Executare contract de achiziţii publice. Competenţă materială. Intrarea în vigoare a noului Cod civil. Irelevanţă

Executare contract de achiziţii publice. Competenţă materială. Intrarea în vigoare a noului Cod civil. Irelevanţă

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006: art. 286

Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia comercială a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.

Ca atare, este fără relevanţă juridică, sub aspectul competenţei materiale, intrarea în vigoare a noului Cod civil, de vreme ce o lege specială prevede pentru asemenea litigii o competenţă specială, O.U.G. nr. 34/2006 nefăcând trimitere la normele de competenţă din Codul de procedură civilă.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă,

Decizia civilă nr. 16 din 23 august 2012, dr. C.B.N.

Prin sentinţa civilă nr. 51/PI din 27 ianuarie 2012 Tribunalul Timiş a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii reclamantei S.C. A S.R.L. Timişoara, având ca obiect pretenţii, în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Pentru a hotărî astfel tribunalul a reţinut că societatea reclamantă a solicitat ca pârâta Primăria P să fie obligată să îi plătească suma de 121.214,25 lei, compusă din 49.912 lei drepturi de creanţă şi 71.302,25 lei penalităţi de întârziere, calculate conform art. 19 din contractul încheiat între părţi. Litigiul dedus judecăţii este unul patrimonial şi evaluabil în bani, iar cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 08.11.2011. Prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, care statua că tribunalul judecă, în primă instanţă, litigiile în materie comercială al căror obiect depăşeşte ca valoare suma de 100.000 lei, a fost abrogat, astfel încât, după intrarea în vigoare a acestei legi, competenţa tribunalului este reglementată prin art. 2 pct. 1 lit. b) din cod, care prevede următoarele: „Tribunalul judecă: 1. în primă instanţă: b) procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepţia cererilor de împărţeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar”. Aşadar, în ceea ce priveşte cererile al căror obiect are o valoare mai mică decât suma sus arătată, competenta de soluţionare revine judecătoriei, în considerarea prevederilor art. 1 din Codul de procedură civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 16830 din 4 iulie 2012 Judecătoria Timişoara a reţinut, la rândul său, că este necompetentă să soluţioneze prezenta pricină, prin notele de şedinţă depuse în data de 20 iunie 2012, instituţia pârâtă invocând excepţia de ordine publică a necompetenţei materiale a judecătoriei, cu motivarea că izvorul litigiului, respectiv contractul nr. 2/2008, este guvernat de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, împrejurare dovedită şi de Referatul de achiziţie anexat notelor, prin care, în condiţiile art. 19 din ordonanţă, încredinţarea contractului către societatea reclamantă s-a făcut pentru prezentarea ofertei celei mai avantajoase, ceea ce atrage incidenţa art. 286 din lege. Conform textului de lege invocat, procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia comercială a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.

Prin sentinţa civilă nr. 16 din 23 august 2012 Curtea de Apel Timişoara a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii în pretenţii formulată de reclamanta S.C. A S.R.L. Timişoara, în contradictoriu cu pârâta Primăria P, în favoarea Tribunalului Timiş – Secţia a II-a civilă, căruia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că cererea de chemare în judecată promovată de societatea reclamantă, chiar dacă nu a fost întemeiată în mod expres pe dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, fără putinţă de tăgadă are la bază contractul de execuţie de lucrări nr. 2/17.04.2008, contract despre care însăşi instituţia pârâtă susţine, iar pârâta nu o neagă, că este unul de achiziţii publice, dovadă în acest sens fiind Referatul de achiziţie nr. 2150/17.04.2008, depus la dosar, din care rezultă că respectivele lucrări au fost contractate cu reclamanta în considerarea celei mai avantajoase oferte de preţ, în conformitate cu prevederile art. 19 din ordonanţă, care permiteau, la acea dată, autorităţilor contractante să achiziţioneze direct produse, servicii sau lucrări, dacă valoarea achiziţiei nu depăşea echivalentul a 10.000 euro pentru fiecare achiziţie de produse, servicii sau lucrări.

În atare situaţie, şi întrucât acţiunea introductivă de instanţă a fost înregistrată după intrarea în vigoare a Legii nr. 278/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, competenţa de soluţionare a litigiului pendinte revine secţiei civile (fosta secţie comercială) a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante – respectiv Secţiei a II-a civilă a Tribunalului Timiş.

În sensul celor de mai sus, Curtea a constatat că, prin pct. 35 al articolului unic al Legii nr. 278/2010, s-a prevăzut că alineatul 1 al articolului 286 se modifică şi va avea următorul cuprins: „Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia comercială a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante”, fiind fără relevanţă, sub aspectul competenţei materiale, intrarea în vigoare a noului Cod civil, de vreme ce o lege specială prevede pentru asemenea litigii o competenţă specială, O.U.G. nr. 34/2006 nefăcând trimitere la normele de competenţă din Codul de procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare