Litigii cu profesionisti. Apel. Actiune în anularea certificatului de înmatriculare al societatii pârâte, întemeiata pe schimbarea destinatiei imobilului în care îsi desfasoara activitatea, fara acordul vecinilor, deranjul fonic produs de activitate si pe

SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Materie: LITIGII CU PROFESIONISTI. Apel. Actiune în anularea certificatului de înmatriculare al societatii pârâte, întemeiata pe schimbarea destinatiei imobilului în care îsi desfasoara activitatea, fara acordul vecinilor, deranjul fonic produs de activitate si pe obiectul ilicit sau contrar ordinii publice al societatii. Necesitatea obtinerii acordului vecinilor direct afectati doar în cazul în care se intentioneaza schimbarea destinatiei imobilului din destinatia de locuinta, în destinatia de spatiu comercial.

-art. 69 lit. b) din Ordinul nr. 2594/2008

-art. 42 din Legea nr. 230/2007

-art. 56 din Legea nr. 31/1990

Decizia nr. 116/C/2015-A din 21.04.2015 a Curtii de Apel Oradea

Dosar nr. 2797/111/C/2013-A

Prin Sentinta nr. 4500/COM din 13 mai 2014, Tribunalul B. a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor A. N., A. A. C., invocata de pârâta SC G. E. SRL.

A respins actiunea formulata de reclamantii A. N., A. A. C., în contradictoriu cu pârâta SC G. E. SRL.

A obligat reclamantii sa plateasca pârâtei suma de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Potrivit certificatului de înregistrare nr. XXX/X xxx/2009 emis de Oficiul Registrului Comertului B. la data de 04.11.2009, SC G. E. SRL cu sediul în O., are ca obiect de activitate principal: Baruri si alte activitati de serviciu a bauturilor: 5630. Acest certificat de înregistrare se coroboreaza cu actul constitutiv actualizat al societatii comerciale "G. E." SRL care arata la Capitolul II - Obiectul de activitate al societatii, articolul 3. Domeniul principal de activitate este 563 baruri si alte activitati de servire a bauturilor, cu activitate principala: 5630 - baruri si alte activitati de servire al bauturilor - filele 17-24,103-108 dosar.

Pentru desfasurarea activitatii, societatea pârâta a fost autorizata de catre Primaria O. conform autorizatiei aflate la fila 102 dosar.

Reclamantii A. N., A. A. C. atât prin cererea formulata cât si prin notele scrise si-au indicat adresa de domiciliu ca fiind în O., str. M., et. 1, ap. 1, judetul B., fara a indica nr. de imobil de pe strada M. – filele 3,112,116,117,120 s.a.

Conform actelor de la dosar, respectiv extras CF (fila 113) reclamantii nu sunt proprietarii imobilului situat în O., str. M., nr. 4, et. x, ap. x, judetul B., ci numitul C. F., proprietar cu care au încheiat o promisiune sinalagmatica de vânzare cumparare a apartamentului nr.x.

Pârâta SC G. E. SRL care are sediul pe aceeasi strada dar la nr.8, a închiriat spatiul comercial în vederea desfasurarii activitatii pentru care a obtinut autorizatia de functionare - filele 144-149 dosar.

Potrivit art. 42 din Legea nr. 230/2007 ,,Schimbarea destinatiei locuintelor, precum si a spatiilor cu alta destinatie decât aceea de locuinta fata de destinatia initiala, conform proiectului initial al cladirii cu locuinte, se poate face numai cu avizul comitetului executiv si cu acceptul proprietarilor direct afectati cu care se învecineaza, pe plan orizontal si vertical, spatiul supus schimbarii”.

În speta, reclamantii nu sunt proprietarii imobilului situat în O., str. M., nr. 4, et. x, ap. x, judetul B. direct afectati, motiv pentru care instanta a retinut ca sustinerea acestora este neîntemeiata.

Pe de alta parte, chiar în situatia în care reclamantii sunt doar cu domiciliul în imobilul de pe str. M. nr.4 si au devenit proprietari asupra acestuia ulterior înregistrarii sediului societatii pârâte, Legea 230/2007 si Ordinul 2594/2008 al Ministrului Justitiei, nu sunt aplicabile în cauza.

Aceste dispozitii sunt incidente doar daca a fost schimbata destinatia spatiului din spatiu de locuit în spatiu comercial, ori în prezenta cauza spatiul este unul comercial, nefiind aplicabile aceste dispozitii legale.

Potrivit art. 56 din Legea 31/1990 ,,nulitatea unei societati înmatriculate în registrul comertului poate fi declarata de tribunal numai atunci când: lipseste actul constitutiv sau nu a fost încheiat în forma autentica, în situatiile prevazute la art. 5 alin. 6; toti fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societatii; obiectul de activitate al societatii este ilicit sau contrar ordinii publice; lipseste încheierea judecatorului delegat de înmatriculare a societatii; lipseste autorizarea legala administrativa de constituire a societatii; actul constitutiv nu prevede denumirea societatii, obiectul sau de activitate, aporturile asociatilor sau capitalul social subscris; s-au încalcat dispozitiile legale privind capitalul social minim, subscris si varsat; nu s-a respectat numarul minim de asociati.

În speta, reclamantii invoca faptul ca obiectul de activitate al societatii pârâte este ilicit sau contrar ordinii publice sustinând existenta unui deranj fonic pentru reclamanti.

Sub acest aspect este de precizat ca în cauza, cu exceptia sesizarilor facute de catre reclamanti la data de 14.01.2013, si 16.01.2013, alte sesizari nu au mai fost formulate de proprietarii vecini ai societatii pârâte.

Prin faptul ca societatea pârâta a fost sanctionata o singura data cu sanctiunea amenzii în suma de 500 lei de catre Politia Locala O., la sesizarile facute de reclamanti, aspect recunoscut de pârâta prin raspunsul la interogatoriu, nu înseamna ca obiectul de activitate al pârâtei a devenit ilicit sau contrar ordinii publice.

Mai mult, societatea pârâta a facut investitii în spatiul închiriat, l-a antifonat pentru a nu crea vreun deranj locuitorilor din zona, dovezile în acest sens fiind depuse la filele123-136 dosar.

Asa cum a mentionat si societatea pârâta, nulitatea unei societati comerciale poate fi solicitata în conditiile art. 56 din Legea 31/1990, ori, în prezenta cauza instanta a retinut ca nu s-a probat incidenta vreunui motiv pentru a duce la anularea certificatului de înmatriculare a societatii pârâte.

Societatea pârâta a organizat diferite activitati, acestea s-au desfasurat conform autorizatiilor primite, iar parte din persoanele prezente la aceste activitati au declarând ca muzica era doar de ambient dupa orele 22.

Fata de cele retinute, instanta a respins ca neîntemeiata actiunea reclamantilor.

Fiind în culpa procesuala, în temeiul art. 453 noul Cod de procedura civila, a obligat reclamantii sa plateasca pârâtei suma de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu de avocat, justificat cu chitanta depusa la dosar.

Împotriva acestei hotarâri, în termen si legal timbrat, au formulat apel reclamantii A. N. si A. A. C., solicitând admiterea apelului formulat, anularea sentintei civile nr. 4500/COM ca fiind netemeinica si nelegala si, pe cale de consecinta, trimiterea cauzei în vederea completarii si reaprecierii probatiunii.

În subsidiar solicita admiterea apelului formulat, anularea sentintei civile nr. 4500/ COM ca fiind netemeinica si nelegala si, pe cale de consecinta, admiterea actiunii formulate.

În esenta critica sentinta atacata ca nefiind motivata în fapt si în drept, ceea ce conduce la constatarea nulitatii hotarârii, sens în care solicita sa se aiba în vedere articolul 261 alineatul 1 pct. 5 Cod procedura civila.

Considera ca obligatia judecatorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la solutia data, pentru ce a admis sustinerile unei parti si le-a respins pe ale celeilalte, este o obligatie esentiala prevazuta de dispozitiile legale a carei încalcare este sanctionata cu nulitatea hotarârii. Totodata, apreciaza ca nemotivarea hotarârii în privinta aspectelor mai sus învederate împiedica exercitarea controlului judecatoresc, punând instanta de recurs în imposibilitatea de a analiza justetea solutiei date în întregul sau, astfel încât, s-a suferit o vatamare care nu se poate înlatura decât prin anularea actului.

De asemenea, apelantii critica faptul ca în cauza au fost încalcate si alte principii ale dreptului procesual civil, precum principiul legalitatii, principiul dreptului la aparare, principiul disponibilitatii, principiul egalitatii partilor in fata justitiei, principiul aflarii adevarului judiciar si principiul nemijlocirii.

Solicita a se avea în vedere faptul ca instanta de fond a ignorat probatoriul administrat în cauza, atingând doar tangential probele administrate si critica faptul ca s-a dat maxima eficienta doar probatoriului administrat de catre partea adversa.

În ceea ce priveste probatiunea administrata, referitor la înscrisurile depuse la dosar critica faptul ca majoritatea înscrisurilor comunicate de catre partea adversa sunt editate în limba maghiara si nu sunt traduse, doar anumite pasaje fiind evidentiate cu markerul galben, motiv pentru care au fost în imposibilitatea obiectiva de a le întelege continutul, iar referitor la înscrisurile depuse la termenul de judecata din data de 04 februarie 2014, critica faptul ca aceasta nu sunt semnate pentru conformitate de catre partea adversa, cerinta procedurala esentiala pentru depunerea actelor în instanta.

Considera ca actiunea formulata este perfect admisibila în baza Ordinului 2594/ 2008, precum si a Legii nr. 230/ 2007, invocând în acest sens dispozitiile articolului 69 alineatul 1 litera b).

Solicita sa se aiba în vedere faptul ca sunt vecini direct afectati, asa cum reiese din copia cartilor de identitate depuse la dosarul cauzei si sa se ia act de certificatul de înregistrare care evidentiaza activitatea principala a firmei: Baruri si alte activitati de servire a bauturilor 5630, si nicidecum activitatile pe care le mai desfasoara pârâta în prezent.

Considera ca sunt în concordanta cu prevederile articolului 56 din Legea 31/ 1990 care stabileste limitativ cazurile in care se poate dispune nulitatea unei societati, intimata având un obiect de activitate ilicit si imoral.

Totodata, cu ajutorul probatiunii administrate considera ca s-a dovedit veridicitatea afirmatiilor expuse în cadrul actiunii civile, respectiv, activitatea desfasurata de catre pârâta care este contrara ordinii publice si bunelor moravuri, precum si relatia de vecinatate directa care duce la afectarea apelantilor.

În drept au fost invocate dispozitiile articolului 282 si urmatoarele din Codul de procedura civila, orice alt text de lege incident în prezenta cauza, dar neindicat în mod expres, precum si dispozitiile privind Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Intimata pârâta SC G. E. SRL, prin întâmpinarea înregistrata la data de 10.11.2014, a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea în totalitate a sentintei apelate, constatând ca aceasta este temeinica si legala,, cu obligarea apelantilor la plata cheltuielilor de judecata.

Considera ca hotarârea primei instante este legala si temeinica.

Referitor la sustinerile apelantilor potrivit carora sentinta apelata nu este motivata în fapt si în drept, apreciaza ca sunt total lipsite de fundament, deoarece din cuprinsul Sentintei nr. 4500/COM/2014 rezulta cu evidenta ca instanta de fond a argumentat fiecare dintre aspectele invocate de parti, facând trimitere, punctual, la dispozitiile legale care le reglementeaza.

Asadar, masurile adoptate de instanta sunt în stricta concordanta cu motivarea fiecarui aspect ridicat de partile din litigiu, astfel ca hotarârea atacata este legala, instanta de fond respectând toate principiile si garantiile procesuale invocate de apelantii-reclamanti.

Totodata, considera ca este neîntemeiata si afirmatia apelantilor conform careia instanta de fond, în evaluarea probatoriului administrat, ar fi dat maxima eficienta doar probatoriului administrat de catre pârâta. Astfel, se poate observa ca instanta de fond a avut în vedere, în egala masura, atât probele propuse si administrate de pârâta, cât si cele administrate de reclamanti. S-a facut referire la operatiunile de antifonare efectuate de pârâta, dovedite prin înscrisurile pe care le-a depus la dosar, însa, cu aceeasi atentie, se mentioneaza si sesizarile facute de reclamanti în datele de 14.01.2013 si 16.01.2013, aplicarea sanctiunea amenzii de catre Politia Locala O. si raspunsurile pârâtei la interogatoriul formulat de reclamanti - toate acestea reprezentând probe administrate de reclamanti. Activitatea pârâtei nu este ilicita sau contrara ordinii publice.

Pe fondul cauzei, invoca dispozitiile art. 42 din Legea nr. 230/2007, astfel ca spatiul în care pârâta îsi desfasoara activitatea a avut destinatia de spatiu comercial cu mult înainte de încheierea contractului de închiriere dintre societate si proprietarul imobilului. Înainte de anul 1990 în spatiul respectiv a functionat Clubul „P.", iar dupa anul 1990 - Clubul „T.", ambele organizând diverse evenimente, concerte, spectacole, cursuri etc. Asadar, cel putin în ultimii 30 de ani, spatiul situat pe str. M., nr. 8 nu a avut destinatia de locuinta.

Prin urmare, întrucât pârâta nu a schimbat destinatia spatiului în care îsi desfasoara activitatea, cu ocazia înmatricularii în registrul comertului nu avea obligatia de a face dovada obtinerii acordului vecinilor, conform art. 42 din Legea nr. 230/2007.

Pe de alta parte, precizeaza ca art. 56 din Legea nr. 31/1990 stabileste limitativ cazurile în care se poate dispune nulitatea unei societati înmatriculate în registrul comertului, în prezenta speta neputând fi vorba despre niciuna dintre aceste situatii. Reclamantii nu invoca niciun motiv temeinic pentru care solicita anularea certificatului de înmatriculare si nu indica niciun temei juridic pentru aceasta solicitare.

Pârâta este legal constituita, a îndeplinit toate conditiile prevazute de art. 73 din Ordinul 2594/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de tinere a registrelor comertului, de efectuare a înregistrarilor si de eliberare a informatiilor si de Legea 31/1990 iar actele depuse au fost verificate de un judecator delegat conform art. 37 din Legea 31/1990.

Raportat la invocarea de catre reclamanti a faptului ca la momentul în care s-a înregistrat societatea nu s-a depus acordul vecinilor direct afectati, învedereaza ca, în primul rând reclamantii nu au facut dovada faptului ca locuiau la data înfiintarii societatii în aceeasi locatie cu sediul pârâtei si ca sunt direct afectati de activitatea desfasurata pentru a fi necesar acordul lor. În al doilea rând societatea are sediul în O., str. M. nr. 8, care este un singur corp de cladire conform cartii funciare si nu a fost nevoie si nici nu s-a solicitat acordul vecinilor.

Totodata invoca dispozitiile art. 69 din Ordinul 2594/2008 care prevede care sunt actele si conditiile care trebuie îndeplinite la momentul înregistrarii unei societati. Astfel la litera b) se specifica ca trebuie prezentat un document care sa ateste drepturile de folosinta asupra spatiilor cu destinatie de sediu social si în cazul în care imobilul este detinut în coproprietate, se vor prezenta, dupa caz, si acordul coproprietarilor, acordul asociatiei de proprietari, acordul vecinilor direct afectati cu privire la schimbarea destinatiei de locuinta a spatiului respectiv, în original. Asa cum s-a aratat mai sus cladirea nu are vecini, coproprietari, fiind un singur corp de cladire, reclamantii locuind în cladirea învecinata, în consecinta nu era necesar acordul lor la înfiintarea societatii.

Societatea este legal înfiintata, toate actele au fost întocmite cu respectarea tuturor dispozitiilor legale, are Autorizatie de Functionare pentru unitati de alimentatie publica emisa de Primaria O., orarul de functionare a fost avizat de organele abilitate astfel: de luni pâna joi programul este de la ora 09:00 pâna la ora 02:00, vineri si sâmbata programul este de la ora 12:00 la ora 04:00 si duminica de la ora 12:00 la ora 02:00, prin activitatea desfasurata, promovând diverse evenimente culturale, concerte de care pot profita toti locuitorii din O., muzica este la un nivel normal, se poate discuta si nu este un zgomot infernal asa cum sugereaza reclamantii.

Pe de alta parte, simplul fapt ca reclamantii sunt deranjati de muzica din incinta spatiului în care se desfasoara activitatea pârâtei nu este de natura a transforma obiectul de activitate al acesteia într-unul ilicit sau contrar ordinii publice. În plus, precizeaza ca pârâta a depus toate diligentele pentru a suprima orice eventuale nemultumiri ale reclamantului legate de zgomot, în acest sens apelând la serviciile specialistilor pentru antifonarea întregului spatiu.

Pentru toate aceste motive, solicita respingerea apelului formulat de apelantii-reclamanti si mentinerea în totalitate a hotarârii primei instante.

În drept au fost invocate prevederile art. 205 Cod de procedura civila, Legea nr. 230/2007, art. 56 din Legea nr. 31/1990.

Curtea de Apel O., analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, cât si din oficiu, a retinut ca este nefondat, dispunând în baza prevederilor art. 480 Cod procedura civila respingerea lui, pentru urmatoarele considerente:

Apelantii reclamanti au solicitat instantei sa dispuna anularea certificatului de înmatriculare al societatii pârâte, invocând schimbarea destinatiei imobilului în care îsi desfasoara activitatea societatea fara acordul vecinilor direct afectati, deranjul fonic produs de activitatea ce se desfasoara în spatiul respectiv, precum si faptul ca obiectul de activitate al societatii pârâte ar fi unul ilicit sau contrar ordinii publice.

Sub un prim aspect, apelantii reclamanti critica hotarârea pronuntata de prima instanta sub aspectul neîndeplinirii de catre aceasta a cerintelor de legalitate prevazute de art. 261 pct. 5 Cod procedura civila, invocând nemotivarea în fapt si în drept a solutiei si nulitatea ei pe acest considerent.

Motivarea în fapt si în drept a solutiei pronuntate este, potrivit prevederilor art. 261 Cod procedura civila o conditie de legalitate a hotarârii, lipsa ei neputând fi substituita de instanta de control judiciar chiar daca solutia pronuntata este confirmata de probele administrate în cauza. Motivarea hotarârii se impune pentru asigurarea legalitatii hotarârii în sensul aplicarii dispozitiilor ce intra în puterea lucrului judecat.

Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, reflectata în special în cauza Boldea contra României, referitoare la obligatia de motivare a hotarârilor judecatoresti, impune examinarea în mod real a problemelor esentiale supuse analizei instantei, chiar daca acest fapt nu implica existenta unui raspuns detaliat la fiecare problema ridicata de parti.

Obligatia instantei de a-si motiva hotarârea are în vedere stabilirea în considerente a situatiei de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor partilor, punctul de vedere al instantei fata de fiecare argument ridicat si rationamentul logico-juridic pe acare se întemeiaza solutia din dispozitiv.

Din analiza considerentelor solutiei pronuntate de prima instanta rezulta ca hotarârea îndeplineste cerintele de legalitate prevazute de art. 261 Cod procedura civila, în cuprinsul acesteia fiind expusa starea de fapt din cauza si prevederile legale incidente, este analizata situatia juridica conflictuala ce a dus la declansarea litigiului, sunt analizate argumentele partilor si este expus rationamentul instantei ce a dus la pronuntarea solutiei din dispozitiv.

În aceste conditii, nu se poate retine ca hotarârea apelata nu ar îndeplini cerintele de legalitate prevazute de lege si nulitatea hotarârii invocate de apelanti, motivele de apel invocate fiind nefondate.

În ce priveste încalcarea de catre prima instanta a principiilor dreptului procesual civil invocate de apelanti, s-a constatat ca acestia nu invoca în mod concret si explicit sub se forma prima instanta ar fi încalcat principiile respective, motivele de apel neprevazând vreo critica expresa sub acest aspect, ci doar o expunere a principiilor respective si a obligatiilor pe care instantele de judecata, în general, le au pentru respectarea principiilor. Or, câta vreme nu se invoca încalcarea unei obligatii expres aratate de catre instanta de fond si sub ce forma nu s-a respectat aceasta obligatie impusa de normele procesual civile, nu se poate retine încalcarea vreunuia dintre principiile dreptului procesual civil.

Practic, prin invocarea nerespectarii principiilor dreptului procesual civil, apelantii reclamanti îsi exprima nemultumirea fata de solutia pronuntata de prima instanta pe fondul cauzei deduse judecatii si modul în care a fost analizat si apreciat probatoriul administrat în cauza.

Nici sub acest aspect, apelul declarat în cauza nu poate fi primit ca fondat, câta vreme solutia pronuntata de prima instanta este una judicioasa rezultata din coroborarea probatoriului administrat cu prevederile legale incidente cauzei, neputându-se retine analizarea probatoriului fara respectarea principiilor echidistantei ori analizarea doar a probelor administrate de catre o parte procesuala în detrimentul evaluarii probatoriului administrat de partile adverse.

Astfel, din considerentele sentintei apelate rezulta ca au fost analizate toate probele administrate în cauza, atât cele propuse de reclamanti, cât si cele propuse de pârâti în combaterea sustinerilor reclamantilor. Faptul ca în urma analizarii per ansamblu a materialului probator si dispozitiilor legale incidente, solutia pronuntata de prima instanta nu a fost în sensul dorit de reclamantii apelanti nu echivaleaza cu o încalcarea a normelor procedurale de catre prima instanta ori cu analizarea trunchiata sau partinitoare a fondului cauzei.

În ce priveste fondul cauzei deduse judecatii, curtea a retinut ca actiunea formulata de reclamantii apelanti nu poate fi primita, dupa cum în mod judicios a retinut prima instanta, neputând fi retinuta nulitatea certificatului de înmatriculare a societatii pârâte.

Astfel, s-a retinut ca societatea pârâta s-a înfiintat în anul 2009, fiind înregistrata la registrul comertului sub nr. de înregistrare J xx/xxxx/2009 cu sediul situat în O., str. M., nr. 8. Obiectul de activitate principal al societatii s-a autorizat ca fiind baruri si alte activitati de serviciu a bauturilor, iar desfasurarea activitatii în spatiul din litigiu a fost autorizata de Primaria O., astfel cum rezulta din autorizatia depusa la dosarul primei instante.

Sub un prin aspect, apelantii reclamanti au invocat nerespectarea dispozitiilor art. 69 lit. b) din Ordinul nr. 2594/2008 si art. 42 din Legea nr. 230/2007 la înregistrarea societatii intimate, în sensul ca nu s-a depus dovada acceptului vecinilor direct afectati de spatiul în care se desfasoara activitatea societatii supusa înregistrarii în registrul comertului.

Din analiza prevederilor legale invocate de apelantii reclamanti rezulta ca este necesar acordul vecinilor direct afectati pentru valabila înregistrare a societatii doar în cazul în care se intentioneaza schimbarea destinatiei imobilului, din destinatie de locuinta în destinatie de spatiu comercial. Acest fapt rezulta cu claritate din cuprinsul dispozitiilor legale invocate, care se refera explicit la cazurile schimbarii destinatiei locuintelor în spatii cu destinatie comerciala si unde legiuitorul prevede necesitatea acordului proprietarilor ori vecinilor direct afectati cu care se învecineaza pe plan orizontal si vertical spatiul supus schimbarii.

Ori, în speta nu se poate retine incidenta prevederilor legale invocate, câta vreme reclamantii nu aveau la momentul înmatricularii societatii calitate de proprietari ori coproprietari direct afectati cu care se învecineaza imobilul, acestia locuind la un alt imobil decât cel din litigiu, respectiv la imobilul cu nr. 4, et. x, ap. x de pe aceeasi strada.

Pe de alta parte, chiar daca ar fi fost proprietari ori vecini direct afectati în sensul vizat de textul de lege, acordul reclamantilor era necesar doar daca s-ar fi intentionat o schimbare a destinatiei de locuinta a spatiului respectiv. Ori, dupa cum rezulta din probatoriul administrat în cauza, spatiul în care îsi desfasoara activitatea societatea intimata a avut anterior înmatricularii societatii o alta destinatie decât cea de locuinta, în incinta acestuia desfasurându-se începând cu perioada anterioara anului 1990 diferite activitati culturale, artistice, sociale ori comerciale. Acest aspect a fost confirmat si de probele testimoniale administrate în fata instantei de apel, respectiv faptul ca se desfasurau asemenea activitati si anterior înfiintarii societatii intimate în imobilul din litigiu. Ori, câta vreme la înfiintarea societatii intimate spatiul avea deja o alta natura decât cea de locuinta, nu se poate imputa societatii ca nu a solicitat la înfiintarea ei acordul invocat de apelantii reclamanti.

În ce priveste aspectele invocate prin prisma prevederilor art. 56 din Legea nr. 31/1990, ce reglementeaza cazurile exprese în care intervine nulitatea unei societati înmatriculate în registrul comertului, respectiv situatia vizata de art. 56 lit. c) din lege invocata de apelanti, curtea a constatat ca nu pot fi primite motivele invocate, în cauza neputându-se retine existenta unui obiect de activitate ilicit sau contrar ordinii publice al societatii intimate.

Astfel, s-a constatat ca obiectul principal de activitate al societatii intimate este unul prevazut de reglementarile legale în vigoare, iar actele depuse pentru înmatricularea societatii au fost supuse controlului de legalitate efectuat de judecatorul delegat la registrul comertului conform prevederilor art. 37 din Legea nr. 31/1990. Nu s-a invocat de catre apelantii reclamanti în ce consta ilegalitatea ori contrarietatea cu ordinea publica a obiectului principal de activitate al societatii intimate, mentionat în actele constitutive si autorizat prin înregistrare în registrul comertului, invocându-se doar aspecte legate de modul în care în concret, dupa înfiintarea societatii sunt deranjati reclamantii de catre activitatile desfasurate de intimata. Ori, aceste aspecte sunt ulterioare momentului înfiintarii societatii si nu pot constitui motive de nulitate a certificatului de înmatriculare prin prisma prevederilor legale invocate, care au în vedere neregularitati intervenite la momentul constituirii societatii. Câta vreme obiectul de activitate al societatii, prevazut în actele constitutive, este permis de normele juridice în vigoare la momentul constituirii societatii nu se poate retine ca acesta ar fi unul ilicit ori contrar ordinii publice.

Nemultumirile apelantilor vizeaza activitatea pe care societatea o desfasoara dupa înfiintarea si înmatricularea ei în registrul comertului, în baza obiectului de activitate autorizat în conformitate cu prevederile legale, însa acest fapt nu duce la nulitatea înmatricularii societatii, ci eventual la alte consecinte juridice în cazul în care se constata ca activitatea desfasurata nu este una conforma cu normele în vigoare si conditiile stabilite prin autorizatiile de functionare emise.

Pe de alta parte, societatea intimata a depus la dosar probe din care rezulta ca a efectuat demersuri si investitii în spatiul în care îsi desfasoara activitatea pentru a se înlatura eventuala stare de deranj sau disconfort fonic a locuitorilor din zona, neexistând probe la dosar din care sa rezulte ca modul în care îsi desfasoara activitatea societatea ar fi unul ilicit ori contrar ordinii publice.

Într-adevar s-a recunoscut de catre intimata ca a fost sanctionata contraventional de organele de politie în urma sesizarii facute de reclamanti, însa acest aspect nu poate duce la retinerea motivului de nulitate invocat de apelanti. Martorul propus de apelantii reclamanti, audiat în apel, a relevat faptul ca uneori exista momente în care desfasurarea activitatii societatii ar putea crea o stare de disconfort fonic locuitorilor învecinati, însa din depozitia martorului partii adverse a rezultat contrariul acestor sustineri. În zona în care îsi desfasoara activitatea intimata, exista si alte spatii comerciale ori de alta natura în care se desfasoara diverse alte activitati ce determina în zona respectiva o circulatie mai intensa si producerea de disconfort sonic locuitorilor, situatie în care nu se poate retine o culpa exclusiva doar în sarcina intimatei pentru aceasta stare de disconfort creata de zgomotul produs de desfasurarea activitatilor respective.

Concluzionând, curtea a retinut ca motivele de apel invocate în cauza de reclamantii apelanti nu pot fi primite, în mod judicios dispunând instanta de fond respingerea actiunii formulate.

Pentru aceste considerente, apelul declarat în cauza a fost respins ca nefondat, iar sentinta atacata mentinuta în totalitate.

În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civila instanta a dispus obligarea apelantilor la plata sumei de 1240 lei cheltuieli de judecata în apel, în favoarea intimatei pârâte.

Domenii speta

Spete similare