Anulare act – anulare ofertă reală de plată respinsă ca inadmisibilă pentru lipsa încheierii întocmite de executorul judecătoresc prin care să se constate efectuarea plăţii şi liberarea debitorului

anulare act – anulare ofertă reală de plată respinsă ca inadmisibilă pentru lipsa încheierii întocmite de executorul judecătoresc prin care să se constate efectuarea plăţii şi liberarea debitorului

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 23.06.2014, sub numărul de dosar 29518/299/2014, reclamantul L.D.L. a chemat în judecată pe pârâţii R.S., R.I., solicitând anularea ofertei reale de plată pe care debitorii au făcut-o prin intermediul BEJ G.J. De asemenea, a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că debitorii îi datorează suma de 2.000 lei în baza deciziei civile nr. X a Tribunalului Bucureşti, iar în data de 06.06.2014 i-a fost comunicată prin BEJ G.J. somaţia de ofertă reală de plată nr. X. Reclamantul a precizat că oferta de plată nu îndeplineşte toate cerinţele de valabilitate, arătând că a găsit în seara zilei de 06.06.2014 în cutia sa poştală somaţia emisă de BEJ G.J., fără a se preciza ora la care s-a făcut comunicarea. Reclamantul a mai invocat că nu au fost respectate dispoziţiile art.588-590 C. proc. civilă.

În susţinerea acţiunii, reclamantul a anexat înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată.

Prin precizările depuse la data de 11.07.2014, reclamantul a indicat ca temei de drept al cererii sale de anulare a ofertei reale de plată dispoziţiile art.1005-1010 NCPC.

La termenul din data de 14.08.2014, pârâţii au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea cererii în anulare ca neîntemeiată, considerând că este formulată cu rea-credinţă, precum şi sancţionarea reclamantului cu amendă judiciară spre limita maximă de 1.000 lei, în temeiul art.190 raportat la art.187 alin.1 pct.1 lit.a NCPC, pentru formularea cu rea-credinţă a unor cereri vădit netemeinice. Pârâţii au precizat că nu solicită cheltuieli de judecată.

Pârâţii au arătat că suma pe care o datorează reclamantului este cea indicată în somaţia BEJ G.J. din 05.06.2014, respectiv 2/3 din 2.000 lei, adică 1.333,30 lei, astfel că susţinerile reclamantului sunt neîntemeiate. Pârâţii au mai arătat că din moment ce în cuprinsul deciziei civile nr. X a Tribunalului Bucureşti nu sunt indicate alte criterii în mod explicit referitor la împărţirea cheltuielilor de judecată între soţii R. şi C.M., iar reclamantul nu a formulat o cerere de completare sau de lămurire a dispozitivului deciziei, şi nu există instituită nici în lege şi nici în cuprinsul deciziei instanţei de apel vreo solidaritate pasivă între aceştia şi C.M., cererea reclamantului cu privire la cuantumul sumei datorate nu poate fi primită.

La solicitarea instanţei, BEJ G.J. a înaintat la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitatea cu originalul, dosarul nr. X, conţinând dovada comunicării, cererea de comunicare a notificării, împuternicirea dată de pârâţi pentru depunerea ofertei reale de plată, împuternicirea avocaţială, oferta reală de plată şi recipisa de consemnare seria XX nr. XX pentru suma de 1.350 lei (file 66-74).

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 05.06.2014 a fost înregistrată la BEJ G.J., sub numărul de dosar X, cererea de comunicare a notificării reclamantului L.D.L.

Prin oferta reală de plată, înregistrată la BEJ G.J., sub numărul de dosar X, pârâţii l-au somat pe reclamant ca la data de 06.06.2014, ora 11,00, să se prezinte la sediul BEJ G.J. pentru a ridica recipisa CEC (depusă la executorul judecătoresc) pentru suma de 1.350 lei, pe care o datorează cu titlu de rest debit, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. X a Tribunalului Bucureşti-Secţia a IV-civilă în dosarul nr. X.

În conţinutul ofertei reale de plată se arată că cele 2/3 din sumele indicate la pct.1-2 din ofertă care le reveneau pârâţilor au fost deja achitate de aceştia în dosarul de executare nr. X la BEJA O.R., astfel că prin oferta de plată au consemnat 2/3 (partea care revine ambilor soţi R.) din sumele de la pct.3-4 din ofertă, respectiv 1.350 lei.

De asemenea, este precizat că în caz de neprezentare la data şi ora şi locul menţionate în oferta reală de plată, suma datorată va fi consemnată pe seama şi la dispoziţia reclamantului, recipisa urmând a fi depusă la executorul judecătoresc, iar prin comunicarea prezentei oferte reale şi depunerea recipisei reclamanţii vor fi liberaţi de plată, în sensul dispoziţiilor art.1512 Cod civil.

În recipisa de consemnare seria XX nr. XX este menţionat că suma de 1.350 lei reprezintă debit conform Deciziei civile nr. X, dosar nr. X. 

Procedura ofertei reale de plată şi consemnaţiunii este reglementată atât de Noul Cod de procedură civilă (art.1005-1012), cât şi în Noul Cod civil (art.1510-1515, 1524), cu scopul de a acorda posibilitatea debitorului de bună-credinţă de a se libera faţă de creditor, în cazul în care acesta din urmă refuză în mod nejustificat primirea plăţii. Această procedură poate fi realizată în două modalităţi distincte: a) pe cale principală, din iniţiativa debitorului obligaţiei de plată/predare şi prin intermediul executorului judecătoresc (art.1006-1009 NCPC); b) pe cale incidentală, în timpul derulării unui proces, în faţa oricărei instanţe şi în orice stadiu al judecăţii (art.1010 NCPC).

Din întreaga reglementare actuală rezultă cu claritate că efectele juridice ale ofertei reale de plată urmată de consemnaţiune de a libera pe debitor şi de a ţine loc de plată nu se produc în cazul în care oferta este nulă pentru vicii de fond şi de formă.

Pentru a produce efectul liberatoriu este necesar ca oferta de plată să îndeplinească condiţiile formale şi să fie reală, iar din punct de vedere procedural să fie respectate etapele procedurii de consemnare, astfel cum sunt acestea reglementate de art.1006-1009 NCPC (în cazul în care oferta de plată a fost realizată pe cale principală, din iniţiativa debitorului obligaţiei de plată/predare şi prin intermediul executorului judecătoresc).

În conformitate cu dispoziţiile art.1009 alin.1 NCPC, “După consemnare, executorul judecătoresc va constata, printr-o încheiere dată fără citarea părţilor, efectuarea plăţii şi liberarea debitorului. Încheierea se comunică creditorului în termen de 5 zile de la întocmirea acesteia”, la alineatul 2 fiind stipulat că „În termen de 15 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la alin. (1), creditorul va putea cere anularea acesteia pentru nerespectarea condiţiilor de validitate, de fond şi de formă ale ofertei de plată şi consemnaţiunii, la judecătoria în circumscripţia căreia s-a făcut consemnarea. Hotărârea poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare”.

Faţă de aceste dispoziţii legale, instanţa reţine că actul care semnifică finalizarea procedurii şi liberarea debitorului şi care va face dovada deplină despre efectuarea plăţii este încheierea emisă de executorul judecătoresc în condiţiile art.1009 alin.1 NCPC. Această încheiere nu are caracter jurisdicţional şi se dă fără citarea părţilor, după ce executorul judecătoresc verifică condiţiile formale ale procedurii, urmând ca în termen de 5 zile de la data întocmirii să o comunice creditorului, în vederea unei eventuale contestări de către acesta. Dacă creditorul nu formulează în termenul legal imperativ de 15 zile acţiune prin care să conteste încheierea emisă de executorul judecătoresc, oferta şi consemnaţiunea devin perfecte, fiind considerate acceptate de creditor, şi îşi produc pe deplin efectul de liberare a debitorului la data consemnării plăţii, cu excepţia situaţiei în care se anulează oferta de plată şi consemnaţiunea (art.1009 alin.3 NCPC). 

În cazul în care se formulează acţiune în anularea încheierii dată de executorul judecătoresc, actul final al procedurii va fi hotărârea judecătorească, cu următoarea distincţie: 1. dacă cererea creditorului este admisă, întreaga procedură va fi invalidată, existând, după caz, posibilitatea reluării acesteia, actele anterioare făcute de debitor în vederea plăţii în cadrul procedurii invalidate rămânând fără nicio semnificaţie; 2. dacă cererea în anulare este respinsă pe fondul său, în sensul verificării de către instanţa judecătorească a tuturor condiţiilor de legalitate a încheierii executorului judecătoresc şi de realizare a ofertei  de plată, hotărârea pronunţată va fi actul final care atestă doar finalizarea procedurii, încheierea executorului judecătoresc fiind actul liberării debitorului prin această procedură a cărei legalitate a fost verificată în cadrul acţiunii în anulare.

Analizând înscrisurile care se regăsesc în dosarul nr. X în raport de dispoziţiile legale mai sus citate, instanţa reţine că executorul judecătoresc nu a procedat la întocmirea încheierii prevăzute la art.1009 alin.1 NCPC, astfel că exercitarea acţiunii în anulare de către reclamant înainte de constatarea prin încheiere de executorul judecătoresc a efectuării plăţii şi liberării debitorului este în aceste condiţii în mod vădit inadmisibilă.

În acest sens, instanţa reţine că un creditor nu poate formula acţiunea în anulare decât împotriva încheierii emise de executorul judecătoresc în cadrul acestei proceduri, aşa cum se prevede în mod imperativ la art.1009 alin.2 NCPC, urmând ca analizarea condiţiilor de validitate, de fond şi de formă ale ofertei de plată şi consemnaţiunii, precum şi a motivelor invocate de creditor în susţinerea acţiunii în anulare, să fie efectuată de judecătorie odată cu verificarea legalităţii încheierii întocmite de executorul judecătoresc.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept prezentate, instanţa, constatând că reclamantul-creditor a exercitat această cale de contestare fără să existe o încheiere întocmită de executorul judecătoresc prin care s-a constatat efectuarea plăţii şi liberarea debitorilor-pârâţi, în cauză nefiind aşadar îndeplinită cerinţa de admisibilitate prevăzută de art.1009 alin.2 NCPC pentru acţiunea în anulare, va respinge cererea reclamantului L.D.L., ca fiind inadmisibilă.

În ceea ce priveşte cererea pârâţilor privind aplicarea unei amenzi judiciare reclamantului, instanţa o va respinge ca neîntemeiată, nefiind întrunite cerinţele prevăzute de art.187 alin.1 pct.1 lit.a) NCPC care privesc reaua-credinţă a reclamantului, după cum rezultă din datele cauzei.

Instanţa va lua act că pârâţii nu solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea reclamantului L.D.L. domiciliat în …, împotriva pârâţilor R.S., R.I. cu domiciliul ales în …, ca inadmisibilă.

Respinge cererea pârâţilor privind aplicarea unei amenzi judiciare reclamantului, ca neîntemeiată.

Ia act că pârâţii nu solicită cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă, în caz de formulare, la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28.08.2014.

Domenii speta

Spete similare