Prescripţii. prescripţia dreptului material la acţiune. invocare din oficiu

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Roşiorii de Vede la nr. 646/292/2014 din 05.03.2014, reclamanta S.C. CV SA, a chemat în judecată pe pârâtul SV, solicitând ca în temeiul procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă prevăzută de art.1025 şi următoarele C.pr.civilă, instanţa să îl oblige pe pârât la plata sumei de 142,78 de lei debit principal şi 241,09  lei formată din  : penalităţi energie 57,53 lei şi  taxă de debranşare 132,72 lei + penalităţi taxă de debranşare/branşare – 50,84, precum şi la restituirea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii în fapt, reclamanta a arătat că între furnizor şi debitor - în calitate de consumator - s-au desfăşurat relaţii comerciale ce au constat în furnizarea de către creditoarea S.C. CV S.A. de energie electrică către debitoare, contravaloarea energiei electrice furnizate către aceasta fiind facturată în mai multe facturi fiscale.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1025-1032 Cod procedură civilă.

În probaţiune reclamanta a solicitat probele cu înscrisuri şi cu interogatoriul debitorului.

În dovedire reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâtul nu a depus formularul de răspuns completat potrivit art. 1029 NCPC şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi formula apărări deşi a fost legal citat.

Analizând cu prioritate excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, instanţa constată următoarele:

Dispoziţiile art. 6 alin 4 din Noul Cod Civil (in vigoare) şi art. 201 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod Civil, prevăd că prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării in vigoare a Codului Civil sunt şi rămân supuse în întregime dispoziţiilor legale care le-au instituit.

De asemenea, prin Decizia RIL nr. 1/2014, ÎCCJ a statuat că :în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201, art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil şi ale art. 6 alin. (4), art. 2512, art. 2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, astfel încât atât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.

În aceste condiţii, având în vedere că prescripţia a început să curgă sub imperiul vechii reglementari, instanţa va analiza excepţia prescripţiei extinctive prin prisma dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958.

Art. 18 din Decretul 167/1958 prevede că instanţa judecătorească şi organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, să cerceteze dacă dreptul la acţiune sau la executarea silită este prescris.

Potrivit art. 1 din Decretul 167/1958,  dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.

Odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii.

Articolul nr.  3 din acelaşi act normativ prevede că termenul general de prescripţie este de 3 ani, iar art. 7 prevede că prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune.

Din fişa de cont de depusă la filele 16-17 se poate observa că facturile restante pentru consum de energie au avut date scadente la 08.12.2010 şi 02.02.011, iar ultima factură emisă pentru taxa de debranşare, a avut scadenţa la 15.02.2011.

Astfel, dreptul creditoarei de a cere plata contravalorii serviciilor prestate pentru factura nr. 5001329974 din 23.11.2010, în valoare de 74,04 lei, scadentă la 08.12.2010, s-a născut la data de 08.12.2010 şi tot la această dată a început să curgă şi termenul de prescripţie de 3 ani, termen ce s-a împlinit, conform art 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, la data de 08.12.2013.

Dreptul creditoarei de a cere plata contravalorii serviciilor prestate pentru factura nr. 3601519900 din 18.01.2011, în valoare de 66,74 lei, scadentă la 02.02.2011, s-a născut la data de 02.02.2011 şi tot la această dată a început să curgă şi termenul de prescripţie de 3 ani, termen ce s-a împlinit, conform art 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, la data de 02.02.2014.

Dreptul creditoarei de a cere plata contravalorii serviciilor prestate pentru factura nr. 2061050727/31.01.2011 (taxă de debranşare), în valoare de 132,72 lei, scadentă la 15.02.2011, s-a născut la data de 15.02.2011 şi tot la această dată a început să curgă şi termenul de prescripţie de 3 ani, termen ce s-a împlinit, conform art . 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, la data de 15.02.2014.

Având în vedere data la care creditoarea a înregistrat cererea de chemare în judecată la Judecătoria Roşiorii de Vede, şi anume 05.03.2014, instanţa constată că s-a împlinit termenul de prescripţie de 3 ani pentru creanţele reclamantei izvorâte din toate facturile emise pentru consum de energie şi taxă de debranşare.

Toate celelalte facturi au fost emise pentru dobânzi şi alte accesorii.

Ca urmare a intervenţiei prescripţiei şi obligaţia pârâtei de plată a penalităţilor de întârziere în cuantum de 108,37 lei, având în vedere caracterul lor accesoriu faţă de debitele principale, s-a stins conform art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958.

În consecinţă, constatând că s-a împlinit termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune pentru întreaga sumă de 383,87 lei reprezentând contravaloarea neachitată a facturilor de energie, taxă debranşare şi penalităţi de întârziere aferente facturilor emise de reclamantă şi neachitate, instanţa va admite excepţia invocată şi va respinge acţiunea ca fiind prescrisă

Domenii speta

Spete similare