Contestaţie la executare; Expertize

-decizie

-decizia civilă nr. 553/16.04.2014

-Contestaţie la executare; Expertize;

-Dispoziţiile art. 129 alin. 5 C.proc.civ. instituie obligaţia judecătorului de a avea un rol activ în procesele civile. Chiar dacă părţile propun ca o expertiză să aibă anumite obiective, instanţa are obligaţia de a cenzura aceste obiective şi, în măsura în care acestea nu sunt de natură a conduce la soluţionarea în mod temeinic a cauzei, să stabilească obiectivele concludente şi pertinente, necesare pentru stabilirea faptelor şi aplicarea corectă a legii.

R E Z U M A T

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVASECŢIA I CIVILĂ

DOSAR NR. .../331/2012

DECIZIA CIVILĂ NR. 553

Şedinţa publică din data de 16.04.2014

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte sub nr. .../331/2012, contestatorii BG şi BM, în contradictoriu cu intimata Banca ... SA, prin mandatar CRCMS, au formulat contestaţie la executare împotriva somaţiei emise la data de 11 octombrie 2012 în dosarul execuţional nr. .../2011 al BEJ MS, prin care solicită anularea acesteia si pe cale de consecinţă admiterea contestaţiei la executare.

În motivare, contestatorii au arătat că în dosarul execuţional nr. .../2011 al BEJ MS, intimata a solicitat executarea silită pentru suma de 57.534,20 lei, dosar execuţional in care contestatorii au calitatea de garanţi ipotecari ai debitoarei SC M SRL, în garanţie fiind adus imobilul proprietatea lor situat în Vălenii de Munte, str. B, FN, jud. Prahova. Au mai susţinut că, ulterior a fost emisă la data de 5 octombrie 2011 somaţia nr. ..., prin care contestatorii au fost somaţi să achite suma de 57.534,20 lei şi cheltuieli de executare în sumă de 6.769 lei, în caz contrar urmând a se continua procedura executării silite. Au mai precizat că de la data susmenţionată, contestatorii au făcut plăţi pentru creditoare în valoare de 22.000 lei, aşa cum rezultă din recipisele depuse la dosar.

Prin procesul verbal de distribuire sume întocmit la data de 4 mai 2012 în cadrul dosarului execuţional nr. .../2011 al BEJ MS, sumele consemnate au fost virate la data de 7 mai 2012 în contul SC M SRL, cont indicat de creditoarea Banca ..., prin mandatar.

Au mai susţinut că deşi suma de 22.000 lei a fost virată în contul indicat cu menţiunea că este creanţa aferentă dosarului execuţional nr. .../2011, respectiv contractul de credit nr. 28/935/2009 şi accesoriile la acesta, creditoarea a distribuit suma si către alte două contracte de credit în care titular al acestora este SC M SRL, însă cel mai important este faptul că BM si BG nu aveau nicio calitate în cadrul acelor contracte de credit, astfel că ei au efectuat plata raportat la calitatea lor de garanţi ipotecari.

De asemenea, au susţinut că prin modul nelegal de distribuire a sumei încasate creditoarea, solicita BEJ MS la data de 11 oct.2012 continuarea executării silite imobiliare asupra imobilului proprietatea contestatorilor pentru creanţa de 66.453,97 lei, astfel că solicită admiterea contestaţiei, anularea somaţiei nr. ... din 11 octombrie 2012, obligarea creditoarei să restituie sumele reprezentând dobânda şi penalităţile aplicate de la data de 7 mai 2012 până la data plăţii efective la sumele ce a fost duse în mod nelegal către alte două contracte de credit şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, art. 399 şi urm. C.proc.civ.

Deşi legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar înscrisurile solicitate de instanţă.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri şi s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, expertiza tehnică contabilă fiind întocmită de expert AIH şi depusă la dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 68/14.01.2014 Judecătoria Vălenii de Munte a respins contestaţia la executare, ca neîntemeiata, a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la restituirea sumelor reprezentând dobânda si penalităţile aplicate de la data de 07.05.2012 pana la data plăţii, ca inadmisibil. De asemenea, a respins cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin contestaţia la executare formulate, contestatorii au învederat împrejurarea ca faţa de aceştia s-a emis somaţia din data de 11.10.2012 dar si somaţia nr. 372 din data de 05.10.2011 in dosar execuţional nr. .../2011 al BEJ MS pentru suma de 57.534,20 lei si cheltuieli de executare in suma de 6.769 lei. Arata contestatorii ca au calitatea de garanţi ipotecari ai debitoarei SC M SRL iar de la data de 05.10.2011 au făcut plăţii pentru creditoare in suma de 22.000 lei. Se precizează totodată ca prin procesul verbal de distribuire întocmit de către executorul judecătoresc la data de 04.05.2012 sumele achitate au fost virate la data de 07.05.2012 in contul SC M SRL, cont indicat de către creditoare deşi suma a fost virata in respectivul cont cu menţiunea ca este creanţa aferenta contractului de credit nr.28/935/2009 si accesoriile acestuia.

Deşi aceasta a reprezentat o nelegalitate creditoarea a solicitat executorului judecatoresc continuarea executării silite asupra imobilului proprietatea contestatorilor  la data de 11.10.2012 pentru o creanţa in suma de 66.453,97 lei. Menţionează contestatorii ca in măsura in care nu s-ar fi realizat o astfel de eroare creanţa datorata nu ar fi fost de 66.453,97 lei ci cu mult mai mica deoarece ar fi scăzut dobânzile si penalităţile.

Instanţa de fond a reţinut astfel ca intre contestatori si Banca … – Sucursala Constanta s-a încheiat contractul de credit nr. 28/935 din data de 27.04.2009 (f. 12) contract garantat de către contestatori prin încheierea contractului de garanţie reala mobiliara de la aceeaşi dată, dar si prin contractul de ipoteca autentificat sub numărul 1929/28.04.2009 de BNP VED, prin care au garantat cu imobilul teren intravilan in suprafaţă de 1370 mp situat in oraşul Vălenii de Munte, str. B, FN, jud. Prahova.

Motivat de faptul ca obligaţiile contractuale asumate prin contractul de credit nu au fost respectate, creditoarea-intimată a formulat cerere de executare silita pentru suma de 57.534, 2 lei, executarea silita fiind încuviinţata de către Judecătoria Vălenii de Munte prin încheierea din data de 29.06.2011. Faţă de aceasta împrejurare s-a deschis dosarul de executare silita nr. .../2011 pe rolul BEJ MS, la data de 11 august 2011 fiind stabilite si cheltuieli de executare in cuantum de 6.769 lei suma compusa din 6.448 lei onorariu executor ( inclusiv TVA),  248 lei cheltuieli de executare si 73 lei cheltuieli taxe de timbru si timbre poştale aşa cum rezulta din procesul verbal încheiat la acea data.

Pe parcursul executării silite s-a întocmit proces verbal de situaţie din data de 18 august 2011 fiind emisa si somaţia nr. ... din data de 5.10.2011 pentru suma de 57.534, 20 lei si suma de 6.769 lei cheltuieli de executare. De asemenea debitorii au fost convocaţi la sediul BEJ MS in vederea stabilirii preţului de vânzare privind imobilul situat in oraşul Vălenii de Munte, str. B, FN, jud. Prahova, asa cum rezulta din procesul verbal din data de 14 noiembrie 2011 si adresa din data de 28.03.2012. 

La data de 4 mai 2012 la sediul biroului executorului judecatoresc s-a prezentat aparatorul contestatorilor care a facut dovada achitarii sumei de 22.000 lei iar pentru restul de creanta de 35.534,20 lei a solicitat o esalonare a platii in rate lunare de minim 3000 lei, toate acestea rezultand din procesul verbal incheiat la data de 4 mai 2012, orele 10,15. Din acelaşi proces verbal rezulta ca executorul judecatoresc a solicitat creditoarei ca in termen de 10 zile sa comunice daca este de acord sau nu cu esalonarea solicitata de debitori, creditoarea solicitand continuarea executarii silite pentru suma de 66.453,97 lei debit calculat de aceasta la data de 08.10.2012.

Fata de cererea formulată, executorul judecatoresc a intocmit un nou proces verbal de situatie la data de 24 septembrie 2012 si a emis somatia nr. .../11 octombroie 2012. Dat fiind faptul ca cererile de continuare a executarii silite s-au formulat si dupa aceasta data debitul fiind in permanenta recalculat de catre creditoare, respectiv debit de 65.379,04 lei la data de 19.11.2012  s-au emis de catre executorul judecatoresc alte acte de executare respectiv somatia din data de 22.11.2012.

Dat fiind faptul ca debitorii au achitat suma de 22.000 lei la data de 08.05.2012 au fost stornate la data de 04.12.2012 si au fost rambursate pe contractul de credit nr.28/935/27.04.2009, precizare facuta de creditoare prin inscrisul depus la fila 46 dosar, si comunicata executorului judecatoresc, in sensul ca se precizeaza creanta ramasa de rambursat respectiv aceea de 49.011,35 lei urmatorul proces verbal incheiat la data de 18 decembrie 2012 privind aceasta suma precum si restul cheltuielilor de executare in suma de 3.769 lei.

In cauza s-a realizat raportul de expertiza de specialitate contabila, prin care s-a stabilit ca suma datorata de debitori dupa achitarea sumei de 22.000 lei este aceea de 35.534 lei. La aceasta suma se adauga insa conform contractului de credit nr.28/935/27.04.2009 si procentele de dobanda aplicate pe parcursul derularii creditului potrivit art.5.4 din contract in acest sens creditoarea depunand anxele 1, 2 si 3, suma de 49.011,35 lei calculata de banca fiind in raport de scadenta si cuantumul ratelor de credit, imprejurari pe care insa contestatorii nu au solicitat a fi avute in vedere la intocmirea raportului de expertiza. Este evident astfel ca debitorii au fixat ca obiective pentru realizarea raportului de expertiza doar stabilirea sumei ramase de plata dupa achitarea sumei de 22.000 lei fara a tine seama insa ca si diferenta ramasa de achitat la randul sau este supusa aplicarii tuturor dobanzilor si penalitatilor stabilite prin contractul de credit sub acest aspect raportul de expertiza realizat in cauza fiind lipsit de relevanta deoarece o simpla operatiune matematica de scadere putea fi realizata cu usurinta atat de creditoare cat si de executorul judecatoresc.

Potrivit dispoziţiilor alin.1 al art. 379 C.proc.civ. „nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă”.

Prin urmare, pentru a porni executarea silită, nu este suficientă existenţa unui titlu executoriu, ci creditorul trebuie să-şi justifice urmărirea silită prin existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile. Textul susmenţionat defineşte în continuare caracterul cert şi lichid al creanţelor. Astfel, creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

Creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală (art. 379 alin. 2,3 C.proc.civ.). Potrivit dispoziţiilor art. 379 alin. 2 C.proc.civ. „dacă datoria consistă într-o sumă nelămurită, urmăririle se vor amâna până ce, mai întâi, se va face lichidarea”.

În cazul de faţă, instanţa de fond a apreciat că toate aceste condiţii sunt îndeplinite. Astfel, este vorba de un contract de credit bancar - titlu executoriu. În baza acestui titlu, instanţa a dispus încuviinţarea executării silite. Suma cerută de creditor este determinată, iar contractul a ajuns la scadenţă, debitorii datorand in continuare suma de 49.011,35 si restul cheltuielilor de executare in suma de 3.769 lei.

Urmare celor retinute mai sus, instanţa de fond a constatat ca si capatul de cerere avand ca obiect obligarea creditoarei la restituirea sumelor reprezentand dobanda si penalitatile aplicate de la data de 07.05.2012 pana la data platii efective este inadmisibil in cauza de fata ce are ca obiect anularea unor forme de executare analiza purtandu-se doar asupra legalitatii emiterii acestora ori petitul formulat de catre contestatori nu poate fi solutionat pe calea contestatiei la executare, ci doar pe calea unei actiuni de drept comun.

Aşa fiind, prima instanţa a constatat că actele de executare ce fac obiectul prezentului litigiu au fost efectuate cu respectarea dispozitiilor legale privind recuperarea pe calea executarii silite a creanţei neachitate de debitorul principal.

Apărările contestatorilor sunt nefondate în condiţiile în care, executarea până în momentul de faţă,a respectat toate normele de procedură impuse de lege.

In consecinta, avand in vedere considerentele din cele ce preced instanta de fond a respins capatul de cerere avand ca obiect contestatie la executare ca neintemeiata. A respins capatul de cerere avand ca obiect obligarea intimatei la restituirea sumelor reprezentand dobanda si penalitatile aplicate de la data de 07.05.2012 pana la data platii ca inadmisibil. Constatand ca cei care au cazut in pretentii sunt contestatorii instanta de fond a respins capatul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ca neintemeiat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs contestatorii BG şi BM, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate si pe fondul cauzei, admiterea contestaţiei la executare silita, asa cum a fost formulata.

În motivarea cererii de recurs, contestatorii au arătat că instanţa de fond a dat o interpretare greşita actului juridic dedus judecaţii, in sensul ca prin contestaţia la executare silita formulata la data de 30.11.2012 au solicitat sa se constate ca valoarea creanţei la acea data nu este in suma de 57.534, 20 lei, creanţa indicata in somaţia emisa la data de 05.10.2012 in dosarul executional nr..../2011 al BEJ MS, deoarece in calitatea lor de garanţi ipotecari au achitat, facand dovada in acest sens suma de 22.000 lei, insa pe care intimata a distribuit-o in mod nelegal pe alte contracte de credit ale debitoarei principale, SC M SRL.

Astfel, contestatorii au susţinut că, desi motivul de contestaţie era unul clar, acela al obligării intimatei de a redistribui sumele in mod corect si de a recalcula creanţa ca urmare a achitării sumei de 22.000 lei, instanţa de fond a considerat ca mod total netemeinic ca prin simpla alocare a sumei respective, dupa trecerea a unui an de la data plaţii este suficienta si corecta, neavand insa in vedere aspectul dobânzilor si penalităţilor aplicate de către crediutoarea intimata in toata aceasta perioada, desigur la o creanţa cu 22.000 lei mai mult.

Prin aceasta rea-credinta a intimatei contestatorii au arătat că li s-au stabilit sume nelegale, şi susţin că nu pot fi obligaţi la o creanţa ce nu face obiectul contractului de credit 28/27.04.2009, al carui accesoriu este contractul de ipoteca asupra imobilului proprietatea lor.

Contestatorii au mai precizat că în cauză a fost efectuata expertiza contabila, întocmita de expert AIH, concluziile acesteia fiind ca datoria contestatorilor este în sumă de 35.534 lei, însă aceasta expertiza nu a fost avuta in vedere de către prima instanţa, deoarece a considerat ca nu este relevanta.

Obiectivele au fost clar stabilite, unul dintre acestea fiind acela al calculului la zi al creanţei, stabilita conform clauzelor contractuale si totodata aceste obiective au fost încuviinţate de către instanţa de fond, care nu a inteles sa completeze obiectivele, daca considera ca se impune acest lucru, aspect ce-i revenea instanţei in virtutea rolului sau activ.

Instanţa de fond a considerat că nu este relevanta in cauza expertiza contabila, insa a avut in vedere creanţa in suma de 49.011,35 lei, pe care a indicat-o intimatei creditoare la data de 18.12.2012, valoare pe care insasi instanţa nu stie cum s-a calculat.

Au mai arătat contestatorii că prin soluţia pronunţata instanţa de fond a avut o poziţie subiectiva, ignorând probele administrate in cauza, pronuntatand astfel a hotărâre netemeinica, cu incalcarea dreptului nostru la un proces echitabil.

Contestatorii au mai menţionat că sentinţa recurata este totodată netemeinica, au arătat contestatorii, datorita modului de abordare a disp. art. 379 C.proc.civ., in sensul unei intelegeri greşite a caracterului cert al unei creanţe. Instanţa de fond a oferit definiţia unei creanţe certe, arătând in mod correct, ca cel care trebuie sa justifice acest caracter al creanţei este insasi creditoarea, insa prin soluţia pronunţata da o noua interpretare celor arate, in sensul ca titlul executoriu fiind un contract de credit creanţa a fost calculata corect.

S-a mai susţinut că avut loc o analiza superficiala a actului juridic dedus judecaţii de către instanţa fondului, deoarece nu a inteles ca au contestat caracterul cert al creanţei ca urmare a unor plati si a unui mod nelegal de calcul al creanţei de către creditoare, si nicidecum caracterul cert al creanţei de la momentul incuviintarii executării silite, tardiv de altfel la acest moment. Insasi soluţia este una care nu priveşte motivele contestaţiei la executare, au susţinut contestatorii, instanţa fondului pronunţându-se cu privire la legalitatea actelor de executare in sine, necontestate de contestatori decat sub aspectul creanţei din cuprinsul lor.

Aşadar, prima instanţă trebuia sa constate faptul ca valoarea creanţei la data de 05.10.2012 nu era cea indicata in cuprinsul somatiei emise la acea data, deoarece insasi intimata a indicat ulterior suma de 49.011,35, deci cu mult mai mica decât cea din actul de executare.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 26.03.2014, sub acelaşi număr de dosar, nr. .../331/2012.

In raport de motivele de recurs, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în ceea ce priveşte valoarea creanţei rezultată din expertiza contabilă administrată în cauză, că în mod corect instanţa de fond a apreciat că nu poate fi dată eficienţă juridică unei astfel de probe în contextual în care experta desemnată nu a făcut altceva decât să scadă din creanţa băncii menţionată în somaţia emisă la data de 05.10.2011, creanţa care era în valoare de 57534,20 lei, suma de 22000 lei, rezultând o diferenţă de 35534 lei.

De asemenea, a arătat intimata, în mod corect instanţa de fond a reţinut că la suma rezultată din expertiză se adaugă, potrivit contractului de credit, procentele de dobândă aplicate pe parcursul derulării contractului.

În continuare, intimata a solicitat respingerea ca inadmisibil a  motivului de recurs referitor la faptul că instanţa ar fi avut posibilitatea solicitării completării expertizei, faţă de dispoziţiile art. 129 alin. 51 C.proc.civ.

A mai arătat intimata că soluţia recurată este legală şi în raport de disp. art. 379 C.proc.civ., din titlul executoriu al băncii rezultând în mod clar existenţa creanţei băncii. Întinderea creanţei ţine de caracterul lichid al acesteia, iar nu de caracterul ei cert, aşa cum susţin contestatorii.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către recurenţii-contestatori, a dispoziţiilor legale incidente, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constată că aceste motive sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Prin cererea introductivă de instanţă contestatorii BG şi BM au contestat somaţia emisă la data de 11.10.2012 în dosarul de executare nr. .../2011 al BEJ MS prin care li s-a pus în vedere să achite debitul restant de la acea dată, în cuantum de 66.453,97 lei, creditor fiind Banca … prin mandatar CRCMS.

Au susţinut contestatorii că de la momentul emiterii somaţiei anterioare, respectiv 05.10.2011, au achitat, pe parcursul derulării executării silite împotriva lor, suma totală de 22.000 lei, prin intermediul a 5 recipise, menţionate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Prin urmare, au susţinut contestatorii, suma de 66.453,97 lei nu este una corectă, deoarece dacă s-ar fi luat în considerare suma de 22.000 lei, de la momentul plăţii, dobânzile şi penalităţile aferente debitului ar fi fost mai mici.

Conform art. 399 C.proc.civ., cei interesaţi sau vătămaţi pot formula contestaţie la executare împotriva executării silite înseşi ori împotriva oricărui act de executare. Cu alte cuvinte, rezultă că cei doi debitori-contestatori au contestat la momentul formulării cererii de chemare în judecată debitul pe care societatea bancară îl considera că aceştia îl mai au de achitat, şi pe care executorul judecătoresc îi somase să îl plătească.

Conform textului de lege sus-menţionat, dar ţinând seama şi de prevederile art. 21 din Constituţia României, precum şi de art. art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, ce garantează liberul acces la un proces echitabil, într-adevăr contestatorii sunt îndreptăţiţi să solicite instanţei de executare să se pronunţe dacă suma pentru care se desfăşura executarea silită împotriva lor era cea corectă.

Cu toate acestea, prin raportare şi la dispoziţiile art. 129 alin. 5 C.proc.civ., ce instituie obligaţia judecătorului de a avea un rol activ în procesele active, se constată că instanţa de fond nu a procedat la administrarea unui probatoriu concludent pentru a stabili cu certitudine dacă susţinerile contestatorilor sunt reale sau nu.

În mod corect instanţa de fond a încuviinţat pentru contestatori, în dovedirea propriei contestaţii, şi proba cu expertiză judiciară în specialitatea contabilitate. Cu toate acestea, obiectivele stabilite de instanţa de judecată nu au fost în măsură să clarifice dacă suma pretinsă de executorul judecătoresc, la solicitarea creditoarei, din somaţia emisă la data de 11.10.2012, este cea corectă. Este adevărat că, iniţial, contestatorii au propus ca această expertiză să aibă anumite obiective (fila 95 vol. I dosar fond), însă instanţa de fond avea obligaţia de a cenzura aceste obiective şi, în măsura în care acestea nu erau de natură a conduce la soluţionarea în mod temeinic a cauzei, să stabilească obiectivele concludente.

Astfel, tribunalul observă că expertul contabil desemnat în cauză a stabilit că, întra-adevăr, la data începerii procedurii de executare, când a fost şi emisă o primă somaţie, respectiv 05.10.2011, contestatorii datorau băncii intimate suma de 57.534,20 lei. De asemenea, expertul a confirmat faptul că cei doi contestatori au achitat pe parcursul derulării acestei proceduri suma totală de 22.000 lei, însă, la cererea creditoarei şi în contra menţiunilor exprese ale debitorilor, executorul judecătoresc a repartizat această sumă în contul mai multor executări silite ce îi vizau pe cei debitori şi pe societatea pe care aceştia au deţinut-o, SC M SRL, lucru care nu era permis.

De fapt, se mai reţine că însăşi societatea bancară creditoare a recunoscut acest aspect şi a procedat la stornarea sumei de 14.571,51 lei, pe care executorul a virat-o în contul altor executări silite, şi nu în contul executării silite ce făcea obiectul dosarului de executare nr. .../2011 al BEJ MS, pornite în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 28/935/2009.

Cu toate acestea, tribunalul constată că, prin expertiza contabilă efectuată, expertul nu a stabilit, ţinând seama de momentele la care contestatorii au achitat, în rate, suma de 22.000 lei, care este suma reală pe care contestatorii o mai datorau la data emiterii celei de-a doua somaţii, respectiv 11.10.2012. Or, un asemenea obiectiv, mai precis răspunsul la un asemenea obiectiv era absolut necesar şi determinant pentru justa soluţionare a prezentei contestaţii.

Pe de altă parte, tribunalul urmează a înlătura şi susţinerile contestatorilor din recursul formulat, în sensul că suma pe care aceştia o mai datorau la data de 11.10.2012, ar fi fost de 35.534 lei, cuantum stabilit prin simpla scădere a sumei iniţiale, din somaţia de la data de 05.10.2011 (57.534,20 lei) a sumei achitate pe parcursul derulării executării silite (22.000 lei), pentru că respectivul contract de credit, nr. 28/935 din data de 27.04.2009 conţine o serie de clauze penalizatoare, referitoare la dobânzi pentru neplata la scadenţă a debitului.

Astfel, pentru stabilirea exactă a sumei datorate de contestatori la momentul emiterii somaţiei contestate, din data de 11.10.2012, este necesară a se proceda la efectuarea unei expertize contabile, în condiţiile art. 201 C.proc.civ.

Or, ţinând seama de prevederile art. 305 C.proc.civ., tribunalul constată că nu poate proceda la administrarea în faza procesuală a recursului a unei asemenea probe, respectiv o expertiză contabilă, această probă putând fi administrată doar în faţa instanţei de fond.

În consecinţă, în raport de toate aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul declarat de contestatorii BG şi BM împotriva sentinţei civile nr. 68/14.01.2014, pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte, pe care o va casa şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Judecătoria Vălenii de Munte.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va proceda la completarea raportului de expertiză judiciară contabilă efectuat deja ori la efectuarea unei noi asemenea expertize, care să aibă drept obiectiv stabilirea sumei datorate de contestatori la momentul emiterii de către BEJ MS, în dosarul de executare nr. .../2011, a somaţiei din data de 11.10.2012, ţinând seama de clauzele contractuale din contractul de credit nr. 28/935 din data de 27.04.2009 (referitoare la suma împrumutată, la scadenţa fiecărei rate, la procentul dobânzii curente aplicabile acestui contract, la comisioanele aplicabile), de eventualele rate achitate anterior declanşării procedurii de executare silită, precum şi de suma achitată în după declanşarea executării silite, respectiv suma de 22.000 lei, conform recipiselor CEC menţionate în procesul verbal emis de executorul judecătoresc la data de 04.05.2012 (fila 79 vol. I dosar fond).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Judecătoria Vălenii de Munte, potrivit considerentelor prezentei decizii.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată in şedinţă publică, azi, 16.04.2014.

Domenii speta

Spete similare