietar al lucrului alterat, este îndreptăţită să obţină despăgubirea pentru prejudiciul suferit de la cei care au în paza juridică contorul.

Mai arată că, prin consum fraudulos, în conformitate cu art.90 alin.2 lit.b din Regulament se înţelege orice intervenţie la instalaţia electrică, ce afectează funcţionarea corectă a grupului de măsurare, C. fiind îndreptăţit să calculeze şi să recupereze energia electrică consumată şi neînregistrată de grupul de măsurare.

Consumul de energie se calculează în raport de dispoziţiile art.42 alin.4 din Regulament, iar prin emiterea facturii, pârâta urmăreşte să recupereze prejudiciul constând în contravaloarea energiei electrice tranzitate prin reţeaua electrică de gestiune, energie electrică care a fost consumată, nu a fost înregistrată pe contor şi nici nu a fost facturată de furnizor.

Calculul ce a condus la emiterea facturii pentru recuperarea energiei electrice şi a serviciilor auxiliare a fost realizat ţinând cont de receptorii ce au fost inventariaţi cu acordul reclamantului, la data întocmirii notei de constatare, în raport de puterea instalată a receptorilor respectivi, coeficientul mediu de cerere şi durata de utilizare normată a acestora, fiind scăzută cantitatea de energie electrică achitată pentru perioada în care a fost stabilit calculul.

Prin cererea reconvenţională, pârâta-reclamantă a arătat că deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în valoare de 11789,33 lei, temeinicia şi legalitatea emiterii facturii fiind arătate în cuprinsul întâmpinării.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.205, art.209 C.pr.civ., art.349 şi urm., art.1381, art.1386 şi urm.C.pr.civ., Legea nr.123/2012, H.G. nr.1007/2004.

Au fost ataşate înscrisuri (filele 49-58).

La data de 03.03.2014, reclamantul a depus întâmpinare la cererea reconvenţională şi răspuns la întâmpinare (fila 62).

Prin rezoluţia din data de 31.03.2014, a fost fixat termen de judecată la data de 13.05.2014.

Prin încheierea din data de 19.09.2014, constatând că există identitate de părţi, obiect şi cauză între acţiunea ce a format obiectul dosarului nr.11467/280/2013 şi cererea reconvenţională din dosarul nr.26814/280/2013, s-a dispus reunirea celor două cauze în cadrul dosarului nr.11467/280/2013.

Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr.26814/280/2013, înregistrat pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 12.12.2013, reclamanta SC C. D. SA - prin mandatar C. R. C. M. S. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul T.A, obligarea acestuia la plata sumei de 11789,33 lei reprezentând contravaloarea energie electrică agenţi economici/casnici, obligarea la plata dobânzii legale până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în urma verificării instalaţiei electrice de alimentare si măsurare la locul de consum aparţinând pârâtului, inspectorii din cadrul societăţii au întocmit procesul verbal de constatare/nota de constatare, privind neregulile observate la faţa locului. Procesul - verbal de constatare/nota de constatare a fost întocmit/ă în prezenţa pârâtului şi a fost adus/ă la cunoştinţa acestuia, fiind semnat de pârât, însă pârâtul nu a formulat obiectiuni, nu a contestat înscrisul; ca urmare, s-a constatat că pârâtul consumă energie electrică fără ca aceasta să fie înregistrată de aparatul de masură/contorul electric, fapt evidenţiat în procesul verbal de constatare/nota de constatare. Ulterior, s-a procedat, cu acordul pârâtului, la inventarierea aparatelor de consum energie electrică, urmând a se stabili consumul in conformitate cu art. 142 alin. 4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din data de 25.06.2004, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004 potrivit căruia în cazul consumului fraudulos perioada de recalculare va fi de 1 an pentru consumatorii casnici si de 6 luni pentru ceilalţi consumatori.

S-a susţinut că, în ceea ce priveşte expedierea facturilor reprezentând recuperare energie electrică agenţi economici, respectiv verificare şi constatare consum neînregistrat, aceasta se realizează cu operatorul naţional din domeniul serviciilor poştale şi care se află în proprietatea statului roman, instituţia menţionata fiind furnizor unic al acestui serviciu universal in orice punct de pe teritoriul României.

Facturile au fost acceptate la plata de pârât, având în vedere că acestea nu au fost contestate, conform art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG 1007/2004 care stabileşte ca debitorul/pârâtul avea obligaţia ca în cazul în care contestă valoarea facturii să comunice acest fapt furnizorului în termen de 15 zile de la primirea facturii.

A mai arătat că valoarea prejudiciul cauzat petentei, exclusiv din culpa pârâtului, este în sumă de 11789,33 lei pentru care s-au emis facturile cuprinse în fişa de client, fiind  îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale: existenţa unui prejudiciu, existenţa faptei ilicite, existenţa raportului de cauzalitate între fapta şi prejudiciu şi exista vinovăţia pârâtului constând în consumul de energie electrică fără ca aceasta să fie înregistrată de aparatul de masură/contorul electric, vinovăţie recunoscută de pârât prin semnarea procesului verbal de constatare/notei de constatare, precum si prin faptul că acesta nu a formulat obiectiuni/nu a contestat înscrisul în discuţie.

Precizează că pârâtul a fost pus în întârziere cu privire la plata debitului restant.

În drept, au fost invocate disp. art.194 şi urm.C.pr.civ., art.1357 şi urm.C.civ., art.1.516 şi art. 1.521 C.civ., art.142 alin.4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din 25.06.2004, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, Legea nr.13/2007, O.G. nr.13/2011.

S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Anexat acţiunii s-a depus un set de înscrisuri (filele 8-34).

La data de 23.04.2014, pârâtul a depus la dosar întâmpinare (filele 39-40), prin care a solicitat conexarea dosarului nr.26814/280/2013 la dosarul nr.11467/280/2013, întrucât reclamanta a formulat cerere reconvenţională privind existenţa aceluiaşi drept de creanţă. Pe fond, au fost arătate considerentele expuse în cuprinsul acţiunii ce formează obiectul dosarului nr.11467/280/2013.

A solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză.

La data de 22.05.2014, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare (filele 45-47).

În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei-reclamante instanţa constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente.

Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului  şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitatea procesuală activă), precum şi între persoana pârâtului şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitatea procesuală pasivă). Reclamantul fiind cel care porneşte acţiunea civilă, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată.

Din motivarea cererii reconvenţionale, se reţine că obiectul cauzei deduse judecăţii îl reprezintă recuperarea prejudiciului suferit ca urmare a consumului fraudulos de energie electrică, pârâta-reclamantă invocând în susţinerea cererii sale întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale.

Astfel, în prezenta cauză pârâtei-reclamante îi revine obligaţia de a face dovada faptului că în patrimoniul său a fost produs un prejudiciu, ceea ce impune demonstrarea dreptului său de proprietatea asupra energiei electrice consumate fraudulos.

Faţă de obiectul cererii reconvenţionale, instanţa va analiza calitatea procesuală a pârâtei-reclamante în baza dispoziţiilor legale aplicabile, dar şi a dispoziţiilor contractului de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr.1000191141-000/30.05.2011.

Prin art.2 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin HG nr. 1007/2004 se determină domeniul de aplicare cu arătarea subiectelor de drept implicate şi anume: furnizorul, consumatorul şi operatorul de reţea.

În continuare, prin art. 4 pct. 20 şi 30-31, se face distincţie între activitatea de furnizare de energie electrică (prin care se înţelege activitatea de comercializare a energiei electrice la consumator, reprezentând un pachet de servicii care include şi facturarea energiei electrice  - lit.d) şi operatorul de reţea, acesta fiind operatorul de transport şi de sistem sau operatorul de distribuţie , acesta din urmă fiind definit drept persoana juridică, titulară a unei licenţe de distribuţie, care deţine, exploatează, întreţine, modernizează şi dezvoltă o reţea electrică de distribuţie (similar, distribuitor) – pct. 30

Cu privire la facturarea şi plata energiei electrice, se stabilesc raporturi contractuale între furnizor şi consumator – art. 33 (furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul) şi art. 34 (contractul de furnizare stabileşte raporturile dintre un furnizor şi un consumator cu privire la furnizarea energiei electrice, inclusiv facturarea şi plata energiei electrice), încheierea contractului fiind supusă condiţiei prealabile a încheierii de către furnizor şi, în mod excepţional de către consumator, a unui contract de distribuţie şi/sau de transport cu operatorul de reţea care deserveşte locul de consum – art. 40 Regulament.

Facturarea consumului de energie electrică, inclusiv pentru situaţia consumului fraudulos, se face exclusiv de către furnizorul de energie electrică. În acest sens, art. 128 alin. 1 din Regulament prevede că furnizorul emite factură unui consumator pentru energia electrică furnizată, pe baza înregistrărilor grupurilor de măsurare. Prin excepţie, pentru situaţiile în care se  constată că înregistrările grupurilor de măsurare nu corespund consumului real (grup de măsurare defect sau cu erori mai mari decât permit reglementările în vigoare, consum fraudulos etc), facturarea se face corespunzător valorilor estimate prin aplicarea metodologiilor specifice propuse de furnizor şi aprobate de autoritatea competentă.

De asemenea, şi Legea nr. 123/2012 face distincţia între furnizorul de energie electrică – art.3 pct. 26 (furnizor - persoană fizică şi/sau juridică ce desfăşoară activitatea de furnizare de energie) şi operatorul de distribuţie/operatorul de transport şi de sistem – art.3 pct. 39 (operator de distribuţie - orice persoană fizică sau juridică ce deţine, sub orice titlu, o reţea electrică de distribuţie şi care răspunde de exploatarea, de întreţinerea şi, dacă este necesar, de dezvoltarea reţelei de distribuţie într-o anumită zonă şi, după caz, a interconexiunilor acesteia cu alte sisteme, precum şi de asigurarea capacităţii pe termen lung a reţelei de a satisface un nivel rezonabil al cererii de distribuţie de energie electrică), art.3 pct.40 (operator de transport şi de sistem - orice persoană juridică ce deţine, sub orice titlu, o reţea electrică de transport şi care răspunde de operarea, asigurarea întreţinerii şi, dacă este necesar, de dezvoltarea reţelei de transport într-o anumită zonă şi, acolo unde este aplicabilă, interconectarea acesteia cu alte sisteme electroenergetice, precum şi de asigurarea capacităţii pe termen lung a reţelei de transport de a acoperi cererile rezonabile pentru transportul energiei electrice).

Prin furnizare de energie electrică se înţelege activitatea de vânzare de energie electrică către clienţi, precum şi alimentarea cu energie electrică a locurilor de consum aflate în proprietatea furnizorului (art.3 pct.25).

Distribuţia de energie electrică presupune transportul energiei electrice prin reţele de distribuţie de înaltă tensiune, medie tensiune şi joasă tensiune, cu tensiune de linie nominală de până la 110 kV inclusiv, în vederea livrării acesteia către clienţi, fără a include furnizarea (art.3 pct.22).

Conform art.52 alin.2, energia electrică furnizată clientului se facturează de către furnizor, conform reglementărilor ANRE şi prevederilor legale în vigoare.

Prin acelaşi act normativ la art.61, se stabileşte obligaţia consumatorului de a răspunde pentru daunele cauzate furnizorului/operatorului de reţea din culpa sa, în condiţiile stabilite prin contractul de furnizare, iar în cazul intervenţiilor asupra instalaţiilor electrice de către persoane neautorizate, operatorul de reţea este îndreptăţit să întrerupă alimentarea cu energie electrică, în conformitate cu reglementările specifice ale ANRE.

Art. 142 alin. 4 din Regulament, invocat de pârâta-reclamantă ca temei al cererii stabileşte doar modul de recalculare în cazul consumului fraudulos. Această dispoziţie trebuie corelată cu art.128 alin.1, în sensul că facturarea consumului fraudulos se face de către furnizorul de energie electrică.

Totodată art.156 din Regulamentul aprobat prin H.G.nr.1007/2004 reglementează procedura contestării facturilor emise de furnizor, fără să rezulte calitatea operatorului de distribuţie în facturarea consumului de energie electrică.

Obligaţia consumatorului de a plăti despăgubiri furnizorului sau operatorului de reţea subzistă, în baza art.191 alin.1 din Regulament, pentru pagubele dovedite, produse operatorului de reţea sau altor consumatori, ca urmare a funcţionării necorespunzătoare a echipamentelor sau a instalaţiilor proprii ori a acţiunii personalului propriu. Însă, pe de-o parte, consumul fraudulos de energie electrică nu reprezintă o pagubă în patrimoniul operatorului de reţea, iar pe de altă parte, pentru situaţia particulară a consumului fraudulos sunt aplicabile dispoziţiile art. 128 alin.1.

În cauză pârâta-reclamantă SC C. D. SA are calitatea de operator de distribuţie.

Consumatorul de energie electrică este în raport contractual cu furnizorul de energie electrică, SC C.V. SA, raport contractual născut în baza contractului de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr.1000191141-000/30.05.2011 (filele 110-113). Obiectul contractului îl constituie furnizarea energiei electrice la locul de consum şi reglementarea raporturilor dintre furnizor şi consumator privind furnizarea, condiţiile de consum, facturarea şi plata energiei electrice. (art.1)

Conform art.6 din contractul menţionat, SC C. V. SA, în calitate de furnizor are dreptul să aplice prevederile legislaţiei în vigoare în cazul în care constată consum fraudulos de energiei electrică şi intervenţii necontrolate sau intenţionate în instalaţiile furnizorului.

Totodată, dispoziţiile art.16 din acelaşi contract sunt în sensul că furnizorul este în drept să recupereze de la consumator contravaloarea energiei electrice consumate fraudulos.

Faţă de dispoziţiile legale şi contractuale precitate, se constată astfel că reclamanta, în calitate de operator de distribuţie, nu are raport juridic decât cu furnizorul, în baza contractului de distribuţie încheiat cu acesta, fără ca între consumatorul contractual al SC C. V.SA şi operatorul de reţea, SC C. D. SA, să existe vreun raport, fie de natură contractuală, fie legală.

Prin dispoziţiile legale şi convenţionale mai sus menţionate se reglementează expres raportul juridic dintre consumatorul de energie electrică şi furnizor, în ceea ce priveşte măsurarea şi facturarea energiei electrice, nefiind inclus în acest raport şi operatorul de distribuţie, care, deşi deţine în proprietate contorul electric, nu are ca atribuţii facturarea consumului de energie (fie şi fraudulos), energia electrică facturându-se de către furnizor.

În conformitate cu prevederile art. 126 alin.1, art. 128 alin.1 şi art.141 din HG 1007/2004, în situaţia în care se constată defectarea echipamentului de măsurare sau că s-a consumat fraudulos energie electrică, recalcularea energiei electrice trebuie realizată doar de furnizorul de energie electrică în baza unei proceduri de recalculare care obligatoriu trebuie supusă aprobării ANRE.

Din probele administrare, instanţa reţine că între părţile din prezenta cauză nu există un contract, şi nici nu a intervenit un fapt juridic sau vreo dispoziţie legală care să dea naştere unui raport juridic obligaţional.

Prin motivarea întâmpinării, chiar pârâta arată că reclamantul, având paza juridică a grupului de măsurare a energiei electrice de la data semnării contractului cu SC C.V. SA, este direct răspunzător de bunurile date în custodia acestuia, în raport de dispoziţiile art.87 lit.b şi art.110 din Regulament, iar pârâta, în calitate de proprietar al lucrului alterat, este îndreptăţită să obţină despăgubirea pentru prejudiciul suferit de la cei care au în paza juridică contorul. Astfel, lucrul alterat, care ar îndreptăţi-o pe pârâtă la despăgubiri, nu poate fi decât contorul şi instalaţia aferentă, proprietatea pârâtei.

Prin urmare, în lipsa dovedirii de către pârâta-reclamantă a calităţii sale de furnizor implicit, care să-i permită să efectueze atât activitatea de distribuţie, cât şi activitatea de furnizare, nu se justifică, în baza dispoziţiilor legale enunţate, calitatea sa de proprietar al energie electrice şi, astfel, de persoană în patrimoniul căreia s-a realizat prejudiciul ca urmare a consumului fraudulos de energie electrică invocat.

Având în vedere situaţia de fapt şi de drept anterior expusă, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei-reclamante, invocată din oficiu şi, în consecinţă, va respinge cererea reconvenţională ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Din proba cu înscrisuri administrată în cauză, se reţine că pârâta a emis factura nr. 1061292770/06.03.2013, pentru suma de 11644,65 lei, aceasta reprezentând contravaloarea energiei electrice calculate ca urmare a unui pretins consum fraudulos de către reclamant. Or, raportat la considerentele de mai sus, instanţa apreciază că, şi în situaţia unui consum fraudulos, doar furnizorul este îndreptăţit să emită factura de energie electrică.

De asemenea, tot furnizorul este cel îndreptăţit să întrerupă alimentarea cu energie electrică în toate cazurile în care se constată consum fraudulos de energie electrică (pct.2.3 din anexa contractului de furnizare), iar instalaţia de alimentare debranşată nu se va repune sub tensiune înainte de recuperarea prejudiciului (pct.2.4 din anexă), prin urmare, titularul emiterii facturii şi în această situaţie este tot furnizorul, astfel că pârâta nu este îndreptăţită nici la recuperarea debitului din factura nr.1061292771/06.03.2013, în cuantum de 144,68 lei. 

Cum factura a fost emisă de pârâtă, în calitate de distribuitor de energie, iar nu de furnizorul de energie, SC C.V.SA, în calitate de proprietar, faţă de dispoziţiile art.35 C.pr.civ., instanţa apreciază acţiunea ca fiind întemeiată, urmând a fi admisă şi a constata  inexistenţa dreptului de creanţă al pârâtei-reclamante în sumă de 11644,65 lei din factura nr.1061292770/06.03.2013. 

În temeiul art.453 C.pr.civ., instanţa va obliga pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât suma de 810lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei-reclamante.

Admite acţiunea formulată de reclamantul T.A, în contradictoriu cu pârâta  SC C. D. SA C. - prin reprezentant zonal SC C. D. SA A.

Constată inexistenţa dreptului de creanţă al pârâtei-reclamante în sumă de 11644,65 lei din factura nr.1061292770/06.03.2013.

Respinge cererea reconvenţională ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Obligă pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât suma de 810 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Piteşti.

Pronunţată în şedinţa publică de la 23 Septembrie 2014

Preşedinte,

A P

Grefier,

N V

Red./tehn. AP/21 noiembrie 2014

4 ex.

Domenii speta

Spete similare