Ordonanta de plata

Prin cererea înregistrată la această instanţă la nr.636/292 din 05 martie 2014 creditoarea S.C. CEZ VÎNZARE S.A. a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată prin care să fie obligat debitorul Spitalul C… RV să-i plătească: suma de 369.021,34 lei reprezentând contravaloarea facturilor de energie electrică neachitate; suma de 25.818,78 lei – penalităţi calculate pentru fiecare zi de întârziere, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor în vigoare; cu cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, anunţ mica publicitate, INEP, etc.

În motivarea cererii, în fapt, s-a arătat că între creditoare şi debitor s-a derulat un contract de furnizare a energiei electrice pentru care i s-a atribuit codul de abonat 90092461, în baza căruia i s-au emis facturile cuprinse în Fişa contabilă ataşată cererii, în valoare totală de 394.840,12 lei.

 În conformitate cu condiţiile generale ale acestui contract, reglementat prin act normativ, însuşite de debitoare,  creditoarea avea obligaţia să-i furnizeze servicii de energie electrică iar debitorul să achite valoarea acesteia, în baza facturilor pe care le emitea în maxim 10 zile calendaristice de la înregistrarea facturilor la consumator.

Începerea derulării relaţiilor contractuale s-a realizat la data de la care debitorul a început să consume energie electrică, însuşindu-şi, totodată, toate obligaţiile contractului – cadru de furnizare a energiei electrice. În dovedirea recunoaşterii şi însuşirii derulării contractului stă şi faptul că debitorul a efectuat o serie de plăţi, aşa cum rezultă şi din situaţia financiară anexată cererii.

Este de notorietate faptul că pentru energia electrică livrată consumatorilor se aplică preţuri negociate sau tarife reglementate în funcţie de categoria acestora, eligibili sau captivi şi de opţiunile fiecărui consumator. Tarifele reglementate pentru energia electrică se stabilesc pe baza metodologiilor aprobate şi publicate de către autoritatea competentă, sunt aprobate prin ordine ale autorităţii competente care se publică în M.Of. al României, partea I-a.

Tariful pe care debitorul l-a ales este determinabil, având în vedere că pe facturile emise în baza contractului este trecut atât tariful cât şi cantitatea de energie consumată.Pentru serviciile prestate şi neachitate la termen s-au calculat penalităţi conform contractului (art.14 al.1) iar tariful aplicat este reglementat de către A.N.R.E. şi publicat în Monitorul Oficial ori de câte ori acesta suferă modificări. Valoarea procentuală a penalităţilor este de 0,3% pe zi calendaristică. Orice modificări, condiţii de plată, de contestare a valorii facturilor emise etc. sunt comunicate consumatorilor de fiecare dată, când ele intervin, pe verso la facturi, astfel încât nu se poate invoca necunoaşterea legii.

Creditoarea a mai arătat că este certă creanţa (art.622 alin.2 din noul Cod de procedură civilă), întrucât existenţa ei rezultă din contractul însuşit de ambele părţi, care se întregeşte cu facturile fiscale emise şi recunoscute de debitor prin necontestare; este lichidă creanţa (art.662 alin.3 din noul Cod de procedură civilă) deoarece poate fi determinată cu ajutorul actului de creanţă – contractul însuşit de părţi şi facturile fiscale emise; creanţa este exigibilă (art.662 alin.4 din noul Cod de procedură civilă) deoarece facturile la scadenţă – 10 zile după emiterea lor –nu au fost achitate de către debitor.

De asemenea, creditoarea a mai arătat că facturile emise sunt acceptate la plată, nefiind contestate de către debitor, conform art.156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice aprobat prin HG nr.1007/2004 care stabileşte că debitorul avea obligaţia ca, în cazul în care contestă valoarea facturii, să comunice acest fapt furnizorului, în termen de 15 zile de la primire.

Facturile au fost întocmite într-un singur exemplar, potrivit Ordinului nr.1077/2001 emis de Ministerul de Finanţe, privind condiţiile în care se pot edita facturile fiscale cu regim special utilizate în activitatea financiară şi contabilă. Raţiunea acestei autorizări, de a emite facturile într-un singur exemplar, exclude obţinerea acceptului de plată a facturii în varianta clasică, a semnării de către client pe exemplarul doi şi remiterea facturii cu semnătura acestuia către furnizor.

Creditoarea a mai solicitat obligarea debitorului şi la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză constând în taxă de timbru, respectiv contravaloarea cheltuielilor efectuate cu recuperarea debitului, precum şi orice altă cheltuială efectuată, ocazionată de judecarea prezentei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.662, art.411, art.1013 şi urm. din noul Cod de procedură civilă, dispoziţiile Legii nr.13/2007 modificată şi completată, Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999, de aprobare a contractului cadru de furnizare a energiei electrice, şi celelalte norme juridice incidente în cauză.

În baza art.411 alin.2 din noul Cod de procedură civilă, a solicitat judecata în lipsă.

În dovedire, creditoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar un set de acte.

Legal citat, debitorul nu a formulat întâmpinare, nu a propus probe, nu a invocat excepţii.

La termenul din 03 aprilie 2014 instanţa, din oficiu, a invocat necompetenţa materială a soluţionării cauzei, excepţie admisă prin sentinţa civilă nr.750 pronunţată în aceeaşi şedinţa publică, din 03 aprilie 2014, ca urmare dispunându-se declinarea competenţei soluţionării pricinii, având ca obiect ordonanţă de plată, în favoarea Tribunalului Teleorman.

Au fost avute în vedere prevederile art.248 Cod procedură civilă potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum şi asupra acelora de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Astfel, supuse analizei actele şi lucrările dosarului asupra excepţiei invocate din oficiu,  instanţa  a constatat că, în conformitate cu art.131 Cod procedură civilă, la primul termen de judecată, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă este competent general, material şi teritorial să judece pricina, potrivit art.130 Cod procedură civilă necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică putând fi invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

De asemenea, în temeiul art.132 Cod procedură civilă, când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă.

Fiind examinată excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Roşiorii de Vede, a fost apreciată ca fiind întemeiată întrucât, în conformitate cu art.98 al.1 Cod procedură civilă, competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal, iar în conformitate cu art.94, alin.1 lit. j rap. la art.95 Cod procedură civilă în speţă competenţa soluţionării pricinii aparţine T.T. .

Prin dispoziţiile art.129 alin. 2 pct. 2 Cod de procedură civilă a fost calificată ca fiind de ordine publică situaţia în care competenţa materială aparţine exclusiv unei instanţe de alt grad şi părţile nu o pot înlătura, excepţie care poate fi invocată fie de către judecător fie de părţi, până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Reţinându-se că valoarea pretenţiilor solicitate de creditoare, ce formează obiectul cererii principale, este de 369.021,34 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de energie electrică neachitată, în temeiul şi a dispoz. art.248 Cod de procedură civilă, excepţia invocată din oficiu a fost admisă.

Domenii speta

Spete similare